emil panaitescu în corespo - Anuarul Institutului de Istorie "George ...

208
Veronica Turcuş 36
quando era Ministro Iorga, per avere un contratto regolare e Le sono sempre grato, ma in seguito Ella me
la ha più volte rimproverata, quasi fatta contro la sua volontà.
Non è più possibile conciliare ora le funzioni amministrative con quelle scientifiche: L’Accademia
è divenuta un grande Istituto e purtroppo talvolta anche un grande albergo. So bene che questo è contrario
alle sue intenzioni, ma è fatale: con un tale palazzo non se ne può fare a meno. Il comitato Inglese, per
misure di economia, ha chiuso interamente la Scuola di Roma dal 15 Luglio al 15 Settembre; e tutte le
altre accademie d’estate sono più o meno chiuse. Invece qui da noi, oltre i 10 Membri al completo, che vi
staranno tutta l’estate, abbiamo ancora parecchi ospiti (Gazdaru e fra poco la Si[gno]ra. Gazdaru 76 ,
Doboşci [Doboşi] 77 , Angelescu (fino a Ottobre) le Signore Emilian 78 e Cantemir 79 e fra poco la Ionescu 80 ,
poi verrà Goga e cosi via) per cui dovremo stare sempre sulla breccia, senza mai un po di riposo completo,
come avviene in tutte le istituzioni scientifiche nei mesi estivi.
Per tutto questo lavoro non occorre più uno studioso, ma un buon amministratore, che stia a
completa disposizione della Scuola. L’impegno iniziale preso fra il Pârvan e me è oggi completamente
76
Dumitru şi Maria Găzdaru, filologi şi foşti elevi ai Şcolii Române din Roma din anii 1929-31,
respectiv 1927-29. Dumitru Găzdaru (1897-1991), critic, filolog şi istoric literar, şi-a desăvârşit pregătirea
superioară în cadrul Universităţii din Iaşi (1919-22), unde a funcţionat apoi ca asistent (din 1924) al
profesorului Al. Philippide, conferenţiar (din 1931), apoi profesor la Catedra de Limbi şi Literaturi neolatine. În
1940 a devenit profesor de Filologie romanică la Universitatea din Bucureşti, iar la sfârşitul anului director al
Şcolii Române din Roma (în perioada guvernării legionare, numit fără recomandarea Academiei Române, din
acest motiv numirea fiind anulată de Ministerul Învăţământului la 31 martie 1941). Rămas în străinătate, va
funcţiona în anii 1942-46 ca profesor de Istoria limbii române la Institutul de Filologie Romanică al
Universităţii din Roma. Din 1949 a devenit profesor la Universitatea „El Salvador” din Buenos Aires,
înfiinţând aici Catedra de Filologie romanică, iar din 1962 profesor titular la Universitatea din La Plata, unde a
predat filologie hispanică şi lingvistică. „Annales Institutorum”, 1929-30, 2, p. 86; 1930-31, 3, p. 68-69; Petre
Ţurlea, Şcoala Română din Franţa, Bucureşti, Edit. Academiei Române, 1994, p. 91-92; Dicţionarul general
al literaturii române. E/K, Bucureşti, Edit. Univers Enciclopedic, 2005, p. 274-275; Aurel Sasu, Dicţionarul
biografic al literaturii române. DBLR. A-L, Piteşti, Paralela 45, 2006, p. 632-627.
77
Alexandru Doboşi (1899-1951), istoric specializat în istoria economică şi istoria comerţului
românesc, fost elev al Şcolii Române din Roma în anii 1929-31, perioadă în care s-a perfecţionat şi la Institutul
Italian Comercial din Roma.
78
Sculptoriţa Céline Emilian (1902-1981), specializată în executarea portretelor-bust. Născută la Paris
din părinţi de origine română, a crescut la Bucureşti, iar în anii 1920-24 a studiat la Paris cu Bourdelle. În
1921-25 a executat o serie de basoreliefuri pentru restaurarea bisericii Saint-Rémy din Reims. După întoarcerea
în România, a fost solicitată la Paris de Bourdelle pentru a-şi continua munca de creaţie artistică, în capitala
Franţei realizând o serie de lucrări, inclusiv un bust al lui Alfred Cortot. În 1931 i s-a organizat o expoziţie
personală la Sala Ileana din Bucureşti, iar din 1933 se va afla în strânsă legătură cu Italia, unde va merge în
fiecare an pentru a crea într-un atelier special amenajat la Accademia di Romania. În această perioadă a
executat numeroase busturi, inclusiv pe cel al lui Pirandello. A realizat, de asemenea, două reliefuri pentru
pavilionul românesc de la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1937. În anii de după război a expus la
Bucureşti (în 1957 în Parcul Stalin şi în 1967 la Sala Dalles). În 1973-75 a realizat o serie de 20 de statui în
marmură ale capetelor încoronate din Ţările Române (1300-1840) pentru a fi aşezate în capitală.
79
Probabil soţia lui Traian Cantemir, bursier al Şcolii în anii 1931-32, perioadă în care acesta a pregătit
contribuţii pe tema românilor din Istria. „Annales Institutorum”, 1931-32, 4, p. 110.
80
Probabil soţia arhitectului Grigore Ionescu sau a lui George N. Ionescu, ambii fiind bursieri ai Şcolii
în anii 1931-32. „Annales Institutorum”, 1931-32, 4, p. 110.