emil panaitescu în corespo - Anuarul Institutului de Istorie "George ...

180
Veronica Turcuş 8
Mamertine, a „Statio praeconum”, a unor monumente de mai mică importanţă din
Forul Roman, a sanctuarului de la Palestrina sau în interpretarea rezultatelor săpăturilor
arheologice întreprinse la o serie de vile romane din Latium 14 . Profesorul Lugli a rămas
credincios amintitei metode de investigaţie istoriografică, propunând-o studenţilor săi
şi în 1933, la deschiderea cursului de topografie romană la Universitatea din capitala
Italiei, prelegerea susţinută cu amintita ocazie fiind dedicată Analizei critice a
monumentului în studiile de topografie romană. A propus de asemenea metoda în anii
maturităţii ştiinţifice prin lucrarea sa cea mai importantă, La tecnica edilizia dei
Romani, apărută în 1957, şi a insuflat-o timp de mai bine de două decenii şi tinerilor
studioşi români pe care îi îndruma ştiinţific în cadrul Şcolii noastre din capitala Italiei.
Printre epigonii săi îl putem socoti şi pe Emil Panaitescu, care s-a orientat încă
din anii în care era bursier al Şcolii Române de la Roma spre o cercetare mai
consistentă dedicată Columnei lui Traian, pe linia unor interese ştiinţifice
precedente 15 , dar dintr-o perspectivă metodologică bazată pe lectura amănunţită a
monumentului. Produsul imediat al demersului lui Panaitescu a fost studiul Il Ritratto
di Decebalo (publicat în „Ephemeris Dacoromana”, 1923, 1, p. 387-413), în care
cercetătorul a încercat să demonstreze, pornind de la lectura directă a reliefurilor
Coloanei Traiane şi a reprezentărilor figurii regelui dac Decebal din cadrul acestora,
că una dintre sculpturile conservate în Braccio Nuovo din Muzeele Vaticanului –
catalogată în literatura de specialitate ca „prizonier dac”, „cap de nobil dac”, „cap de
dac”, „cap de sclav dac” sau „comandant dac” – este în fond portretul regelui Decebal.
Analiza lui Panaitescu s-a constituit ca un prim pas spre ceea ce s-ar fi dorit o
cercetare de ansamblu asupra Coloanei Traiane. Lucrarea nu a mai fost realizată de
Emil Panaitescu nici până la sfârşitul vieţii sale, însă pe amintita temă profesorul de
istorie antică de la Universitatea din Cluj a susţinut o serie de conferinţe, în principal
în cadrul Şcolii Române de la Roma în perioada în care a fost director al instituţiei 16 ,
şi-a îndrumat discipolii de la Universitatea clujeană spre cercetări circumscrise
problematicii, susţinându-i în demersurile de obţinere a unei burse de specializare la
Şcoala Română de la Roma şi a utilizat ideea ştiinţifică în scopuri de propagandă,
subsumate politicii culturale pe care o promova statul român în perioada interbelică.
14 Ferdinando Castagnoli, Commemorazione di Giuseppe Lugli (1890-1967), „Atti della Pontificia
Accademia Romana di Archeologia. Rendiconti”, Città del Vaticano, ser. III, 1968-69, 41, p. 3-11.
15 Vezi studiul lui Em. Panaitescu, Coloana lui Traian în lumina noilor cercetări, „Revista Istorică.
Dări de seamă, documente şi notiţe”, Bucureşti-Vălenii de Munte, 1920, 6, nr. 10-12, p. 235-243.
16 De exemplu, conferinţa cu titlul Illustrazione dei gessi della colonna Traiana, nel Museo
Lateranense (I-a guerra), ţinută la 18 decembrie 1929 în ciclul de conferinţe organizat la Şcoala Română de la
Roma în anul academic 1929-30, urmată de cea referitoare la al doilea război dacic, prezentată la
20 decembrie acelaşi an. Apoi conferinţa din 26 februarie 1931, Il Foro di Traiano, completată de diapozitive
şi urmată la 2 martie acelaşi an de o Illustrazione e ascesa della colonna Traiana sub îndrumarea profesorului,
acestea în cadrul activităţii Institutului nostru de la Roma în anul universitar 1930-31. De asemenea, expozeul
cu titlul I Daci sulla Colonna Traiana (Dacii de pe Coloana Traiană), susţinut în cadrul ciclului de conferinţe
al Şcolii Române din Roma în primăvara anului 1940. „Annales Institutorum”, 1929-30, 2, p. 86; 1930-31, 3,
p. 68; 1938-40, 11-12, p. 160; „Analele Academiei Române. Desbaterile”, 1939-40, tom. LX, p. 202.