despre piatra filozofală, despre posibilitatea de a opri timpul sau a ieşi din timp, despre relaŃia dintre memorie/amnezie şi identitate. El le discută şi rediscută prin intermediul unor personaje <strong>în</strong> fiecare naraŃiune a sa. În proza sa fantastică se filosofează mai mult decât <strong>în</strong> proza eseistică a altora” 1 . Faptul că Mircea Eliade este „un artist al cuvântu<strong>lui</strong>” este ne<strong>în</strong>doielnic. Artistul iubeşte, cu patimă, frumuseŃea vieŃii, cu bucuriile, tristeŃile, triumful şi slăbiciunile ei, <strong>în</strong>tinzând un braŃ ocrotitor personajelor s<strong>ale</strong> şi <strong>în</strong>vă<strong>lui</strong>ndu-le cu o compasiune sobră şi nobilă. Cât despre menirea sa, el o defineşte astfel: „Scriind, vezi mai clar lumea din jurul tău şi îi uiŃi mai anevoie culorile. Şi, apoi câtă bucurie să poŃi izola acele din care e alcătuită <strong>în</strong> bună parte viaŃa oricărui om, ca să le poŃi istovi toate <strong>în</strong>Ńelesurile, stăpânindu-le, memorizându-le, <strong>în</strong>gheŃând fragmente de timp concret. 2 ” Fiind scrisă dintr-un impuls afectiv, proza <strong>lui</strong> Eliade este cadrul <strong>în</strong> care pitorescul, dezlănŃuirile pasion<strong>ale</strong> şi senzaŃionalul dus până la neverosimil sunt forme de expresie a sensibilităŃii. Deosebit de „abundente” sunt actele de violenŃă, halucinaŃiile, morŃile, iubirile interzise, toate fiind elemente componente <strong>ale</strong> unui stil. Nu atât spaŃiul este determinat, cât realitatea sufletească a personajelor plasate <strong>în</strong>tr-o geografie ca o prelungire firească a fiinŃei lor. Firea oamenilor, <strong>în</strong>tâmplările prin care trec şi decorul formează un tot, iar limba nu e un simplu instrument, fiind de sine stătătoare. Evenimentele povestite, re<strong>ale</strong> şi fictive, sunt un „concentrat” de existenŃă autentică, pus <strong>în</strong> vibraŃie emoŃională de experienŃă individuală a scriitoru<strong>lui</strong>, iar dezvoltarea sa literară cere o pătrundere performantă a realităŃii, <strong>în</strong> toate <strong>aspecte</strong>le ei. Este preocupat de fixarea unor coordonate spaŃio-tempor<strong>ale</strong> care să dea credibilitate subiectu<strong>lui</strong> relatat şi să pregătească terenul <strong>în</strong> vederea producerii evenimentu<strong>lui</strong> supranatural. N-am <strong>în</strong>cercat să demonstrez că Mircea Eliade este un prozator mare, ci doar că e unul major. Scrierile <strong>lui</strong> Eliade posedă o arhitectură ingenioasă, un lexic unic, toate demonstrând excepŃionalul t<strong>ale</strong>nt narativ al prozatoru<strong>lui</strong>. El este un povestitor 1 Ştefănescu , Alex, Istoria literaturii române contemporane, Editura maşina de scris, Bucureşti, 2005, p.116 2 Eliade, Mircea, op. cit., p.225 16
prin excelenŃă, fiecare element al prozei fiind menit a istorisi ceva, captivant, animând structura epicii şi determinând-o să cuvânteze. În spiritul <strong>lui</strong> Eliade, „este o nelinişte, o voinŃă puternică de afirmare, un angajament spiritual total, el voieşte să refacă un mare handicap istoric, să deschidă cercurile spiritu<strong>lui</strong> românesc şi să redimensioneze o cultură ce-a zăcut prea mult <strong>în</strong> inerŃiile ei.” 1 1 Simion, Eugen, Mircea Eliade. Nodurile şi semnele prozei, Bucureşti, Editura Universul enciclopedic, 2005. p.178 17