„Basarabi, Legi belagine, Kogaion“.pdf>>>apasă ... - biblioteca on-line

se bucurau de mare independenþã juridicã, ce puteau fi rãspunzãtori
doar în faþa principelui „întocmai ca în Banat.“ (ibidem)
Pentru a argumenta cã Lex Valachorum, Lex Utinensis ºi
Legea Pãmântului este una ºi aceeaºi vom aduce câteva dovezi
din documentele vechi. Am descoperit un volum, de acte istorice
— cele mai vechi din sec al XVI-lea — adunate de judecãtorul Câmpulungului
Moldovenesc Tudor ªtefanelli, membru al Academiei
Române, publicatã în 1915. Acesta se intituleazã „Documente
din Vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc, cu mai multe
iscãlituri facsimilate în texte ºi 19 reproduceri facsimilate
de documente originale“ (Ediþiunea Academiei Române, Buc.
Librãriile Socec ºi Sfetea, 1915). Aceste „Documente“ au constituit,
de altfel, materialul care a stat la baza discursului „de
recepþiune“ a autorului la Academia Românã, intitulat „Istoricul
luptei pentru drept în þinutul Câmpulungului Moldovenesc“. Credem
cã nu-i lipsit de interes sã amintim cã T. ªtefanelli a avut
colaboratori pe prof. I. Bianu, pe dr. D. Onciul ºi pe N. Iorga.
Puþin cunoscute ºi nevalorificate, „documentele lumineazã multe
pãrþi întunecate ale istoriei Câmpulungului Moldovenesc ºi ale multor
alte þinuturi, care în vechime pãstrase, faþã cu descãlecãtorii
Moldovei, oarecare neatârnare în traiul ºi organizaþia lor
internã; locuitorii din vechiul ocol al Câmpulungului se bucurau
în munþii lor de multe privilegii ºi de o neatârnare pe care celelalte
þinuturi ale Moldovei, afarã de Vrancea ºi Tigheciul (Basarabia)
nu o aveau. Din acest motiv D. Cantemir în „Descriptio Moldaviae“
le considerã niºte „mici republici.“ Volumul amintit cuprinde
tranzacþii de vânzare-cumpãrare, danii, zãlojaguri, înscrisuri de
împrumut, cãrþi de judecatã ale bãtrânilor ºi ale vornicilor, hrisoave
domneºti pentru câmpulungeni, cuprinse între sf. sec. al XVI-lea
pânã în sec. al XIX-lea. În documentele amintite se aratã, mai
ales, importanþa OAMENILOR BUNI. Prezenþa lor e cerutã de
Legea Pãmântului, ei fiind împlinitorii judeþului dar ºi garanþi ai
adevãrului hotãrârii. În cel mai vechi document ce e prins în acest
volum, o carte de „zãlojag“, de la anul 1611, leat 7119, între
Ursul Mãnãilã ºi feciorul lui Gheorghe pentru un loc din Peciºte
se vorbeºte cã atunci când s-au fãcut „acest adevãrat zapis, au
fost mulþi oameni buni“ si urmeazã o listã de 7 nume, (op. cit. p. 1).
Aceeaºi importanþã a celor aleºi de obºte, este consemnatã în
22