Faza III - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

estice ale Dealurilor Tulcei, culmile estice ale Podişului Babadag, Podişul Istriei, partea estică a
Podişul Dobrogei de Sud.
Coordonate: este inclusă extremitatea estică a teritoriului ţării 29º41'24" longitudine estică –
oraşul Sulina; zona este intersectata de paralela 44º latitudine nordică (la sud de Topraisar, Tuzla) şi
de paralela 45º latitudine nordică (în zona Dunavăţ).5
Geologie
Din punct de vedere structural zona de studiu se suprapune Platformei Dobrogei:
- Compartimentul scufundat al depresiunii predobrogene corespunzător luncii si Deltei Dunarii
situate la nord de falia Galaţi-Tulcea-Mahmudia. Lunca şi Delta Dunării au un fundament cristalin,
faliat peste care se dispun depozite triasice, jurasice, sarmaţiene, pliocene şi apoi formaţiunile de
lunca şi deltaice cuaternare: argile, mâluri, nisipuri.
- Compartimentul mai ridicat la sud de falia Galaţi-Tulcea-Mahmudia – Dobrogea de Nord; acestui
compartiment se suprapun prelungirile Dealurilor Tulcei şi Podişului Babadag din zona de studiu.
- Compartimentul Dobrogei Centrale – situat la sud de falia Peceneaga – Camena cu un fundament
de şisturi cristaline, acoperite de şisturi verzi. Peste accest soclu se gaseste o cuvertura sedimentara
si apoi una de loess.
- Compartimentul Dobrogei de Sud – se întinde în sudul faliei Topalu-Palazu Mare cu un fundament
constituit din formaţiuni granitice şi cristaline fracturat şi scufundat la peste 1000 m, peste care se
dispune o stivă groasă de roci sedimentare, suprafaţa podişului fiind acoperită e o cuvertură joasă de
loess.
Relieful
Zona de studiu face parte din unitatea geografică Podişul Dobrogei.
Delta Dunării, ca de altfel toate deltele, este o formaţiune tânără, rezultată din raportul
dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării,
curenţii, mareele şi valurile, pe de o parte, şi debitul de apă şi aluviuni transportat de râu în zona de
vărsare, pe de altă parte. La aceste condiţii se mai asociază configuraţia reliefului submers, costier,
marin.
Sub aspect morfologic, Delta Dunării este considerată o câmpie aluvială în formare,
caracterizată printr-o hipsometrie redusă (ecart altitudinal de cca 16 m), din care o parte sub nivelul
marin.
Diferenţierile morfologice, excluzând albiile celor trei braţe principale (Sfântu Gheorghe,
Sulina, Chilia), sunt date de:
- grindurile fluviatile, care însoţesc braţele Dunării, cu altitudini între 1 – 3 m ;
- grindurile fluvio-maritime, cu altitudini mai semnificative (2 – 13 m), cu orientare
cvasitransversală şi acestea fiind asociate – juxtapuse (Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol),
dominate de un relief de dune;
- depresiuni, ale căror cote altitudinale se găsesc cu 1 – 3 m sub nivelul marin, în funcţie de
poziţia lor geografică, fiind delimitate de grindurile menţionate;
Câmpia Dunavăţului situată la sud de braţul Sf. Gheorghe constituie o asociaţie de şesuri
aluviale joase, mlaştini lacuri (Zătonul Nou, Dranov), canaluri şi grinduri fluvio-maritime
(Crasnicol, Dranov)
Complexul lacustru Razim – Sinoe alcătuit din lagunele Razim şi Goloviţa şi din limanele
fluvio-lacustre Agighiol, Babadag şi Ceamurlia, el fiind format prin bararea vechiului golf Halmyris
de o suită de cordoane nisipoase, ultimele pe aliniamentul Petrişor-Chituc.
Ecartul hipsometric (altitudinal) în cazul Deltei Dunării, ca unitate geografică terminală a
fluviului şi limitrofă Mării Negre, este extrem de mic şi, ca valori absolute, foarte aproape de nivelul
6