aspecte ale imaginarului în opera lui mircea eliade - ULBS

More documents

Recommendations

Info

SpaŃiul-timp imaginar ar fi acela în care simbolurile şi arhetipurile religioase au o existenŃă efectivă. Ele nu sunt născocite, inventate, ci descoperite după un exerciŃiu anamnetic special. Imaginarul înseamnă adevărata realitate, „primăvara vieŃii”, o interlume vizibilă doar văzătorilor. Imaginarul lui Eliade este unul de viziune, de adâncime, născut din dorinŃa de a reface continuitatea dintre valorile prezentului şi tot ceea ce ne aproprie de natură, de elementar, de arhaicitate. Sensibilitatea masculină, aventura limbajului, proiecŃiile succesive în spaŃii imaginare, permanenta căutare a sinelui sunt tot atâtea argumente întemeiate în realizarea unui demers ştiinŃific de amploare care să valorifice originalitatea stilistică a creaŃiei artistice, iar limba, după cum ne mărturisea, „reprezintă un adevărat substituit al geografiei mitice a patriei”. Prin imaginaŃie, Eliade înŃelege bogăŃia interioară a unui fluid spontan şi neîntrerupt de imagini. „A avea imginaŃie înseamnă a vedea lumea în totalitatea ei; căci puterea şi menirea imaginilor constau, în faptul că arată tot ce rămâne refractar conceptului. Aşa se explică de ce omul „lipsit de imaginaŃie” îşi pierde fericirea şi se năruie rupt de realitatea profundă a vieŃii şi de propriul suflet” 1 . Înainte de fi un savant de excepŃie, Mircea Eliade este un prozator al vieŃii. El vine din Bucureştiul mitic şi a făcut din el, în prozele sale, o Ńară imaginară, plină de întâmplări năprasnice şi dominată de oameni curioşi. Pe Mircea Eliade, trebuie să-l abordezi respectând principiile unei hermenautici a mitului, pozatorul nu se dezvăluie ci sugerează. Nostalgia rădăcinilor alcătuieşte fundamentul fertil al celor mai multe din textele semnate de Mircea Eliade. Numai apelul la comprehensiune are ca efect scoaterea la lumină a semnificaŃiei ascunse în subtextul de ansamblu. Povestirile şi nuvelele sale dezvăluie un prozator cu mari disponibilităŃi lirice şi epice care, printr-un proces de perpetuă regenerare, se transformă în virtuŃi narative de o extraordinară tinereŃe. SpaŃiul imaginar al scriitorului este oraşul şi satul românesc trecând prin fatalitatea istoriei, trăind vital şi contradictoriu şi perpetuând ritualurile străvechi. Imaginarul constituie esenŃa spiritului, adică efortul fiinŃei de-a înălŃa o speranŃă vie în pofida lumii obiective a morŃii. În lucrarea de faŃă, am observat că s-au 1 Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, p.52 8
sedimentat scheme, arhetipuri şi simboluri conform unor regimuri distincte. Aceste categorii justifică izotopia imaginilor şi constituirea de constelaŃii şi de povestiri mitice. De-a lungul celor patru capitole am încercat să demonstrez că modalităŃile de exprimare ale imaginarului, în opera lui Mircea Eliade, sunt orientate din dorinŃa de a face timpul „ să treacă”, prin forma spaŃială, din domeniul destinului fatal, în cel al victoriei ontologice. Aşadar, imaginarul s-a manifestat ca imaginaŃie creatoare, ca transformare eufemică a lumii, ca ordonare a fiinŃei umane. În nuvele mitul răzbate, făcând ca gesturile şi imboldurile zăgăzuite în sângele uman să lase umbre tragice. Având izvoare de esenŃă psihologică sau socială, tragicul este de ordin existenŃial, referindu-se la încercarea de inadaptare a omului la dinamica istoriei, ori de ordin etic, atestând faptul că fenomenul dureros al mutaŃiilor istorice înregistrează şi victime nevinovate. Primul capitol al lucrării Dualismul zi – noapte, identifică simbolistica imaginară a regimului diurn şi a regimului nocturn durandian. Regimul diurn cuprinde schema înălŃării, a luminii şi imaginile verticalizante, această axă a reprezentării umane evidenŃiază legătura directă ce se naşte între atitudinile morale şi metafizice şi sugestiile imaginaŃiei. În opera lui Eliade, ascensiunea, ritualurile înălŃimii şi ale purificării sunt corelate cu lumina, cu percepŃia vizuală. În călătoria imaginară diurnă, lumina se desparte de tenebre şi instaurează gândurile transcendente în opoziŃie cu timpul ce curge ireversibil Regimul nocturn se află sub semnul conversiunii şi al eufemismului, la nivelul reprezentării destinului şi a morŃii. Orice încercare de explorare a tainelor devenirii începe printr-o coborâre, ca un vis de acceptare a condiŃiei temporale. În inima nopŃii spirituale, căderea se transformă în coborâre. Umanitatea robustă, senzaŃia de trăire plenară, strălucirea vegetală, „eroismul” şi vivacitatea extremă a personajelor sunt tot atâtea reverberaŃii ale Ńinutului imaginar bucureştean cu semnificaŃii ascensionale. În acest spaŃiu distingem câteva simboluri aspirante la verticalitatea pură, în dorinŃa de evadare din realitate : Visul o realitate transcendentă, Iubirea aprigă şi fugară, focul patimă şi frenezie a vieŃii, noaptea şi absurdul existenŃei 9
Page 1 and 2: UNIVESITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FAC
Page 3 and 4: INTRODUCERE CAPITOLUL I DUALISMUL Z
Page 5 and 6: Studiul intitulat Aspecte ale imagi
Page 7: Gaston Bachelard consideră că asi
Page 11 and 12: timpului şi va concentra aspiraŃi
Page 13 and 14: fantezia dăruindu-ne: capcanele r
Page 15 and 16: SpaŃiul creat de prozator este o g
Page 17 and 18: prin excelenŃă, fiecare element a
Page 19 and 20: 14. ELIADE, MIRCEA. NopŃi la Seram
Page 21 and 22: 15. CĂLINESCU, GEORGE, Istoria lit
Page 23 and 24: Tritonic, Bucureşti, 2005 44. SIMI
Page 25 and 26: 2. Studii cuprinse în volume 1. BA

aspecte ale imaginarului în opera lui mircea eliade - ULBS

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?