aspecte ale imaginarului în opera lui mircea eliade - ULBS

Gaston Bachelard consideră că asimilarea subiectivă joacă un rol primordial în
înlănŃuirea simbolurilor şi a motivaŃiilor lor. Observând că sensibilitatea umană este
cea care serveşte drept mediator între lumea obiectelor şi cea a viselor, el pleacă de la
teoria celor patru elemente şi sfarmă această simetrie, vorbind despre aspectele
antitetice ale elementului terestru.
În Structurile antropologice ale imaginarului, Gilbert Durand evidenŃiază
printr-un traseu antropologic schimbul permanent produs, la nivelul imaginarului,
între pulsiunile subiective şi asimilatoare şi somaŃiile obiective, care descind din
mediul social şi cosmic: „imaginarul nu e nimic altceva decât acest traseu în care
reprezentarea obiectului se lasă asimilată şi modelată de către imperativele
impulsionale ale subiectului şi care potrivit lui Piaget, reprezentările subiective se
explică prin acomodările anterioare ale subiectului la mediul obiectiv”. 1 Durand
realizează o clasificare a structurilor simbolice ale imaginarului, bazată pe două
Regimuri: unul diurn şi altul nocturn. Structurat pe dominanta posturală, Regimul
diurn se referă la sociologia suveranului mag şi războinic, la tehnologia armelor, la
riturile înălŃimii şi purificării. Regimul nocturn se subîmparte în dominanta ciclică şi
cea digestivă, cea dintâi referindu-se la simbolurile naturale ale întoarcerii, la miturile
astro-biologice, iar cea de-a doua la tehnica recipientului şi a habitatului, la sociologia
matriarhală şi nutritivă. Ceea ce diferenŃiază arhetipul de simbol este lipsa lui de
ambivalenŃă, universalitatea lui constantă şi adecvarea sa la schemă. În timp ce
arhetipul se află pe calea ideii şi a substratificării, simbolul e pe calea numelui, a
substantivului. Mitul este considerat un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri şi
de scheme, care tinde să se realizeze ca povestire. Mitul e limbaj prin întreaga latură
diacronică a povestirii, o căutare a timpului pierdut, sensul mitului în particular nu face
decât să ne trimită la semnificaŃia imaginarului în general. Structurile imaginare sunt
bazate pe izomorfismul, schemelor, arhetipurilor şi al simbolurilor, în cadrul
schemelor mitice.
Legat de imagintio vera a alchimiştilor, conceptul lui Henry Corbin, din
gândirea islamică, deschidea o nouă perspectivă asupra considerării imaginilor.
1 Durand, Gilbert, Structuri antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucureşti,1977, p.49
7