„Basarabi, Legi belagine, Kogaion“.pdf>>>apasă ... - biblioteca on-line

Prometeu e numit în miturile româneºti Nereu. Acest cuvânt
s-a pãstrat în hidronimul Nera, dar ºi întrun toponim cu aceeaºi
structurã fonicã rãstrãveche, Nereu, sat din apusul þãrii; l-am
descoperit, cu surprindere, fiinþând pânã astãzi, ca derivat, într-o
hore (doinã) din Þara Lãpuºului; „Tremes-a.mpãratul carte / La
fetile de pe sate / Sã nu-ºi facã rochii-n flori/ Cã nu le-au rãmas
feciori / Sã-ºi facã rochii nerâie / C-au murit feciori o mie“.
Sã vedem care este legãtura între Basarabi ºi titulatura
miticului Pelasgus.Basarabii sunt reprezentanþii aleºi, de sânge
albastru (negru), ai lui Saturn, (zeul, fiul lui Pelasgus) acelaºi cu
Ianus, Cel cu doua Feþe, cu Zalmocsis — Stãpânul Vieþii ºi al Morþii
ºi mai târziu cu Dumnezeu.Ei îºi au rãdãcinile în Þara Neagrã cu
munþi maiestuoºi pe care o identificãm cu Dacia, Pelasgia hiperboreanã,
primordialã, cu centru de iradiere în Carpaþi.
Toþi Basarabii-daci, voievozii daco-romani, erau, ca ºi în perioada
de primordialitate, reprezentanþii castei sacre, sacerdotale
— regale, a iniþiaþilor. Aceastã conºtiinþã a aleºilor, a iniþiaþilor,
au pãstrat-o vievozii români pânã în sec. al XIX-lea. Lexemul
basarab este alcãtuit din — ba(n) ºi sarab. Având în vedere cã
aceºtia erau iniþiaþi în tainele cerului ºi ale pãmântului, conducãtori
de neamuri nobile, admitem cã ban (aºa cum pe bunã dreptate
afirmã Vasile Lovinescu, cel mai marte mitolog al nostru,
fãcând parte din casta iniþiaþilor, expert în ºtiinþa heraldicii mondiale,
care presupune cunoºtinþe vaste de istorie, mitologie, esoterism
ºi nu numai, care a studiat ºi cunoscut bine miturile, ca
ºi limba sanscritã, având ca mentor pe un alt mare iniþiat, Rene
Guenon) este „cel bogat“. Unii cercetãtori, pornind de la o inscripþie
ce se referã la Mihai Viteazul, sau o altã inscripþie pe o
monedã bãtutã de voievodul Brâncoveanu la 1713-Constantinus
Bassaraba de Brankowan, considerã imposibilã etimologia cuvântului
Bassarab, scris cu dublu „s“, provenitã din lexemele amintite
mai sus, acceptând structura sanscritã bha-ºi saraba, traducând
pe bha drept a apãrea, deci a trece drept Saraba.
Considerãm cã acest cuvânt s-a format pe plan local, cel
de-al doilea „s“; din lexemul Bassarabã (care apare numai accidental),
este o rezultantã a fenomenului de întãrire foneticã, prin
atracþie a consoanei “n“ din lexemul ban spre consoana „s“, evitându-se
sonorizarea lui „s“, intervocalic, ca în latinã, ceea ce ar fi
4