Îmbrăcăminți Rutiere Bituminoase - Facultatea de Construcţii ...

− calculul suprafeţei specifice;
− procentul de liant în funcţie de diferite valori ale modulului de conţinut;
− afişarea costului tonei de mixtură asfaltică în funcţie de componenţii acesteia.
Se prezintă astfel o serie de variante, din care se poate alege cea optimă pe baza
încercărilor de laborator.
Metoda volumului de goluri se bazează pe constatarea că în cazul unor
granulozităţi judicios alese, liantul bituminos umple golurile existente în masa mixturii
asfaltice, astfel încât în stratul bituminos, după compactare, rămâne un volum de goluri,
denumit volum de goluri remanent, de 3…5 %. La acest volum de goluri corespunde cea
mai bună stabilitate a stratului bituminos. Sub efectul traficului, volumul de goluri
remanent scade, astfel încât după câţiva ani de exploatare atinge valori de 1,0…2,0 %.
În cazul ipotezelor arătate mai înainte, pentru calculul dozajului optim de liant, în
funcţie de volumul de goluri, se utilizează relaţia:
Vg
− n
=
gi
b
[%] (7)
b ρ
ρ
⎛ ρgi
⎞
V g = ⎜
⎜1−
⎟
⎟100
[%] (8)
⎝ ρa
⎠
în care: b este procentul de liant raportat la masa agregatului;
Vg − volumul de goluri al agregatului în stare îndesată, în %;
ρgi − densitatea agregatului în stare îndesată, în kg/m 3 ;
ρa − densitatea aparentă a agregatului, în kg/m 3 ;
ρ b − densitatea bitumului, în kg/m 3 (în general egală cu 1000);
n − volumul de goluri remanent, în % (între 3 şi 5 %).
Obţinerea unui volum de goluri cât mai mic pentru agregatul în stare îndesată,
înseamnă în acelaşi timp o suprafaţă specifică adaptată acestui volum de goluri, care
conduce în final la obţinerea unor rezultate apropiate de cele obţinute prin metoda
anterioară.
Metoda laboratorului central de cercetări rutiere din Bruxelles se bazează pe
premisa că dozajul de liant este influenţat în mod hotărâtor de următorii factori :
− cantitatea de filer din amestecul de agregate;
− procentul de goluri al filerului;
− cantitatea de nisip;
− caracteristicile de suprafaţă ale granulelor de nisip (rotunde şi netede,
colţuroase şi rugoase).
Conţinutul optim de liant L, exprimat în procente din masa mixturii asfaltice se
determină cu relaţia:
F ⋅a
+ S ⋅b
+ P ⋅c
L = [%] (9)
100
în care: F este procentul de filer din amestecul de agregate;
S − procentul de nisip din amestecul de agregate;
P − procentul de cribluri > 3 mm din amestec;
18