„Basarabi, Legi belagine, Kogaion“.pdf>>>apasă ... - biblioteca on-line

antroponime. Un imens prestigiu a fãcut ca sã rãmânã peste
milenii, în legãturã cu niºte rãstrãmoºi, ai celor ce poartã acest
nume, indivizi contemporani cu noi.
Un succint comentariu evidenþiazã câteva caracteristici care
explicã pãstrarea legilor <strong>belagine</strong> pânã foarte târziu, în epoca
modernã, sub denumirea de „legile pãmântului“ sau ale „obiceiului
pãmântului“. Desprindem de aici argumente imbatabile
în legãturã cu vechimea extraordinarã a dacilor pe aceste pãmânturi,
evidenþiind ºi continuitatea lor pe toatã întinderea fostei Dacii,
indiferent de evenimentele istorice, pãstrarea lor nealteratã, ca
ºi faptul cã încãlcarea lor putea duce la pedeapsa cu moartea.
Dacã documentele scrise despre dacoromânii pelasgi, valahi s-au
pierdut, sau au fost distruse intenþionat, dacã monumentele-edificii
le-a distrus timpul sau omul, atunci limba rãmâne sursa de
informare cea mai sigurã ºi cea mai conservatoare.
Belaginele — legile obºtilor valahilor
Dupã ocuparea Daciei la 106 e. n., statul dac dispare; o
micã parte dintre bãºtinaºi colaboreazã cu noii stãpâni-doar cei
legaþi de administraþie în principal. Marea masã se retrage, în
frunte cu nobilii ºi preoþii iniþiaþi, în munþi. Aceºtia se organizeazã
— aplicând vechile legi în condiþii diferite. Principala formã ce
funcþioneazã este cea a obºtilor, ce se vor menþine, în unele zone
destul de târziu, pentru cã ele vor fi celula de bazã a întemeierii
cnezatelor ºi a voievodatelor. Încã din „Pactul“ propus de dacii
rãsculaþi în anul 117, e. n. se vorbeºte despre drepturile acestor
„obºti“, ceea ce aratã cã legile romane n-aveau aplicare pentru
dacii organizaþi dupã legile „gintei“. Belaginele devin <strong>Legi</strong>le
Obiceiului Pãmântului. Conducãtorii obºtei erau, de regulã,
bãtrânii, depozitarii legilor strãvechi. Bãtrânii erau numiþi ºi înþelepþi
ºi obºtea de aceea era condusã de sfatul bãtrânilor.“ Transmise
din generaþie în generaþie, prin viu grai, devin cãlãuzitoare în toatã
viaþa obºtei ºi forþa lor de influenþare capãtã tãria pãmântului,
purtând ºi denumirea de „rânduieli“. Cea mai importantã lege,
avea în vedere neînstrãinarea pãmântului unui „neam“, ca instituþie
constituitã din membri înrudiþi prin sânge, care se integrau
obºtilor. Obºtea era alcãtuitã de un numãr de „moºi“ care aveau
în spate lor „un neam“, care stãpânea pãmântul în devãlmãºie.
20