aspecte ale imaginarului în opera lui mircea eliade - ULBS

Mircea Eliade are vocaŃia spiritualizării teluricului, a surprinderii pasiunilor şi
conflictelor violente dintre om şi semenul său, ori dintre oameni şi forŃele oarbe ale
naturii, sau a convertirii faptului epic în evocarea cu implicaŃii simbolice. Eroii săi sunt
oameni cu biografii neobişnuite, senzuali, vindicativi, dezlănŃuiŃi sau disimulaŃi,
aparŃinând unor colectivităŃi supuse unor legi străvechi, eroi care evoluează într-un
spaŃiu cutreierat de însemne de geografie cu vârste mitologice: câmpia, apa,
anotimpurile, peisajul torid, ars de soare şi peisajul nocturn, scăldat de razele lunii.
ViaŃa şi moartea se încleştează mereu, influenŃând destinul multor personaje şi
afectând stratul social, dar şi cel moral, ca într-un adevărat „joc al ielelor.”
SpaŃiile imaginaŃiei sunt evanescente şi direct dependente de fiinŃa ce le
traversează, generându-le prin prisma visurilor sale. SpaŃiile visului sunt spaŃii în care
binele şi răul, frumosul şi urâtul se află în proporŃii egale. OpŃiunea între viaŃa
spirituală şi viaŃa obişnuită se face printr-o zonă de trecere, un fluviu care traversează
plastic lumea visului şi oferă un răgaz pentru luarea deciziei. Apa este elementul de
răgaz şi legătura.
Visul dobândeşte un rol esenŃial prin intermediul lui realizându-se
comunicarea dintre Egor şi domnişoara Christina, din romanul Domnişoara Christina.
Visul se confundă cu realitatea, iar dovezile palpabile ale „realităŃii” planului oniric
sunt date de parfumul puternic de violete ce stăruie în cameră şi de găsirea mănuşii
domnişoarei Christina. Egor, prin intermediul visului, este în centrul poveştii,
trecerea de la un plan la celălalt este sesizată de mijloacele prin care sunt percepute
cele două nivele, senzaŃiile din vis fiind la fel de autentice ca şi cele din starea de
veghe. Egor vede în vis, simte mirosul de violete şi o aude vorbind pe domnişoara
Christina. Visul are drept scop prevestirea realităŃii, dar confuzia dintre cele două
planuri se datorează şi identităŃii cadrului în care se desfăşoară evenimentele.
Fuzionarea realului cu visul halucinant este atât de bine realizată încât Egor nu ştie ce
Ńine de halucinaŃie şi ce s-a petrecut în imaginaŃia acestuia. Întâmplările din vis
interferează cu cele din starea de veghe, astfel realul comunică cu imaginarul. Egor
devine o personalitate dirijată, care se lasă condusă de farmecul drăcesc al Christinei.
În cel de-al doilea capitol, Timpul o faŃă a imaginarului, prima dominantă a
regimului nocturn al imaginarului, va căuta stabilitatea în irepresibila scurgere a
10