emil panaitescu în corespo - Anuarul Institutului de Istorie "George ...

190
Veronica Turcuş 18
mai trimis leafa, profesorul va face repetate întâmpinări – în ianuarie 44 , iunie şi
octombrie 1947 – către decanatul Facultăţii de Litere din Cluj şi către Legaţia
României în Italia, în vederea obţinerii vizei de intrare în ţară, a salariului în restanţă şi
a cheltuielilor de repatriere sau, cel puţin, a biletelor de vapor pentru patru persoane –
clasa a II-a, pe ruta Napoli-Constanţa – bilete al căror cost urca în 1947 la peste
1000 de dolari, echivalentul unei sume de 750.000-900.000 lire italiene în cazul în care
valuta era cumpărată la bursa liberă, la cursul de schimb publicat în ziare. Întâmpinările
profesorului veneau în contextul în care postul său la Catedra de Istorie antică a
Universităţii clujene era încă menţinut în suplinire. Problema a fost discutată în şedinţa
Consiliului Profesoral al Facultăţii de Filosofie şi Litere din Cluj de la 21 decembrie
1946, când profesorul Silviu Dragomir a propus să îi fie solicitată lui Emil Panaitescu
revenirea cât mai urgentă în ţară, pentru a-şi începe activitatea la catedră. Pe de altă
parte, decanul de atunci al facultăţii, C. Daicoviciu, anunţa în consiliu că în
eventualitatea numirii sale în funcţia de ministru sub-secretar de stat a decis, în
înţelegere cu membrii Institutului de Studii Clasice, să desemneze pentru suplinirea
Catedrei sale de Arheologie pe şeful de lucrări de la Institut, Mihail Macrea, iar pentru
suplinirea Catedrei de Istorie antică pe asistentul I. I. Russu 45 . Pentru anul academic
1946/47 documentele păstrate în fondul arhivistic al Universităţii clujene indică faptul
că numele profesorului Emil Panaitescu era menţinut în tabloul personalului didactic al
Facultăţii de Filosofie şi Litere 46 . La 19 mai 1947, prin decizia Ministerului Educaţiei
Naţionale nr. 87.608/47, Emil Panaitescu era reîncadrat cu data de 1 septembrie 1946
ca profesor titular la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj 47 .
Într-o adresă trimisă decanatului Facultăţii de Litere din Cluj la 9 iunie 1947,
Emil Panaitescu solicita intervenţia decanului pentru a i se trimite salariul retroactiv în
vederea achitării datoriilor făcute şi pentru a se acorda întregii familii vizele de intrare
în ţară. În urma intervenţiilor Legaţiei României la Roma, profesorul obţinuse în mai
1947 aprobarea vizei doar pentru paşaportul personal însă nu avea încă un răspuns
pentru restul familiei. În plus, situaţia financiară a familiei Panaitescu devenise
nesigură. „De mai multe luni – arăta profesorul în adresa sa către decanatul Literelor
clujene – trăiesc vânzând lucruri şi făcând datorii. […] Mă veţi ajuta mult, domnule
Decan, dacă din nou veţi interveni spre a mi se trimite leafa în continuare de la
1 Septembrie 1946 (ceilalţi profesori în misiune în Italia, afară de subdirectorul Şcolii,
d-l Sever Pop, au primit lefurile sporite până la 1 Aprilie 1947). Numai aşa aş putea
să-mi achit apăsătoarele datorii.” 48 În plus, Emil Panaitescu stăruia pe lângă decan ca
acesta să insiste „cu întreaga autoritate” pentru a i se trimite şi suma necesară pentru
44
Vezi telegrama trimisă de Emil Panaitescu de la Roma la 29 ianuarie 1947. Idem, f. 6.
45
Idem, Corespondenţă, dosar nr. 68, Procese verbale 1946-47, f. 20. Suplinirile în cauză au fost
aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale cu data de 15 ianuarie 1947 prin adresa nr. 12.735/947 din
7 februarie 1947. Idem, doc. nr. 14/1947.
46
Idem, doc. nr. 16/1947; nr. 219/1947 (în dreptul numelui profesorului este tipărită precizarea „în
misiune la Roma”).
47
Idem, dosar prof. Em. Panaitescu, nr. 155, f. 26, 28.
48
Idem, doc. nr. 45/1947, f. 3.