Îmbrăcăminți Rutiere Bituminoase - Facultatea de Construcţii ...

2…3 km /zi de tratamente bituminoase de bună calitate sau chiar 6…8 km/zi în cazul
utilizării atelierelor speciale cu utilaje moderne.
Stabilirea dozajelor este o fază importantă, cu implicaţii majore în reuşita
lucrărilor. Pentru obţinerea unor tratamente bituminoase de bună calitate se recomandă
folosirea în exclusivitate a criblurilor. Durata de exploatare a tratamentelor este influenţată
în mod hotărâtor de rezistenţa la uzură a criblurilor precum şi de modul de fixare a criblurii
în liant. Tehnica de execuţie a tratamentelor bituminoase trebuie să asigure fixarea fiecărei
granule în liantul stropit în prealabil, realizându-se o cât mai bună adezivitate. Agregatele
naturale trebuie să aibă un ecart cât mai restrâns pentru a se evita segregarea.
Urmare studiilor şi cercetărilor efectuate în ultimii ani, s-a constatat că granulele
agregatului se aştern în poziţii dezordonate, volumul de granule dintre goluri fiind de
aproximativ 42…52 %. După cilindrare, ele se aşază în poziţii ceva mai stabile, iar volumul
de goluri scade la 30 %. Bitumul umple 60…70 % din aceste goluri, în final rezultând 80 %
agregate, 12…14 % bitum şi 6…8 % goluri.
Cantitatea de criblură necesară pe 1 m 2 trebuie calculată astfel încât aşternerea ei
să fie realizată într-un singur strat, granulă lângă granulă.
Cantitatea de liant necesară depinde de dimensiunea criblurii, de forma ei şi de
starea suprafeţei tratate.
Este necesar ca granulele de criblură să fie înglobate în bitum până la 2/3 din
înălţimea lor (vezi fig. 30).
Dozarea liantului trebuie făcută astfel încât să fixeze întreaga cantitate de criblură:
un dozaj ridicat conduce la exces de bitum, un dozaj scăzut de liant determină desprinderea
criblurii din tratament.
Stabilirea dozajelor pentru tratamentele bituminoase presupune determinarea
cantităţii de agregate naturale şi de liant necesare pentru realizarea unui metru pătrat de
tratament bituminos.
Folosind datele din literatura de specialitate, se vor prezenta câteva metode pentru
calculul necesarului de agregate şi bitum.
Agregatele naturale necesare pentru realizarea unui metru pătrat de tratament
bituminos se determină în funcţie de dimensiunea medie a agregatelor obţinută din relaţia:
d + D
A = [mm] (42)
2
în care:
A este dimensiunea medie a agregatului, în mm;
d – dimensiunea granulei celei mai mici, în mm;
D – dimensiunea granulei celei mai mari, în mm,
unde d şi D se iau pentru ordonatele corespunzând resturilor de 90 % şi 10 % ale curbei de
granulozitate a agregatului considerat.
Se recomandă d = (0,6…0,7)D.
După determinarea valorii lui A (dimensiunea medie a agregatului) se stabileşte
cantitatea de agregate pe 1 m 2 cu relaţia:
2
= [L/m 2 ] (43)
A
V A −
100
în care V este cantitatea de agregate în L/m 2 .
57