Faza III - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

senin creşte de la vest (66 zile) la est ( 80 zile), în schimb, numărul mediu anual al zilelor cu cer
acoperit, scade concomitent cu reducerea nebulozităţii.
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variaţie teritorială inversă
nebulozităţii. Valorile ei cresc de la vest la est: de la 2 200 ore de insolaţie la 2 500 ore, ultima fiind
valoarea cea mai mare; ea este uşor diminuată pe suprafaţa apelor costiere ale Mării Negre, la Sulina
(2 475 ore de insolaţie), unde aerul ceţos şi ceaţa sunt ceva mai frecvente (Atlas R.S.România, 1975
– 1979).
Circulaţia generală a atmosferei, al doilea factor genetic al climei, este cea zonală, de vest,
în cea mai mare parte a anului. Pe fondul acesteia acţionează principalii centri barici:
- ciclonii mediteraneeni (sau pontici), cu evoluţie normală şi mai ales retrogradă, care provoacă
schimbări bruşte de vreme, o gamă variată de fenomene meteorologice, precipitaţii bogate şi cu
intensitate mare
- anticiclonul azoric, ce acţionează aproape tot anul, de care depinde maximul pluviometric anual din
iunie cu valori reduse (35 – 55 mm), din cauza continentalizării maselor de aer;
- anticiclonul est-european, ce acţionează cu precădere iarna, când determină advecţii ale aerului
rece, polar sau arctic care generează răciri şi îngheţuri puternice, iar în corelaţie cu ciclonii
mediteraneeni, viscole violente şi furtuni în zona apelor costiere ale Mării Negre;
- anticiclonul scandinav provoacă îngheţuri, brume şi ninsori timpurii toamna şi târzii primăvara,
valuri de frig puternice iarna, ninsori abundente şi vânturi de nord şi nord-vest, cu viteze mari.
Suprafaţa subiacentă-activă, al treilea factor genetic al climei şi principalul factor genetic al
topoclimatelor, acţionează în dublu sens: pe de o parte, altitudinile mici şi relativa omogenitate
determină simultaneitatea proceselor climatogenetice ce ţin de circulaţia generală a atmosferei
(advecţii rapide ale maselor de aer, condiţii de timp relativ asemănătoare, temperaturi extreme
apropiate etc.); pe de altă parte, mozaicul de ecosisteme, naturale şi antropice, introduce modificări
locale ale parametrilor climatici pe fondul climatului general.
În general, Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influenţă asupra regiunilor
limitrofe, relativ redusă, 25 km depărtare de ţărm, teritoriu în care gradienţii orizontali de
temperatură şi umezeală se reduc evident (D. Ţâştea şi colab., 1969). Aceasta se diminuează treptat
spre vest, concomitent cu creşterea influenţei uscatului continental limitrof.
Temperatura aerului
În concordanţă cu influenţele exterioare, temperatura aerului are valori moderate, fiind
totuşi, în zona litorală, dintre cele mai mari din ţară. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori
superioare mediei pe ţară +11,2°C; temperatura medie pentru perioada iunie-august este de circa
+21°C iar cea pentru perioada decembrie-februarie circa +1°C. În cursul anului, temperatura medie
lunară înregistrează un minim în ianuarie, singura lună din an cu valori negative (-0,8°C la
Medgidia, 0,7°C la Mangalia în 2008) şi un maxim în iulie (22,7°C la Medgidia, 22,5°C la Mangalia
în 2008).
Sub influenţa acvatoriului marin,în zona deltei în ianuarie temperatura aerului este de -1,4º
C, Sulina-oraş -0,4° C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei -0.3°C,.. În luna iulie, mediile lunare
depăşesc 22º C: Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei 22,9º C, Sulina-dig 23,0º C .
Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului are cele mai mici valori, de cca 23,0º C,
în extremitatea estică a zonei de studiu, acolo unde rolul de moderator termic al acvatoriului marin
este mai mare şi cele mai mari valori, în extremitatea estică a acesteia unde influenţa continentală
este mai mare.
Îngheţul
10