Faza III - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

DEPARTAMENT: COEZIUNE ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ
PROIECT NR.: 394/2009
TITLUL: METODOLOGIE PRIVIND ELABORAREA ŞI CONŢINUTUL
CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE AMENAJARE A
TERITORIULUI PENTRU ZONELE COSTIERE;
PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL – ZONA
COSTIERĂ A MĂRII NEGRE
FAZA III: “ PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI
ZONAL - ZONA COSTIERĂ A MĂRII NEGRE ”
ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE ÎN ZONA
COSTIERĂ A MARII NEGRE
BENEFICIAR:
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI
ELABORATOR:
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE ÎN CONSRUCŢII,
URBANISM ŞI DEZVOLTARE TERITORIALĂ DURABILĂ „URBAN – INCERC” -
Sucursala URBANPROIECT
ASOCIAT: Institutul Naţional de Cercetare – dezvoltare pentru geologie şi geoecologie marină –
GEOECOMAR
DIRECTOR SUCURSALĂ: drd. Dora ALEXA MORCOV
DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: dr. Alexandru Ionuţ PETRIŞOR
ŞEF DEPARTAMENT: drd. Alina CHICOŞ
ŞEF PROIECT: arh. Adriana VARTANOFF
iunie 2010

COLECTIV DE ELABORARE
Arh. Ion PELEANU
Arh. Lidia FLORESCU
Arh. Alina POPESCU
Soc. Alina CHICOŞ
Ing. Elena STANCU
Ing. Amelia CAZACU
Ing. Mariana DOROBANŢU
Ing. Dinu ZAHARESCU
Dr. ecol. Alexandru PETRIŞOR
Geograf Roxana DUMITRU
Geograf Alina HUZUI
Urb. Constantin OLTEANU
Tehn. Cristina IVANA
Tehn. Bucur PÎSLARU
Tehn. Marioara DUMITRU
Tehn. Simona STROE

CUPRINS
INTRODUCERE.....................................................................................................................................1
1. CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE.......................................................5
1.1. CARACTERISTICI ALE MEDIULUI TERESTRU ŞI ACVATIC, RESURSE NATURALE....5
1.1.1. Mediul terestru......................................................................................................................5
1.1.2. Mediul marin........................................................................................................................14
1.1.3. Resurse naturale....................................................................................................................19
1.2. BIODIVERSITATE, ZONE NATURALE PROTEJATE.............................................................23
1.2.1. Biodiversitate costieră...........................................................................................................23
1.2.2. Biodiversitate marină............................................................................................................28
1.2.3.Zone naturale (terestre şi acvatice) declarate protejate..........................................................29
1.3. RESURSE UMANE...................................................................................................................... 37
13.1. Evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic ................................................................... ...37
1.3.2. Resursele umane, probleme sociale.......................................................................................45
1.4. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI (COMUNITĂŢILE LOCALE)....................................................51
1.4.1. Număr, structură, repartiţie în teritoriu..................................................................................51
1.4.2. Categorii de mărime...............................................................................................................53
1.4.3. Ierarhizarea localităţilor pe ranguri........................................................................................56
1.4.4 Parteneriate………………………………………………………………………………….58
1.5. PATRIMONIUL CONSTRUIT ŞI CULTURAL.......................................................................59
1.5.1 Scurt istoric............................................................................................................................. 59
1.5.2. Patrimoniul construit cultural ..............................................................................................59
1.5.3. Concentrarea în teritoriu a monumentelor istorice.................................................................60
2. ACTIVITĂŢI TERESTRE ŞI PE MARE......................................................................................72
2.1. AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ, PESCUIT............................................................................72
2.1.1. Agricultura...............................................................................................................................72
2.1.2. Silvicultura...............................................................................................................................74
2.1.3. Pescuit şi piscicultură...............................................................................................................75
2.2 RESURSE SI ACTIVITATI INDUSTRIALE..................................................................................78
2.3. ACTIVITATEA DE TRANSPORT ................................................................................................81
2.4. TURISM, RECREERE.....................................................................................................................87
2.4.1. Potenţialul turistic al zonei costiere....................................................................................... 87
2.4.2 Stadiul actual de valorificare turistică......................................................................................90
1

2.4.3 Staţiunile de pe litoralul Mării Negre......................................................................................91
2.4.4 Capacitatea de cazare................................................................................................................92
2.4.5 Structurile turistice de tratament, structuri agrement, circulatie turistica, activitati pe mare...95
2.4.6 Agenti economici.....................................................................................................................99
2.5. DEZVOLTAREA URBANĂ ŞI A INFRASTRUCTURILOR......................................................101
2.5.1. Evoluţia procesului de urbanizare............................................................................................101
2.5.2. Dinamica locuirii.....................................................................................................................101
2.5.3.Infrastructura socială................................................................................................................104
2.5.4.Infrastructurile tehnice ale teritoriului şi localităţilor ..............................................................111
2.5.4.1 Gospodărirea apelor.........................................................................................................111
2.5.4.2 Amenajari de imbunatatiri funciare..................................................................................113
2.5.4.3 Infrastructura tehnică a spaţiului marin ...........................................................................115
2.5.4.4 Infrastructura de transport pe moduri, puncte de trecere a frontierei...............................122
2.5.4.5 Transportul de ţiţei, produse petroliere, gaze...................................................................127
2.5.4.6 Alimentarea cu energie termică....................................................................................... 131
2.5.4.7 Reţele electrice..................................................................................................................133
2.5.4.8 Surse regenerabile de energie........................................................................................134
2.5.4.9 Reţele de telecomunicaţii..................................................................................................139
2.5.4.10 Gospodarirea deseurilor..................................................................................................140
2.3.4.11 Echiparea edilitară a localităţilor....................................................................................142
3. EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR...............................................................................147
3.1. POLUAREA SOLULUI, APELOR ŞI A AERULUI.....................................................................147
3.2. RISCURI TEHNOLOGICE PE USCAT ŞI PE MARE.................................................................158
4. PROCESE NATURALE................................................................................................................... 160
4.1. EROZIUNI, ALUNECĂRI DE TEREN, INUNDAŢII.................................................................160
4.2. EFECTE ALE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE.......................................................................... 164
4.3. RIDICAREA NIVELULUI MĂRII...............................................................................................165
4.4. TRANSPORT SEDIMENTE, NUTRIENŢI, POLUANŢI............................................................167
4.5. TRANSGRESIUNE ŞI REGRESIUNE MARINĂ........................................................................168
5. CONTEXT EXTERIOR....................................................................................................................169
5.1. CADRUL ADMINISTRATIV-TERITORIAL .............................................................................171
5.2. STRATEGII, PLANURI ...............................................................................................................173
5.3. LEGISLAŢIE, RECOMANDĂRI, DOCUMENTE UE............................................................... 175
5.4. CONVENŢII, TRATATE .............................................................................................................178
5.5. EFECTE TRANSFRONTALIERE ALE ACTIVITĂŢILOR ŞI UTILIZĂRILOR
DE RESURSE....................................................................................................................................... 182
BIBLIOGRAFIE
2

PLANŞE DE ANALIZĂ
BORDEROU PIESE DESENATE
Planşa 1.1. Reţeaua de localităţi – analiza
Planşa 1.2. Resurse culturale - patrimoniul construit – analiza
Planşa 1.3. Activităţi terestre şi marine – analiza
Agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, turism, transport, comunicaţii
Planşa 1.4. Activităţi terestre şi marine – analiza
Infrastructuri tehnice
Reţele de transport, alimentare cu energie electrică, telecomunicaţii,
Planşa 1.5. Activităţi terestre şi marine – analiza
Infrastructuri tehnice
gospodărirea apelor, echiparea hidroedilitară, gospodărirea deşeurilor, alimentare
cu gaze naturale
Planşa 1.6. Resurse naturale, procese naturale – analiza
Zone naturale protejate, Zone de risc natural
Planşa 1.7. Context exterior – analiza
CARTOGRAME
1. Densitatea populaţiei 2008
2. Evoluţia populaţiei 2002 -2008
3. Sporul natural 2008
4. Sporul migrator 2008
5. Forţa de muncă salariată
6. Şomaj martie 2010
7. Învăţământ
8. Sănătate (medic/1000 loc)
9. Sănătate (med. fam. /1000 loc.)
10. Hazarde tehnologice
11. Îmbunătăţiri funciare
12. Locuire – autorizaţii de construire pentru clădiri de locuit 2004 -2008
13. Dotări publice – autorizaţii de construire 2004 -2008
14. Fondul de locuinţe 2008
15. Turism
16. Structura activităţilor economice – numărul de salariaţi din mediul economic
privat
17. Structura activităţilor economice –cifra de afaceri a agenţilor economici
18. Învăţământ

INTRODUCERE
Tema-program pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal – Zona Costieră, propusă
de către beneficiar – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – include identificarea
disfuncţionalităţilor teritoriale din zona costieră a Mării Negre pe baza unei analize multicriteriale,
definirea relaţiilor între localităţile din acest teritoriu în contextul dezvoltării durabile şi în
conformitate cu legislaţia specifică din domeniu, detalierea opţiunilor strategice de dezvoltare
durabilă pe această unitate teritorială specifică, cu accent pe valorificarea potenţialului endogen şi
identificarea oportunităţilor de finanţare din surse comunitare europene.
Programul elaborării lucrării
Elaborarea PATZ – Zona Costieră a Mării Negre se desfăşoară în cadrul fazelor III, IV, V şi
VI ale contractului nr.394/2009 având ca obiect elaborarea reglementării tehnice Metodologie
privind elaborarea şi conţinutul cadru al documentaţiilor de amenajarea teritoriului pentru
zonele costiere; Plan de amenajare a teritoriului zonal – Zona Costieră a Mării Negre, după cum
urmează:
Faza III: “PATZ Zona Costieră a Mării Negre” – “Analiza situaţiei existente” în zona costieră a
Mării Negre – 90 zile;
Faza IV: “PATZ Zona Costieră a Mării Negre” – “Dagnostic, priorităţi” – 60 zile;
Faza V: “PATZ Zona Costieră a Mării Negre” – “Elemente de fundamentare a unei strategii de
implementare a politicii naţionale de dezvoltare teritoriala în Zona Costieră” – 90 zile;
Faza VI: Documentaţii pentru obţinerea de avize şi acorduri şi introducerea observaţiilor – 90 zile.
Teritoriul vizat
Venind în sprijinul implementării prevederilor legale („delimitarea zonei costiere se va
realiza potrivit planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism...” - art. 9 alin. (7) din Legea nr.
280/2003) PATZ abordează, în cadrul PATZ, delimitarea zonei costiere ca procedeu de amenajare
a teritoriului, din perspectiva determinărilor şi relaţiilor spaţiale existente în teritoriul vizat.
Criteriile de delimitare a zonei costiere sunt: naturale (geografice), care au în vedere
unităţile de mediu specifice (delta, lacurile lagunare), spaţiul terestru şi spaţiul maritim, în care se
manifestă influenţe reciproce; social- economice şi funcţionale care includ activităţi economice,
resurse, aglomeraţii urbane şi zonele lor de influenţă, navetism, zone funcţionale etc.; teritorialadministrative
care intervin în final, prin ajustarea limitelor ce rezultă conform criteriilor anterioare.
Prin aplicarea criteriilor enunţate, în cadrul unor demersuri care au inclus consultarea
beneficiarului ca purtător al intereselor şi politicilor naţionale de amenajarea teritoriului, s-a definit
un teritoriu zonal care cuprinde următoarele unităţi administrativ-teritoriale aflate în limitele
administrative ale judeţelor Tulcea şi Constanţa:
o Municipiile : Constanţa, Medgidia, Mangalia (jud. Constanţa),
o Oraşele: Sulina (jud. Tulcea), Murfatlar, Năvodari, Ovidiu, Eforie, Techirghiol, Negru
Vodă (jud. Constanţa)

o Comunele : C.A. Rosetti, Crişan, Murighiol, Sfântu Gheorghe, Ceamurlia de Jos,
Jurilovca, Valea Nucarilor, Sarichioi (jud. Tulcea), Corbu, Istria , Mihai Viteazu,
Săcele, Castelu, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Poarta Albă, Valul
lui Traian, Agigea, Limanu, Tuzla, 23 August, Albeşti, Amzacea, Comana, Cumpăna,
Mereni, Pecineaga, Topraisar, Cuza Vodă, Bărăganu, Costineşti (jud. Constanţa).
În zona de nord, inclusă în Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării”, pentru stabilirea limitei
zonei au fost determinante criteriile naturale urmate de cele funcţionale şi social – economice. La
stabilirea limitei zonei de sud, la sud de capul Midia, predominante au fost criteriile socio –
economice şi funcţionale.
Perioada de timp vizată
Lucrarea îşi propune să sprijine, prin mijloacele specifice amenajării teritoriului, elaborarea
unei viziuni de dezvoltare a zonei costiere pentru un orizont de timp de 10 ani şi acceptarea cît mai
largă a acesteia, printr-un proces de consultare cu un evantai amplu de instituţii centrale şi locale,
organizaţii non-guvernamentale şi comunităţi locale.
Relaţiile cu alte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi strategii de
dezvoltare economico-socială
La elaborarea PATZ – ZC se au în vedere prevederile şi propunerile conţinute în unele
documente de planificare teritorială şi strategii de dezvoltare durabilă, dintre care menţionăm:
Documentaţii de planificare spaţială
- Studiu privind delimitarea fizico-geografică a zonei litorale şi propuneri de constituire a
unor zone protejate, 1993;
- Plan de Amenajare a Teritoriului Judeţean – Constanţa şi litoralul românesc. Direcţii de
dezvoltare, 1994;
- Constanţa şi litoralul românesc. Studii privind corelarea propunerilor de amenajare a
teritoriului cu politicile sectoriale şi locale de dezvoltare, 1995.
- Studii privind fundamentarea strategiei de amenajare teritorială şi de management a
litoralului românesc (Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal – litoralul românesc) -
Obiective de aplicare pe termen scurt şi mediu, 1995
- PATZ - Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal – Zona litoralului românesc – Sinteză,
1997
- PATN - Secţiunea I – Căi de comunicaţie; Secţiunea II – Apa; Secţiunea III – Arii
protejate; Secţiunea IV – Reţeaua de localităţi; Secţiunea V – Riscuri naturale;
Secţiunea VI – Turismul; Secţiunea VII – Dezvoltarea rurală
- Studiu de fundamentare PATZR: Regiunea Sud Est, 2007
Documente strategice privind dezvoltarea economico socială:
- Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR) 2007-2013
- Programul Operaţional Regional 2007-20013
- Strategia de Dezvoltare a Regiunii Sud Est
Documente strategice privind protecţia mediului şi dezuvoltarea durabilă:
- Strategia de dezvoltare durabilă a României – 1999 (intemeiată pe „România 2020” –
Academia Română, PNUD, 1998 ) ;
- Strategia de dezvoltare durabilă a României „ORIZONT - 2025” – Bucuresti, 2004;
- Programul naţional de cercetare pentru ecologie şi protecţia mediului;
- Planul de acţiune pe anul 2002 în vederea implementării Directivei Cadru a Uniunii
Europene în domeniul apelor;
2

- Studiul privind protecţia şi reabilitarea litoralului sudic al României la Marea Neagră -
Agenţia Japoneză de Cooperare Internaţională (JICA), Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor.
Documente strategice europene şi internaţionale:
- Carta Europeană referitoare la Regiunile de Coastă în cadrul Conferinţei privind Regiunile
Maritime de Frontieră ale Comunităţii Europene, 1981
- Carta europeană a amenajării teritoriului – CEMAT - Torremolinos 1983;
- Declaratia de la Rio si Agenda 21, ONU, Rio de Janeiro, iunie 1992;
- Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC) – Dezvoltarea spaţială echilibrată şi
durabilă a teritoriului Uniunii Europene – Postdam 1999;
- Agenda Teritorială Europeană, mai 2007;
- Blue Book - politica maritimă integrată pentru Uniunea Europeană, propusă de Comisia
Europeană în octombrie 2007 şi de Consiliul European şi Parlamentul European.
- Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european –
CEMAT – Hanovra , septembrie 2000;
- Strategia de la Lisabona - UE, Lisabona, martie 2000;
- Recomandarea UE 2002/413/EC privind mangementul integrat al zonelor costiere.
Date generale
Conform temei-program, PATZ Zona Costieră a Mării Negre este o documentaţie de tipul planului
de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean, cu o structură conformă cu cea a planului de
amenajare a teritoriului judeţean.
Prezenta documentaţie reprezintă, conform metodologiei avizate, Etapa de elaborare propriu-zisă şi
va cuprinde în final:
- Analiza şi evaluarea situaţiei existente
- Diagnostic: identificarea problemelor, conflictelor, opţiunilor şi priorităţilor
- Strategia: viziune, obiective, măsuri.
Scopul şi necesitatea elaborării documentaţiei
Amenajarea teritoriului, care prin caracterul său integrator vizează o perspectivă strategică
şi formulează obiective ce urmăresc progresul/dezvoltarea regiunii în acord cu resursele disponibile,
în scopul diminuării factorilor restrictivi şi maximizării atuurilor, urmărind principiul dezvoltării
durabile, poate şi trebuie să fie o componentă esenţială în gestionarea zonelor costiere.
În România, zona de coastă a fost abordată în planurile teritoriale (de amenajare a
teritoriului şi urbanism) în acelaşi mod ca orice alt teritoriu, analizele şi propunerile de dezvoltare
limitându-se la zona terestră şi ignorând, mai mult sau mai puţin, spaţiul marin adiacent şi
complexitatea mediului costier.
Mai mult decât în alte tipuri de teritorii, planificarea teritorială pentru zona costieră trebuie
să devină o modalitate de a promova sinergii şi de a facilita coexistenţa simultană a diferitelor
utilizări, de a propune rezolvarea/atenuarea conflictelor la scară regională. Trebuie cântărite cu
atenţie diferitele opţiuni, pornind de la adevărul că utilizarea uscatului are impact asupra mării şi
viceversa. Trebuie avut în vedere şi faptul că este necesară păstrarea de spaţii pentru posibile
schimbări în timp, în ceea ce priveşte funcţiuni şi utilizări.
Presiunea asupra litoralului a generat şi generează în continuare acte şi decizii ale
autorităţilor centrale şi, în mod deosebit, ale autorităţilor locale, ale intreprinzătorilor şi locuitorilor
din zonă contrare prevederilor legislaţiei în vigoare.
3

Pe de altă parte, demersul de elaborare a PATZ – Zona Costieră are menirea de a testa şi de
a valida şi/sau a iniţia procesul de feed-back necesar pentru amendarea şi perfecţionarea
metodologiei elaborate şi avizate în etapa precedentă.
Lucrarea îşi propune să sprijine, prin mijloacele specifice amenajării teritoriului,
formularea unei viziuni de dezvoltare a zonei costiere pentru un orizont de timp de 10 ani.
Baza documentară şi bibliografia
Elaborarea PATZ – Zona Costieră se întemeiază pe o amplă bază documentară constituită
în cadrul Urbanproiect începând din perioada participării la proiectul INTERREG IIIB NP CADSES
PlanCoast, finanţat de Comisia Europeană cu scopul de a dezvolta instrumentele şi capacităţile
umane şi instituţionale pentru asigurarea unui management integrat eficient al zonelor costiere şi
maritime europene. Bibliografia consultată recent este prezentată în lista-anexă.
Metodologia de lucru
Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) – Zona Costieră a Mării Negre se
elaborează prin aplicarea metodologiei propuse în cadrul fazei II a contractului nr.394/2009, avizată
de către beneficiar.
Agenda propusă privind procedura evaluării de mediu a documentaţiei
Planul de amenajare a teritoriului zonal va fi însoţit de procedura de evaluarea a impactului
asupra mediului, în conformitate cu HG nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de
realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe, calendarul de desfăşurare a procedurii
urmând a fi stabilit de către beneficiar.
Agenda propusă privind consultarea publică
Pentru transpunerea în viaţă a viziunii, orientărilor, programului şi acţiunilor de dezvoltare
propuse prin planul de amenajare a teritoriului zonei costiere, este imperios necesară acceptarea cît
mai largă a acestuia printr-un proces de consultare cu un evantai amplu de instituţii centrale şi locale,
organizaţii non-guvernamentale şi comunităţi locale.
Se va aplica procedura de consultare adecvată, în particular metodologia în curs de
elaborare ţi aprobare în cadrul MDRT.
În împrejurarea în care nu va fi posibilă aplicarea metodologieie de consultare elaborată de
MDRT, calendarul activităţii de consultare publică ar putea cuprinde următorii paşi:
A. Etapa preparatorie
1. Elaborarea motivaţiei: Proiectul de plan de amenajare a teritoriului va fi însoţit de o expunere de
motive
2. Cuprins indicativ. Expunerea de motive va exprima:
- Problemele / nevoile publice identificate spre a fi reglementate prin plan;
- Grupurile de cetăţeni afectaţi;
- Justificarea planului;
- Corelarea cu alte reglementări / politici publice;
- Soluţiile alternative identificate (local, regional, transfrontalier, în alte ţări);
- Soluţia propusă;
- Argumentarea soluţiei propuse
- Costuri de implementare. Beneficii estimate.
3. Stabilirea grupurilor ţintă. Identificarea grupurilor de cetăţeni afectate pozitiv / negativ de
proiectul de Plan si a altor tipuri de părţi interesate (persoane juridice) Crearea bazei de date de
contact.
4

4.. Stabilirea perioadei dedicate consultării publice.
5. Stabilirea modului de colectare a recomandărilor cetăţenilor şi organizaţiilor consultate:
6. Stabilirea informaţiilor de context necesare pentru facilitarea formulării unei recomandări
documentate, inclusiv note bibliografice şi a modului în care pot fi accesate de publicul interesat
7.. Stabilirea canalelor optime de comunicare a procesului de consultare publică si a metodologiei
de desfăşurare a acestuia.
8. Stabilirea modului de colectare a recomandărilor generate de procesul de consultare publică.
9. Stabililirea modului de înregistrare a participanţilor la proces.
10. Stabilirea modului de depozitare/arhivare a informaţiilor spre a fi accesate de publicul interesat.
B. Desfăşurarea procesului de consultare publică;
11. Publicitate si transparenţă
12. Logistica organizării întâlnirilor de dezbatere public: La solicitarea de căre o asociaţie legal
constituită sau de către o altă autoritate publică (art 6, alin 7 L52/2003), precum si la iniţiativa
instituţiei iniţiatoare, se va organiza o intâlnire de dezbatere publică .
C. Etapa post consultare publică. Evaluare.
13. Minuta – sinteză: Iniţiatorul Planului împreună cu specialiştii proprii si/sau atraşi va întocmi o
minută – sinteză a consultării publice si după caz a dezbaterii publice. Minuta va conţine un capitol
de concluzii şi recomandări pentru forurile decidente.
14. Valorificarea consultării publice. Informarea decidenţilor cu privire la rezultatele consultării:
proiectul de Plan împreună cu documentele însoţitoare şi minuta – sinteză vor fi transmise pe întreg
parcursul procesului instituţiei publice iniţiatoare până la adoptarea deciziei finale.
15. Recunoaşterea contribuţiei părţilor interesate în procesul de consultare publică: Se vor purta
corespondenţe specifice cu participanţii pentru recunoaşterea contribuţiei participanţilor la procesul
de consultări publice si asigurarea feedback-ului..
16. Avertizarea publicului larg asupra rezultatelor generate de consultarea publică si valorificarea
acestora. Se vor aduce la cunotinţa opiniei publice/publicului larg concluziile şi recomandările
rezultate în urma consultării publice organizate, locaţia de acces public la acestea şi modul cum au
fost valorificate de decident în îmbunătăţirea Planului.
Această fază (FIII) constă în analiza şi caracterizarea stării actuale a teritoriului pe
domeniile de referinta şi componentele lor, astfel:
***
1. CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE
1.1. CARACTERISTICI ALE MEDIULUI TERESTRU ŞI ACVATIC, RESURSE
NATURALE
1.1.1. Mediul terestru
Aşezarea geografica
Zona costieră delimitată se întinde pe teritoriul judeţelor Tulcea şi Constanţa, cuprinzând 42
unităţi administrativ teritoriale de la braţul Chilia în nord până la graniţa româno-bulgară în sud.
Zona delimitată cuprinde partea estică a Deltei Dunării şi Complexul Razim-Sinoe, prelungirile
5

estice ale Dealurilor Tulcei, culmile estice ale Podişului Babadag, Podişul Istriei, partea estică a
Podişul Dobrogei de Sud.
Coordonate: este inclusă extremitatea estică a teritoriului ţării 29º41'24" longitudine estică –
oraşul Sulina; zona este intersectata de paralela 44º latitudine nordică (la sud de Topraisar, Tuzla) şi
de paralela 45º latitudine nordică (în zona Dunavăţ).5
Geologie
Din punct de vedere structural zona de studiu se suprapune Platformei Dobrogei:
- Compartimentul scufundat al depresiunii predobrogene corespunzător luncii si Deltei Dunarii
situate la nord de falia Galaţi-Tulcea-Mahmudia. Lunca şi Delta Dunării au un fundament cristalin,
faliat peste care se dispun depozite triasice, jurasice, sarmaţiene, pliocene şi apoi formaţiunile de
lunca şi deltaice cuaternare: argile, mâluri, nisipuri.
- Compartimentul mai ridicat la sud de falia Galaţi-Tulcea-Mahmudia – Dobrogea de Nord; acestui
compartiment se suprapun prelungirile Dealurilor Tulcei şi Podişului Babadag din zona de studiu.
- Compartimentul Dobrogei Centrale – situat la sud de falia Peceneaga – Camena cu un fundament
de şisturi cristaline, acoperite de şisturi verzi. Peste accest soclu se gaseste o cuvertura sedimentara
si apoi una de loess.
- Compartimentul Dobrogei de Sud – se întinde în sudul faliei Topalu-Palazu Mare cu un fundament
constituit din formaţiuni granitice şi cristaline fracturat şi scufundat la peste 1000 m, peste care se
dispune o stivă groasă de roci sedimentare, suprafaţa podişului fiind acoperită e o cuvertură joasă de
loess.
Relieful
Zona de studiu face parte din unitatea geografică Podişul Dobrogei.
Delta Dunării, ca de altfel toate deltele, este o formaţiune tânără, rezultată din raportul
dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării,
curenţii, mareele şi valurile, pe de o parte, şi debitul de apă şi aluviuni transportat de râu în zona de
vărsare, pe de altă parte. La aceste condiţii se mai asociază configuraţia reliefului submers, costier,
marin.
Sub aspect morfologic, Delta Dunării este considerată o câmpie aluvială în formare,
caracterizată printr-o hipsometrie redusă (ecart altitudinal de cca 16 m), din care o parte sub nivelul
marin.
Diferenţierile morfologice, excluzând albiile celor trei braţe principale (Sfântu Gheorghe,
Sulina, Chilia), sunt date de:
- grindurile fluviatile, care însoţesc braţele Dunării, cu altitudini între 1 – 3 m ;
- grindurile fluvio-maritime, cu altitudini mai semnificative (2 – 13 m), cu orientare
cvasitransversală şi acestea fiind asociate – juxtapuse (Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol),
dominate de un relief de dune;
- depresiuni, ale căror cote altitudinale se găsesc cu 1 – 3 m sub nivelul marin, în funcţie de
poziţia lor geografică, fiind delimitate de grindurile menţionate;
Câmpia Dunavăţului situată la sud de braţul Sf. Gheorghe constituie o asociaţie de şesuri
aluviale joase, mlaştini lacuri (Zătonul Nou, Dranov), canaluri şi grinduri fluvio-maritime
(Crasnicol, Dranov)
Complexul lacustru Razim – Sinoe alcătuit din lagunele Razim şi Goloviţa şi din limanele
fluvio-lacustre Agighiol, Babadag şi Ceamurlia, el fiind format prin bararea vechiului golf Halmyris
de o suită de cordoane nisipoase, ultimele pe aliniamentul Petrişor-Chituc.
Ecartul hipsometric (altitudinal) în cazul Deltei Dunării, ca unitate geografică terminală a
fluviului şi limitrofă Mării Negre, este extrem de mic şi, ca valori absolute, foarte aproape de nivelul
6

„0" marin, respectiv al Oceanului Planetar. Ca valori extreme ecartul de variaţie pe verticală este de
15 m, luând în consideraţie cota de +12,4 m de la piramida geodezică de pe grindul Letea şi cele de –
3 m din ariile lacustre din delta fluvio-marină. Ecartul hipsometric este mult mai mic în Complexul
lacustru Razim – Sinoe dacă nu se iau în considerare insulele (popinele), respectiv Popina (48 m),
Bisericuţa (9 m), Istria şi Grădiştea. Astfel, între adâncimea maximă de 3 m în lacul Razim şi
înălţimea de 2 m de pe grindul Chituc amplitudinea este de 5m.
Altitudinea medie a Deltei Dunării este de +0,52 m. Altitudinea medie variază, cea mai
mare fiind în unitatea Letea, de 0,81 m, datorită, în special grindului Letea (1,07 m). Unitatea
Dranov are altitudinea medie cea mai mică, de 0,17 m. Între cele două unităţi extreme se situează
unitatea Caraorman cu altitudinea medie de 0,37 m la această valoare având un rol important
grindurile Caraorman şi Sărăturile. Altitudinea medie a Complexului lacustru Razim – Sinoe este de
circa 1 m având în vedere hipsometria celor trei grinduri maritime principale – Chituc, Lupilor şi
Saele – şi a altor areale marginale, inclusiv grindul Periboina ce separă, în cea mai mare parte, lacul
Sinoe de Marea Neagră. Dar dacă luăm în considerare şi acvatoriul lacurilor, aceasta este sub 0,5 m.
Dealurile Tulcei
Se prezintă ca o culme defăşurată de la vest la est cu o înălţime medie de 80-120 m din care se
desprind spre sud si est interfluvii de tipul platorurilor ce coboară în altitudine spre zonele joase
depresionare Nalbant şi Agighiol. Structura geologică (cu roci eruptive şi sedimenare acoperite de
loess) impune relief de pediment şi inselberguri.
Podişul Babadag, mai fragmentat prezintă relief structural cu cueste şi suprafeţe structurale
şi înălţimi de 300-400 m ce coboară treptat spre est (60-100 m Culmea Călugăra şi Doloşman 30-60
m). Spre est în jurul lacurilor Razem şi Goloviţa se găsesc câmpiile litorale şi pedimentele Agighiol
sau Nucarilor şi Ceamurlia, acoperite în bună parte cu loess.
Podişul Istriei
Podişul Istriei reprezintă subunitatea estică a Podişului Dobrogei Centrale sau Casimcei, un podiş de
eroziune cu înălţimi medii de 150-180 m, fragmentat pe direcţia NV-SE de valea Casimcea. Spre
latura maritimă altitudinile podişului coboară până la 100 m conturându-se subunitatea Podişul
Istriei care domină laguna Sinoe şi câmpia joasă litorală de grinduri şi perisipuri Taşaul-Chituc.
Podişul Dobrogei de Sud
Zona de studiu se suprapune parţial Podişului Medgidiei, Podişului Cobadin şi Podişului Mangaliei;
sunt subnunităţi ale Podişului Dobrogei de Sud, podiş cu carater structural cvasitabular, cu altitudine
joasă (sub 200 m) care seamănă cu o câmpie înaltă cu aspect calcaros.
Podişul Medgidiei situat la nord de valea Carasu este constituit dintr-o suită de platouri joase
ce coboară în pantă domoală catre valea Carasu, sau către Dunăre cu altitudini de 50-130 m. Valea
Carasu de-a lungul căreia s-a realizat cea mai mare parte a canalului Dunăre - Marea Neagră, apare
ca o arie depresionară transversală ce uneşte latura dunăreană de cea maritimă a Dobrogei de Sud.
Grosimea mare a loessului favorizează procese de sufoziune, tasare iar pe versanţi şiroire şi
torenţialitate, surpări.
Podişul Cobadin situat în sectorul central-sudic are altitudini de 150-180 m, mai puţin
fragmentat şi cu aspect tabular, cu relief de platoruri pe calcare sarmaţiene separate de văi seci;
există un relief carstic variat: multe forme fosilizate, la suprafaţă depresiuni carstice.
Treapta joasa a Podişului Dobrogei de Sud denumită de unii geografi şi Podişul Mangaliei reprezintă
o unitate joasă sub 50 m în care se impun platourile pe calcare sarmaţiene şi loess, văi scurte care se
termină în limanuri fluviatile, faleze şi plaje înguste.
Reţeaua hidrografică şi resursele de apă
Apele subterane
7

Pentru zona podişului Dobrogei, caracteristicile hidrografice, hidrologice, hidrogeologice
sunt influenţate în mod deosebit de climatul excesiv continental şi de rocile permeabile pe grosimi
mari, care asigură o infiltraţie rapidă şi cantonarea apei la adâncime în diferite nivele de carstificare.
Pânzele de apă la suprafaţă aproape lipsesc iar cele de la baza unor deluvii au debie reduse şi sunt
extreme de fluctuante. Stratele de adâncime se găsesc cantonate îndeosebi în nivelele calcaroase;
sunt ape cu debit bogat, carbonatate; în Dobrogea de Sud au şi caracter artezian. În sectorul de litoral
Mangalia-Neptun sunt izvoare mezotermale.
În zona deltei acviferele de adâncime au cea mai mare extindere fiind cantonate in pietrişuri
şi nisipuri. Tipul hidrochimic variază în funcţie de gradul de mineralizare (care creşte le de vest spre
est) de la biarbonatat-sodic la cel clorurat-calcic, clorurat-magnezian şi sulfatat-sodic. Prin foraje la
200 m adâncime în zonele Periprava, Crişan şi Sfântul Gheorghe s-au evidenţiat ape sub presiune cu
caracter clorurat-sodic sau clorurat-calcic-magnezian. Acviferele freatice. În grindurile marine Letea
şi Caraorman, datorită depozitelor nisipoase circulaţia apelor freatice e mai mare la fel şi
posibilitatea sărăturării prin evaporaţie, având adâncimea de 0,5-1 m în depresiunile dintre dune şi 4
m în dune cu mineralizare ridicată.
Apele de suprafaţă includ următoarele Ape curgătoare şi Ape stagnante (Gâştescu) după
cum urmează :
Ape curgătoare
În zona deltei:
• Arterele hidrografice principale - braţele principale ale Dunării: Chilia (din dreptul localităţii
Periprava până la gura de varsare a bratului Musura), Sulina (de la Mila 18 până la vărsare) şi
Sfîntul Gheorghe (aproximativ din dreptul localităţii Murighiol până la varsare);
• Canale cu circulaţie activă a apei - Eracle, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ,
Dranov, Lipoveni,.
• Canale şi gârle din zone naturale cu regim liber, - Magearu, Sulimanca, Perivolovca, Litcov-
Împuţita, Ivancea, Crasnicol, Tărâţă-Belciug, Lejai, Palade, Buhaz-Zăton, Vătafu-Împuţita, can.
Japşa Vătafu, Gârla Macovei, Enisala, Perişor, centura Lipoveni-Dranov, canal între can.
Dunavăţ şi Dranov paralel cu br. Sfîntul Gheorghe.
• Canale şi gârle din interiorul incintelor amenajate cu circulaţia apei controlată sau fără circulaţie
a apei - incinta Murighiol.
Pentru restul teritoriului delimitat marea majoritate a râurilor au văi inguste şi caracter
intermitent şi se termină în lacuri de tip liman cu acelaşi nume: Săruri, Istria, Nuntaşi şi Corbu
situate la nord de Casimcea, Dereaua se varsă în lacul Techirghiol şi Albeşti debuşează în lacul
Mangalia. Cursurile de apă mai importante din zona de studiu sunt: râul Casimcea care se varsă în
lacul Taşaul şi canalul Carasu în lungul căruia s-a realizat cea mai mare parte a canalului Dunăre -
Marea Neagră.
Ape stagnante includ lacurile, apele costiere, lagune conectate la mare şi golfurile parţial
închise.
În zona deltei şi a complexului Razim sunt urmatoarele lacuri:
• Lacuri S (suprafaţă între 0,5-1 km 2 ):
o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Bondarului, Potcoava 2
• Lacuri M (suprafaţă între1-10 km 2 ):
o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Puiu, Rotund-Puiuleţ, Vătafu, Erenciuc, Iacob,
o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina lacurile: Cuibul cu Lebede, Isăcel, Uzlina, Obretinciuc,
Obretinul Mare, Obretinul Mic, Babinţinii Mari, Pojarnia, Taranova
8

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei: Trei Iezere
o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov:l Belciug, Zătonul Mare (lagună conectată la mare)
o Precum şi lacul Răducului
• Lacuri L (suprafaţă între 10-100 km 2 ):
o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina: lacul Isac,
o Complexul acvatic Roşu-Puiu, lacurile: Roşu, Roşuleţ, Lumina,
o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Goloviţa, Zmeica
o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Dranov
o Agighiol.
• Lacuri XL (suprafaţă mai mare de100 km 2 ) 2 lacuri din:
o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Razim şi Sinoe (lagună conectată la mare).
Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării.
Prin lucrările de amenajare a numeroase incinte multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost
desecate. În partea estică a deltei lacurile formează complexe lacustre funcţionale, au linia ţărmului
formată din stuf şi plaur (pseudoţărm), adâncimea medie 1-2m şi chiar 3m, exceptând categoria
lacurilor de meandru abandonat, care au adâncimi mai mari (Belciug 7 m). Un indicator important în
aprecierea gradului de evoluţie, de aluvionare a teritoriului, este numărul de lacuri pe o anumită
suprafaţă, în unitatea Caraorman un lac la 5,6 km 2 , iar în unitatea Dranov un lac la 9,1 km 2 .
Apele marine costiere exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfîntul Gheorghe (golfuri
parţial închise) corespund platformei continentale marine, în cazul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, până la izobata de 20m (Gâştescu et al., 1996).
Pentru zona litoralului românesc sunt caracteristice limanele şi lagunele maritime.
În zona complexului Razim există mai multe limane maritime: Calica, Silişte, Agighiol, Sărătura,
Cotului şi într-o măsură golful Ceamurlia.
Tot din categroria limanelor maritime dar situate la sud de complexul Razim sunt lacurile de pe
litoralul Mării Negre: Taşaul, Gârgalîc, Tăbăcăriei, Agigea, Techirghiol, Costineşti, Tatlageac şi
Mangalia.
Din categoria lagunelor fac parte pe lângă Razim, Goloviţa, Zmeina, Sinoe cu Istria, Nuntaşi şi
Tuzla şi lagunele situate în golfuri maritime formate prin abraziune Siutghiol, Comorva şi Ezerul
Mangaliei.
Unele dintre aceste lacuri au proprietăţi terapeutice: lacul Mangalia are numeroase izvoare care apar
din calcare sarmatice, multe fiind sulfatate şi uşor termale 22° şi lacul sărat Techirghiol cu
importante depozite de sapropel.
Clima
Clima temperat continentală suportă trei influenţe exterioare, ca urmare a poziţiei „de
tampon” a RBDD între uscatul continental limitrof care o înconjoară pe laturile de nord, vest şi sud
şi Marea Neagră spre est: influenţele continentale, pontice şi, respectiv, cele ale aerului în advecţie.
Parametrii climatici
Factorii genetici ai climei
Radiaţia solară globală, ca principal factor genetic al climei, atinge pe teritoriul studiat,
cele mai mari valori medii anuale din România; ele cresc de la vest (cca 130 kcal.cm 2 ), la est (peste 135
kcal.cm 2 ) sub influenţa Mării Negre. Valorile ei depind de nebulozitatea totală şi, respectiv, de
durata de strălucire a Soarelui.
Nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce treptat dinspre vest (>5,6 zecimi)
spre est (

senin creşte de la vest (66 zile) la est ( 80 zile), în schimb, numărul mediu anual al zilelor cu cer
acoperit, scade concomitent cu reducerea nebulozităţii.
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variaţie teritorială inversă
nebulozităţii. Valorile ei cresc de la vest la est: de la 2 200 ore de insolaţie la 2 500 ore, ultima fiind
valoarea cea mai mare; ea este uşor diminuată pe suprafaţa apelor costiere ale Mării Negre, la Sulina
(2 475 ore de insolaţie), unde aerul ceţos şi ceaţa sunt ceva mai frecvente (Atlas R.S.România, 1975
– 1979).
Circulaţia generală a atmosferei, al doilea factor genetic al climei, este cea zonală, de vest,
în cea mai mare parte a anului. Pe fondul acesteia acţionează principalii centri barici:
- ciclonii mediteraneeni (sau pontici), cu evoluţie normală şi mai ales retrogradă, care provoacă
schimbări bruşte de vreme, o gamă variată de fenomene meteorologice, precipitaţii bogate şi cu
intensitate mare
- anticiclonul azoric, ce acţionează aproape tot anul, de care depinde maximul pluviometric anual din
iunie cu valori reduse (35 – 55 mm), din cauza continentalizării maselor de aer;
- anticiclonul est-european, ce acţionează cu precădere iarna, când determină advecţii ale aerului
rece, polar sau arctic care generează răciri şi îngheţuri puternice, iar în corelaţie cu ciclonii
mediteraneeni, viscole violente şi furtuni în zona apelor costiere ale Mării Negre;
- anticiclonul scandinav provoacă îngheţuri, brume şi ninsori timpurii toamna şi târzii primăvara,
valuri de frig puternice iarna, ninsori abundente şi vânturi de nord şi nord-vest, cu viteze mari.
Suprafaţa subiacentă-activă, al treilea factor genetic al climei şi principalul factor genetic al
topoclimatelor, acţionează în dublu sens: pe de o parte, altitudinile mici şi relativa omogenitate
determină simultaneitatea proceselor climatogenetice ce ţin de circulaţia generală a atmosferei
(advecţii rapide ale maselor de aer, condiţii de timp relativ asemănătoare, temperaturi extreme
apropiate etc.); pe de altă parte, mozaicul de ecosisteme, naturale şi antropice, introduce modificări
locale ale parametrilor climatici pe fondul climatului general.
În general, Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influenţă asupra regiunilor
limitrofe, relativ redusă, 25 km depărtare de ţărm, teritoriu în care gradienţii orizontali de
temperatură şi umezeală se reduc evident (D. Ţâştea şi colab., 1969). Aceasta se diminuează treptat
spre vest, concomitent cu creşterea influenţei uscatului continental limitrof.
Temperatura aerului
În concordanţă cu influenţele exterioare, temperatura aerului are valori moderate, fiind
totuşi, în zona litorală, dintre cele mai mari din ţară. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori
superioare mediei pe ţară +11,2°C; temperatura medie pentru perioada iunie-august este de circa
+21°C iar cea pentru perioada decembrie-februarie circa +1°C. În cursul anului, temperatura medie
lunară înregistrează un minim în ianuarie, singura lună din an cu valori negative (-0,8°C la
Medgidia, 0,7°C la Mangalia în 2008) şi un maxim în iulie (22,7°C la Medgidia, 22,5°C la Mangalia
în 2008).
Sub influenţa acvatoriului marin,în zona deltei în ianuarie temperatura aerului este de -1,4º
C, Sulina-oraş -0,4° C, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei -0.3°C,.. În luna iulie, mediile lunare
depăşesc 22º C: Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei 22,9º C, Sulina-dig 23,0º C .
Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului are cele mai mici valori, de cca 23,0º C,
în extremitatea estică a zonei de studiu, acolo unde rolul de moderator termic al acvatoriului marin
este mai mare şi cele mai mari valori, în extremitatea estică a acesteia unde influenţa continentală
este mai mare.
Îngheţul
10

Numărul de zile fără îngheţ depăşeşte 220 la Sulina ajungând la 228 zile aceasta fiind cea
mai mare din România.
Precipitaţiile atmosferice
Sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre, precipitaţiile atmosferice se reduc treptat
de la vest la est. Un aport însemnat la cantitatea anuală de precipitaţii îl au ploile de vară, cu caracter
local. Astfel, în timp ce pe suprafaţa continentală limitrofă, sub influenţa convecţiei termice din
timpul zilei, iau naştere curenţi de aer ascendenţi care generează nebulozitate şi ploi convective,
suprafeţele acvatice, mai ales de deasupra apelor costiere, datorită proceselor de evaporaţie care
implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură, caracterizate prin curenţi de aer
descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea sau absenţa
precipitaţiilor.
În acest context, cantităţile medii anuale au următoarelor valori:
- în spaţiul deltaic: Sfântu Gheorghe 403,6 mm, Sulina 330,5 mm;
- în Complexul lagunar Razim-Sinoe: Gura Portiţei 327,2 mm.
- în zona de podiş şi litorală 400-450 mm (Medgidia 443 mm, Constanţa 411 mm şi Mangalia
412 mm în 2008)
În timpul anului, cantităţile medii lunare de precipitaţii înregistrează un maxim anual în
iunie (45 – 55 mm) şi un minim în februarie (18 – 35 mm), cu aceeaşi tendinţă de reducere vest-est.
Pe litoral, mai apare şi un maxim secundar în noiembrie-decembrie, dar cu valori mai mici (30 – 38
mm), determinat de ciclonii mediteraneeni şi pontici din această perioadă.
Vânturile
Curenţii de aer preponderenţi şi mai puternici sunt cei din direcţiile nord, nord-est şi nord
vest. În partea vestică a teritoriului, mai exact în zona de podiş predomină vântul din nord-vest
21,8%, cel din nord-est 19,5 % şi sud-est 17,5 %. În zona oraşului Constanţa frecvenţele cele mai
mari se înregistrează pentru direcţii le nord 21,5 %, vest 12,7 % şi nord-est 11,7 . Pentru zona
deltaică sunt caracteristice direcţiile nord-vest (Sfântu Gheorghe 17,5 %), urmat de cel din nord şi
nord – est (Sfântu Gheorghe 13,1 %).
Vitezele medii anuale sunt mai mari pe litoral peste 4m/s şi mai mici în interiorul podişului
(sub 3 m/s) cele mai ridicate valori înregistrându-se deasupra apelor costiere limitrofe (Sulina 7,1
m/s). Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est, concomitent cu reducerea rugozităţii
suprafeţei active. O trăsătură importantă a vânturilor puternice în zona litoralului o constituie
furtunile marine, cu vânturi a căror viteze depăşesc 10m/s.
Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale, ca urmare a contrastului
termo-baric dintre apă şi uscat. Briza de mare se resimte ziua, între orele 10 şi 20, iar briza de uscat,
noaptea, între orele 23 şi 7; între 21 şi 22, ca şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic
(O. Neacşa şi colab., 1974). Această circulaţie se resimte până la 10-15 km în interiorul uscatului.
Viaţă sălbatică, floră şi faună
Din punct de vedere biogeografic zona studiată apaţine provinciei pontice şi este
caracterizată prin predominare zonei de stepă şi silvostepă. Suprafaţa de vegetaţie naturală a fost
enorm redusă prin defrişări şi desţeleniri, locul acesteia fiind luat de culturile agricole.
Silvostepa ocupă culmile şi podurile interfluviale mai înalte (100-150 m) fiind prezentă în Podişul
Babadag, Dealurile Tulcei şi Podişul Casimcei; este alcătuită din stejar pufos, stejar brumăriu şi arţar
tătărăsc precum şi şibleacuri (tufărişuri de arbuşti submediteraneeni cu frunze căzătoare).
Stepa ocupă cea mai mare parte a arealului delimitat desfăşurându-se la altitudini mai mici
de 100 m.Vegetaţia tipică fiind în prezent pe areale mici întrucât cele mai multe terenuri sunt
11

destinate culturilor agricole. Insular apar păduri de stejar pufos, stejar brumăriu şi arţar tătărăsc,
pajiştile stepice fiind formate din asociaţii cu pir, colilie şi pelin sau înlocuite cu plantaţii de salcâm.
Vegetaţia caracteristică litoralului: psamofilă pe tenurile nisipoase precum gindul Chituc şi
zona Techirghiol şi halofilă pe câmpiile litorale joase.
Pentru zona deltei se găsesc mari suprafeţe cu stufărişuri, lacuri cu vegetaţie acvatică, pajişti
de luncă, păduri de luncă, plantaţii de plop şi salcie, păduri de tip continental pe nisipuri, pajişti
xerofile pe nisipuri si pajişti salinizate pe nisipuri şi aluviuni.
Prin îndiguirea multor suprafeţe, s-au produs schimbări esenţiale în funcţia ecosistemelor
din Delta Dunării, cum ar fi intensificarea proceselor de salinizare sau colmatare cu aluviuni sub
influenţa modificărilor în regimul hidrologic.
Astfel, pajiştile mezofile de luncă se întâlnesc în lungul reţelei hidrografice în zonele
inundate temporar pe soluri aluviale gleizate şi soluri gleice. Asociaţiile de Agrostis stolonifera,
Agropyron repens (pir) + Rorippa austriaca se întâlnesc pe malurile relativ înalte, în timp ce
asociaţiile cu Typhoides arundinacea, Glyceria maxima + Carex sp. Şi Galega officinalis acoperă
zonele mai joase.
În delta fluvială pajiştile de luncă mărginesc sau se întrepătrund cu pădurile de luncă cu
păduri sud-europene de salcie, plop alb şi negru. Pe braţul Sfântu Gheorghe în aval, pajiştile
mezofile însoţesc şi pădurile cu Fraxinus angustifolia (frasin) + F.pallisae (frasinul pufos) şi Alnus
glutinosa (anin negru) în a căror compoziţie se găsesc şi specii de Salix alba (salcia), S. fragilis
(răchita), S. Cinerea (zălog). Pajiştile mezoxerofile cu Cynodon dactylon (iarba câinelui) si
Chrysopogon gryllus (colilie) se întâlnesc în partea de aval a deltei, unde efectul inundaţiilor este
mai redus.
Vegetaţia litorală şi halofilă
Vegetaţia litorală de nisipuri nefixate este reprezentată îndeosebi de Petasites spurius +
Eryngium maritimum (vitrigon), Elymus giganteus (perişor), Crambe maritime (varză de mare),
Cakile euxinia (rachioară). Această vegetaţie nord-pontică de nisipuri slab salinizate se întâlneşte în
lungul litoralului şi este însoţită de vegetaţie halofilă pontică pe psamosolurile salinizate sau pe
solonceacurile marine.
Un peisaj interesant al deltei se prezintă pe pădurile pe nisipuri de pe grindurile Letea şi
Caraorman alcătuite din asociaţii cu stejar, stejar brumăriu, frasin pufos în complex cu vegetaţia de
stepă psamofilă danubiano-pontică.
Vegetaţia halofilă acoperă suprafeţe importante pe grindurile Sărăturile, Caraorman şi cele
din complexul lagunar Razim, în depresiunile cu sol salinizat : brânca (Salicornia), pătlagina
(Plantago maritima) în zonele mai puternic salinizate, iar în ordinea descreşterii salinizarii din
depresiuni spre crestele dunelor, această vegetaţie este urmată de Juncus litoralis, J.maritimus, şi
pajişti semihalofile cu Puccinellia distans, Apera maritima, Agrostis pontica.
În partea superioară a dunelor unde procesul de solificare este incipient, se dezvoltă
vegetaţia xerofilă cu Carex colchica, Ephedra distachya (cârcelul), Festuca beckeri, Elymus
giganteus (perişor) adesea însoţită, pe grindurile Letea şi Caraorman, de pădurile pe nisipuri ce se
dezvoltă în zonele depresionare nesalinizate.
Vegetaţia acvatică
În mod frecvent lacurile sunt mărginite cu Typha (papura), Schoenoplectus lacustris şi
vegetaţie acvatică de Trapa natans (cornaci) şi Nymphoides peltata (plutniţa) în lacurile cu
sedimentare minerală, şi Nymphaea alba (nufărul alb) în lacurile cu turbă sedimentară. Principalele
asociaţii de macrofite acvatice sunt reprezentate de Charion fragilis, Potamogetion (broscăriţa),
Nymphaeion, frecvent întâlnite în lacurile mărginite cu Scirpo-Phragmitetum.
12

În lacurile mai puţin adânci şi ochiurile de apă din stufărişuri, canale şi japse se întâlnesc
specii cu frunze natante - asociaţiile de iarba broaştei, plutniţă, rizac. La marginea canalelor şi
gârlelor se dezvoltă asociaţiile iarba broaştei, plutniţă, rizac cu Lemno-Salvinetum natantis,
Myriophylletum spicati (peniţa apei), Lemno-Utricularietum.
Vegetaţia de mlaştină
Zonele de mlaştină repezintă cea mai comună unitate de peisaj fiind reprezentată de
suprafeţele stuficole reprezentate de asociaţia Scirpo-Phragmitetum.
Stufăriile au caracteristici distincte în funcţie de cele ale habitatului. Astfel, stuful
monodominant cu Phragmites australis var. gigantissima (4 – 5 m înalţime), creşte îndeosebi în
lungul reţelei hidrografice pe soluri gleice sau gleice turboase inundate temporar, adesea mărginit
sau amestecat cu papură şi pipirig în arealele cu sedimentare minerală activă.
Mari suprafeţe cu lacuri deltaice sau lagunare au fost acoperite cu un strat de turba de 1 – 3
m sau mai gros, pe care s-a constituit formaţiunea de plaur. Plaurul poate fi fixat de substrat, flotant
sau poate deveni plutitor la nivele ridicate ale apelor de inundaţie. Vegetaţia acoperitoare sub care sau
dezvoltat, în principal, depozitele de turbă este reprezentată de asociaţia Scirpo-Phragmitetum cu
Phragmites australis gigantissima în arealele cu circulaţie activă a apei proaspete prin sau sub plaur
şi Phragmites australis var. flavescens în zona maritimă unde influenţa apelor marine a fost mai
puternică îndeosebi înainte de închiderea Complexului lagunar Razim – Sinoe.
Tot în delta marină stuful formează asociaţii cu Carex acutiformis, C. riparia şi Typha
angustifolia, fiecare din aceste specii putând fi dominantă în funcţie de caracteristicile solului. Salix
cinerea (zălogul) însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur, în prezent fiind în extindere
datorită reducerii activităţii de recoltare a stufului şi arderii stufăriilor, care aveau ca efect
distrugerea parţială a acesteia. În arealele unde plaurul nu a acoperit complet suprafaţa lacurilor, în
ochiurile de apă se dezvoltă Thelypteris palustris (feriga de baltă) şi vegetaţie acvatică.
Fauna caracteristică zonei de podiş este reprezentată de rozătoare (popâdău, iepure orbete,
dihor, nevăstuică), păsări (graur, coţofană, potârniche), reptile (şerpi, vipera cu corn). Fauna acvatică
a limanelor este reprezentată de crap, roşioară, ştiucă şi şalău.
Zona deltei abundă în nevertebrate, insecte, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.
Dintre crustacee amintim racul de râu, crabii întâlniţi pe litoral, multe dintre acestea fiind specii
relicte. Trebuie amintite din familia arahnidelor paianjenul cu cruce, cîteva exemplare de “văduva
neagră”. Apele deltei adăpostesc 135 specii de peşti: 44 specii exclusiv dulcicole (ştiuca, linul,
roşioara, mreana), 58 specii exclusiv marine (şprot, hamsie, stavrid, calcan) şi 31 specii eurihaline
(guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, somon de Marea Neagră, cambulă).
Clasa reptilelor este reprezentată de ţestoase (de apă şi cea de uscat, ultima fiind monument
al naturii), şopârle, şerpi (5 specii, singurul veninos fiind vipera de stepă).
Avifauna Deltei Dunării numără 320 specii dinre care 174 specii cuibăresc pe teritoriul
deltei. Cea mai valoroasă pasăre a deltei totodată şi simbolul ei pelicanul; din acelaşi ordin face parte
cormoranul. Alte specii deosebite ale deltei sunt egreta, stârcul galben şi roşu, buhaiul de baltă,
stârcul de cireada, ţigănuşul şi lopătarul.
Mamiferele, cel puţin 44 specii, cele mai numeroase fiind rozătoarele şi insectivore;
amintim nevăstuica, hermelina, dihorii. Valoroase datorită blanii lor sunt nurca şi vidra dar şi din
ordinal canidelor, câinele enot, vânătoarea lui ducând la diminuarea speciei. Tot dintre canide
enumerăm: vulpea, şacalul auriu şi pisica sălbatică.
În Marea Neagră trăiesc trei specii de delfin, toate în regres numeric din cauza vânătorii
excesive: delfinul (Delphinus delphis), delfinul cu bot gros, porcul de mare.
13

1.1.2. Mediul marin
Condiţii meteorologice, oceanologice şi sedimentologice
Valurile si vânturile
Actiunea valurilor se manifesta prin transportul sedimentelor de pe fundurile moi (mâluri,
nisipuri). In urma acestui transport are loc si o depunere fractionata a sedimentelor in functie de
granulometria lor, realizându-se astfel o diferentiere corespunzatoare a biotopului care se reflecta si
in compozitia calitativa si cantitativa a bentosului.
Actiunea mecanica a valurilor in zona litorala depinde de mai multi factori, printre care
adâncimea, configuratia tarmului, relieful fundului si prezenta sloiurilor de gheata, când acestea se
formeaza.
Directia de propagare a valurilor este determinata de directia predominanta a vânturilor. In
partea nord-vestica a Marii Negre directia predominanta a vânturilor este din sectorul nordic, prin
urmare, directia de propagare a valurilor va fi mai ales de la nord si nord-est. Deoarece sectorul
nord-vestic al Marii Negre prezinta cele mai frecvente perturbatii atmosferice, agitatia marii este aici
aproape continua, mai ales in sezonul rece.
Cele mai inalte valuri sunt produse de vânturile care sufla din directia nord-est, care mai
ales pe timp de iarna pot depasi 3,5 m inaltime la o viteza a vântului de 30 – 40 m/s. Valurile
provocate de vânturile din sector estic si sudic sunt mai mici, de 3 si respectiv 1 m inaltime. Viteza
medie anuala a vântului este de 7,1 m/s la Sulina, 4,3 m/s la Constanta si 3,4m/s la Mangalia
(Bacescu et al. 1971).
Vânturile din sectorul nordic (NV, N si NE) reprezinta 40,3% din totalul anual, comparativ
cu 33,8%, cât reprezinta cele din sectorul sudic. Pe aceste directii se inregistreaza si cele mai mari
viteze medii anuale: 7,4 m/s pentru vânturile din nord, 6,7 m/s pentru cele din nord-est si 4,7 m/s
pentru vânturile din nord-vest. Viteza vânturilor inregistrate in zona Constanta este foarte variabila,
acoperind domeniul 0 – 26 m/s, insa viteza maxima inregistrata in perioada 1971-1994 a fost de 40
m/s.
Dominanta vânturilor din sectorul nordic se reflecta in faptul ca cele mai multe valuri de
vânt (15.5%) se propaga din nord-est (41,2% pentru NE, ENE si E), in timp ce efectul refractiei face
ca 16,2% din hule sa provina din directia est (31,1% impreuna cu directiile adiacente). De altfel, pe
directia normala la coasta – est – se inregistreaza cele mai mari medii ale elementelor valurilor: 1,2
m inaltime, 2,5 s perioada si 34 m lungime
Inaltimea maxima a valurilor masurata in 24 de ani (1971-1994) in zona Constanta a fost de
6,0 m (Nae et al. 1994-1995; Diaconu, date nepublicate).
Actiunea distructiva a valurilor asupra hidrobiontilor este amplificata in timpul iernilor
aspre, atunci când la tarm se formeaza banchize de gheata, la care se pot adauga sloiurile aduse de
Dunare in mare. Bucatile de gheata puse in miscare de catre valuri si vânt, pot distruge partial sau
total organismele bentale din apele putin adânci.
Circulatia apei
Curentii marini de suprafata care iau nastere sub actiunea miscarilor maselor de aer,
influenteaza viata bentala prin aducerea unor ape cu salinitati scazute in timpul viiturilor Dunarii.
Tinând cont de predominarea vânturilor din sector nordic, orientarea curentilor marini de suprafata
14

in dreptul litoralului românesc este de la nord spre sud (Bacescu et al., 1971; Serpoianu et al. 1976;
Nae, Postolache, 1979). Viteza acestui curent este de 0,2 – 0,56 m/s. In perioadele de vara si atunci
când lipsesc vânturile cu caracter constant apar curenti marini de deriva cu o dinamica neregulata.
Vânturile pot pune in miscare masele de apa pâna la 20 m adâncime in partea sudica. Prin
urmare, orientarea curentilor de fund, pâna la 20 – 25 m adâncime, este de la nord spre sud.
Salinitatea
Salinitatea este direct influentata de curenti si de aportul de apa dulce, astfel incât variaza
mult in raport cu departarea fata de gurile Dunarii si de adâncime. Analizând caracteristicile
salinitatilor la fund de pe platforma continentala româneasca s-a observat in fata gurilor Dunarii, ca o
consecinta a manifestarii fenomenului de “upwelling” compensatoriu, ca salinitatea apelor de
profunzime este neobisnuit de ridicata. Luând in considerare intreaga platforma din fata coastelor
românesti, salinitati ce trec de 18,8‰ s-au inregistrat la sud de paralela de 44 0 40’ numai la adâncimi
ce depasesc 60 m.
Salinitatea apelor de contact la fundurile de mica adâncime, intre 0 si 30 m, sufera variatii
foarte mari, in special in cazul zonelor de amestec permanent din fata gurilor Dunarii, cât si in
extremitatea sudica a insulei Sacalin si Portita.
La adâncimile ce depasesc 30 m se poate vorbi de existenta unor concentratii saline stabile
de cel putin 18‰. Facând media tuturor datelor de salinitate la fund, media generala pentru spatiul
cuprins intre izobatele de 30 si 50 m este de 18,29‰. Media salinitatilor determinate la fund intre
izobatele de 50 m si 100 m este de 18,37. In privinta salinitatii de la adâncimi ce depasesc 120 m,
media tuturor determinarilor facute inainte de 1970 era egala cu 20,46‰.
Temperatura
In ceea ce priveste variatia temperaturilor maselor de apa de contact din zona platformei
continentale, putem distinge doua zone:
- portiunea de fund cuprinsa intre 0 si 30 m adâncime, ce prezinta o amplitudine larga a
variatiilor de temperatura in functie de sezon;
- zona adâncimilor mai mari de 30 m, in care variatiile temperaturii sunt mici.
In timpul lunilor de iarna (decembrie – februarie), temperatura apei creste odata cu
adâncimea. Temperaturile de iarna prezinta valori cuprinse intre 0,5 – 2,0 0 C la suprafata si intre 5,2
– 7,7 0 C la 25 m adâncime.
In perioada calda a anului (mai – septembrie) temperatura apei din apropierea fundului
scade cu cresterea adâncimii. Temperatura paturii de apa de contact poate creste pâna la 24 0 C la 15
m adâncime si peste 10 0 C la 25 m. Incalzirea puternica din lunile iulie – septembrie determina
aparitia termoclinei, care in general se situeaza intre 15 – 30 m adâncime, fiind limitata in partea
superioara de izoterma de 21 0 C, iar in partea inferioara de izoterma de 10 0 C. In luna octombrie se
produce o omogenizare termica a maselor de apa, temperaturile fiind uniforme pâna la 25 – 30 m
adâncime. Omogenizarea termica se produce, de regula, la o temperatura de 17 0 C.
Zona adâncimilor mai mari de 30 m prezinta conditii termice mult mai constante. Astfel, la
adâncimi cuprinse intre 30 – 50 m temperatura apelor de contact oscileaza intre 4,3 – 9,5 0 C, intre 50
– 100 m adâncime intre 6 si 9 0 C, iar la adâncimi ce depasesc 100 m intre 6 si 8 0 C.
Tipuri de substrat
Este bine cunoscut faptul că natura fundului reprezintă factorul principal care determină
distributia vietuitoarelor bentale. Desi varietatea sedimentelor intâlnite pe platforma continetală
românească este destul de mare se deosebesc in principal 8 tipuri de bază.
15

Sedimentele nisipoase sunt prezente de-a lungul litoralului românesc si ocupă o suprafată
aproape continuă de aproximativ 700 km 2 (Petran, 1997). Latimea benzii acoperite de nisipuri
variaza foarte mult. Astfel, in vecinatatea gurilor Dunarii banda nisipoasa are o latime variind intre
1320 si 2520 m ce coboara la adâncimi de 6-10 m, in zona Portita-Mamaia pâna la 8800 m si
coboara la 22 m, iar in sud plajele submerse coboara intre 12 si 22 m având o latime cuprinsa intre
1750 si 5550 m (Gomoiu,1969).
In zona situata la sud de Constanta, nisipurile formeaza plaje inguste la baza falezelor,
intrerupte din loc in loc de stânci calcaroase.
Nisipurile mâloase formeaza un brâu ingust care delimiteaza fundurile acoperite de
sedimente nisipoase de cele mâloase. Inlocuirea nisipurilor cu nisipuri mâloase si mâluri nisipoase se
face in mod foarte variat, atât in functie de apropierea sau departarea de gurile Dunarii sau altor
fluvii ce aduc aluviuni, cât si de o serie de factori hidrologici.
Substratul dur este reprezentat in general de calcare sarmatiene, fie sub forma de platforme
de piatra, fie ca pietre izolate dispuse neregulat. Latimea zonei pietroase poate varia intre cateva zeci
de metri si 4 km.
In principiu, substratul stâncos prezinta 3 forme de relief:
- placa neregulata cu crapaturi si bolovanis de dimensiuni moderate;
- asa-zisul ”sâlâc”, care reprezinta liniile de falie, paralele cu coasta, cu ingramadiri de
blocuri de dimensiuni mari, cu aspect morenaic, desprinse din placa calcaroasa si dispuse
neregulat pe fundamentul platformei;
- portiuni de platforma propriu-zisa, cu suprafata aproape neteda, caracteristice mai ales
intre 4 si 6 m adâncime.
La nord de Constanta substratul pietros este de natura antropica, reprezentat de ”recife
artificiale” cu rol de sparge-val (stabilopozi, evidate, bolovani) ca cei din baia Mamaia
(Gomoiu,1989, 1992), de constructiile hidrotehnice ale porturilor Midia si Tomis, precum si de
digul canalului navigabil Sulina.
Scradisul recent este compus din ingramadiri de cochilii de moluste marine actuale
(Spisula, Mytilus, Chione, Paphia, Abra, Cerastoderma, Hinia, Cyclope etc.). Se gaseste la adâncimi
variabile, in functie de jocul curentilor. Extinderea maxima a fâsiei ocupate de scradis (de 7-8 km) se
gaseste la latitudinea Portitei, latimea ei descrescând treptat spre sud.
Mâlurile cu Mytilus ocupa in general fundurile cuprinse intre 20 si 60m adâncime, formând
o banda continua in intreg bazinul Marii Negre.
Sedimentele cu Phyllophora reprezinta varietati ale mâlurilor cu Mytilus sau ale celor cu
Modiolus, in care gasim o bogata tanatocenoza incrustata cu algele calcaroase rosii ale genului
Lithothamnion (L. crispum, L. cystoseirae si in special L. propontidis).
Chimismul apei
Studiile privind evolutia factorilor de mediu din zona litoralului românesc al Marii Negre,
bazate pe siruri lungi de observatii zilnice datând din 1959 au evidentiat importante schimbari
produse in evolutia nutrientilor, termen atribuit sarurilor minerale pe baza de fosfor, siliciu si azot.
Cea mai spectaculoasa evolutie o prezinta concentratiile de fosfati, care au inregistrat un salt
cantitativ considerabil dupa anul 1970, mediile anuale crescând de aproximativ 20-30 de ori.
Semnalat la inceput izolat si pe arii relativ restrânse, procesul de reducere a stocului de fosfor
mineral a capatat in ultimii 4 – 5 ani valente majore, astfel ca apele marine de pe intreg platoul
continental se confrunta in prezent, cu un deficit de fosfor mineral.
16

In ceea ce priveste evolutia continutului de silicati, dupa o perioada de timp (1985 – 1995)
in care evolutia silicatilor poate fi considerata cvasistationara, in perioada 2000 – 2002 s-a observat o
usoara tendinta de refacere a stocului de silicati in raport cu anii anteriori.
Schimbari cantitative si calitative importante s-au produs de-a lungul anilor si in balanta
sarurilor minerale cu azot, atât in ceea ce priveste nivelul lor de concentratie, cât si a raportului
dintre sarurile componente. Dintre formele minerale de azot, azotitii – aflati in apele marine litorale
in concentratiile cele mai mici – au avut o evolutie cvasistationara. Azotatii prezenti in apele marine
costiere in concentratii de 6 – 7 ori mai mari, au avut o evolutie mult mai dinamica, marcata de
tendinta de scadere in anii ce au urmat perioadei de maxima eutrofizare. Reducerea nivelului de
concentratie a azotatilor s-a produs in cadrul unui proces lent, dar continuu, declansat dupa anul
1990, ca efect al diminuarii fluxului de provenienta fluviala. Evolutia concentratiilor azotului
amoniacal – prezent in apele marine costiere in cantitati comparabile, ca ordin de marime, cu cele
ale azotatilor, a fost marcata de o usoara tendinta de crestere dupa 1989.
Chimismul diferitelor tipuri de sedimente
Pentru studierea organismelor bentale, o conditie esentiala o constituie cunoasterea
chimismului sedimentelor, fara de care este mai greu sa ne explicam unele procese biologice.
In ceea ce priveste cantitatile de carbonat de calciu din sedimentele nisipoase s-a constatat
acestea variaza mult.
Un alt constituient chimic al sedimentelor nisipoase este substanta organica, ce reprezinta o
sursa importanta de hrana pentru multe organisme bentale. Alaturi de aceasta, un alt element
semnificativ il constituie conchiolina (azotul organic) din sedimente. Sedimentele mâloase au o
compozitie chimica foarte variata, care include: oxizi de siliciu, aluminiu, fier, magneziu, sodiu, dar
si calciu si dioxid de carbon.
Fauna marină
Biocenozele si comunitatile bentale de pe substratele nisipoase
Pentru determinarea componentei unei asociatii bentale cel mai ades se iau in considerare
indeosebi speciile fixate de substrat sau sedentare. Animalele care inoata sau plutesc sunt considerate
ca fiind mai putin legate de fundul marii.
Dintre toate zonele nisipoase din Marea Neagra, cele de la litoralul românesc ocupa o
suprafata aproape continua de aproximativ 800 km 2 . In ultimii 30 de ani au avut loc modificari
majore ale mediului marin datorita intensificarii fenomenelor de poluare si de eutrofizare, cu impact
profund asupra tuturor componentelor biotice si abiotice ale ecosistemului marin. Fundurile
nisipoase ocupa trei etaje bentale: supralitoralul, mediolitoralul si infralitoralul ajungând pâna la
aproximativ 20 – 22 m adâncime (Gomoiu, 1977).
Supralitoralul nisipos
Zona amfibie a nisipurilor este populata de o fauna tipica ce cuprinde atât elemente marine
cât si dulcicole si terestre, organisme mobile care pot trai doar in imediata apropiere a apei. In nordul
litoralului românesc, nisipurile fine acumulate pe tarm formeaza cordoane late de câteva sute de
metri. Fauna acestor cordoane litorale este in general saraca, aici predominând elemente dulcicole si
terestre (insecte) - amfipodele Talitrus saltator, Orchestia gammarella, Orchestia montagui, O.
botae, Talorchestia brito (Bacescu et al., 1971). In sudul litoralului românesc, fâsia supralitorala este
destul de ingusta, insa este populata de o fauna bogata, formata in principal din Orchestia bottae, dar
si din oligochete, larve de insecte, nematode, halacaride, harpacticoide si isopodul Idotea.
Biocenoza nisipurilor fine cu Corbula mediterranea este singura biocenoza tipic
psamobionta, cu extindere considerabila prezenta de-a lungul tarmurilor Marii Negre inclusiv in
Marea Azov. In acelasi timp, aceasta biocenoza reprezinta una dintre cele mai importante biocenoze
17

ale Marii Negre, fiind locul de hranire a numerosi pesti cu valoare economica si a puilor lor
(Bacescu et al., 1971).
In biocenoza nisipurilor fine cu Corbula s-au identificat peste 100 de specii psamobionte,
caracteristice fiind: Corbula mediterranea, Cyclope neritea, Hydrobia , Chione dintre moluste; Spio
filicornis, Nephthys cirrosa, Glycera alba, Nerine cirratulus dintre polichete; Pontocythere bacescui,
Canuella sp., Pseudocuma longicornis, P. ciliata, Iphinoe maeotica, Bathyporeia guilliamsoniana,
Perioculodes longimanus, Diogenes, Macropipus holsatus dintre crustacee; Streblus, Ammonia
dintre foraminifere. De asemenea, a fost citata o serie intreaga de pesti in aceasta biocenoza:
Pleuronectes, Solea, Callyonimus, Pomatoschistus microps, Ophidion
Aceasta biocenoza a suferit modificari importante in ultimii 40 de ani. Crustaceele reprezinta
grupul cel mai afectat de aceste modificari. Odata cu reducerea efectivelor populatiilor unor specii
caracteristice acestei biocenoze au proliferat unele specii oportuniste favorizate de cresterea
cantitatilor de substanta organica in mediul marin, precum si de reducerea concurentei speciilor
dominante: polichetele Neanthes succinea, Polydora limicola, Melinna palmata, bivalvele Mya
arenaria si Scapharca inaequivalvis (syn. Cunearca cornea)
Comunitatile bentale de pe substrat dur
In apele românesti fundurile stâncoase si substratul dur ocupa o suprafata redusa, substratul
stâncos caracterizeaza partial etajele supra- medio- si infralitoral, intre Capul Midia si Vama Veche,
patrunzând in adâncime pâna la circa 23 m (Mangalia).
Fauna care se instaleaza pe substratul dur este dominata de organisme macrobentale sesile,
majoritatea fiind forme de masa (Mytilus, Mytilaster, Balanus, Actinia etc.). Substratul dur cu toate
variantele sale constituie mediul de viata cel mai complicat al domeniului bental, iar fauna lui este
cea mai bogata, atât din punct de vedere calitativ, cât si cantitativ.
Supralitoralul stâncos
In zona gurilor Dunarii, pe digul canalului Sulina, pe fâsia supralitorala aflata sub influenta
apelor oligosalmastre, centura superioara este mai putin evidenta decât in sudul litoralului, aici
neexistând colonii de bacterii albastre verzi. Elemente faunistice: nematode, oligochete, Theodoxus,
Dikerogammarus etc. si larve de insecte. Centura inferioara a supralitoralului din aceasta zona se
caracterizeaza prin prezenta unei bioderme de diatomee si a coloniilor razlete de Balanus.
In sudul litoralului românesc, supralitoralul stâncos se caracterizeaza prin lipsa totala a
algelor macrofite, ceea ce determina si o compozitie specifica a faunei. Centura superioara, mai rar
umectata de apa marii, prezinta o bioderma de cyanofite. In timpul zilei apar insecte halofile adulte,
iar noaptea, exemplare de Pachygrapsus marmoratus. Centura inferioara este populata de diatomee,
fauna acesteia fiind mai bogata (colonii de Balanus). Tot in sudul litoralului românesc poate fi
intâlnit isopodul Tylos latreillei, specie caracteristica acestui etaj.
Mediolitoralul stâncos
Mareele extrem de reduse din Marea Neagra determina reducerea acestui etaj la zona
propriu-zisa de spargere a valurilor, fenomen care se produce cu violenta in conditiile litoralului
stâncos. Specia caracteristica mediolitoralului stâncos din partea vestica a Marii Negre este
Mytilaster lineatus. Blocurile de stânca dispuse pe platforma de piatra in limitele etajului
mediolitoral, prezinta colonii de Mytilaster pe suprafetele expuse, colonii mixte pe suprafetele
laterale si colonii dominate de Mytilus pe suprafetele orientate catre uscat.
Asociatia mediolitorala reprezintă o subcenoza aparte a biocenozei midiilor de piatra –
subcenoza mediolitorala Mytilaster – Mytilus – Balanus.
Pe pietrele izolate, situate direct pe substratul nisipos, partial ingropate in sediment intâlnim
asociatia Actinia equina – Sphaeroma – Middendorfia caprearum.
18

Infralitoralul stâncos
La litoralul românesc, infralitoralul stâncos prezinta variatii fizice mari, atât in ceea ce
priveste aspectul si intinderea substratului, cât si calitatea apelor de contact. In functie de acestea,
aspectul biologic al asociatiilor animale prezinta mari diferente calitative.
In ciuda suprafetei relativ restrânse a substratului dur, bogatia in substante nutritive cât si
epibiozele bogate date de algele macrofite (Enteromorpha intestinalis, E. linza, Cladophora sericea,
Cl. laetevirens, Bryopsis plumosa, Ulva rigida, Ceramium elegans, C. arborescens, C. diaphanum,
C. rubrum, Porphyra leucosticta etc.) si de macrobentontele sesile Mytilus galloprovincialis,
Mytilaster lineatus, Balanus improvisus, determina o vasta diferentiere de nise ecologice si
microbiotopuri, oferind conditii favorabile pentru dezvoltarea unei vieti foarte bogate si
diversificate.
Specia caracteristica a infralitoralului stâncos este Mytilus galloprovincialis, speciile
insotitoare fiind: Actinia equina, Balanus improvisus, si speciile genului Corophium.
Biocenoza midiilor de piatra
In limitele etajului infralitoral si strâns legata de substratul dur propriu-zis, biocenoza
midiilor de piatra prezinta doua subcenoze bine delimitate batimetric: subcenoza Mytilus – Actinia
equina, intre 0,5 – 6 m adâncime si subcenoza tipica a midiilor de piatra, mai jos de 5 – 6 m,
caracterizata de dominanta absoluta a midiei.
Studiile de ecologie bentala intreprinse mai recent in infralitoralul stâncos, au evidentiat un
proces de saracire calitativa a faunei din subcenoza tipica a midiilor de piatra, fenomen observat inca
din anii ’80.
Modificari importante, atât calitative cât si cantitative s-au produs in special la nivelul
faunei de crustacee petricole macrobentale.
Biocenoza cu Spisula subtruncata
Datorita continuitatii sale, s-a considerat ca asociatie bentala biocenoza cu Spisula
subtruncata ale carei variante instabile apartin etajului infralitoral, iar cele stabile circalitoralului:
Subcenoza Spisula subtruncata – Corbula mediterranea; Subcenoza fundurilor de scradis compact
cu Spisula si Mytilus.
1.1.3. Resurse naturale
Resurse naturale ale mării
Starea de astăzi a mărilor şi oceanelor este un motiv de îngrijorare, ne mai exisând nici o
zonă rămasă nepoluată. Ecosistemul, totalitatea habitatelor şi vieţuitoarelor depinzând unele de
altele, este în continuă degradare. Populaţiile multor specii de peşti s-au împuţinat, până la limita
dispariţiei, din cauza suprapescuitului industrial cerut de asigurarea unei părţi a hranei omenirii a
cărei înmulţire este fără precedent.
Marea Neagră este una dintre mizele majore ale competiţiei globale pentru resurse
energetice convenţionale, fiind arma secretă a economiei regionale, dispunând de produse petroliere,
gaze naturale.
România are drepturi legale asupra unor zone marine care conţin importante zăcăminte de
petrol şi gaze naturale. În ultimele decenii, industria petrolieră a devenit o componentă de bază a
economiei româneşti.
Deasemenea, Marea Neagră oferă posibilitatea de a dezvolta resurse energetice
neconvenţionale regenerabile (hidroenergetice, eoliene, solare, geotermale, gazhidraţi, H2S şi
19

sapropelul) fiind considerate resurse potenţial exploatabile într-un viitor mai mult sau mai puţin
apropiat.
Ţărmul românesc, se întinde pe mai mult de 200 km. Aproximativ 7% din populaţia
României locuieşte în zona de coastă, care datorită resurselor sale socio-culturale, continuă să joace
un rol important în economia regională şi naţională. Activităţile importante din zona de coastă includ
pescuitul, transportul maritim şi turismul. Ţărmurile posedă şi un important patrimoniu cultural, care
reprezintă o parte semnificativă a istoriei şi identităţii României.
În ultimele decenii s-a observat în mediul academic o grija crescută pentru biodiversitate.
Acest fapt se datorează sporirii impactului antropic asupra mediului înconjurator, impact asociat cu
explozia demografică a populaţiei umane şi progreselor tehnologice înregistrate în ultimul secol. A
crescut simţitor numărul studiilor de estimare şi caracterizare a biodiversităţii. Rezultatele obţinute
se află la baza unor recomandări făcute pentru conservarea biodiversităţii şi a stocurilor naturale ale
resurselor exploatabile.
Există şi în prezent tendinţa ca resursele marine să fie exploatate din stocuri naturale,
abordare deficitară din mai multe puncte de vedere. Consumarea unor produse marine, în cazul
nostru “fructele de mare” provenite exclusiv din medii naturale este asociată cu multiple riscuri.
Din această cauză, în prezent, se depune un efort susţinut de exploatare a resurselor
acvatice, marine şi dulcicole prin acvacultură.
Atat pentru exploatarea din stocuri naturale cât si pentru creearea unor instalatii de
acvacultura funcţionale şi profitabile este necesară buna cunoaştere a biologiei speciilor ţintă şi a
structurii şi dinamicii stocurilor.
Astăzi există o orientare din ce în ce mai pronunţată a economiei umane către resursele de
materii prime pe care le oferă mările şi oceanele.
Dezvoltarea surselor de energie regenerabile reprezintă componenta centrală a strategiei
globale pentru promovarea dezvoltării durabile. Fără luarea unor măsuri care să conducă la creşterea
rapidă a utilizării surselor de energie regenerabile, foarte puţin poluante, problemele economicosociale
şi de mediu pot deveni insurmontabile.
Resursele energetice tradiţionale ale Mării Negre, reprezentate de hidrocarburi şi derivatele
lor, au constituit baza exploatării şi studiilor exploratorii de mai multe decenii în această regiune.
Recent a fost prognozată în regiune, în dreptul României, Ucrainei şi Rusiei, existenţa unor mari
rezerve potenţial exploatabile de petrol şi gaze.
Activităţile exploratorii în zona de larg pot fi extinse în scopul valorificării rezervelor fiind
fundamentate pe descoperirea în ultimii ani a unor câmpuri de petrol şi gaze în sectoarele românesc,
ucrainean, bulgăresc, rusesc şi turcesc. Resurse nou descoperite, mai puţin convenţionale, de gaze şi
petrol sunt potenţial exploatabile:
- Rezervele de petrol şi resursele de petrol din argile din Turcia
- Rezervele de gaz (metan) din aglomerările de minerale (CBM) din Ucraina;
- Rezervele semnificative din acviferul Pen. Kerch şi de gaz-hidraţi din Marea Neagră, în
general.
Principalele atu-uri ale regiunii mediteraneano-pontică, concluzionează un studiu preliminar
realizat asupra resurselor regenerabile din zonă, sunt:
- Energia vântului în regiunea M. Marmara, Egeea, Anatolia de Sud-Est
- Energia solară pentru regiunea mediteraneană
- Energia geotermală în regiunea Marmara, Egeea,
- Energia hidro- în estul Mării Negre
Resurse non-piscicole (alge şi moluşte)
20

Algele marine reprezintă o sursă vastă de energie. În România, s-a luat destul de puţin în
consideraţie aspectul obţinerii de biocombustibil din alge, cu atât mai puţin din cultivarea lor. Din
cauza eutrofizării frecvente sau a furtunilor uneori puternice, sunt scoase la mal, cu precădere în
anotimpul cald, tone de material algal care se acumulează în timp scurt pe întregul litoral. O soluţie
adoptată de alte ţări, cu rezultate foarte avantajoase, este aceea a colectării lui şi a utilizării ca
îngrăşământ (fertilizator natural) în agricultură sau prelucrat în scopul conversiei la biogaz.
În diverse sectoare marine ale Mării Negre şi mai ales în partea sa vestică, s-au estimat
stocuri foarte mari ale midiei de adânc, pe litoralul românesc 1 500 000 tone / 7 000 km 2 . Studiile au
arătat că din stocul total existent în porţiunea sudică a platformei continentale româneşti se pot
exploata raţional cel puţin 10,000 tone anual, midii cu calităţi comercializabile.
Stocul de midii de adânc de pe platforma continentală românească a Mării Negre reprezintă
o rezervă de substanţe nutritive care se impune valorificată. În acea perioadă s-a constatat faptul că
dacă din cantităţile existente se exploatează anual până la 5% (38,000 tone), stocul de bază nu poate
fi deranjat în echilibrul său biologic.
Resursele de sol
Din punct de vedere pedogeografic zona se încadrează în regiunea est-eurpoeană, provincial
danubiano-pontică. Arealul cel mai extins îl ocupă cernisolurile fiind reprezentate de diferite
cernoziomuri, cele cambine larg dezvoltate la peste 150 m altitudine, în condiţii de silvostepă.
Cernoziomurile carbonatice se află la 80-120 m în condiţii de silvosepă, fiind soluri fertile cărora le
sunt necesare irigaţiile.
Solurile bălane sunt dispuse în jurul complexului lagunar Razim spre Taşaul, având
fertilitate bună pentru culturi dar impunând folosirea irigaţiilor.
Pentru zona deltei se disting mai multe clase de soluri.
Solurile aluviale se regasesc în zona grindurilor fluviatile bine dezvoltate, în stare naturală
fiind acoperite de pajişti sau sălcete (parţial în insula Popina).
Psamosolurile sunt legate de prezenţa grindurilor marine din sectorul estic al deltei. Cele
din zonele vestice şi centrale ale grindurilor Letea şi Caraorman au o alcătuire granulometrică în care
predomină nisipul mediu cu un conţinut ridicat (10-35%) de calcar organogen (măciniş de cochilii).
Gleisolurile sunt caracteristice şesului deltaic mlăştinos-submers; au o textură predominant
lutoasă-lutoargiloasă, prezintă un conţinut ridicat de materie organică (8-10%) şi sunt slab
carbonatice sau chiar necarbonatice în orizontul de la suprafaţă.
Limnisolurile reprezintă solurile (sedimentele) de pe fundul lacurilor din deltă, din laguna
Sacalin şi golful Musura.
Solonceacurile din deltă apar atât pe loess cât şi pe nisipuri - în cadrul grindurilor marine
Letea, Caraorman şi Sărăturile, zona Buhaz, complexul Razim-Sinoe, grindurile Chituc, Istria,
Lupilor.
Histosolurile (solurile organice) ocupă suprafeţe compacte în zona complexelor lacustre
Gorgova-Uzlina, Roşu-Puiu. Peste jumătate sunt reprezentate prin histosoluri natante (plaur).
Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii învelişul de soluri
al deltei în ultimii 20-30 de ani sunt următoarele: dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului),
deturbificarea, salinizarea, aridizarea, deflaţia (eroziunea eoliană), aciditatea solurilor turboase,
subsidenţa.
Resursele subsolului
Nisipurile din gridurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul
Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % Si O) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei-ambalaj şi în
21

procesul tehnlogic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. În acest sens s-au construit instalaţii de
prelucrare din dunele mobile, transportare pe bandă rulantă şi sortare lângă satul Caraorman.
Realizarea acestui obiectiv a implicat construirea canalului Crişan – Caraorman corespunzător ca
adâncime şi lăţime pentru pătrunderea unor barje de capacitate mai mare, construirea a câtorva
blocuri de locuinţe pentru personalul care urma să lucreze aici.
Nisipurile din cordoanele litorale. Cercetările geologice au evidenţiat prezenţa, în procente
modeste, a mineralelor grele în cordonul Cardon – Sfiştofca şi, cu deosebire, în grindul Chituc unde
s-a şi construit o instalaţie de selectare (lângă localitatea Vadu), care a fost şi aceasta abandonată
după 1989.
Minereuri de fier au fost descoperite în zona Palazul Mare.
Substanţe si roci utile şi material de construcţii
- cretă la Basarabi, Medgidia
- calcar în diferite combinaţii cromatice şi duritate la Medgidia, Techirghiol, Corbu
- dolomit la Ovidiu, Valea Nucarilor
- caolin la Basarabi
- şisturi verzi şi cuarţite la Istria, Nuntaşi, Săcele
- nisipuri glauconitice şi cuartoase la Medgidia
Resurse piscicole
Resursele piscicole de apă dulce sunt reprezentate de apele interioare din spaţiul deltei,
nivelul resursei fiind influenţat de regimul hidrologic. Din cele 44 de specii de apă dulce inventariate
un număr de 15-16 specii fac obiectul pescuitului. Îndiguirile din zona deltei au dus la declinul
pescăriei datorită reducerii zonelor de reproducere a unor specii, iar creşterea poluării cu azot şi
fosfor a determinat după 1980 eutrofizarea apelor şi modificarea structurii comunităţilor de peşti, în
care domină carasul, crapul, plătica şi babuşca.
Resursele piscicole marine se găsesc în apele litorale ale Mării Negre, nivelul acestor
resurse depinzând de intensitatea migraţiilor spre ţărm a speciilor de interes spre economie. Speciile
pescuite sunt de talie redusă: hamsie, gingirica, stavrid, şprot, scrumbie albastră şi pălămidă, specia
dominant fiind şprotul.
Resursa de peşti migratori este prezentă în interiorul deltei temporar şi sezonier în
apropierea gurilor Dunării şi pe braţele sale principale pe care se deplasează spre sectoarele de
reproducere aflate în amonte de deltă. Pescăria peştilor migratori se bazează pe scrumbia de Dunăre
şi pe trei specii de sturioni, care migrează din Marea Neagră în Dunăre, spre zonele de reproducere.
Sturionii înregistrează un declin continuu în ultimii 30 ani, declinul fiind mai pronunţat la speciile
morun şi nisetru şi mai puţin la păstrugă. Suprapescuitul sturionilor pare să fie un factor important
care a determinat starea actuală a populaţiilor acestor specii valoroase. Principalele areale de pescuit
sturioni sunt la sudul gurilor de vărsare Sulina şi Sfântul Gheorghe şi pe Dunăre. Începând din anul
2007, România a luat măsura interzicerii pescuitului sturionilor pe timp de 10 ani.
Energie regenerabilă
Date fiind caractesticile climatice ale Deltei Dunării, resursele energetice se referă la
energia eoliană şi la cea solară.
Energia eoliană
Zona costieră beneficiază de o putere mai mare a vânturilor decât interiorul podişului; în
aproape 45% din zile bat vânturi cu viteze reduse cuprinse între 15m/s, în 42% din zile vitezele sunt
între 5-10m/s, în 9% din zile vitezele sunt cuprinse între 10-15m/s şi 2% cu viteze mai mari de
15m/s.
22

În zona deltei, în apele costiere, la Sulina vântul are în 24 ore o viteză energetica relativ
constantă tot timpul anului de 7m/s. Studiile pe raza localităţii Sf. Gheorghe au arătat că se pot
realiza centrale aeroelectrice în zona litorală şi în interiorul deltei la Letea şi Caraorman.
Energia solară
Datorită duratei mari de strălucire a Soarelui cca. 2500 ore/an există un potenţial important
pentru realizarea de capacităţi energetice care ar putea economisi combustibili convenţionali.
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variaţie teritorială inversă
nebulozităţii. Valorile duratei de stralucire cresc de la vest la est: de la 2 200 ore de insolaţie la 2500
ore, ultima fiind valoarea cea mai mare; ea este uşor diminuată pe suprafaţa apelor costiere ale Mării
Negre, la Sulina (2 475 ore de insolaţie), unde aerul ceţos şi ceaţa sunt ceva mai frecvente (Atlas
R.S.România, 1975 – 1979).
Energia valurilor
Regimul multianual al valurilor, aşa cum arată în măsurătorile semi-instrumentate şi
înregistrate cu aparatură automată în zona litoralului românesc, are următoarele caracteristici:
înălţimea maximă a valurilor 8,2 m, media multianuală a înălţimii representative 1,03 m, maxima
perioadei medii 9,8 s, media multianuală a perioadei medii 3,9 s.
În prezent captarea şi conversia energiei valurilor se aplică pe scară largă pentru
funcţionarea geamandurilor şi instalaţiilor de semnalizare. Realizarea însă a unor central electrice
bazate pe energia valurilor mai necesită eforturi, în prezent desfăşurându-se o activitate susţinută în
mai multe ţări ale lumii.
1.2. BIODIVERSITATE, ZONE NATURALE PROTEJATE
1.2.1. Biodiversitate costieră
Complexul de ecosisteme
Din punct de vedere biogeografic şi al regiunilor ecologice (clasificarea WWF-G 200), zona
costieră, situată în partea sud-estică a României, se află în regiunea stepei pontice.
Tipuri de ecosisteme
Având în vedere scara spaţială de abordare a acestui tip de studiu recomandată de ecologia
sistemică în raport cu tipologia stabilită de Nomenclatorul Unităţilor Statistice teritoriale (NUTS),
cadrul natural poate fi descris prin analiza complexelor de ecosisteme regionale, pe baza datelor de
acoperire şi utilizare a terenurilor din cadrul programului CORINE (Informaţii de Mediu Coordonate
pentru Europa) la nivelul al treilea al clasificării. În plus, Fig. 1 prezintă situaţia la primul nivel al
clasificării.
Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3
Zone
urbane sau
construite
Ţesut urban
Industrie,
transport, comerţ
Suprafaţ
ă (%)
Ţesut urban continuu 0,01
Ţesut urban discontinuu 2,96
Unităţi industriale sau comerciale 0,91
Drumuri, căi ferate şi terenuri aferente 0,03
Arii portuare 0,17
Aeroporturi 0,05
Mine, halde Zone de extragere a minereurilor 0,35
23

Zone
agricole
Zone
naturale
Zone
umede
Ape
Zone de halde 0,10
Şantiere de construcţii 0,02
Zone urbane cu Spaţii verzi urbane 0,08
vegetaţie Facilităţi pentru sport şi loisir 0,34
Teren arabil Teren arabil neirigabil 39,10
Culturi
Vii 1,18
permanente Plantaţii pomicole şi floricole 0,14
Păşuni Păşuni 1,95
Suprafeţe agricole
mixte
Culturi complexe 0,34
Teren destinat în principal agriculturii, cu zone naturale
mari 0,21
Păduri Păduri de foioase 2,21
Tufărişuri,
asociaţii vegetale
Pajişti naturale 2,79
erbacee Zone de tranziţie păduri-tufărişuri (lizieră) 0,67
Spaţii deschise, cu Plaje, dune, nisipuri 0,92
vegetaţie puţină Zone cu insule de vegetaţie 1,17
Mlaştini interioare
Mlaştini sărate 26,48
Ape interioare
Ape curgătoare
Ape stătătoare
0,80
6,00
Ape marine Lagune costiere 11,00
Aceste date arată că, în ordine descrescătoare a suprafeţelor ocupate, cele mai importante
tipuri de ecosisteme sunt agroecosistemele (85% din suprafaţa totală), în particular terenurile arabile
neirigate (80% din suprafaţa totală), urmate de pădurile de foioase (4%).
Datele europene permit şi evidenţierea schimbărilor survenite în ocuparea şi utilizarea
terenurilor în perioada 1990-2000. Pentru acesta, potrivit metodologiei prezentate de Petrişor (2008),
la nivelul I al clasificării, ce indică ocuparea terenului, modificările totalizează cca. 1527 ha (în
principal datorită fenomenelor de urbanizare - 64% şi abandonului culturilor agricole - 18%, a se
vedea tabelul de mai jos şi Fig. 2a), iar la nivelul al III-lea, care indică utilizarea terenului,
suprafeţele afectate totalizează cca. 6385 ha. Din analiza acestor date rezultă că modificările
terenurilor agricole ocupate de vii şi livezi au suferit cele mai importante modificări în urma
abandonării acestora - 61%, aşa cum se poate observa în al doilea tabel prezentat în continuare şi
Fig. 2b.
24

Fig. 1. Acoperirea terenului în zona costieră
Habitatele naturale
Judetul Tulcea
Principalele tipuri de habitate din zona costieră sunt caracteristice regiunii biogeografice
stepice şi sunt reprezentate prin habitate acvatice şi terestre - păduri şi pajişti.
Habitatele de pădure
Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi (circa 5% din suprafaţa
judeţului), de salcie, de amestec sau în regim de plantaţie.
Tipuri de habitate forestiere:
─ Stejăret (Quercus pubescens) pe soluri sărăturoase în stepă;
─ Păduri stepice cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora);
─ Amestec de şleau de luncă cu stejar pedunculat (Quercus robur);
─ Frăsinet de haşmac cu Fraxinus excelsior;
─ Ulmet de luncă cu Ulmus campestris;
─ Zăvoaie de salcie (Salix alba) din luncă;
─ Păduri aluviale (zăvoaie) de plopi albi (Populus alba) din luncă;
─ Zăvoaie de plop negru (Populus nigra) din luncă;
─ Zăvoaie amestecate de Populus alba şi P. nigra din luncă;
─ Zăvoaie amestecate de plopi şi salcie din luncă;
─ Zăvoaie de salcie şi cătină (Tamarix ramosissima) din lunci pe soluri sărăturoase.
Habitatele de pajişti (pajişti de luncă, pajişti de stepă şi tufărişuri): pajiştile stepice sunt
puternic modificate, cu graminee şi ierburi xerofile, printre care Festuca valesiaca, Stipa
lessiongiana, Stipa capillata. Pe pârloagele stepice (terenuri agricole necultivate) sunt întâlnite
specii ca Cynodon dactylon, Bromus tectorum, Salsola ruthenica şi Artemisia austriaca. Tufărişurile
au cea mai mică dezvoltare, fie făcând parte din structura pajiştilor, fie există izolat, pe arii restrânse,
în zone de luncă cu maluri nisipoase.
25

Habitatele acvatice: lacuri (sărate şi dulci), bălţi (permanente şi temporare), mlaştini, zone
mlăştinoase şi canale.
Jueţul Constanţa
Teritoriul judetului Constanta se caracterizeaza printr-un numar important de habitate
naturale si seminaturale cu o vasta diversitate: habitate acvatice (habitate acvatice dulcicole,
salmastre, marine si costiere), habitate terestre (habitate de padure, de pajisti stepice si tufarisuri,
habitate de silvostepa, habitate de mlastini si turbarii) si habitate subterane (habitate cavernicole sau
de pestera).
Habitatele identificate pâna în prezent se clasifica în sapte clase (comunitati litorale si
halofile, ape continentale, tufarisuri si pajisti, paduri, mlastini si terenuri înmlastinate, grohotisuri,
stâncarii si nisipuri continentale si terenuri agricole si peisaje artificiale) (figura 6.2.1.1), care
cuprind 58 tipuri de habitate naturale si comunitati ruderale (terenuri agricole si peisaje artificiale),
conform clasificarii prezentate în lucrarea „Habitatele din România”, 2005, N. Donita et. al. si
anexei 2 a O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei si faunei salbatice si anexei nr. I a Directivei Habitate (92/43/CEE).
Dintre cele 54 de tipuri de habitate naturale prezente sau posibil prezente 6 sunt habitate
naturale prioritare la nivel european si 25 necesita masuri speciale de conservare la nivel national,
fiind caracterizate printr-o valoare conservativa mare si foarte mare.
Categorie 1990 Categorie 2000 Explicaţie % total modificări
Zone agricole Zone urbane, construite Urbanizare 63,64
Zone agricole Zone naturale Abandon culturi agricole 18,18
Zone umede Zone urbane, construite Urbanizare 9,09
Zone umede Zone agricole Lucrări agricole 9,09
Categorie 1990 Categorie 2000 Explicaţie %
Unităţi industriale sau comerciale Ţesut urban discontinuu Urbanizare 1,09
Şantiere de construcţii Ţesut urban discontinuu Urbanizare 2,17
Şantiere de construcţii Unităţi industriale sau comerciale Urbanizare 1,09
Şantiere de construcţii Facilităţi sportive, recreative Urbanizare 2,17
Teren arabil neirigabil Ţesut urban discontinuu Urbanizare 5,43
Teren arabil neirigabil Excavări, mine Urbanizare 1,09
Teren arabil neirigabil Şantiere de construcţii Urbanizare 2,17
Teren arabil neirigabil Facilităţi sportive, recreative Urbanizare 2,17
Vii Teren arabil neirigabil Abandon culturi agricole 21,74
Livezi Teren arabil neirigabil Abandon culturi agricole 39,13
Păşuni Ţesut urban discontinuu Urbanizare 1,09
Păşuni Facilităţi sportive, recreative Urbanizare 1,09
Păşuni Teren arabil neirigabil Abandon culturi agricole 4,35
Păşuni Zone de tranziţie la pădure (lizieră) Abandon culturi agricole 4,35
Culturi complexe Ţesut urban discontinuu Urbanizare 1,09
Culturi complexe Şantiere de construcţii Urbanizare 1,09
Pajişti naturale Plaje, dune, nisipuri Deşertificare 2,17
Zone de tranziţie la pădure (lizieră) Păduri de foioase Împădurire 2,17
Mlaştini interioare Ţesut urban discontinuu Urbanizare 2,17
Mlaştini interioare Teren arabil neirigabil Lucrări agricole 2,17
26

Habitatele acvatice sunt destul de diverse, mergând ca reprezentare de la braţele Dunării şi
luciile de apă din lunca inundabilă până la diverse lacuri dulci sau sărate situate pe teritoriul
judeţului fiind totodată şi cele care, în pofida impactului antropic, au conservat cel mai bine
diversitatea biologică naturală caracteristică regiunii. Dintre habitatele protejate pe plan european
pentru conservarea unor specii de floră şi faună rare sau pe cale de dispariţie, cele caracteristice
zonelor umede sunt cel mai bine reprezentate, diversitatea cea mai mare existând în lunca inundabilă
a Dunării.
Principalele tipuri de habitate prioritare inventariate pe teritoriul zonei costiere sunt:
─ Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara
─ Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-
Nanojuncetea
─ Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare
─ Comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase
─ Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi
alpin
─ Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării
Fig. 2a. Modificări în utilizarea terenurilor în
perioada 1990-2000 în zona costieră.
Fig. 2b. Modificări în acoperirea terenurilor în
perioada 1990-2000 în zona costieră.
27

─ Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion
fluitantis şi Callitricho-Batrachion
─ Dune cu Hippophae rhamnoides, depresiuni umede intradunale
─ Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri)
─ Dune mobile embrionare (în formare)
─ Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae)
─ Lacuri distrofice şi iazur
─ Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition
─ Lagune costiere
─ Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux
─ Pajişti aluviale din Cnidion dubii
─ Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)
─ Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)
─ Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion
─ Pajişti panonice şi vest-pontice pe nisipuri, mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus
─ Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)
─ Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice
─ Păduri balcano-panonice de cer şi gorun
─ Păduri dacice de stejar şi carpen
─ Păduri dobrogene de fag, stepe ponto-sarmatice
─ Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)
─ Peşteri în care accesul publicului este interzis
─ Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention
─ Recifi
─ Stepe ponto-sarmatice
─ Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice
─ Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului
─ Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.
─ Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos
─ Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba
1.2.2. Biodiversitate marină
Cunoaşterea biodiversităţii taxonomice reprezintă un obiectiv care este în bună măsură atins
pentru mediul marin
Evaluarea biodiversitaţii taxonomice
Analizând comparativ datele din literatura de specialitate românească şi străină, date
completate cu rezultatele unor studii asupra unor asociaţii de organisme în special marine efectuate
de colectivul de lucru al grantului, au fost alcătuite liste taxonomice care permit realizarea unei
imagini de ansamblu asupra biodiversităţii taxonomice a Dobrogei.
Alge macrofite şi microfite, plante superioare
Algele macrofite sunt formele care caracterizează substratul marin dur până la limita
eufotică. In Marea Neagră sunt reprezentate toate cele trei grupe majore de macrofite marine –
Chlorophyta – algele verzi, Rhodophyta – algele roşii şi Phaeophyta – algele brune.
Algele microfite reprezintă de asemenea un grup important în cadrul florei Dobrogei. Din
cele 9 grupe taxonomice, se remarcă grupele bacialarioficeelor, dinoflagelatelor (Pyrrhophyta),
28

aceste grupe reprezentând de fapt componenta de bază atât pentru fitoplanctonul marin cât şi pentru
cel dulcicol.
Plantele superioare – pteridofite şi spermatofite – sunt bine reprezentate în flora terstră a
Dobrogei. Cele peste 2000 de specii de plante vasculare includ un număr mare de specii de origine
pontică, balcanică sau mediteraneană.
Nevertebrate
Nevertebratele, grupa de animale cu cel mai mare număr de taxoni atât în mediul terestru
cât şi în cel acvatic – marin şi dulcicol – au fost studiate în mod inegal. În zona se întâlnesc:
protozoare, Porifera, Coelenterate (hidrozoarele marine, două specii de scifomeduze – Aurelia aurita
şi Rhizostoma pulmo şi lucernariidul Lucernaria campanulata), Ctenophora (Mnemiopsis leidyi,
Beroe ovata) , Plathelminthes, Nemertini (Nemertini, Rhynchocoela), Kinorhynchida (Semnoderes
ponticus, Centroderes ponticus, Pycnophyes dentatus), Gastrotricha, Mollusca (poliplacofore,
scafopode, bivalve şi gasteropode), Gasteropoda, Crustacea şi altele.
1.2.3 Zone naturale (terestre şi acvatice) declarate protejate
Ariile naturale protejate
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor publică, prin intermediul paginii sale Internet,
lista ariilor protejate, conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr.
57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi
faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007, pentru următoarele grupe
de arii naturale protejate:
1. Parcuri naţionale şi naturale
2. Rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii
3. Situri de Importanţă Comunitară (reţeaua ecologică europeană Natura 2000)
4. Situri de Protecţie Avifaunistică (reţeaua ecologică europeană Natura 2000)
5. Limita de aplicare a Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor
(Convenţia Carpatică), adoptată la Kiev la 22 mai 2003 - nu este cazul în zona costieră
Ariile naturale protejate din categoria a II-a corespund prevederilor OM nr. 776/2007
privind declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura
2000 în România, publicat în Monitorul Oficial nr. 615 din 15 septembrie 2007, iar cele din
categoria a III-a HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicată în Monitorul
Oficial nr. 739 din 31 octombrie 2007.
29

Fig. 4. Arii naturale protejate în zona costieră.
30

În cele ce urmează sunt listate ariile naturale protejate, pe judeţe, după care sunt prezentate
în detaliu siturile Natura 2000.
Arii naturale protejate din judeţul Constanţa
ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES JUDEŢEAN
Nr. Denumirea ariei naturale Localizare Administrator Suprafaţă Categoria ariei protejate / Tipul
crt.
protejate
actual
-ha-
ariei protejate
1. Arborele Corylus colurna
(alunul turcesc)
Municipiul Constanţa Monument al naturii / Botanică
2. Pâlcul de stejari brumării Staţiunea turistică Neptun 1,2 Monument al naturii / Botanică
Nr.
crt.
Denumirea ariei naturale
protejate
1. Acvatoriul litoral-marin
Vama Veche-2 Mai -
exclusiv zona marină
2. Pereţii calcaroşi de la
Petroşani
ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES NAŢIONAL
Localizare
Administrator actual
Sat Vama Veche - sat 2 Mai
I.N.C.D.M. "Grigore Antipa" –
custode
Comuna Deleni, satul Petroşani
Primăria Comunei Deleni - sat
Petroşani
3. Locul fosilifer Aliman Comuna Aliman
Primăria comunei Aliman
4. Reciful neojurasic de la Comuna Topalu
Topalu
Primăria Comunei Topalu
5. Locul fosilifer Cernavodă Oraşul Cernavodă
Primăria Oraşului Cernavodă
6. Locul fosilifer Movila
Banului
Comuna Seimeni, Ocolul Silvic
Cernavodă
Ocolul Silvic Cernavodă
7. Canaralele de la Hârşova Oraşul Hârşova
Primăria Oraşului Hârşova şi
Ocolul Silvic Hârşova
8. Dealul Allah-Bair Comuna Crucea, Ocolul Silvic
Hârşova
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Hârşova - custode
9. Locul fosilifer Credinţa Comuna Chirnogeni
Primăria Comunei Chirnogeni
10. Valu lui Traian Comuna Valu lui Traian
Primăria Comunei Valu lui
Traian
11. Dunele marine de la Agigea Comuna Agigea
Universitatea "A.I.Cuza"Iaşi –
custode
Suprafaţă
- ha -
Categoria ariei
protejate /Tipul ariei
protejate
5000 Rezervaţie ştiinţifică
Zoologică şi botanică
8,07 Monument al naturii
Geologică
11,13 Monument al naturii
Paleontologică
20,74 Monument al naturii
Geologică şi
paleontologică
3 Monument al naturii
Geologică şi
paleontologică
a)0,5ha în legea Monument al naturii
5/2000b)9,9ha în O.S. Geologică şi
Cernavodă
paleontologică
3,53 Monument al naturii
Morfogeologică
10 Rezervaţie naturală
Geologică, botanică,
paleontologică
9,64 Monument al naturii
Paleontologică
5 Rezervaţie naturală
Arheologică şi botanică
8 Rezervaţie naturală
Botanică
31

Nr.
crt.
Denumirea ariei naturale
protejate
12. Obanul Mare şi Peştera "La
Movile"
Localizare
Administrator actual
Municipiul Mangalia
Grupul de Explorări Subacvatice
şi Speologice Bucureşti (GESS) –
custode
Suprafaţă
- ha -
Categoria ariei
protejate /Tipul ariei
protejate
12 Rezervaţie naturală
Speologică şi
morfogeologică
13. Peştera "La Adam" Comuna Târguşor
5 Rezervaţie ştiinţifică
Primăria Comunei Târguşor
Speologică
14. Peştera "Gura Dobrogei" Comuna Târguşor
5 Monument al naturii
Primăria Comunei Târguşor
Speologică
15. Peştera "Limanu" Comuna Limanu
1 Monument al naturii
Grupul de Explorări Subacvatice
şi Speologice Bucureşti(GESS) -
custode
Speologică
16. Pădurea Hagieni Comuna Limanu, Comuna 431,63 ha din care Rezervaţie naturală
Albeşti, Ocolul Silvic Murfatlar
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
– O.S. Murfatlar – custode
206,1ha zonă ştiinţifică Botanică şi zoologică
17. Pădurea Fântâniţa- Oraşul Murfatlar, Ocolul Silvic 82,77 din care 66,4 zonă Rezervaţie naturală
Murfatlar
Murfatlar
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Murfatlar –
custode
ştiinţifică
Botanică şi zoologică
18. Pădurea Dumbrăveni Comuna Dumbrăveni, Ocolul
315,5 Rezervaţie naturală
Silvic Murfatlar
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Murfatlar –
custode
Botanică şi zoologică
19. Pădurea Esechioi Comuna Ostrov, Ocolul Silvic
27,7 Rezervaţie naturală
Băneasa
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Băneasa – custode
Botanică şi zoologică
20. Pădurea Canaraua-Fetii Oraşul Băneasa, Ocolul Silvic
172,1 Rezervaţie naturală
Băneasa
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Băneasa – custode
Botanică şi zoologică
21. Masivul Geologic Cheia Comuna Grădina, Ocolul Silvic 387,95 Rezervaţie naturală
Hârşova
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
- Ocolul Silvic Hârşova – custode
Geologică şi botanică
22. Refugiul ornitologic Corbu- Comunele Histria, Săcele şi
1610 R.B.D.D.
Nuntaşi-Histria
Corbu, A.R.B.D.D. Tulcea
23. Cetatea Histria (Istria- Comuna Histria
400 R.B.D.D.
Sinoe)
A.R.B.D.D. Tulcea
Ştiinţifică - sit arheologic
24. Grindul Chituc Comuna Corbu
2300 R.B.D.D.
A.R.B.D.D. Tulcea
Ştiinţifică
25. Grindul Lupilor Comuna Mihai Viteazu
2075 R.B.D.D.
A.R.B.D.D. Tulcea
Ştiinţifică
26. Lacul Agigea Comuna Agigea 35 Rezervaţie naturală
Zoologică
27. Lacul Techirghiol Oraşul Techirghiol
Direcţia Apele Române
1226,98 Rezervaţie naturală
Dobrogea-Litoral
Zoologică - zona umedă
32

Nr.
crt.
Denumirea ariei naturale
protejate
Localizare
Administrator actual
Suprafaţă
- ha -
Categoria ariei
protejate /Tipul ariei
protejate
28. Lacul Oltina Comuna Oltina
2290 Rezervaţie naturala
Amenajare piscicolă
Mixta
29. Lacul Dunăreni Comunele Aliman şi Ion Corvin
704 Rezervaţie naturală
Amenajare piscicolă
Mixtă
30. Lacul Vederoasa Comuna Aliman
517 Rezervaţie naturală
Primăria Comunei Aliman
Mixtă
31. Lacul Bugeac Comuna Ostrov
1434 Rezervaţie naturală
Amenajare piscicolă
Mixtă
32. Pădurea Celea Mare - Valea Oraşul Hârşova, Ocolul Silvic
54 Rezervaţie naturală
lui Ene
Hârşova
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
Mixtă
33. Pădurea Cetate Comuna Oltina, Ocolul Silvic
62 Rezervaţie naturală
Băneasa
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
Mixtă
34. Pădurea Bratca Comuna Oltina, Ocolul Silvic
Băneasa
67 Rezervaţie naturală
RNP - Direcţia Silvică Constanţa
Mixtă
35. Mlaştina Hergheliei Municipiul Mangalia Primăria
Municipiului Mangalia
98 Rezervaţie naturală
Mixtă
36. Gura Dobrogei Comuna Târguşor 242,7 Rezervaţie naturală
Botanică, zoologică,
geologică şi speologică
RNP - Regia Naţionala a Pădurilor, R.B.D.D. - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, A.R.B.D.D. - Administraţia
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES COMUNITAR
ARII DE PROTECŢIE SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ (SPA)
Nr. Denumirea sitului Suprafaţă Unităţile administrativ-teritoriale în care este localizat situl şi suprafaţă
crt.
totală - ha unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în sit(în procente)
1. ROSPA0001 19468 Judeţul Constanţa: Adamclisi (71%), Aliman (26%), Deleni (12%), Dobromir
Aliman - Adamclisi
(2%), Ion Corvin (14%), Peştera (2%), Rasova (19%)
2. ROSPA0002 Allah 11645 Judeţul Constanţa: Crucea (27%), Seimeni (16%), Siliştea (1%), Topalu (24%)
Bair - Capidava
Judeţul Ialomiţa: Borduşani (5%), Făcăeni (7%)
3. ROSPA0005 Balta 20460 Judeţul Brăila: Berteştii de Jos (38%), Brăila (18%), Chiscani(29%), Gropeni
Mică a Brăilei
(13%), Măraşu(5%), Stăncuţa(35%)
Judeţul Ialomiţa: Giurgeni (2%)
Judeţul Constanţa: Hârşova (1%)
4. ROSPA0007 Balta
Vederoasa
2104 Judeţul Constanţa: Adamclisi (< 1%), Aliman (11%), Rasova (6%)
5. ROSPA0008
Băneasa - Canaraua
Fetei
3107 Judeţul Constanţa: Băneasa (12%), Lipniţa (8%), Oltina (3%)
6. ROSPA0017 7406 Judeţul Constanţa: Ghindăreşti (13%), Hârşova (12%)
Canaralele de la
Hârşova
Judeţul Ialomiţa: Făcăeni (7%), Giurgeni (20%), Vlădeni (12%)
7. ROSPA0019 Cheile 10929 Judeţul Constanţa: Cogealac (11%), Fântânele (6%), Grădina (22%), Mihail
Dobrogei
Kogălniceanu (6%), Pantelimon (15%), Săcele (2%), Siliştea (< 1%), Târguşor
(42%)
33

Nr. Denumirea sitului Suprafaţă Unităţile administrativ-teritoriale în care este localizat situl şi suprafaţă
crt.
totală - ha unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în sit(în procente)
8. ROSPA0031 Delta 500334 Judeţul Constanţa: Cogealac (10%), Corbu (62%), Fântânele (1%), Istria (85%),
Dunării şi
Mihai Viteazu (75%), Săcele (63%)
Complexul Razim -
Judeţul Tulcea: Babadag (21%), Baia (9%), Beştepe (41%), C.A. Rosetti (>
Sinoie
99%), Ceamurlia de Jos (83%), Ceatalchioi (99%), Chilia Veche (> 99%),
Crişan (> 99%), Grindu (97%), Isaccea (44%), Jijila (10%), Jurilovca (84%),
Luncaviţa (38%), Mahmudia (63%), Maliuc (> 99%), Mihai Bravu (1%),
Murighiol (94%), Niculiţel (1%), Nufăru (40%), Pardina (> 99%), Sarichioi
(50%), Sfântu Gheorghe (> 99%), Somova (54%), Sulina (> 99%), Tulcea
(31%), Valea Nucarilor (28%), Văcăreni (48%)
Judeţul Galaţi: Galaţi (< 1%)
9. ROSPA0036
Dumbrăveni
2056 Judeţul Constanţa: Deleni (< 1%), Dumbrăveni (17%)
10. ROSPA0039 16224 Judeţul Constanţa: Aliman (6%), Cernavodă (4%), Ion Corvin (1%), Lipniţa
Dunăre - Ostroave
(6%), Oltina (14%), Ostrov (22%), Rasova (11%)
Judeţul Călăraşi: Borcea (9%), Călăraşi (5%), Dichiseni (9%), Jegălia (6%),
Modelu (1%), Roseţi (6%), Unirea (9%)
11. ROSPA0040 18759 Judeţul Constanţa: Ciobanu (8%), Gârliciu (42%), Hârşova (7%), Saraiu (< 1%)
Dunărea Veche -
Judeţul Brăila: Frecăţei (14%), Măraşu (1%)
Braţul Măcin
Judeţul Tulcea: Carcaliu (14%), Cerna (1%), Dăeni (24%), Greci (< 1%), Măcin
(6%), Ostrov (27%), Peceneaga (17%), Smârdan (2%), Topolog (4%), Turcoaia
(27%)
12. ROSPA0053 Lacul
Bugeac
1392 Judeţul Constanţa: Lipniţa (< 1%), Ostrov (8%)
13. ROSPA0054 Lacul
Dunăreni
1004 Judeţul Constanţa: Aliman (6%), Ion Corvin (2%)
14. ROSPA0056 Lacul
Oltina
3542 Judeţul Constanţa: Lipniţa (2%), Oltina (26%)
15. ROSPA0057 Lacul
Siutghiol
2023 Judeţul Constanţa: Constanţa (16%), Lumina (

SITURI DE IMPORTANŢĂ COMUNITARĂ (SCI)
Nr. crt. Denumirea sitului Suprafaţă Unităţile administrativ-teritoriale în care este localizat situl şi
totală - ha suprafaţă unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în sit (%)
1. ROSCI0006 Balta Mică a 20460 Judeţul Ialomiţa: Giurgeni (2%)
Brăilei
Judeţul Brăila: Berţeştii de Jos (38%), Brăila (18%), Chişcani
(29%), Gropeni (13%), Măraşu (5%), Stăncuţa (35%)
Judeţul Constanţa: Hârşova (1%)
2. ROSCI0012 Braţul Măcin 10303 Judeţul Brăila: Frecăţei (10%), Măraşu (1%)
Judeţul Constanţa: Ciobanu (3%), Gârliciu (5%), Hârşova (7%)
Judeţul Tulcea: Carcaliu (14%), Dăeni (11%), Greci (< 1%),
Măcin (6%), Ostrov (10%), Peceneaga (7%), Smârdan (2%),
Turcoaia (27%)
3. ROSCI0022 Canaralele 26064 Judeţul Călăraşi: Borcea (9%), Călăraşi (5%), Dichiseni (9%),
Dunării
Jegălia (6%), Modelu (1%), Roseţi (6%), Unirea (9%)
Judeţul Constanţa: Aliman (6%), Cernavodă (5%), Crucea (1%),
Ghindăreşti (22%), Hârşova (11%), Horia (4%), Ion Corvin (1%),
Lipniţa (6%), Oltina (14%), Ostrov (22%), Rasova (10%),
Seimeni (14%), Topalu (19%)
Judeţul Ialomiţa: Borduşani (5%), Făcăeni (12%), Giurgeni
(10%), Stelnica (4%)
4. ROSCI0053 Dealul Alah
Bair
187 Judeţul Constanţa: Crucea (1%)
5. ROSCI0065 Delta Dunării 450542 Judeţul Tulcea: Babadag (21%), Baia (1%), Beştepe (45%), C.A.
Rosetti (> 99%), Ceamurlia de Jos (47%), Ceatalchioi (99%),
Chilia Veche (> 99%), Crişan (99%), Grindu (9%), Isaccea
(25%), Jurilovca (67%), Luncaviţa (1%), Mahmudia (66%),
Maliuc (98%), Marea Neagră (< 1%), Mihai Bravu (1%),
Murighiol (88%), Niculiţel (1%), Nufăru (40%), Pardina (> 99%),
Sarichioi (50%), Sfântu Gheorghe (> 99%), Somova (54%),
Sulina (99%), Tulcea (31%), Valea Nucarilor (28%)
Judeţul Constanţa: Corbul (48%), Istria (60%), Mihai Viteazu
(59%), Săcele (10%)
Judeţul Galaţi: Galaţi (< 1%)
6. ROSCI0066 Delta Dunării -
zona marină
121697 Marea Neagră (< 1%)
7. ROSCI0071 Dumbrăveni - 18714 Judeţul Constanţa: Adamclisi (18%), Aliman (46%), Chirnogeni
Valea Urluia - Lacul
(5%), Cobadin (5%), Deleni (14%), Dobromir (1%), Dumbrăveni
Vederoasa
(26%), Independenţa (6%), Ion Corvin (6%), Rasova (4%)
8. ROSCI0073 Dunele marine
de la Agigea
12 Judeţul Constanţa: Agigea (< 1%)
9. ROSCI0083 Fântâniţa
Murfatlar
637 Judeţul Constanţa: Basarabi (10%)
10. ROSCI0094 Izvoarele
sulfuroase submarine de la
Mangalia
362 Judeţul Constanţa: Marea Neagră (< 1%)
11. ROSCI0114 Mlaştina
Hergheliei - Obanul Mare şi
Peştera Movilei
251 Judeţul Constanţa: Mangalia (4%)
12. ROSCI0149 Pădurea
Esechioi - Lacul Bugeac
3258 Judeţul Constanţa: Lipniţa (2%), Ostrov (18%)
13. ROSCI0157 Pădurea Hagieni 3652 Judeţul Constanţa: Albeşti (17%), Limanu (11%), Mangalia (1%),
- Cotul Văii
Negru Vodă (4%), Pecineaga (< 1%)
14. ROSCI0172 Pădurea şi Valea 14473 Judeţul Constanţa: Aliman (8%), Băneasa (26%), Dobromir (1%),
Canaraua Fetii - Iortmac
Ion Corvin (18%), Lipniţa (18%), Oltina (39%)
15. ROSCI0191 Peştera Limanu 12 Judeţul Constanţa: Limanu (< 1%)
35

Nr. crt. Denumirea sitului Suprafaţă Unităţile administrativ-teritoriale în care este localizat situl şi
totală - ha suprafaţă unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în sit (%)
16. ROSCI0197 Plaja submersă
Eforie Nord - Eforie Sud
141 Judeţul Constanţa: Marea Neagră (< 1%)
17. ROSCI0201 Podişul Nord 87229 Judeţul Constanţa: Vulturu (< 1%)
Dobrogean
Judeţul Tulcea: Babadag (38%), Baia (30%), Beidaud (23%),
Casimcea (24%), Ceamurlia de Jos (2%), Cerna (9%), Ciucurova
(68%), Dăeni (< 1%), Dorobanţu (47%), Frecăţei (12%),
Hamcearca (39%), Horia (31%), Isaccea (22%), Izvoarele (53%),
Jurilovca (2%), Luncaviţa (14%), Mihai Bravu (6%), Nalbant
(42%), Niculiţel (47%), Ostrov (5%), Peceneaga (14%), Sarichioi
(11%), Slava Cercheză (66%), Somova (4%), Stejaru (46%),
Topolog (25%), Valea Teilor (59%)
18. ROSCI0215 Recifii Jurasici 5134 Judeţul Constanţa: Cogealac (< 1%), Grădina (16%), Mihail
Cheia
Kogălniceanu (1%), Pantelimon (5%), Siliştea (< 1%), Târguşor
(28%)
19. ROSCI0269 Vama Veche - 2
Mai
5272 Judeţul Constanţa: Marea Neagră (< 1%)
20. ROSCI0273 Zona marină de
la Capul Tuzla
1738 Judeţul Constanţa: Marea Neagră (< 1%)
ARII NATURALE PROTEJATE DE INTERES INTERNAŢIONAL
Nr. crt. Denumirea ariei
Localizare
Suprafaţă Categoria ariei protejate /
naturale protejate Administrator actual -ha-
Tipul ariei protejate
1. Lacul Techirghiol Oraşul Techirghiol
Direcţia Apele Române
Dobrogea-Litoral
1462 Sit Ramsar
2. Rezervaţia Biosferei Jud. Tulcea şi Constanţa 580000 Sit Ramsar şi Rezervaţie a Biosferei
Delta Dunării A.R.B.D.D.
Arii naturale protejate din judeţul Tulcea
Ariile protejate constituite pe teritoriul judeţului Tulcea şi recunoscute la nivel naţional prin
intermediul Legii 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional, Secţiunea
a-III-a - Zone protejate, sunt în total 25, însumând o suprafaţă de 586.238,05 ha, din care o
Rezervaţie a Biosferei - Delta Dunării care este structurata pe zone funcţionale astfel: zone cu regim
de protecţie integrala - 50. 600 ha, zone tampon - 223.300 ha; Parcul Naţional Munţii Măcinului cu o
suprafaţă de 11.321 ha , 18 Rezervaţii Ştiinţifice incluse în RBDD şi 9 Rezervaţii Naturale. Ariile
protejate constituite pe teritoriul judeţului Tulcea şi recunoscute la nivel naţional prin intermediul
HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala(protejata(pentru noi zone, sunt: total 24,
cu o suprafaţă de 9243,6 ha.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, sit cu valoare de patrimoniu natural mondial şi de zona
umeda de importanta internaţionala (sit Ramsar), include în total 18 zone de protecţie integrala din
care 15 în judeţul Tulcea : Roşca Buhaiova (9.625 ha), Pădurea Letea (2.825 ha), Lacul Răducu
(2.500 ha), Lacul Nebunu (115 ha), Vătafu Lungulet (1.625 ha), Pădurea Caraorman (2.250 ha),
Arinişul Erenciuc (50 ha), Insula Popina (98 ha), Sacalin-Zatoane (21.410 ha), Periteasca Leahova
(4.125 ha), Capul Doloşman (125 ha), Lacul Rotundu (228 ha), Lacul Potcoava (652 ha), Lacul
Belciug (110 ha) - suprafaţă totala a zonelor strict protejate şi a zonelor tampon este de 273.900 ha.
1. Parcul Naţional Munţii Măcinului - suprafaţă de 11.321 ha.
2. Pădurea "Valea Fagilor" care este inclusa în Parcul Naţional Munţii Macinului - suprafaţă 154 ha.
3. Rezervaţia naturala "Dealul Bujorului" - suprafaţă 50,8 ha.
36

4. Rezervaţia de liliac "Valea Oilor" - suprafaţă 0, 35 ha.
5. Rezervaţia de liliac "Fântâna Mare" - suprafaţă 0,3 ha .
6. Rezervaţia botanica "Korum Tarla" - suprafaţă 2,4 ha.
7. Rezervaţia naturala "Vârful Secaru" - suprafaţă 34,5 ha.
8. Locul fosilifer "Dealul Bujoarele" - suprafaţă - 8 ha.
9. Rezervaţia geologica "Agighiol" - suprafaţă 9,7 ha.
10. Pădurea Niculitel - suprafaţă 11 ha.
11. Pădurea Babadag - Codru - suprafaţă 524,6 ha
12. Lacul Traian - suprafaţă 326 ha
13. Muchiile Cernei - Iaila - suprafaţă 1891 ha
14. Beidaud - suprafaţă 1121 ha
15. Valea Mahomencea - suprafaţă 1029 ha
16. Dealul Ghiunghiurmez - suprafaţă 1421 ha
17. Chervant - Priopcea - suprafaţă 568 ha
18. Caluga - Iancina - suprafaţă 130 ha
19. Muntele Consul - suprafaţă 328 ha
20. Dealul Sarica - suprafaţă 100,1 ha
21. Dealurile Beştepe - suprafaţă 415 ha
22. Enisala - suprafaţă 57 ha
23. Uspenia - suprafaţă 22 ha
24. Edirlen - suprafaţă 25,5 ha
25. Casimcea - suprafaţă 137 ha
26. Razboieni - suprafaţă 41 ha
27. Coltanii Mari - suprafaţă 53 ha
28. Peceneaga - suprafaţă 132 ha
29. Dealul Măreşti - suprafaţă 5 ha
30. Mărele - suprafaţă 292 ha
31. Dealul Denistepe - suprafaţă 305 ha
32. Mânăstirea Cocoş - suprafaţă 4,6 ha
33. Carasan - Teke - suprafaţă 244 ha
34. Valea Ostrovului - suprafaţă 61,8 ha
1.3. RESURSE UMANE
1.3.1. Evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic
Potrivit datelor statistice aferente anului 2008 şi a celor de la recensământul populaţiei din
anul 2002, situaţia demografică şi structura populaţiei din zona costieră, respectiv judeţele Constanţa
şi Tulcea, se prezintă astfel:
Numărul populaţiei. Populaţia zonei costiere era la 1 iulie 2008 de 621140 locuitori, cu o
densitate de 100,8 locuitori /km 2 , situându - se peste media naţională şi cea a regiunii din care face
parte (prezentat în tabelul de mai jos). Zona costieră este caracterizată de ecarturile demografice
semnificative dintre localităţile din judeţul Tulcea (29306 locuitori) şi cele din judeţul Constanţa
(591834 locuitori).
Pe lângă influenţa asupra celorlalte variabile demografice, numărul populaţiei din anul 2008
în zona costieră determină, în mare măsură, mărimea potenţială a forţei de muncă, mărimea cererii
de bunuri şi de servicii, presiunea asupra mediului şi asupra resurselor. Prin profilul economic,
37

municipiul Constanţa se constituie în cel mai important component dinamizator pentru întreaga zonă
costieră, datorită atracţiei fluxurilor investiţionale, tendinţei de terţiarizare (49% dintre cei ocupaţi
sunt cuprinşi în sectorul serviciilor) şi potenţialului real de dezvoltare viitoare. Constanţa se află
printre primele 10 oraşe ale ţării după numărul de locuitori (309676,9). În perioada 1992 - 2002
populaţia totală a regiunii a înregistrat o scădere de aproximativ 5,2% (34405 locuitori), urmată de o
creştere cu 5010 locuitori, respectiv 0,8 %, în perioada 2002 – 2008.
In ceea ce priveşte distribuţia teritorială a densităţii populaţiei putem constata că variază de la 463,7
locuitori /km 2 în mediul urban, la 28,5 locuitori /km 2 în mediul rural, unde valoarea ei este de
aproximativ 16 ori mai mică decât în mediul urban. Diferenţele între cele doua judeţe din zona
costieră sunt următoarele: 6,41 locuitori /km 2 în judeţul Tulcea, spre deosebire de 216,2 locuitori
/km 2 în judeţul Constanţa.
Unitate teritorială Suprafaţa km 2 Populaţie Densitatea
România 238390,7 21537563 90,3
Regiunea Sud - Est 35761,7 2830430 76,1
Zona Costieră 6160,38 621140 100,8
Tabel 1. Densitatea populaţiei în zona costieră, în anul 2008
Sursa primară de date: INSSE
Analiza grupării unităţilor administrativ teritoriale după acest indicator relevă că valorile
densităţii cuprind un interval extrem de larg, de la 1,6 locuitori /km 2 în comuna Sfântul Gheorghe
până la 2420,1 locuitori /km 2 (municipiul Constanţa). Este important de reţinut că localităţile din
nordul zonei costiere (Sfântul Gheorghe, Murighiol, Crişan) au cele mai mari suprafeţe, comparativ
cu cele din centru şi sud. Cea mai mare densitate de populaţie este explicabilă având în vedere
evoluţia teritorială a municipiului reşedinţă de judeţ, Constanţa. Principalele localităţi urbane
Constanţa, Eforie, Mangalia, Murfatlar şi Medgidia au densităţi de peste 400 de locuitori /km 2 .
Populaţia pe medii. Comparativ cu distribuţia populaţiei pe medii rezidenţiale înregistrată la
nivel naţional, unde ponderea populaţiei urbane este superioară celei rurale, cea a zonei costiere este
preponderent urbană. Populaţia din mediul rural reprezenta în anul 2008 23,6% din totalul populaţiei
zonei costiere, datorită fluxurilor de migraţie rural - urban din perioadele de dezvoltare economică a
oraşelor. Volumul populaţiei zonei costiere, pe cele două medii rezidenţiale, are o structură
diferenţiată în cadrul celor două judeţe. In judeţul Constanţa se observă o concentrare a populaţiei în
mediul urban (79,4%) datorită industrializării şi a oportunităţilor de angajare oferite în ultimii ani.
Decalajul evident există faţă de judeţul Tulcea, unde populaţia din mediul rural reprezintă 84,8%,
situaţie opusă trendului înregistrat la nivel naţional şi regional, în sensul că populaţia urbană este
extrem de redusă, prin raportare la contextul suprateritorial. Cea mai mare parte a populaţiei zonei
costiere din judeţul Tulcea este concentrată în comune, unde la 1 iulie 2008 locuiau 24841 persoane.
Populaţia urbană este concentrată în oraşul Sulina (100% din total populaţie urbană) şi totalizează
4465 locuitori. Proporţia semnificativă a populaţiei rurale imprimă un anumit tip de dezvoltare rurală
a judeţului Tulcea. Este un semnal de alarmă pentru o dezvoltare viitoare a zonei costiere, pe baza
unor poli urbani de creştere.
38

Populatia pe medii in judetul Constanta
Urban Ct Rural Ct
21%
Fig. 1 Populaţia pe medii pentru zona de studiu apartinand judeţului Constanţa, în anul 2008
Sursa primară de date: INSSE
Urban Tl Rural Tl
79%
Populatia pe medii in judetul Tulcea
Fig. 2 Populaţia pe medii în judeţul Tulcea, în anul 2008
Sursa primară de date: INSSE
85%
Structura populaţiei pe etnie. Întrucât structurile demografice sunt generate de acele
caracteristici ale persoanelor care au o relevanţă demografică deosebită, pentru zona costieră
asociată contextului teritorial dobrogean, este relevantă existenţa unui spaţiu multietnic unic în ţară
şi lipsa conflictelor interetnice. Conform datelor oferite de recensământul populaţiei din anul 2002,
procentul cel mai însemnat este deţinut de români 90,41%, dintre minorităţi remarcându-se cea tătară
(3,52%) şi cea a ruşilor lipoveni (1,54%), urmată de rromi, maghiari, ucrainieni, greci, germani,
armeni, celelalte având ponderi extrem de mici (a se vedea tabelul de mai jos).
La nivel regional, comunitatea ruşilor lipoveni (0,9%) este concentrată în judeţul Tulcea,
reprezentând 16350 persoane din 25464 persoane la nivelul regiunii. Comunitatea turcă (1%) este
concentrată în judeţul Constanţa, reprezentând 27914 persoane în acest judeţ, faţă de 32098 persoane
la nivel regional. Comunitatea tătară este concentrată la nivelul judeţului Constanţa, unde au fost
înregistrate 23230 persoane din 23935 persoane la nivelul întregii ţări.
Români 550387 Croaţi 5
Maghiari
Rromi
833 Greci 642
(ţigani) 5381 Evrei 44
15%
39

Ucraineni 655 Cehi 18
Germani 258 Polonezi 39
Ruşi
Lipoveni 18117 Italieni 59
Turci 9401 Chinezi 9
Tătari 21432 Armeni 420
Sârbi 19 Ceangăi 23
Slovaci 20 Altă etnie 725
Bulgari 61 Etnie nedeclarată 10
Tabel 2. Structura populaţiei după etnie în zona costieră, la recensământul din 2002
Sursa: INS, Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 2002
Structura populaţiei pe grupe de vârsta şi sexe
Compoziţia pe vârstă şi sexe a populaţiei are o importanţă deosebită din punct de vedere
demografic, ea determinând, într-o măsură decisivă, potenţialul biologic de creştere a unei populaţii
şi influenţând nivelul tuturor componentelor schimbării populaţiei. Din punct de vedere
extrademografic ea condiţionează semnificativ mărimea potenţială a forţei de muncă, structura
cererii de bunuri şi servicii, structura ocupaţională a populaţiei etc. Cunoaşterea structurii populaţiei
pe vârste permite anticiparea tendinţei de dezvoltare a unor fenomene demografice deja instalate,
dintre care cel mai important este îmbătrânirea demografică. Distribuţia populaţiei zonei costiere pe
sexe reflectă un relativ echilibru între ponderea populaţiei feminine şi a celei masculine. Comparând
distribuţia populaţiei pe sexe înregistrată la nivel naţional cu cea a arealului studiat, observăm că nu
există o diferenţă semnificativă între cele două distribuţii.
Spre deosebire de statistica regională, în cadrul căreia numărul populaţiei vârstnice a
crescut cu aproximativ 30% (de la 892350 în 1992 la 1151662 în 2008), judeţele din zona costiera
prezintă valori mai mici ale grupei de vârsta peste 65 de ani: Constanţa (12,3%), Tulcea (13,4%).
Numărul populaţiei de vârstă activă (15-65 ani) a rămas relativ constant în ansamblul perioadei
1992-2008: Constanţa (72,9%), Tulcea (71,6%). Pentru a evidenţia structura populaţiei pe grupe de
vârstă (mici şi mari) şi sexe s-a realizat diagrama piramidei vârstelor zonei costiere, care este
rezultatul aproape matematic al evoluţiei în timp a ratei natalităţii, a ratelor mortalităţii pe grupe de
vârstă şi a ratelor migraţiei nete (diferenţa între rata imigraţiei şi cea a emigraţiei) specifice pe vârste.
40

Structura pe grupe mici de varsta a populatiei
85 ANI SI PESTE
80-84
75-79
70-74
65-69
60-64
55-59
50-54
45-49
40-44
35-39
30-34
25-29
20-24
15-19
0-14
Masculin
Feminin
-60000 -40000 -20000 0 20000 40000 60000
Fig. 3 Structura pe grupe mici de vârstă a populaţiei, în anul 2006
Sursa primara de date: INSSE
În diagrama de mai sus se poate observa distribuţia relativ echilibrată a populaţiei pe cele
două sexe, mai puţin în cazul categoriilor de vârstă de peste 65 de ani, când populaţia feminină
creşte ca pondere. Fenomenul este cunoscut în demografie şi explicabil prin speranţa de viaţă mai
mare la femei, dat fiind faptul că mortalitatea la aceste categorii de vârste este mai accentuată în
cazul bărbaţilor. In structura pe grupe mari de vârstă a populaţiei (a se vedea diagrama de mai jos)
este mai clar faptul că nu exista discrepanţe majore între populaţia masculină şi cea feminină.
Structura pe grupe mari de varsta a populatiei
65 >
15 - 64
0-14
-300000 -200000 -100000 0 100000 200000 300000
Feminin Masculin
Fig. 4 Structura pe grupe mari de vârstă a populaţiei, în anul 2006
Sursa primara de date: INSSE
41

Determinanţii demografici ai structurii pe vârste a populaţiei sunt volumul populaţiei
masculine la naştere, mărimea ratelor de mortalitate specifice pe sexe şi vârstă, mărimea soldului
migratoriu şi natura acestuia, datorită selectivităţii pe sexe a migraţiei. Astfel la grupa 0 – 14 ani
populaţia masculină este mai mare, se egalizează la grupa 15 – 64 ani, urmând ca la peste 65 de ani
raportul să se inverseze, în favoarea populaţiei feminine, majoritare. Între valoarea indicelui de
masculinitate şi vârstă există o relaţie invers proporţională. Scade pe măsură ce înaintează în vârstă,
după intervalul 30 – 40 ani scăderea continuă mai accentuat. Această evoluţie se datorează unei
supramortalităţi masculine, existentă la toate grupele de vârstă.
Piramida vârstelor pentru zona costieră, la nivelul anului 2006, ne indică faptul că
segmentul cu cea mai mare reprezentare în populaţie este cel al persoanelor între 25 – 29 de ani,
urmat fiind de cele între 35 – 39 de ani, 20 - 24 şi 15-19 ani, ceea ce înseamnă că există o zonă cu
potenţial de resurse umane. Cu toate acestea, în îngustarea bazei piramidei se poate observa o
scădere constantă a natalităţii în ultimii 30 de ani. Valoarea mare a grupei de vârstă 0 – 14 ani din
graficul structurii pe grupe mici de vârstă a populaţiei nu reprezintă o tendinţă fermă de reîntinerire
demografică.
Analiza structurii populaţiei la nivelul mediilor rezidenţiale subliniază raportul echilibrat
între distribuţia populaţiei pe grupe de vârstă. In ambele medii grupa de vârstă 15 – 64 este
predominantă (79 % în mediul urban şi 74 % în mediul rural). Este importantă urmărirea gradului de
suportabilitate al populaţiei adulte faţă de tineri şi bătrâni, grupa de vârstă 0 – 14 ani are o pondere
de 13 % în mediul urban şi de 18 % în cel rural, iar grupa de vârstă peste 65 de ani are aproximativ
aceeaşi pondere în ambele situaţii (7%). Populaţia cu vârste de peste 65 de ani anticipează cererea
mare de servicii medicale şi de îngrijire ce se va profila, datorită numărului acesteia în creştere.
La nivel de unitate administrativ teritorială se poate observa că localitatile cu cele mai mari
valori ale grupei 15 – 64 de ani sunt localizate în zona de influenţă a municipiul Constanţa:
Medgidia, Năvodari, Ovidiu, Murfatlar, Cumpăna, Mihail Kogălniceanu, Valu lui Traian,
înregistrând ponderi de peste 70%.
Implicaţiile de ordin demografic sunt cele asupra: nivelului natalităţii – aceasta depinzând,
în mare măsură, de ponderea în totalul populaţiei a femeilor de vârstă fertilă, nivelului mortalităţii –
datorită supramortalităţii masculine la grupele de vârstă 15 – 64 şi peste 65, nivelul nupţialităţii,
numărul căsătoriilor depinzând, evident, de numărul şi proporţia populaţiei nupţiale de sex masculin
şi feminin, nivelul migraţiei – datorită predispoziţiei mai mari spre migraţie a bărbaţilor.
Structura populaţiei după nivelul de instruire
Singurele date disponibile pentru analiza acestui indicator au fost cele de la Recensământul
populaţiei din 2002. Ponderile populatiei cu gimnaziu şi cu studii liceale sunt relative egale (câte
26%), urmând cea care a absolvit doar învăţământul primar (17%). 4,6% din populaţia zonei de
studiu nu are şcoală, iar 3,7% au şcoala postliceală absolvită. Ponderea celor cu studii superioare este
relativ mare (8,7%), mai ales pe seama oraşelor, unde această categorie de populaţie este mai
numeroasă decât cea din mediul rural.
La nivel de UAT, 8 unităţi din cele 42 din zona de studiu aveau peste 10% din populaţie
fără şcoală, iar 2 dintre ele sunt oraşe: Techirghiol şi Negru vodă. Celelalte comune sunt: Murighiol,
Sarichioi, Jurilovca şi CA Rosetti (jud. Tulcea), Castelu şi Mihai Viteazu (jud. Constanţa). Costineşti
şi Agigea sunt comunele cu ponderile cele mai mari (3%) de populaţie cu studii superioare din
mediul rural al zonei de studiu.
Raportul de dependenţă după vârstă reprezintă raportul (exprimat în procente), dintre
numărul populaţiei de vârstă tânără (0 - 14 ani) şi al populaţiei de vârstă bătrână (peste 65 ani) şi
42

numărul populaţiei de vârstă adultă (15 - 64 ani). Acest raport exprimă presiunea populaţiei tinere şi
a celei vârstnice, numărul de tineri şi bătrâni, asupra a 100 persoane de vârstă adultă. Segmentul
populaţiei adulte are cel mai important rol social. Trebuie făcută aici precizarea că, pe de o parte, nu
toţi cei în vârstă de până la 15 ani şi, mai ales, în vârstă de peste 65 ani sunt economic inactivi, după
cum nici toţi cei în vârstă de 15 - 64 ani sunt economic activi.
În zona costieră, raportul de dependenţă demografică în anul 2006 este mai mic faţă de cel
la nivel naţional (42% faţă de 57,6%), pe seama ponderii mai mari de populaţie tânără, comparativ
cu media naţională. Valoarea acestui indicator este mai mare în mediul rural faţă de cel urban (56%
faţă de 44,0%). Comunele cu valoarea acestui indicator peste medie se grupează în nordul şi
extremitatea sudica a zonei costiere, pe seama procentului mic de populaţiei cuprinsă în grupa 15 –
64 ani şi ridicat al celui de populaţie vârstnică, raportat la populaţia totală.
Raport de
Raport de
UAT dependenta UAT
dependenta
CONSTANTA 33,6 LUMINA 38,8
MANGALIA 25,9 MERENI 50,8
MEDGIDIA 36,4 MIHAI VITEAZU 44,6
EFORIE 38,3 MIHAIL KOGĂLNICEANU 37,3
MURFATLAR 35,0 NICOLAE BĂLCESCU 45,2
NĂVODARI 25,6 PECINEAGA 46,3
NEGRU VODĂ 44,2 POARTA ALBA 46,4
OVIDIU 39,3 SACELE 47,3
TECHIRGHIOL 38,0 TOPRAISAR 46,5
SULINA 31,9 TUZLA 37,7
ALBEŞTI 41,0 VALU LUI TRAIAN 38,3
AMZACEA 47,2 23 AUGUST (UNIREA) 40,2
BARAGANU 40,6 AGIGEA 32,3
CASTELU 49,5 C.A. ROSETTI 62,9
COMANA 50,9 CEAMURLIA DE JOS 47,7
CORBU 38,7 CRIŞAN 48,1
COSTINESTI 39,1 JURILOVCA 45,3
CUMPĂNA 35,7 MURIGHIOL 51,6
CUZA VODĂ 47,6 SARICHIOI 40,8
ISTRIA 45,8 SFANTU GHEORGHE 40,1
LIMANU 34,9 VALEA NUCARILOR 57,1
Tabel 3. Raportul de dependenţă în zona costieră, anul 2006
Sursa primara de date: INSSE
Vârsta medie
Vârsta medie a populaţiei din zona costieră, în anul 2006, a fost de 36,8 ani. Cele mai mari
valori se regăsesc în nordul arealului studiat, în comunele Valea Nucarilor (43 de ani), C. A. Rosetti
şi Sfântul Gheorghe, suprapunându-se celor mai mari valori a ratei de dependenţă, fiind localităţi cu
populaţie îmbătrânită. In opoziţie se află comunele din zona metropolitană a municipiului Constanţa:
Mihai Viteazu (32 de ani), Castelu, Cuza Vodă, Poarta Albă, unde există valori ridicate ale
populaţiei de vârstă tânără şi un spor migrator pozitiv. Pe medii rezidenţiale, vârsta medie în urban
este de 37 de ani, iar în rural este de 36,6 ani.
43

Evoluţia populaţiei
Analizând datele de la recensămintele din 1992, 2002 şi a statisticilor realizate până în anul
2008 se constată că populaţia zonei costiere a înregistrat cea mai importantă creştere în perioada
2002 - 2008 (a se vedea figura de mai jos), când volumul acesteia s-a mărit cu 5020 locuitori. Între
ultimele două recensăminte populaţia scade cu 29395, conform tendinţei naţionale.
Conform specificului zonei costiere există diferenţe între evoluţia populaţiei în judeţul
Constanţa, faţă de cea din judeţul Tulcea. Astfel, populaţia din arealul costier din judeţul Constanţa
scade în perioada 2002 – 2003, ulterior crescând constant până în anul 2008 cu 6900 de persoane.
Opusă acestui model este descreşterea continuă a populaţiei judeţului Tulcea din zona costieră,
diferenţa între anul 2003 şi 2008 fiind de 1745 de locuitori.
Mii
660
650
640
630
620
610
600
590
Evolutia populatiei in zona costiera
1992 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Fig. 5 Evoluţia populaţiei în zona costieră, în perioada 1992 – 2008
Sursa primara de date: INSSE
Populatia intre 1992 - 2008
La nivelul celor două medii rezidenţiale, populaţia urbană este în scădere cu 7167 locuitori,
ţinând cont de faptul că 9 din cele 10 localităţi urbane sunt în judeţul Constanţa. In ceea ce priveşte
mediul rural, populaţia este în creştere, cu 12127 locuitori faţă de anul 2002, unde 24 de comune, din
cele 32 sunt în judeţul Constanţa. Scăderea din mediul urban este mai mică decât creşterea din
mediul rural.
Anul de referinţă: 2002 = 100%
Teritoriu Anul 2008
Zona Costieră 100,8 %
Urban 98,5 %
Rural 109 %
Tabel 4. Evoluţia populaţiei faţă de anul de recensământ 2002, pe medii
Sursa primară de date: Anuarul Statistic al României, 2008
44

În intervalul 2002-2008, dinamica populaţiei nu a avut aceeaşi tendinţă la nivel de unitate
administrativ teritorială (a se vedea cartograma evoluţiei populaţiei). In zona costieră cele mai
importante scăderi ale populaţiei s-au înregistrat în localităţile de la limitele de nord şi sud, precum
şi în municipiile Constanţa şi Medgidia. La pol opus sunt creşterile de populaţie cu 112% din
localităţile din zona metropolitană a municipiului Constanţa (Poarta Albă, Ovidiu, Agigea,
Cumpăna, Valul lui Traian, Năvodari).
In general se poate vorbi de o creştere a populaţiei în centrul zonei costiere şi de o scădere a
populaţiei la extremităţile acesteia.
Mişcarea naturală şi migratorie
Cuprinde două componente: mişcarea naturală exprimată prin sporul natural şi mişcarea
migratorie, sintetizată de sporul migratoriu.
Sporul natural redă relaţia dintre natalitate şi mortalitate, se calculează ca diferenţă între
numărul de naşteri şi cel de decese ce au avut loc într-un an, raportată la volumul populaţiei. Pentru
zona costieră, sporul natural calculat la nivelul anului 2008 este pozitiv (0,6‰) însă trebuie corelat
cu fluxurile migratorii recente şi contextul economic.
Evoluţia mişcării naturale pe medii arată tendinţa sporului natural spre valori constante şi
moderare în mediul urban, cea mai însemnată scădere fiind în oraşul Sulina (a se vedea cartograma
reprezentând sporul natural). La nivelul mediului rural comunele cu o creştere mare şi moderată a
populaţiei sunt localizate în sudul regiunii, în zona de influenţă a municipiul Constanţa, pe baza unei
natalităţi ridicare şi a fluxului migrator. Cele mai accentuare scăderi de populaţie sunt identificate în
nordul zonei costiere (C.A. Rosetti, Valea Nucarilor). La nivel judeţean, Tulcea prezintă scăderi ale
populaţiei în cazul tuturor unităţilor administrative, iar în Constanţa există 9 localităţi care
înregistrează scăderi ale populaţiei.
Sporul migratoriu se calculează raportând ratele de sosiri şi plecări la mia de locuitori.
Anterior anului 1989 fluxul migratoriu era direcţionat de la sat spre oraş, însă în prezent volumul
populaţiei care se stabileşte în mediul rural este mai mare. Fiind o zonă cu unităţi administrativ
teritoriale preponderent rurale, sporul migratoriu este unul pozitiv, respectiv 2,6‰. Pe cartograma
reprezentând sporul migrator al zonei costiere se poate observa concentrarea localităţilor cu o
creştere accentuată a populaţiei, prin prisma stabilirilor, în centru, în ruralul de proximitate al
municipiului Constanţa, respectiv în zona metropolitană, unde au oportunităţi agricole, turistice,
industriale.
În concluzie, fenomenele demografice specifice perioadei 1992 – 2008 sunt diferite între
judeţele Constanţa şi Tulcea, evidenţiindu-se o serie de decalaje între cele două, printre care:
depopularea arealului nordic al zonei costiere, aici regăsindu-se cea mai îmbătrânită populaţie din
judeţ şi rata de dependenţă cu cele mai mari valori. De asemenea, în extremitatea sudică a zonei
costiere există un pericol de depopulare, însă există factori demografici favorizanţi, precum sporul
migratoriu pozitiv, determinat de rolul economic dinamizator al municipiului Constanţa şi tendinţa
populaţiei de a se stabili în zona metropolitană.
1.3.2. Resursele umane, probleme sociale
Datele statistice furnizate de Institutul Naţional de Statistică prin Baza TEMPO privind
resursele de muncă ale judeţelor Constanţa şi Tulcea, din care fac parte UAT-urile care aparţin zonei
costiere, la 1 ianuarie 2002 şi 1 ianuarie 2008 sunt prezentate în Tabelul 1 în care regăsim următorii
indicatori în cifre absolute:
Resursele de muncă reprezintă acea categorie de populaţie care dispune de ansamblul
capacităţilor fizice şi intelectuale care îi permit să desfăşoare o muncă utilă în una din activităţile
45

economiei naţionale şi includ: populaţia în vârstă de muncă, aptă de a lucra (bărbaţi de 16 - 62 ani şi
femei de 16 - 57 ani), precum şi persoanele sub şi peste vârsta de muncă aflate în activitate.
Populaţia activă civilă caracterizează oferta potenţială de forţă de muncă şi gradul de
ocupare a populaţiei cuprinzând populaţia ocupată civilă şi şomerii înregistraţi.
Populaţia ocupată civilă cuprinde toate persoanele care au o ocupaţie aducătoare de venit,
pe care o exercită în mod obişnuit în una din activităţile economiei naţionale fiind încadrate într-o
activitate economică sau socială (cu excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora, a
salariaţilor organizaţiilor politice, obşteşti şi a deţinuţilor) în baza unui contract de muncă sau în mod
independent (pe cont propriu), în scopul obţinerii unor venituri sub forma de salarii, plată în natură,
etc.
Şomerii înregistraţi reprezintă persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de
locuri de muncă disponibile şi care s-au înscris la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de
muncă.
Tabel 1. Statistici privind resursele de muncă ale judeţelor Constanţa şi Tulcea (mii persoane)
Resursele de muncă
2002 2008
Masculin Feminin Total Masculin Feminin Total
Judeţul Constanţa
• Resurse de muncă
• Populaţie activă
• Populaţie ocupată
• Şomeri
Judeţul Tulcea
• Resurse de muncă
• Populaţie activă
• Populaţie ocupată
• Şomeri
România
• Resurse de muncă
• Populaţie activă
• Populaţie ocupată
• Şomeri
236,7
161,5
148,7
12,8
85,0
47,9
42,7
5,2
6755,9
4737,9
4316,8
421,1
233,8
138,8
125,5
13,3
80,1
47,6
43,6
4,0
6586,7
4351,7
4012,2
339,5
470,5
300,3
274,2
26,1
165,1
95,5
86,3
9,2
13342,6
9089,6
8329
760,6
Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2010
250,4
183,8
180,5
3,3
87,0
48,0
45,8
2,2
7103,3
4919,2
4703,0
216,2
240,3
134,8
128,5
6,3
79,5
42,8
41,0
1,8
6644,1
4231,2
4044,0
187,2
490,7
318,6
309,0
9,6
166,5
90,8
86,8
4,0
13747,4
9150,4
8747,0
403,4
După cum se poate observa resursele de muncă ale celor două judeţe din care fac parte
UAT-urile ce compun zona studiată cresc în perioada analizată cu 4,3% în cazul judeţului Constanţa,
respectiv cu 0,8% în judeţul Tulcea. Dacă populaţia activă a judeţului Constanţa înregistrează o
creştere de 18,3 mii persoane, în cazul judeţului Tulcea numărul activilor scade de la 95,5 mii
persoane la 90,8 mii persoane. Scade semnificativ efectivul de şomeri: de la circa 26100 persoane în
2002 la aproximativ 9600 de persoane în 2008 în judeţul Constanţa şi de la aproximativ 9200 şomeri
în 2002 la circa 4000 şomeri în 2008 în judeţul Tulcea, scădere care se reflectă în creşterea
populaţiei ocupate. Creşterea înregistrată de resursele de muncă se poate explica şi prin faptul că a
crescut vârsta de pensionare în perioada 2002-2008 şi de asemenea, legislaţia muncii a acordat
pensionarilor dreptul de a se angaja pentru a-şi suplimenta veniturile.
La momentul recensământului din martie 2002 structura socio-economică a populaţiei
judeţelor Constanţa şi Tulcea era următoarea: dintr-un total de 971643 persoane, 374378 persoane
reprezintă populaţia activă (aproximativ 38,5%), iar 597265 sunt persoane inactive. Dacă judeţul
Tulcea este caracterizat de o pondere mai crescută a populaţiei inactive în mediul rural (57%), în
cazul judeţului Constanţa situaţia este inversă (67% inactivi în mediul urban).
46

Tabel 2. Structura socio-economică a populaţiei judeţelor Constanţa şi Tulcea pe medii - RPL 2002 -
Populaţie activă
Populaţie ocupată Şomeri
Populaţie inactivă Total
Judeţul Constanţa 236068 45839 433244 715151
Urban 178857 31783 291341 501981
Rural 57211 14056 141903 213170
Judeţul Tulcea 76589 15882 164021 256492
Urban 45022 7062 70428 122512
Rural 31567 8820 93593 133980
Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE
Datele de la Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 ne oferă o imagine asupra
structurii socio-economice a populaţiei urbane din Zona Costieră. Dacă populaţia urbană a Zonei
Costiere reprezenta în martie 2002 aproximativ 76,5% din totalul populaţiei urbane a judeţelor
Constanţa şi Tulcea, populaţia inactivă din mediul urban al Zonei Costiere reprezenta circa 79,6%,
iar şomerii 77,6% din totalul şomerilor municipiilor şi oraşelor celor două judeţe. Populaţia ocupată
din mediul urban al Zonei Costiere reprezintă circa 85,2% din totalul populaţiei active, valori peste
media urbană a ponderii populaţiei ocupate din populaţia activă în cazul zonei analizate
înregistrându-se doar în cazul Municipiului Constanţa (87,5%). Rata şomajului înregistrează valorile
extreme de 25,6% în Oraşul Eforie şi 12,5% în Municipiul Constanţa, în condiţiile unei medii urbane
a acesteia în Zona Costieră de 14,8%.
Tabel 3. Structura socio-economică a populaţiei urbane din Zona Costieră – RPL 2002
Populaţie activă
Populaţie ocupată Şomeri
Populaţie inactivă Total
Judeţul Constanţa – urban 178857 31783 291341 501981
Mun. Constanţa 115604 16529 178338 310471
Mun. Mangalia 14935 3389 21826 40150
Mun. Medgidia 13085 3141 39315 43841
Oraş Eforie 2915 1003 5547 9465
Oraş Murfatlar 3721 952 6184 10857
Oraş Năvodari 11929 2711 17750 32390
Oraş Negru Vodă 1468 257 3827 5552
Oraş Ovidiu 3749 1249 8136 13134
Oraş Techirghiol 2334 583 4192 7109
Judeţul Tulcea – urban 45022 7062 70428 122512
Oraş Sulina 1516 342 2743 4601
Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE
Distribuţia populaţiei ocupate pe sectoare ale economiei naţionale în cazul Zonei Costiere
ilustrează un sector terţiar bine reprezentat – circa 61% din populaţia ocupată la momentul martie
2002 fiind ocupată în sectorul terţiar. Populaţia ocupată în sectorul primar depăşeşte uşor 10% din
totalul populaţiei ocupate.
47

Grafic 1. Distribuţia populaţiei ocupate a Zonei Costiere pe sectoare ale economiei naţionale – RPL 2002 -
Distributia populatiei ocupate pe sectoare ale
economiei nationale - RPL 2002 (%)
61,4%
10,7%
27,9%
PRIMAR
SECUNDAR
TERTIAR
Sursa datelor: Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002 – INSSE
La nivel de UAT, distribuţia populaţiei ocupate pe sectoarele economiei naţionale
evidenţiază 6 UAT-uri cu ponderi ale populaţiei ocupate în terţiar peste media zonei: Mun.
Constanţa – 71,5%, oraşele Murfatlar – 80,2%, Techirghiol – 70,8%, Sulina – 75,9%; şi comunele
Agigea – 63,1% şi Costineşti – 68,5%. Dintr-un total de 42 de UAT-uri ale Zonei Costiere, 17 UATuri
au ponderi ale populaţiei ocupate în sector primar ce depăşesc 50%. Se remarcă negativ 6
comune în care ponderile populaţiei ocupate în sector primar depăşesc 70%: CA Rosetti (TL) –
84,3%, Ceamurlia de Jos (TL) – 83,2%, Murighiol (TL) – 74,0%, Valea Nucarilor (TL) – 73,1%,
Istria (CT) – 74,3%, Mihai Viteazu (CT) – 75,1%.
După cum se poate observa din Tabelul 4 Zona Costieră se diferenţiază faţă de Regiunea
Sud-Est şi România prin ponderea crescută a populaţiei ocupate în servicii (61,4%) în total populaţie
ocupată şi ponderea scăzută a populaţiei ocupate în agricultură, silvicultură şi pescuit (9,6%)
comparativ cu valorile înregistrate la nivel naţional şi regional. Primele trei locuri ca pondere în
totalul populaţiei ocupate le ocupă următoarele activităţi ale economiei naţionale: industria
prelucrătoare – 17%, transport, depozitare, comunicaţii – 15% şi comerţul – 14,7%.
Tabel 4. Structura populaţiei ocupate civile România – Regiunea SE – Zona Costieră (2002)
- mii persoane - %
Activităţi ale economiei naţionale
România
Regiunea
Sud-Est
Zona
Costieră
România
Regiunea
Sud-Est
Zona
Costieră
Agricultură, silvicultură şi pescuit 2674 408,9 20,1 31,9 40,0 9,6
Industrie, din care: 1973 221,4 44,2 23,5 21,7 21,1
- Industrie extractivă 106 8,3 2,2 1,3 0,8 1,1
- Industrie prelucrătoare 1732 193,3 35,8 20,6 18,9 17,0
- Energie electrică, termică, gaze, apă 135 19,8 6,2 1,6 2,0 3,0
Construcţii 463 50,2 16,4 5,5 4,9 7,8
Servicii, din care: 3276 341,6 128,4 39,1 33,4 61,4
- Comerţ 1038 100 30,8 12,4 9,8 14,7
- Hoteluri şi restaurante 133 13,1 7,8 1,6 1,3 3,7
- Transport, depozitare, comunicaţii 418 60,5 31,3 5,0 5,9 15,0
- Intermedieri financiare 90 6,5 2,6 1,1 0,6 1,2
- Tranzacţii imobiliare 386 32,2 7,9 4,6 3,2 3,8
- Administraţie publică şi apărare 173 17,6 19,8 2,1 1,7 9,5
- Învăţământ 430 45,7 11 5,1 4,4 5,3
- Sănătate şi asigurări sociale 370 46 10,6 4,4 4,5 5,1
48

- Altele 238 20 6,6 2,8 2,0 3,2
Total 8390 1022,1 209,1 100,0 100,00 100,0
Sursa datelor: Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor - 2002
Grafic 2. Structura populaţiei civile ocupate – România - Regiunea SE – Zona Costieră (2002)
%
70,0
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
31,9
Structura populatiei civile ocupate - RPL 2002
40,0
9,6
Agricultură,
silvicultură şi pescuit
23,5
21,7 21,1
5,5
4,9
7,8
39,1
33,4
Industrie Construcţii Servicii
Activitati ale economiei nationale
România Regiunea Sud-Est Zona Costieră
Salariaţii sunt persoanele care-şi exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o
unitate economică sau socială - indiferent de forma ei de proprietate - sau la persoane particulare, în
schimbul unei remuneraţii sub formă de salariu, plătit în bani sau natură, sub formă de comision etc.
În perioada 2002 – 2008 numărul mediu de salariaţi ai Zonei Costiere a urmat un trend
ascendent crescând cu aproximativ 13,8%, creştere manifestată atât în urbanul zonei (14,1%), cât şi
în ruralul acesteia (9,5%).
Tabel 5. Evoluţia numărului mediu de salariaţi - Zona Costieră – 2002-2008
Număr mediu de
An
An
An
An
An
salariaţi
2002
2003
2004
2005
2006
Zona Costieră -
urban 146482 143647 150976 148360 153006
Zona Costieră -
rural 10566 10332 10507 11033 10756
Zona Costieră 832569 818526 853055 843242 867040
Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2010
Conform datelor furnizate de Baza Tempo Online a Institutului Naţional de Statistică,
pentru anul 2008, gruparea unităţilor administrativ-teritoriale în funcţie de numărul de salariaţi era
următoarea:
- între 0 – 50 salariaţi - 10 UAT-uri,
- între 50 – 100 salariaţi - 17 UAT-uri,
- între 100 – 300 salariaţi – 11 UAT-uri, în această categorie încadrându-se majoritatea
localităţilor urbane;
- cu peste 300 salariaţi – 4 UAT-uri, din care municipiile Constanţa şi Mangalia şi oraşul
Eforie.
61,4
49

Grafic 3. Evoluţia numărului mediu de salariaţi – Zona Costieră (2002 – 2008), pe medii
Sursa datelor: Baza TEMPO – INSSE, 2010
Cartograma „Salariaţi la mia de locuitori - 2008” evidenţiază următoarele unităţi
administrativ-teritoriale din mediul urban în care sunt înregistraţi peste 350 de salariaţi la mia de
locuitori: municipiul Mangalia (358‰) şi municipiul Constanţa (418‰). Restul municipiilor şi
oraşelor zonei înregistrează valori între 100 – 350 salariaţi la mia de locuitori.
În ruralul judeţului se remarcă comuna Agigea în care sunt peste 300 de salariaţi la mia de
locuitori, şi comunele Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa) cu 104,5 salariaţi la mia de locuitori,
Jurilovca (judeţul Tulcea) cu 113,7 salariaţi la mia de locuitori, comuna Sfântu Gheorghe (judeţul
Tulcea) cu 141,9 salariaţi la mia de locuitori şi comuna Costineşti (judeţul Constanţa) cu 169,3
salariaţi la mia de locuitori.
Evoluţia numărului de şomeri înregistraţi în perioada 2008 – 2010 ne dezvăluie o tendinţă
de creştere la nivelul Zonei Costiere. Dacă la sfârşitul lunii martie 2008 erau înregistraţi un număr de
7298 şomeri, în martie 2010 numărul total de şomeri creşte la 17816, creştere de aproape 150%.
După cum se observă creşte şi ponderea şomerilor în populaţia stabilă 18-62 ani cu circa 2,4 puncte
procentuale. Efectele crizei economice instalate în România la începutul anului 2009 devin tot mai
vizibile după jumătatea anului 2009, ritmul de creştere al numărului de şomeri înregistraţi devenind
mult mai alert.
Tabel 6. Şomeri înregistraţi şi ponderea şomerilor în populaţia stabilă 18-62 ani
(comparativ martie 2008 – martie 2010)
Zona Costieră Şomeri Populaţie stabilă Pondere şomeri în
înregistraţi 18-62 ani populaţie stabilă
Martie 2008 7298 426732 1,7%
Martie 2010 17816 429853 4,1%
Sursa datelor: Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţă şi Tulcea, mai 2010
UAT-urile din Zona Costieră care se remarcă prin valori mari ale creşterii numărului de
şomeri şi a ponderii şomerilor în populaţia stabilă sunt prezentate în tabelul 7:
Tabel 7. Creşteri spectaculoase ale numărului de şomeri înregistraţi
şi ale ponderii şomerilor în populaţia stabilă în perioada martie 2008 – martie 2010
UAT - uri Creşteri ale numărului UAT - uri Creşteri ale ponderii
Zona Costieră de şomeri înregistraţi Zona Costieră şomerilor în populaţia stabilă
(persoane)
(%)
Mun. Constanţa 4359 Castelu 8,0
Mun. Mangalia 897 Săcele 5,1
Mun. Medgidia 846 Cuza Vodă 4,8
50

Oraş Năvodari 855 Pecineaga 4,8
Oraş Ovidiu 278 23 August 4,7
Sursa datelor: Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţă şi Tulcea, mai 2010
Se observă că deşi în mediul urban sunt înregistrate cele mai mari creşteri ale efectivelor de
şomeri, totuşi prin raportare la populaţie stabilă fenomenul nu are dimensiuni atât de îngrijorătoare
precum în cazul mediului rural unde se înregistrează creşteri ale ponderii şomerilor în populaţia
stabilă de peste 5 puncte procentuale, după este prezentat în tabelul de mai sus.
Tabelul 8 prezintă evoluţia numărului de şomeri înregistraţi şi a ponderii acestora în
populaţia stabilă 18-62 ani în perioada martie 2008 – martie 2010, pe medii.
Tabel 8. Evoluţia numărului de şomeri înregistraţi, pe medii, în perioada martie 2008 – martie 2010
Zona Costieră Urban Rural
Şomeri înregistraţi
5021 2277
Martie 2008
Pondere şomeri în populaţie stabilă 18-62 ani
Martie 2008
1,50% 2,40%
Şomeri înregistraţi
Martie 2010
12923 4893
Pondere şomeri în populaţie stabilă 18-62 ani
Martie 2010
3,90% 5,00%
Sursa datelor: Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţă şi Tulcea, mai 2010
Mediul urban înregistrează o creştere a numărului de şomeri cu circa 155%, iar mediul rural
cu aproximativ 115%, în condiţiile în care ca pondere a şomerilor în populaţia stabilă 18-62 ani
mediul rural devansează mediul urban înregistrând o creştere cu 1,1 puncte procentuale faţă de 0,9
puncte procentuale înregistrate de urbanul Zonei Costiere.
Concluzii
• ponderea crescută a populaţiei ocupate în servicii (61,4%) concomitent cu o pondere scazută
a populaţiei ocupate în agricultură, silvicultură şi pescuit (9,6%) comparativ cu valorile
înregistrate la nivel naţional şi regional;
• activităţile economice cu ponderile cele mai ridicate de populaţie ocupată sunt: industria
prelucrătoare – 17%, transport, depozitare, comunicaţii – 15% şi comerţul – 14,7%;
• în perioada 2002 – 2008 numărul mediu de salariaţi ai Zonei Costiere a urmat un trend
ascendent crescând cu aproximativ 13,8%;
• creştere de 1,5 ori a numărului de şomeri înregistraţi în perioada martie 2008 – martie 2010,
ca o manifestare directă a crizei economice recent instalate.
1.4. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI (COMUNITĂŢILE LOCALE)
1.4.1. Număr, structură, repartiţie în teritoriu
Analiza elementelor de structură ale reţelei de localităţi se bazează pe definiţiile şi
conceptele cuprinse în Decretul lege nr. 38/1990, conform căruia teritoriul naţional se compune din
următoarele tipuri de unităţi administrativ-teritoriale, dintre care în zonă sunt cuprinse:
- Municipiul – unitatea administrativ-teritorială cu caracter general urban care are un
număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaţa economică, social politică
şi cultural ştiinţifică a ţării, un important fond de locuinţe şi dotări edilitar-gospodăreşti, o
51

eţea complexă de unităţi de învăţământ, sănătate şi cultură; se compune din una sau mai
multe localităţi, componente, în unele cazuri chiar şi sate;
- Oraşul – unitatea administrativ-teritorială cu caracter urban alcătuit din una sau mai
multe localităţi componente (uneori poate cuprinde şi sate), având dimensiuni variabile;
cuprinde dotări edilitare speciale, cu funcţie politic-administrativă, industrială,
comercială sau culturală;
- Comuna este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din unul sau mai multe sate care
cuprind populaţie rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, fiind organizată în
funcţie de condiţiile economice, social-culturale şi geografice.
Zona Costieră delimitată prin acest proiect înglobează teritorii din cele două judeţe cu
deschidere la Marea Neagră, Constanţa şi Tulcea. Conform Legii nr. 2/1968 cu privire la organizarea
administrativ-teritorială, republicată în 1981, precum şi modificărilor ulterioare (Decretul nr.
38/1990 prin care comunele suburbane au trecut în categoria comunelor, alte legi şi decrete publicate
până în iulie 2006 prin care au fost declarate noi municipii, oraşe sau comune), această zonă prezintă
următoarea structură administrativ teritorială.
Judeţul Total municipii Total oraşe Total comune Total U.A.T.
Constanţa 3 6 24 33
Tulcea - 1 8 9
Total Zona Costieră
3 7 32 42
Se constată că teritoriul în studiu deţine 28 localităţi urbane (municipii, oraşe şi localităţi
componente ale acestora), parte dintre acestea fiind centre de dezvoltare cu rol important în evoluţia
pozitivă a zonei.
În componenţa unităţilor administrativ teritoriale din zonă intră următoarele tipuri de
localităţi, prezentate în tabelul alăturat.
Structura localităţilor
Tipuri de localităţi Număr % din total
Localităţi urbane 28 23,5
Municipii 3 2,5
Oraşe 6 5,1
Localităţi componente ale municipiilor şi oraşelor 19 15,9
Localităţi rurale 91 76,5
sate reşedinţă de comună 32 26,9
sate ce aparţin comunelor 59 49,6
Total 119 100
Suprafaţa totală a teritorilor U.A.T. rurale este semnificativ mai mare decât suprafaţa
teritorilor U.A.T. urbane, cca. 5 ori.
Supraf. % din total
Suprafaţa totală a teritorilor U.A.T. urbane 1021,26 kmp 16,52%
Suprafaţa totală a teritorilor U.A.T. rurale 5161,68 kmp 83,48%
Total 6182,94 kmp 100,00%
52

Comparând situaţia localităţilor din judeţ cu cea la nivel naţional se observă o discrepanţă
mare în categoria satelor, aşezări care, în general, acoperă în mod uniform teritoriul; în zona studiată
acestea au o densitate mai mică datorată suprafeţei mari acoperite de ape şi terenuri agricole. În ceea
ce priveşte localităţile urbane se observă un raport dublu faţă de media pe ţară, însă cu toate acestea
există 2 U.A.T. (Mihai Viteazu, Nicolae Bălcescu) aflate la o distanţă mai mare de 30 km faţă de o
localitate urbană.
PATZ Zona costieră România
Număr oraşe la 100 kmp 2,22 1,1
Număr sate la 100 kmp 1,76 5,6
Structura pe tipuri de localităţi a judeţului s-a realizat pe baza registrului SIRUTA
(Sistemul Informatic al Registrului Unităţilor Administrativ Teritoriale). Sunt puse în evidenţă cele
două categorii principale de localităţi, respectiv localităţile urbane şi cele rurale, definite, conform
Legii nr. 351/2001, ca fiind:
• localitatea urbană – localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi
neagricole, cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socioeconomică
constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare;
• localitatea rurală – localitate în care:
a) majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit,
oferind un mod special şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare
îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural;
b) majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice,
piscicole, dar care oferă o dotare insuficientă necesară pentru declararea ei ca oraş, şi care, prin
politicile de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.
În urma acestei analize pe tipuri de localităţi se observa că, din totalul de 119 localităţi, majoritatea o
formează localităţile rurale, care reprezintă 76,4 % faţă de numai 23,5 % localităţi urbane.
Localităţile componente ale municipiilor şi oraşelor au statut urban chiar dacă nu totdeauna
corespund ca nivel de dotare şi echipare.
Dinamica înfiinţării de comune, accentuată mai ales după anul 2000 când s-au format 2
comune, este rezultatul tendinţei de fragmentare prin desprinderea unor sate, adesea situate periferic
la nivelul structurilor administrative preexistente. Astfel comuna Castelu a fost reorganizată prin
legea 84/2004, fiind împărţită în Castelu şi Cuza Vodă, iar comuna Mereni a fost împărţită prin legea
675/2004 în comuna Mereni şi comuna Baraganu. De asmenea, 2 localităţi şi-au schimbat
denumirea: comuna Unirea a devenit 23 August, iar oraşul Basarabi a devenit oraşul Murfatlar.
1.4.2. Categorii de mărime
În analiza structurii reţelei de localităţi categoriile de mărime ale localităţilor urbane şi
rurale reprezintă o particularitate de bază, cu semnificaţie deosebită în cercetarea geografică şi în
domeniul organizării spaţiului.
Mărimea localităţilor urbane depinde de particularităţile demografice, funcţionale şi
organizarea teritorială. În practica curentă, categoria de mărime este determinată de numărul de
locuitori al localităţii. În funcţie de acest criteriu demografic se pot face clasificări pe grupe
dimensionale.
53

În geografia românească s-au stabilit următoarele categorii de mărime: oraşe mici cu o
populaţie sub 20.000 de locuitori, oraşe mijlocii, cu o populaţie între 20.000 şi 100.000 de locuitori
şi oraşe mari, cu peste 100.000 de locuitori. În funcţie de particularităţile demografice şi funcţionale,
fiecare categorie de oraşe se divide în mai multe subcategorii.
Gruparea localităţilor urbane din zona de studiu, în categorii de mărime după numărul de
locuitori este prezentată în tabelul alăturat.
Gruparea localităţilor urbane în categorii de mărime după numărul de locuitori 2008
Categorii de mărime ale
municipiilor şi oraşelor
Oraşe mari:
Număr
loc.
urbane
% Populaţia %
peste 250.000 1 10% 302.242 63,71%
Oraşe mijlocii:
20.000 – 49.999 3 30% 119.692 25,23%
Oraşe mici total, din care: 6 60% 52.480 11,06%
10.000 – 19.999 3 50% 35.209 7,42%
5.000 – 9.999 2 34% 12.806 2,70%
sub 5.000 1 16% 4.465 0,94%
Total Zona Costieră 10 100% 474.414 100,00%
Din punct de vedere numeric se constată preponderenţa categoriei de oraşe mici (60%),
circa 50% dintre acestea încadrându-se între 10.000 şi 20.000 locuitori: Eforie, Murfatlar, Ovidiu.
De asemenea, există 2 oraşe mici care se încadrându-se între 5.000 şi 19.999 locuitori: Negru Vodă,
Techirghiol. În zonă există doar un singur oraş foarte mic, sub 5.000 locuitori: Sulina.
În trecut, în dezvoltarea reţelei de aşezări, o importanţă deosebită s-a acordat dezvoltării
oraşelor mici şi creşterii rolului lor în teritoriu. În stabilirea locului şi rolului acestora în reţeaua
naţională de aşezări se impun câteva sublinieri:
- oraşele mici reprezintă unitatea de bază ce face legătura între reţeaua rurală şi cea
urbană, aceste legături putându-se realiza şi prin intermediari secundari cum ar fi oraşele
mari şi mijlocii şi localităţile rurale cu funcţii polarizatoare, cele mai tipice rămânând
însă cele favorizate de oraşele mici;
- creşterea rolului oraşelor mici în reţeaua de aşezări urbane este direct proporţională cu
puterea lor economică;
- în structurile reţelelor urbane judeţene oraşele mici reprezintă principalele relee în
transmiterea caracteristicilor urbane spre spaţiile rurale.
54

Oraşele mijlocii reprezintă, de asemenea un procent important din numărul total de oraşe
din zonă, circa 30%, încadrându-se în categoria de mărime cuprinsă între 20.000 şi 50.000 locuitori,
fiind în număr de 3, Medgidia, Mangalia şi Năvodari.
Categoria oraşelor mari existente în zonă este reprezentată de municipiul Constanţa.
Alături de Timişoara, Cluj şi Iaşi, acesta este municipiu de rangul I – centru de mare atractivitate,
situat pe axe majore de transport, cu nivel economic ridicat, identitate istorică şi culturală bine
definită, cu influenţă la nivel european.
Dacă se analizează repartiţia populaţiei pe categorii de mărime a localităţilor se constată că
procentul cel mai ridicat, circa 48,65% se concentrează în oraşele mari. Având în vedere faptul că şi
oraşele mijlocii includ circa 19,26% din populaţia zonei, se poate considera că, din acest punct de
vedere reţeaua de localităţi din zona de studiu este dominata de localităţile urbane.
Mărimea medie a oraşului pe ansamblul zonei de studiu este de 47.441locuitori valoarea
înregistrată fiind superioară mărimii medii a oraşului în România (37.348 locuitori).
Alături de oraşe comuna reprezintă o unitate de bază a organizării administrativ-teritoriale.
Delimitarea comunelor are în vedere condiţiile naturale care să favorizeze unităţi administrative
puternice, cu capacitatea de a valorifica resursele naturale şi umane din mediul rural, să faciliteze
legături economice şi socio-culturale între satele componente şi cu reşedinţa judeţului. Localităţile
rurale din zona costieră sunt în număr de 32, adică 76% din numărul de unităţi teritorial
adminstrative analizate.
Din punct de vedere demografic comunele din zona de studiu au fost grupate în categorii
de mărime, conform tabelului alăturat.
Gruparea comunelor pe categorii de mărime după numărul de locuitori(2008)
Categorii de mărime ale
comunelor
(număr locuitori)
Comune mari:
Număr
comune
%
Populaţia
(număr locuitori)
peste 5.000 13 41% 94.079 64.12%
Comune mijlocii:
3.000 – 4.999 8 25% 30.827 21.01%
Comune mici total, din
care:
11 34% 21.820 14,87%
1.000 – 2.999 9 28% 20.003 13.63%
sub 1.000 2 6% 1.817 1.24%
Total Zona Costieră 32 100% 146.726 100,00%
Mărimea medie a comunei după numărul de locuitori este de 2.986 locuitori la nivelul
întregii zone de studiu, o valoare inferioară mărimii medii a comunei pe România (3.388 locuitori),
fapt legat atât de contextul istoric şi geografic cât şi de evoluţia demografică.
%
55

Din analiza repartiţiei populaţiei pe categorii de mărime a localităţilor rurale se constată că
procentul cel mai ridicat, circa 64,12% se concentrează în comune mari şi circa 21,01% din
populaţia zonei se află în comunele mijlocii, care sunt grupate în 21 de unităţi adiminstrativ
teritoriale. Circa 14,87% din popululaţia rurală se concentrează într – un număr de 11 comune în
special în zona Deltei Dunării.
1.4.3. Ierarhizarea localităţilor pe ranguri
Ierarhizarea presupune ordonarea localităţilor în ordine crescătoare în funcţie de valorile
unui set de indicatori consideraţi relevanţi, prin analize foarte complexe care conduc la stabilirea
rangului corespunzător fiecărei localităţi.
Organizarea ierarhică reprezintă trăsătura principală a unui sistem de localităţi, chiar dacă
relaţiile dintre localităţi nu sunt obligatoriu orientate după această piramidă a puterii.
Pentru ierarhizarea pe ranguri a localităţilor din zona de studiu se are în vedere Legea nr.
351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a IV-a –
Reţeaua de localităţi, prin care s-a stabilit ierarhizarea funcţională a localităţilor urbane şi rurale, în
funcţie de importanţa şi de rolul teritorial. Se vizează astfel asigurarea unui sistem eficient de servire
a populaţiei din punct de vedere economic şi social şi o dezvoltare echilibrată a localităţilor în
teritoriu.
Pentru încadrarea localităţilor urbane în rangurile stabilite prin această lege s-au luat în
considerare următoarele aspecte: localizarea geografică, puterea demografică, accesibilitatea, nivelul
de dezvoltare şi diversificare a funcţiunilor economice, nivelul de dotare social-culturală şi de
echipare, statutul administrativ. Toate aceste elemente au un rol deosebit în aprecierea potenţialului
de dezvoltare a unui oraş.
Conform legii menţionate localităţile urbane se clasifică în 4 ranguri (de la 0 la III), iar
localităţile rurale în două ranguri (IV şi V).
Localităţile urbane din zona costieră se încadrează în următoarele ranguri stabilite prin
Legea nr. 351/2001:
• Rangul I: reşedinţă de judeţ - Constanţa
• Rangul II: municipiile - Medgidia şi Mangalia
Analiza localităţilor urbane încadrate în rangul II (rang ce se atribuie odată cu statutul de
municipiu) permite identificarea unor diferenţieri importante între acestea, datorate fie nivelului de
dezvoltare demografică şi economică, fie statutului administrativ, poziţiei geografice sau rolului lor
în reţeaua de localităţi.
• Rangul III: oraşele - Eforie, Techirghiol, Năvodari, Ovidiu, Murfatlar, Negru Vodă,
Sulina.
Prin Legea nr. 351/2001 se stabileşte ierarhizarea localităţilor rurale pe două ranguri
(succesive celor în care se încadrează localităţile urbane), conform cărora, în zona de studiu sunt
prezente:
• Rangul IV: sate reşedinţă de comună.
• Rangul V: satele ce reprezintă ultimul nivel în ierarhia reţelei de localităţi, dintre care
unele sunt sate componente ale comunelor, iar altele aparţin municipiilor sau oraşelor.
1.4.4 Tipologia funcţională a localităţilor
Tipologia funcţională a localităţilor, ca şi categoria de mărime sunt reprezentate grafic în
planşa ,,Reţeaua de localităţi”. Pentru determinarea profilului funcţional al localităţilor a fost
utilizată cifra de afaceri a firmelor din baza de date Lista firmelor din România 2008 – Borg Design.
56

Structura reţelei de localităţi urbane şi rurale în raport cu dezvoltarea funcţiunilor economice,
reflectă în general dezvoltarea socio-economică a zonei costiere în ultima perioadă. La nivelul zonei
analizate se poate defini următoarea tipologie de localităţi:
Localităţi urbane
- Municipiul Constanţa – municipiu reşedinţă de judeţ cu funcţiuni complexe industriale
(şantiere navale, petrochimie, construcţii şi materiale de construcţii, industria alimentară, uşoară,
prelucrarea lemnului,etc.) şi terţiare (administraţie, învăţământ, sănătate, judiciar, cercetare/IT,
financiar - bancare, cultură, afaceri, activiţăţi portuare şi logistice, invăţământ superior activităţi
turistice)
- Municipiul Mangalia cuprinde funcţiuni mixte axate pe activităţi industriale (construcţii
nave, industrie alimentară, industria textilă) şi terţiare precum şi activităţi turistice de importanţă
naţională – staţiunile turistice Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia.
- Localităţi urbane cu profil terţiar – industrial: mun. Medgidia (întreprinderea de maşini
agricole şi lianţi, transporturi), or. Navodari (industria petrochimică, port naval ), or. Ovidiu
(industria materialelor de construcţii, industria uşoara şi industrie alimentară)
- Oraşe cu profil terţiar – agricol: or. Murfatlar (industrie alimentară, industria materialelor
de construcţii, transporturi), or. Negru Vodă (agricultură, zootehnie)
- Oraşe staţiuni turistice cu activităţi terţiare şi industriale: or. Eforie, or. Techirghiol
(funcţiuni balneo-climaterice şi turistice) or. Sulina (transporturi navale, pescuit, turism)
Unele localităţi atât urbane cât şi rurale, beneficiind de condiţii climatice şi peisagistice
deosebite, au devenit staţiuni turistice de importanţă naţională: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud,
Techirghiol, Costineşti, Olimp, Jupiter, Neptun, Venus, Cap Aurora, Saturn, Mangalia.
Localităţi rurale
Localităţile rurale se clasifică din punct de vedere al funcţionalităţii în două mari categorii:
sate cu funcţiuni mixte şi sate predominant monofuncţionale. Tipologia funcţională a localităţilor
rurale se prezintă astfel:
- Localităţi rurale cu activităţi predominant agricole – (25,0 % din numărul total de
comune); Ceamurlia, Istria, Castelu, Mereni, Jurilovca, Pecineaga, Săcele,
Comana;
- Localităţi rurale cu activităţi predominant industriale – (12,5 %) Agigea, Lumina,
Sarichioi, Nicoale Bălcescu;
- Localităţi rurale cu activităţi predominant turistice – (9,4 %); Murighiol, Costinesti,
Limanu;
- Localităţi rurale cu activităţi mixte terţiare – agricole – (28,1 % din totalul comunelor);
Poarta Albă, Tuzla, Topraisar, Valu lui Traian, Amzacea, Mihai Viteazu, Albeşti,
Baraganu, Valea Nucarilor;
- Localităţi rurale cu activităţi terţiare – industriale: C.A. Rosetti, Cuza Vodă, 23
August, Corbu, Mihail Kogălniceanu, Cumpăna (18,8 % din numărul total de
comune).
- Localităţi rurale cu activităţi piscicole şi terţiare: Sf. Gheorghe, Crişan (6,3 % din
numărul total de comune).
57

1.4.4 Parteneriate
Zona metroploitană Constanţa este o asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu o populaţie
de cca. 500.000 de locuitori formată din 14 localităţi: municipiul Constanţa, oraşele: Năvodari,
Eforie, Ovidiu, Murfatlar, Techirghiol şi comunele: Mihail Kogălniceanu, Cumpăna, Valu lui
Traian, Lumina, Tuzla, Agigea, Corbu şi Poarta Albă.
Viziunea acestei zone propune o dezvoltare integrată a celor 14 localităţi astfel încât,
întreaga zonă să devină un centru multifuncţional competitiv al României, şi principalul element
polarizator în regiunea Mării Negre, axat pe o dezvoltare durabilă a întregii zone care să reducă
discerpanţele de dezvoltare între cele 14 localităţi. Astfel, Constanţa va fi o metropolă europeană, o
zonă turistică în expansiune cu o economie cu creştere rapidă şi un standard de viaţă ridicat pentru
toţi locuitorii săi.
În conformitate cu pagina web a zonei metropolitane Constanţa prinicipalele obiectivele ale
acesteia sunt:
Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicaţii şi energie;
Reducerea disparităţilor dintre localităţile situate în zona metropolitană;
Dezvoltarea de noi zone rezidenţiale şi cartiere de locuinţe;
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor publice;
Protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă;
Dezvoltarea turismului şi a sectorului terţiar;
Dezvoltarea economică integrată;
Dezvoltarea resurselor umane, creşterea ratei de ocupare şi combaterea excluziunii sociale
şi a dezechilibrelor sociale;
Atragerea de noi investiţii şi creşterea accesului la resurse.
Planul de amenajarea teritoriului zonal cuprinde întreaga zonă metropolitană Constanţa,
zona ce reprezintă cca. 33,3% din numărul total al UAT şi o suprafaţă de 17 % din zona analizată.
Ponderea populaţiei este de peste 71,6% din populaţia totală a zonei analizate, în mare parte
populaţie urbană. Din totalul localităţilor urbane, în zona metropolitană se află un municipiu şi 5
oraşe, localităţi ce concentrează peste 92,6% din populaţia urbană a zonei analizate. De asemenea,
din punct de vedere funcţional este zona care grupează cele mai importante funcţiuni administrative,
industriale, de servicii şi turism.
Zona
metropolit
ană
Constanţa
%
PATZ
Zona
Costieră
fără Zona
metropoli
tană
% TOTAL
PATZ
Zona
Costieră
Nr. UAT 14 33,33 % 28 66,66 % 42
Suprafaţa totală a UAT 1.050,82
kmp
17,00 %
5.132,12
kmp
83,00 %
6.182,94
kmp
Nr. localităţi urbane 6 60,00 % 4 40,00 % 10
Localităţi ubane la 100 kmp 1,60 72,07 % 0,62 27,93 % 2,22
Nr. de locuitori 445.204 71,68 % 175.937 28,32 % 621.141
Nr. locuitori în mediul urban 380.199 80,14 % 94.215 19,86 % 474.414
58

Se poate astfel observa că, raportat la zona studiată de PATZ, zona metropolitană este de cca.
5 ori mai mică ca suprafaţă dar în schimb concentrează de cca. 4 ori mai mulţi locuitori în mediul
urban şi respectiv peste 70% din populaţia totală a zonei.
1.5 PATRIMONIUL CONSTRUIT ŞI CULTURAL
1.5.1. Scurt istoric
Judeţele Tulcea şi Constanţa fac parte din vechea provincie istorică a Dobrogei. Prin poziţia
geografică (la întretăierea marilor drumuri comerciale, nautice şi terestre), Dobrogea a avut rol de
punte şi poartă între civilizaţii – atât în ceea ce priveşte schimburile comerciale, cât şi amestecul
popoarelor. O tendinţă continuă de-a lungul veacurilor, specifică istoriei dobrogene, este
comuniunea culturală, teritorială şi etnică cu zona de la nord-vest de Dunăre.
Cele mai vechi dovezi ale prezenţei omului aparţin paleoliticului mijlociu şi superior
(120000-10000 î.e.n.) şi au fost găsite în peşteri, dar şi în aer liber, pe teritoriul judeţului Constanţa
(Mamaia Sat, Ovidiu, Albeşti etc.). Descoperirile de la Ceamurlia, datând din neolitic, atestă
circulaţia bunurilor materiale şi spirituale în dublu sens, din sud spre gurile Dunării şi invers, spre
regiunile anatolo-mediteraneene. În mileniul I î.e.n. izvoarele epigrafice, literare şi arheologice atestă
populaţia autohtonă a geto-dacilor, cristalizată din marea masă a tracilor. Geto-dacii reprezintă
populaţia de bază a Dobrogei pentru o lungă perioadă de timp, chiar în epoca în care se va desăvârşi,
timp de şase secole, procesul romanizării. Şi alte populaţii trec sau se stabilesc temporar, însă fără
influenţe; excepţie fac grecii care colonizează, începând cu secolul al VII-lea î.e.n., litoralul vestic al
Mării Negre. Oraşele-cetăţi întemeiate de greci constituie, prin structura urbană şi regimul socialpolitic,
un cadru nou, deosebit de celelalte modalităţi de organizare de pe teritoriul autohton; însă au
influenţat pe termen lung teritoriile geto-dacilor, colaborările dintre cele două lumi generând un
proces de complex de progres şi civilizaţie.
Trecând prin perioade de expansiune macedoneană, domnia lui Burebista, desfiinţarea
regatului trac, anexarea Dobrogei la provincia Moesia (ulterior Moesia Inferior) se ajunge la
războaiele dacice; în urma acestora începe procesul de romanizare. Sub împăratul Traian, se întăreşte
hotarul Dunării, se extind fortificaţiile spre nord, construindu-se, în jurul anului 100, numeroase
castre pe malul Dunării dobrogene. În interior a fost organizat teritoriul şi s-au construit drumuri;
apar localităţi noi, sunt aduşi colonişti, populaţia provinciei suferă transformări adânci în cadrul
procesului de romanizare; totuşi, tradiţiile autohtonilor se păstrează încă mult timp. Secolele V şi VII
sunt marcate de invazii ale hunilor, avarilor, slavilor, bulgarilor; Imperiul Roman renunţă la frontiera
dunăreană, urmând ca, abia în sec X, Dobrogea să fie reintegrată în Imperiul Bizantin; acest lucru
este urmat de o nouă stăpânire bulgară, apoi de domnia lui Mircea cel Bătrân, iar mai apoi de
dominaţia otomană. În această perioadă se produc schimbări demografice, Imperiul Otoman aducând
în Dobrogea populaţie musulmană care primea pământ în schimbul serviciului militar.
În afară de români (majoritari), au mai trăit în Dobrogea, aduşi de diverse împrejurări
istorice: musulmani, ruşi lipoveni, bulgari, germani, armeni, evrei. Prin tratatul de la Berlin (1878)
Dobrogea este reintegrată României. După 1880 se construiesc podul şi calea ferată peste Dunăre, se
încurajează întoarcerea celor plecaţi pe timpul războiului de independenţă; istoria Dobrogei se
încadrează organic, după această perioadă, cu istoria României.
1.5.2. Patrimoniul construit cultural
Valorile de patrimoniu (natural şi cultural) oferă o oportunitate de dezvoltare socioeconomică
a aşezărilor umane prin valorificarea potenţialului turistic pe care acestea îl constituie.
Patrimoniul construit cultural al unui teritoriu include valorile culturale materiale sau spirituale
59

(istorice, arheologice, arhitecturale, urbanistice, etnografice) ale unei localităţi. Importanţa acestora,
ca rezervă şi alternativă de dezvoltare, a determinat conştientizarea necesităţii unei amenajări
responsabile a teritoriului care să aibă în vedere reabilitarea, conservarea, protejarea şi punerea în
valoare, în mod corespunzător, a patrimoniului natural şi cultural. În acest sens, a apărut necesitatea
delimitării unor zone protejate ca teritorii valoroase din punct de vedere al importanţei şi
complexităţii valorilor naturale sau culturale cuprinse, teritorii care asigură prestigiul şi identitatea
unităţii administrative căreia îi aparţin, indiferent de nivelul de referinţă (regional, judeţean sau
local).
Există două documente legislative principale care se referă la valorile de patrimoniu
construit din România: Legea nr. 5/2000 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea a III-a, Zone
protejate şi Ordinul nr. 2314/2004 privind aprobarea listei monumentelor istorice actualizată.
Prin Legea nr. 5/2000 se evidenţiază zonele construite protejate de interes naţional şi se
identifică valorile de patrimoniu cultural naţional în vederea asigurării protecţiei specifice. Conform
acestei legi se stabilesc monumentele istorice de valoare naţională excepţională, care cuprind două
categorii principale: monumente şi ansambluri de arhitectură şi monumente şi situri arheologice.
Fiecare din aceste grupări este diferenţiată pe categorii specifice de monumente de arhitectură laică
şi religioasă sau situri arheologice aparţinând unor epoci istorice diferite.
Obiectivele clasificate în „Lista monumentelor istorice” elaborată în 2004 de Ministerul
Culturii şi Cultelor se constituie în patru categorii: monumente şi situri arheologice: (I) monumente
şi ansambluri de arhitectură, (II) clădiri memoriale, (III) şi monumente de artă plastică şi cu valoare
memorială (IV).
Se prezintă, în continuare, analiza cantitativă şi calitativă, precum şi dispersia în teritoriu a
valorilor de patrimoniu cultural, în vederea identificării zonelor şi localităţilor cu resurse deosebite
din teritoriul studiat.
1.5.3. Concentrarea în teritoriu a monumentelor istorice
Număr total de monumente istorice clasate
Teritoriul studiat este compus din 9 localităţi din judeţul Tulcea (17,6% din totalul
localităţilor judeţului) şi 33 de localităţi din judeţul Constanţa (47,1% din totalul localităţilor
judeţului).
Conform listei monumentelor istorice (actualizată), la nivelul zonei studiate, există:
- 186 de monumente istorice în judeţul Tulcea, adică 33% din cele 563 de monumente inventariate
pentru întregul judeţ. Acest lucru indică faptul că majoritatea elementelor de patrimoniu construit
se află în afara zonei costiere aferentă judeţului Tulcea. O cauză ar putea fi prezenţa, în zona
studiată, a unei părţi din Delta Dunării, loc mai puţin favorabil dezvoltării de aşezări compacte
care să poată lăsa în urmă valori de patrimoniu construit. Concentrări de elemente de patrimoniu
construit se observă în zonele care au şi deschidere la mare sau care sunt mai aproape de limita
vestică a Deltei şi care au avut rol comercial sau de apărare de-a lungul timpului – Sulina,
Sarichioi (Enisala), Jurilovca.
- 399 de monumente istorice în judeţul Constanţa, adică 57,7% din cele 692 de monumente
inventariate pentru întregul judeţ. Acest lucru indică, la nivelul judeţului Constanţa, o distribuţie
relativ echilibrată a elementelor de patrimoniu construit. Pentru zona studiată, acest echilibru se
păstrează. Un caz aparte îl constituie municipiul Constanţa care concentrează mai mult de o treime
din elementele de patrimoniu aferente zonei studiate.
60

Monumente de categoria A
Monumente de categoria B
(valoare naţională)
(valoare locală)
nr.
pondere din
total zonă
studiată
pondere din
total judeţ
nr.
pondere din total
zonă studiată
pondere din
total judeţ
TULCEA 36 19,35% 6,4% 150 80,65% 26,6%
CONSTANŢA 135 33,83% 19,5% 264 66,17% 38,2%
Tabel – Categorii valorice de monumente, ansambluri şi situri clasate în zona studiată
Categoria I – Categoria II – Categoria III – Categoria IV –
Monumente şi Monumente şi Clădiri Monumente de artă
situri arheologice ansambluri de memoriale plastică şi cu valoare
arhitectură
memorială
154 27 0 5
26 128 5 22 0 0 5 0
TULCEA Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B
234 121 42 2
CONSTANŢA 91 143 39 82 4 38 1 1
Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B Cat. A Cat. B
Tabel – Categorii tipologice de monumente, ansambluri şi situri clasate în zona studiată
(cu detaliere pe categorii valorice)
61

Zona costieră aferentă judeţului Tulcea În funcţie de categoriile tipologice şi valorice de
monumente, ansambluri şi situri clasate în zona costiera aferentă judeţului Tulcea, se disting
următoarele situaţii.
- Monumente şi situri arheologice [Categoria I] – cele mai multe se găsesc în comuna
Cetatea medievală Enisala [142. TL-I-m-A-05785.01] – situată pe cel mai înalt
promontoriu situat între lacurile Babadag şi Razim, pe un teritoriu ce se află în
imediata vecinătate a Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, aproape la limita
acesteia; cetatea a fost construită în sec. XIII-XIV din necesităţi strategice şi
economice şi a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele din
Deltă – Chilia şi Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava
în sudul Crimeei. Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală, ocupă o suprafaţă de
aproximativ 0,3ha; o a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un
spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici.
Cetatea are un plan poligonal neregulat.
Cetatea Orgame / Argamum [185. TL-I-m-A-05808.01] – situată în comuna
Jurilovca, satul Jurilovca, în locul numit Capul Dolojman. Terenul, în suprafaţă de
120 ha, face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Săpăturile efectuate aici
au dat la iveală mai multe straturi de locuire: elenistică, romană, romano-bizantină.
Cel mai clar se conturează ultima perioadă (secolele IV-VI e.n.) prin zidurile de
incintă, cu turnuri exterioare, de formă pătrată, - ruine ce amintesc de arhitectura
altor cetăţi de aceeaşi mărime din Bizanţ. Zidul împrejmuitor - întocmai ca şi
Histria - este gros de aproape 3m. În interior se află, printre altele, ruinele unei
bazilici şi ale unui ansamblu de locuinţe ce deţine şi o sală vastă etc. Din 1997
cetatea este inclusă în Planul Naţional de Restaurare, beneficiind de finanţări pentru
cercetare arheologică în vederea restaurării, proiectare şi intervenţii de restaurare
asupra a trei obiective (2 bazilici paleocreştine şi un tronson de incintă).
Începând din anul 2002 s-au alocat fonduri tot mai reduse pentru susţinerea
cercetărilor sistematice la cetatea Orgame/Argamum. Suspendarea temporară a
cercetării de teren în unele sectoare şi absenţa oricărei activităţi antrenează
degradarea treptată a monumentelor.
Sarichioi (48); mare parte din ele au importanţă locală şi sunt de tip aşezare din perioada
medievală. Alte localităţi cu concentraţie mare de elemente de patrimoniu de categoria I sunt
Jurilovca (35) şi Valea Nucarilor (28).
- Monumente şi ansambluri de arhitectură [Categoria II] – cele mai multe (26 din 27) se
găsesc în oraşul Sulina şi sunt de tip casă de sfârşit de secol XIX.
Farul Comisiunii Europene a Dunării [534. TL-II-m-A-06023] – construit în anii
1869-1870, este astăzi transformat în muzeu. Prezenţa Comisiei Europene a Dunării
la Sulina în perioada 1856-1937 a determinat transformarea acesteia dintr-o aşezare
pescărească, în oraş, port liber cu o economie înfloritoare bazată pe comerţ şi
navigaţie.
62

- Clădiri memoriale [Categoria III] – nu există în zona costieră aferentă judeţului Tulcea
- Monumente de artă plastică şi cu valoare memorială [Categoria IV] – sunt inventariate
5 astfel de monumente în oraşul Sulina, toate fiind de tip cimitire de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Cimitirul Comisiunii Europene a Dunării [559. TL-IV-s-A-06044] – înfiinţat în
1864 este locul unde si-au găsit odihnă veşnică în special cetăţenii străini, cei mai
mulţi foşti angajaţi ai CED, dar şi marinari de cele mai diverse naţionalităţi. În
funcţie de principalele confesiuni religioase a celor care au fost înhumaţi, cimitirul
este delimitat în mai multe compartimente: cimitirul creştin (cimitirul bisericilor
europene occidentale, cimitirul ortodox, cimitirul ortodox de rit vechi), cimitirul
musulman, cimitirul evreiesc.
63

Nr.
Crt.
UAT Total
monumente
1 Oraş Sulina 31
2
3
Comuna C.A.
Rosetti
Comuna
Ceamurlia de Jos
1
15
4 Comuna Crişan 2
5
6
Comuna
Jurilovca
Comuna
Murighiol
35
25
7 Comuna Sarichioi 48
8
9
Comuna Sfântu
Gheorghe
Comuna Valea
Nucarilor
0
29
Clasificare monumente
Categoria I: 0 Categoria II: 26 Categoria III: 0 Categoria IV: 5
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 5 Cat. B: 21 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 5 Cat. B: 0
- - - - - - - 5m - - 19m 2s - - - - - - - - 5s - - -
Categoria I: 1 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - 1s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 15 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 15 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 4m 11s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 2 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 2 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 35 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 8 Cat. B: 27 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 7m 1s 1a 16m 10s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 25 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 5 Cat. B: 20 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 3m 2s - 7m 13s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 48 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 3 Cat. B: 45 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 2m 1s - 25m 20s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 0 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 28 Categoria II: 1 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 10 Cat. B: 18 Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 9m 1s - 2m 16s - - - - 1m - - - - - - - - - - - - -
Tabel – Categorii tipologice şi valorice de monumente, ansambluri şi situri clasate în zona costiera aferentă judeţului Tulcea
64

La nivel de UAT:
Unităţi administrativ teritoriale Nr. total de monumente
şi ansambluri
– > 50
Oraş Sulina (31), Comuna Jurilovca (35), Comuna Sarichioi
31 – 50
(48)
Comuna Murighiol (25), Comuna Valea Nucarilor (29) 21 – 30
Comuna Ceamurlia de Jos (15) 11 – 20
Comuna C.A. Rosetti (1), Comuna Crişan (2), Comuna
Sfântu Gheorghe (0)
0 – 10
Tabel – Categorii de unităţi administrativ teritoriale, în zona costiera aferentă judeţului Constanţa, după
numărul total de monumente şi ansambluri
Zona costieră aferentă judeţului Constanţa
În funcţie de categoriile tipologice şi valorice de monumente, ansambluri şi situri clasate
în zona costiera aferentă judeţului Constanţa, se disting următoarele situaţii:
- Monumente şi situri arheologice [Categoria I] – cele mai multe se găsesc în municipiul
Constanţa (27) şi sunt de importanţă naţională; mare parte din ele sunt ruine ale unor edificii din
perioada romană. Alte localităţi cu concentrare mare de elemente de patrimoniu de categoria I sunt
Edificiul roman cu mozaic [6. CT-I-m-A-02553.05] – vestigiu al oraşului antic
Tomis. A fost descoperit în 1959, cu ocazia unor executării unor lucrări edilitare în
Piaţa Ovidiu. Este un complex din care s-au păstrat cam 800mp din suprafaţa
iniţială de aproximativ 2000mp, complex care se desfăşoară pe trei terase, făcând
legătura între oraşul şi portul antic. La origini, edificiul adăpostea spaţii specifice
activităţilor portuare, iar din analiza materialelor şi metodelor de construcţie se
observă intervenţii succesive care încetează o dată cu decăderea activităţilor
comerciale ale cetăţii.
comunele Corbu (23) şi Istria (22).
- Monumente şi ansambluri de arhitectură [Categoria II] – cele mai multe se găsesc în
municipiul Constanţa (91) şi sunt elemente de patrimoniu ce datează după anul 1800; o treime din
acestea sunt de importanţă naţională. Alte localităţi unde au fost inventariate elemente de patrimoniu
de categoria a II-a sunt Medgidia (10), Murfatlar (10), Mangalia (7).
- Clădiri memoriale [Categoria III] – cele mai multe se găsesc în municipiul Constanţa
(35), sunt de importanţă locală şi datează după 1900.
Moscheea Carol I [506. CT-II-m-A-02796] – edificiul a fost ridicat în 1910 şi a
fost amplasat pe locul geamiei de secol XIX din timpul sultanului Mahmud II; din
vechea geamie se păstrează numai nişa care indică direcţia spre Mecca. Este prima
construcţie din beton armat executată în România. Între 1957-1958, moscheea a
fost restaurată, înlăturându-se distrugerile din timpul războiului.
65

Statuia lui Ovidiu [645. CT-III-m-A-02928] – situată în Piaţa Ovidiu, în spaţiul din
faţa Muzeului de istorie naturală şi arheologie. Este opera sculptorului italian Ettore
Ferrari (autor şi al statuii lui Abraham Lincoln de la Washington) şi a fost înălţată
prin subscripţie publică. Reprezentarea artistică respectă, în linii generale, maniera
statuară antică: detaliul, atitudinea meditativă, autenticitatea trăsăturilor.
- Monumente de artă plastică şi cu valoare memorială [Categoria IV] – sunt inventariate
2 astfel de monumente, câte unul în oraşele Mangalia şi Techirghiol.
Cimitir musulman [CT-IV-m-A-02901.02] – alături de moscheea "Esmahan
Sultan" din Mangalia, reprezintă cel mai vechi lăcaş de cult musulman din
România, datând din anul 1575. Cimitirul este valoros prin vechimea sa, atât din
punct de vedere cultural, cât şi spiritual; conţine morminte vechi de peste 300 de
ani. În perioada comunistă instituţia de cult fusese năpădită de buruieni, iar
cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câţiva ani după Revoluţie,
mormintele turceşti, precum şi moscheea propiu-zisă, au fost recondiţionate, iar
curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt. Printre pietrele de mormânt pot fi
identificate o serie de fragmente arhitectonice provenind de la edificiile cetăţii
antice Callatis.
66

Nr.
Crt.
1
Comuna 23
August
UAT Total
monumente
2 Comuna Agigea 9
3 Comuna Albeşti 15
4
5
Comuna
Amzacea
Comuna
Bărăganu
6 Comuna Castelu 6
7
8
Comuna
Comana
Municipiul
Constanţa
6
1
0
5
153
9 Comuna Corbu 23
10 Comuna
Costineşti
11 Comuna
Cumpăna
8
5
Clasificare monumente
Categoria I: 6 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 6 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 2m 4s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 9 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 8 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - 5m 3s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 15 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 6 Cat. B: 9 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 2m 4s - 3m 6s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 0 Categoria II: 1 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - 1m - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 0 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 6 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 2 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 2s - - 4s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 5 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 5 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 3m 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 27 Categoria II: 91 Categoria III: 35 Categoria IV: 0
Cat. A: 24 Cat. B: 3 Cat. A: 31 Cat. B: 60 Cat. A: 3 Cat. B: 32 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 20m 4s - 2m 1s 1a 30m - 6a 49m 5s - 3m - - 32m - - - - - - -
Categoria I: 23 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 22 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - 11m 11s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 8 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 8 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 5m 3s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 5 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 5 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 2m 3s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
67

12
Comuna Cuza
Vodă
13 Oraş Eforie 8
14 Comuna Istria 22
15 Comuna Limanu 5
16 Comuna Lumina 0
17 Municipiul
Mangalia
18 Municipiul
Medgidia
4
21
19
19 Comuna Mereni 0
20
21
Comuna Mihai
Viteazu
Comuna Mihail
Kogălniceanu
22 Oraş Murfatlar 19
23 Oraş Năvodari 1
6
6
Categoria I: 4 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 2m 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 3 Categoria II: 1 Categoria III: 4 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 3 Cat. A: 1 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 2m 1s - 1m - - - - - - - - 4m - - - - - - -
Categoria I: 22 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 7 Cat. B: 15 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 5m 2s - 5m 10s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 5 Categoria II: 1 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 10 Cat. B: 18 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 9m 1s - 2m 16s - - - - 1m - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 0 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 13 Categoria II: 7 Categoria III: 0 Categoria IV: 1
Cat. A: 13 Cat. B: 2 Cat. A: 3 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 1 Cat. B: 0
- 12m 1s - - 2s 1a 2m - - 3m 1s - - - - - - - 1m - - - -
Categoria I: 8 Categoria II: 10 Categoria III: 1 Categoria IV: 0
Cat. A: 4 Cat. B: 4 Cat. A: 1 Cat. B: 9 Cat. A: 1 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 4m - - 1m 3s - 1m - - 8m 1s - 1m - - - - - - - - - -
Categoria I: 0 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 6 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 5 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - 3m 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 5 Categoria II: 0 Categoria III: 1 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - - 4s - - - - - - - - - - 1m - - - - - - -
Categoria I: 8 Categoria II: 10 Categoria III: 1 Categoria IV: 0
Cat. A: 7 Cat. B: 1 Cat. A: 2 Cat. B: 8 Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 5m 2s - 1m - - 2m - 1a 7m - - - - - 1m - - - - - - -
Categoria I: 1 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - 1s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
68

24
25
Oraş Negru
Vodă
Comuna Nicolae
Bălcescu
26 Oraş Ovidiu 3
27 Comuna
Pecineaga
28
Comuna Poarta
Albă
29 Comuna Săcele 6
30 Oraş
Techirghiol
31 Comuna
Topraisar
3
6
2
2
11
32 Comuna Tuzla 10
33
Comuna Valu
lui Traian
34 *** 9
0
5
Categoria I: 3 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 3 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 2m 1s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 6 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 2 Cat. B: 4 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 2m - - 2m 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 3 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 3 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 2m 1s - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 2 Categoria II: 1 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 1 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - - 1s - - - - 1m - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 2 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 2 Cat. B: 5 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 2m - - - 5s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 6 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 1 Cat. B: 2 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - 1s - - 2s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 9 Categoria II: 1 Categoria III: 0 Categoria IV: 1
Cat. A: 0 Cat. B: 9 Cat. A: 1 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 1
- - - - 4m 5s - 1m - - - - - - - - - - - - - - 1m -
Categoria I: 0 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 10 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 0 Cat. B: 10 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- - - - 6m 4s - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 5 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 5 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 5m - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Categoria I: 9 Categoria II: 0 Categoria III: 0 Categoria IV: 0
Cat. A: 9 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0 Cat. A: 0 Cat. B: 0
- 5m 4s - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tabel – Categorii tipologice şi valorice de monumente, ansambluri şi situri clasate în zona costiera aferentă judeţului Constanţa
69

La nivel de UAT:
Unităţi administrativ teritoriale Nr. total de
monumente şi
ansambluri
Municipiul Constanţa (153) > 50
– 31 – 50
Comuna Corbu (23), Comuna Istria (22), Municipiul Mangalia
21 – 30
(21)
Comuna Albeşti (15), Municipiul Medgidia (19), Oraş
11 – 20
Murfatlar (19), Oraş Techirghiol (11)
Comuna 23 August (6), Comuna Agigea (9), Comuna
Amzacea (1), Comuna Bărăganu (0), Comuna Castelu (6),
Comuna Comana (5), Comuna Costineşti (8), Comuna
Cumpăna (5), Comuna Cuza Vodă (4), Oraş Eforie (8),
Comuna Limanu (5), Comuna Lumina (0), Comuna Mereni
(0), Comuna Mihai Viteazu (6), Comuna Mihail Kogălniceanu
(6), Oraş Năvodari (1), Oraş Negru Vodă (3), Comuna Nicolae
Bălcescu (6), Oraş Ovidiu (3), Comuna Pecineaga (2),
Comuna Poarta Albă (2), Comuna Săcele (6), Comuna
Topraisar (0), Comuna Valu lui Traian (5), *** (9)
0 – 10
Tabel – Categorii de unităţi administrativ teritoriale, în zona costiera aferentă judeţului Constanţa, după
numărul total de monumente şi ansambluri
În conformitate cu Legea 5/2000 privind aprobarea P.A.T.N. - Secţiunea a III-a, Zone
protejate, pentru zona studiată sunt identificate următoarele categorii de monumente:
Valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente istorice de valoare naţională
excepţională):
1. Monumente şi ansambluri de arhitectură
Cetăţi:
- Cetatea Enisala – Comuna Sarichioi, satul Enisala, judeţul Tulcea
Clădiri civile urbane:
- Hotel "Rex" – municipiul Constanţa (Mamaia), judeţul Constanţa
Ansambluri urbane:
- Centrul istoric Sulina – oraşul Sulina, judeţul Tulcea
Biserici rupestre şi chilii rupestre:
- Ansamblul monastic rupestru: biserici, încăperi, galerii – Oraşul Murfatlar, satul Basarabi
judeţul Constanţa
- Complexul rupestru – Comuna Independenta, judeţul Constanţa
Biserici şi ansambluri mănăstireşti:
- Geamia „Esmahan Sultan” – municipiul Mangalia, judeţul Constanţa
70

2. Monumente şi situri arheologice
Necropole şi zone sacre – epoca fierului:
- Aliniamente de tumuli funerari şi tumuli izolaţi – comuna Valea Nucarilor, satul Agighiol,
judeţul Tulcea
Castre şi aşezările civile aferente; fortificaţii romano-bizantine:
- Cetatea Halmyris – comuna Murighiol, satul Murighiol, judeţul Tulcea
- Cetatea Zaporojeni – comuna Murighiol, satul Dunavăţu de Jos, judeţul Tulcea
Oraşe antice:
- Oraşul antic Tomis – municipiul Constanţa, judeţul Constanţa
- Cetatea şi aşezarea civilă Histria – comuna Istria, satul Istria, judeţul Constanţa
- Oraşul antic Callatis – oraşul Mangalia, judeţul Constanţa
- Cetatea antică Orgame/Argamum - colonie grecească şi, ulterior, oraş roman şi romanobizantin,
(în punctul "Capul Dolojman") – Comuna Jurilovca, satul Jurilovca, judeţul
Tulcea
Edificii:
- Cavou cu pictură – municipiul Constanţa, judeţul Constanţa
- Edificiu cu mozaic Tomis – municipiul Constanţa, judeţul Constanţa
Monumentele medievale identificate pe baza cercetărilor arheologice:
- Complex rupestru format din 6 bisericuţe, galerii, cavouri, morminte – oraşul Murfatlar,
judeţul Constanţa
Unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu
valoare culturală de interes naţional:
Jud. CONSTANŢA
Municipii: Constanţa, Mangalia, Medgidia
Oraşe: Murfatlar, Eforie, Techirghiol
Comune: Istria, Poarta Alba, Tuzla, Valu lui Traian
Jud. TULCEA
Municipii: –
Oraşe: Sulina
Comune: Ceamurlia de Jos, Crişan, Jurilovca, Mahmudia, Murighiol, Sarichioi, Valea
Nucarilor
71

2. ACTIVITATI TERESTRE SI PE MARE
2.1. AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ, PESCUIT
2.1.1. Agricultura
Regiunea Dobrogea are un fond funciar deosebit de favorabil: o suprafaţă mare ocupata de
terenuri arabile, orizontale sau slab înclinate, cu soluri care au o fertilitate mare. Pe baza studiilor
elaborate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti se poate afirma că în
zona costieră calitatea solurilor şi lucrările de îmbunătăţiri funciare (irigaţii, desecări si combatere a
eroziunii solului) conferă teritoriului o favorabilitate deosebită pentru dezvoltarea unor activităţi
agricole diversificate şi intensive.
Ponderea terenurilor agricole este de cca. 80% in judeţul Constanta si de cca. 40% in judeţul Tulcea.
Jumătate din aceste terenuri sunt arabile si 34% sunt irigate. Principalele culturi sunt cele de
porumb, ovăz, grâu si floarea soarelui. Păşunile si fâneţele ocupa cca. 8% din teritoriul Dobrogei,
podgoriile si livezile acoperind doar 4 % (tabel 1).
Tabel 1. Agricultura in regiunea Dobrogea în 2008
Agricultura Constanta Tulcea Total
Teren agricol 568.000 ha (80%) 361.000 ha (42.5%) 929.000 ha (60%)
• Arabil: 86%
• Pasuni: 11%
• Podgorii: 3%
• Livezi: 1%
Produse Cereale, floarea soarelui,
legume, podgorii, fructe
• Arabil: 80%
• Pasuni: 17%
• Podgorii: 2,5%
• Cresterea animalelor: 0,5%
Animale, cereale, floarea
soarelui, podgorii
Teren irigat 20% 45%
Sursa datelor: Studiul GeoEcoMar privind activităţile economice în zona costieră
• Arabil: 63%
• Pasuni: 33%
• Podgorii si livezi: 4%
Sursa datelor: Baza TEMPO online, INSSE
Structura utilizării terenului agricol din zona costieră, pe medii, relevă ponderi importante de teren
arabil, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Păşunile ocupă o pondere importantă în ruralul zonei
de studiu, în timp ce în urban viile sunt mai întinse decât în rural.
72

După cum se observă în tabel, 45% din localităţi au peste 80% din teren cu destinaţie agricolă, cele
mai întinse suprafeţe fiind în Amzacea, Cuza Vodă şi Comana. Sfantu Ghheorghe, Sulina şi Crişan
deţin suprafeţe întinse de păşuni (peste 95% din terenul agricol).
Tabel 2. Ponderea terenului agricol şi structura folosintelor agricole în 2008, pe UAT
AGRI- ARA- PA- LI-
AGRI- ARA- PA- LI-
UAT
COL BIL SUNI VII VEZI UAT
COL BIL SUNI VII VEZI
SULINA 3.5 2.0 97.9 0.1 0.0 AMZACEA 94.6 99.4 0.4 0.2 0.1
C.A. ROSETTI 11.9 10.5 88.0 1.5 0.0 BARAGANU 90.6 95.9 3.9 0.2 0.0
CEAMURLIA
DE JOS 59.0 92.1 7.5 0.4 0.0 CASTELU 88.3 88.8 6.8 0.6 3.8
CRISAN 6.6 4.8 95.2 0.0 0.0 COMANA 94.1 99.0 0.7 0.2 0.0
JURILOVCA 28.7 73.3 24.3 2.3 0.0 CORBU 68.0 70.1 29.6 0.3 0.0
MURIGHIOL 13.8 90.8 8.4 0.3 0.5 COSTINESTI 81.3 99.2 0.4 0.4 0.0
SARICHIOI 39.9 89.4 6.0 4.5 0.0 CUMPANA 77.0 98.8 1.0 0.2 0.0
SFANTU
GHEORGHE 10.1 0.4 99.6 0.0 0.0 CUZA VODA 94.1 93.5 6.3 0.3 0.0
VALEA
NUCARILOR 62.0 93.6 3.9 2.4 0.0 ISTRIA 46.5 79.2 20.5 0.2 0.0
CONSTANTA 38.1 97.4 2.5 0.0 0.0 LIMANU 83.3 96.3 3.4 0.2 0.1
MANGALIA 57.8 81.6 9.2 4.6 4.6 LUMINA 86.8 91.4 7.8 0.6 0.2
MEDGIDIA 76.7 73.0 8.9 15.8 2.2 MERENI
MIHAI
92.9 97.2 2.5 0.3 0.0
EFORIE 32.5 94.6 0.0 1.3 4.2 VITEAZU
MIHAIL
44.7 81.5 13.8 4.7 0.0
MURFATLAR 72.3 67.7 3.9 28.3 0.0 KOGALNICEANU
NICOLAE
86.8 91.6 7.3 0.1 1.1
NAVODARI 30.0 93.4 6.2 0.4 0.0 BALCESCU 93.5 99.2 0.4 0.2 0.3
NEGRU VODA 90.2 96.3 3.7 0.1 0.0 PECINEAGA 92.2 95.6 1.9 0.2 2.3
OVIDIU 79.7 87.6 4.6 3.8 4.0 POARTA ALBA 68.8 74.4 5.7 19.9 0.1
TECHIRGHIOL 58.3 97.1 2.3 0.1 0.5 SACELE 84.9 87.5 12.3 0.2 0.0
23 AUGUST 87.2 94.0 3.5 1.5 1.1 TOPRAISAR 93.6 96.3 3.6 0.1 0.0
AGIGEA 79.1 98.0 0.2 1.6 0.2 TUZLA
VALU LUI
89.0 85.0 11.6 0.2 3.2
ALBESTI
TOTAL ZONA
89.3 91.6 8.4 0.1 0.0 TRAIAN 86.7 89.3 1.1 3.0 6.6
STUDIU 46.3 86.0 11.3 2.0 0.6
Sursa datelor: Baza TEMPO online, INSSE
Cultura plantelor cuprinde cultura grâului, porumbului, orzului, plantelor tehnice (floarea
soarelui, soia, sfecla de zahar), legume si leguminoase, pomicultura si viticultura (Murfatlar, Poarta
Albă, Medgidia). Creşterea animalelor se bazează pe plante furajere, nutreţuri concentrate si păşuni
naturale (cu ierburi de stepă). Creşterea de ovine reprezintă o ocupaţie importantă în special pentru
cei din judeţul Constanţa (Topraisar, Poarta Alba şi Unirea), dar şi în Tulcea (Jurilovca). Se cresc,
de asemenea, bovine (Sarichioi, Istria, Constanta, Mihail Kogalniceanu), porcine (Limanu, Valu lui
Traian, Constanta, Pecineaga) si pasari (Lumina, Ovidiu, Mangalia), îndeosebi in complexe
zootehnice de tip industrial.
În profil teritorial, existau 536 agenţi economici în 2008 în agricultură, care însumau 337 salariaţi şi
o cifra de afaceri de aprox. 600 mil. lei. Cei mai mulţi existau în Constanţa (240) şi realizau jumătate
din cifra de afaceri a întregii zone de studiu, concentrând peste 90% din salariaţii acestui sector. Alte
73

localităţi cu un număr mai mare de firme în agricultură erau Medgidia, Mangalia, Ovidiu şi
Topraisar. În privinţa salariaţilor din agricultură, după Constanţa, oraşul Murfatlar deţinea cei mai
mulţi salariaţi (616), angajaţi pentru cultivarea strugurilor. Fermele Murfatlar erau cel mai important
agent economic în domeniul viticol, realizând o cifra de afaceri de 32 mil lei în 2008, de aproape 4,5
ori mai mare ca în 2004.
2.1.2. Silvicultura
Ca urmare a fundamentării întocmite de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, prin
Ordinul MAPDR nr. 130/2004 s-au definit ca zone deficitare în păduri mai multe judeţe, printre care
şi judeţul Constanţa şi Tulcea. Cele mai deficitare zone din acest punct de vedere din arealul studiat
sunt zonele cuprinse în toată partea de sud a zonei costiere şi în zona delimitată de localităţile:
Ovidiu, Medgidia, Târguşor, Nicolae Bălcescu, M. Kogălniceanu, Constanţa.
Suprafaţa fondului forestier în zona costieră este de aproximativ 1200 ha. Întreaga suprafaţă este
încadrată în grupa I-a funcţională şi în următoarele categoriile funcţionale:
• păduri situate pe stâncării, grohotişuri
• plantaţii forestiere executate pe terenuri degradate
• păduri de stepă şi de la limita dintre stepă şi silvostepă
• păduri situate în vecinătatea Mării Negre şi a lacurilor litorale
• benzi de pădure situate de-a lungul şoselelor turistice
• rezervaţii ştiinţifice
• suprafeţe experimentale pentru cercetări forestiere.
În anul 2000 întreaga suprafaţă era deţinută de Regia Naţională a Pădurilor. Sub raportul
compoziţiei, structura fondului forestier este următoarea: 23% -stejar brumăriu, 16% mojdrean, 14%
pin negru, 7% frasin, 7% salcâm, 4% sălcioară, 4% frasin american, 3% vişin turcesc, 3% glădiţă,
2% păr, 2% paltin de câmp, 2% nuc, 1% plop euramerican, 12% diverse specii de esenţă tare.
Lungimea totală a drumurilor forestiere în zona analizată este de 5280m, iar densitatea
instalaţiilor de transport (drumuri forestiere) este de 4,4 m/ha. Pe 1,5 ha există o poluare foarte
puternică a solului cauzată de reziduri din sectorul zootehnic, iar trupul de pădure din apropierea
Combinatului petrochimic Midia – Năvodari este afectat de poluarea generată de acesta.
Vânatul existent este constituit din: căpriori, mistreţi, iepuri, răpitoare cu păr şi pene, specii
de pasaj. Exceptând iepurele, restul speciilor de vânat sunt slab reprezentate. Fructele de pădure care
se recoltează: măceş, păducel, corcoduş, porumbar, păr şi măr pădureţ, vişin turcesc etc.
Dezvoltarea fondului forestier este condiţionată determinant de condiţiile naturale în care
vegetează arboretele. În zona analizată, nivelul redus al precipitaţiilor şi fenomenul de eroziune de
pe versanţi constituie principalii factori limitativi. În aceste condiţii staţionale numărul speciilor cu
exigenţe ecologice adaptate la acestea este redus, limitându-se la stejar brumăriu, mojdrean, frasin,
salcâm, glădiţă, păr pădureţ, sălcioară etc.
Productivitatea arboretelor nu va înregistra sporuri sensibile faţă de nivelul actual. Creşterea
curentă poate evolua ascendent în viitor, dar ca efect al normalizării structurii arboretelor pe clase de
vârstă.
În perspectivă, se preconizează diminuarea suprafeţelor ocupate cu salcîm, în favoarea
culturilor cu stejar brumăriu şi frasin. Soluţia presupune eforturi financiare mari, iar decizia rămâne
o problemă de perspectivă. La momentul actual, Directia Silvica Constanta mai detine in
administrare, prin Ocolul Silvic Basarabi, cateva perdele forestiere care au supravietuit defrisarilor
din anii “60 : Perdeaua Mangalia - Ciobăniţa - Conacu (Cobadin), Perdeaua Constanta-Mangalia (de
o parte si de alta a drumului european). Acestea totalizeaza o suprafata de 550 ha cu o lungime de
aprox. 61 km. Vegetatia forestiera din aceste perdele cuprinde o multitudine de specii forestiere cum
74

ar fi : rasinoase-pin negru, foioase - frasin, ulm, stejar, salcam, gladita, sofora, mojdrean, artar, liliac,
paducel, maces, s.a.
În anul 2008 existau 13 agenţi economici în silvicultură, câte unul în Jurilovca, Crişan,
Agigea, Valu lui Traian şi 9 în Constanţa. Firma din Jurilovca era cea mai importantă pentru această
activitate economică, avea 182 salariaţi, cu 70% mai puţini decât în 2004, şi o cifră de afaceri de 8,6
mil. lei, cu 20% mai mică faţă de acelaşi an.
2.1.3. Pescuit şi piscicultură
În zona costieră a României, una dintre activităţile cele mai vechi o constituie pescuitul.
Această activitate este derulat mai ales în jumătatea nordică a litoralului României, unde este
concentrat pescuitul de sturioni şi de scrumbie de Dunăre; în partea sudică predomină pescuitul
artizanal, datorită populaţiilor de guvizi din zona fundurilor stâncoase.
Pe litoralul romanesc activitatea de pescuit industrial se desfãsoara pe doua direcţii
principale 1 :
- pescuitul cu unelte fixe (martie - octombrie), practicat cu unelte tip talian, setca de calcan,
paragate, năvod de plaja si undite, in Baia Mamaia, precum si în punctele pescãresti, Agigea,
Eforie Nord si Sud, Tuzla, Costinesti, 23 August, Mangalia, 2 Mai si VamaVeche, la
adâncimi de pana la 20 si chiar 80m, la pescuitul calcanului.
- pescuitul cu unelte active (martie – noiembrie), efectuat de navele trauler costiere, la
adâncimi de 20-50 m.
La aceste activitati de pescuit se adaugă si pescuitul artizanal la scara redusa, practicat de
către comunitatile pescaresti locale, cu undite, setci si năvoade de plajă.
În capturile realizate, dominanta revine speciilor de talie mica atât în pescuitul cu unelte fixe
(şprot, hamsie, bacaliar, aterina, guvizi, barbun), cat si cu unelte active (şprot, bacaliar).
Caracteristica principală a capturilor de peşti realizată în sectorul marin românesc este prezenţa unui
număr foarte mare de specii (peste 20), din care de bază sunt speciile de talie redusă (şprot, hamsie,
bacaliar, guvizi). Totodată se remarcă ponderea foarte redusă a speciilor valoroase (calcan, sturioni,
scrumbie de Dunăre, stavrid, chefal, lufar) şi dispariţia aproape totală a scrumbiei albastre şi a
pălămidei.
Populaţia locală pescuieşte guvizii în apele cu adâncime mică , de obicei sub 10 m
adâncime, utilizând bărci cu vâsle şi, uneori, direct de pe ţărm, stând pe zidurile marine.
Principalele instalaţii pentru pescuit erau în 2004 reprezentate prin 41 taliene de mari
dimensiuni (capcane cu plasă , instalate în apropierea ţărmului), 16 plase din apropierea plajei (care
capturează prin înconjurarea bancurilor de peşti), 3.143 de carmace (echipate cu cârlige), 230 de
năvoade de apă curgătoare şi 9 instalaţii de pescuit costier prin traulare, tractate de
ambarcaţiuni.
Volumul total al capturilor de peşte din anul 2004 a fost de 1.831 tone, din care 481 tone
(aproximativ 25%) au rezultat din pescuitul cu instrumente staţionare, iar 1.350 tone din pescuitul
activ; acest volum este cu 19,9% mai mare decât cel din anul 2003, însă este cu 13,4% mai mic
decât cel din 2002 şi cu 26% mai mic decât cel din 2001 şi 2000.
Situaţia actuală din punct de vedere ecologic a principalelor specii de peşti comerciali din
sectorul României la Marea Neagră diferă de la o specie la alta:
• Apare tendinţa clară de revenire a hamisiei
• uşoară îmbunătăţire a cantităţii de Pomatomus, Mugii şi Trachurus
• Fluctuaţii aproape normale şi cantitate relativ bună de sprot
1 SEA Litoral, SC TRANSPROIECT 2001 SA, 2007
75

• Populaţiile de guvizi, fiind foarte prolifice şi având surse bogate de hrană , reprezentat de
organisme epibionte ataşate de substratul dur, inclusiv zidurile marine, sunt într-o stare
ecologică de prosperitate, reprezentând o sursă importantă de hrană pentru populaţia locală
Prădătorii importanţi, precum delfinii, au scăzut puternic în privinţa abundenţei. Peştii de
pradă, inclusiv macroul, scrumbia albastră şi bonito, care intrau din Marea Marmara (de asemenea
supusă poluării puternice şi pescuitului), pătrund în prezent rareori în apele din nordul şi vestul
Mării Negre. Cantităţile acestor specii de peşti pot fi considerate epuizate 2 .
Pescuitul staţionar
Pescuitul staţionar (pasiv) este practicat de-a lungul litoralului romanesc al Mării Negre,
cuprins între punctele Sulina şi Vama Veche, în zona marină de mică adâncime, în cele 30 de puncte
pescăreşti de activitate. Activitatea de pescuit se realizează în două moduri:
pescuit industrial comercial, practicat de societăţi private sau organizaţii de producători
profesionişti de peşte , autorizate de către Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultura, în 22
puncte pescăreşti situate în sectorul Sulina-Vama Veche, cu unelte de pescuit de tip talian,
setei de calcan, ohane, paragate, năvoade de plajă, setei de guvizi;
pescuit artizanal, practicat de persoane fizice, membri sau nemembri ai Asociaţia Generală a
Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, sau a unor Organizaţii de pescari Amatori, în punctele
pescăreşti, situate între Cap Midia -Mangalia, cu unelte de tip undiţă.
Punctele pescăreşti situate în zona de studiu
PUNCT
PESCĂRESC
Cap Midia
Mamaia sat /
Mamaia
Societatea Comerciala/
Organizatii-Asociaţii de
pescari
Zona de
activitate
Forţa de
muncă -
angajati
Unelte
utilizate
S.C. SIROAVG Cap Midia Nord 10 talian, setei, paragate
S.C. SPONTE 91 Cap Midia Sud 12 talian, setei
A.P. AMATORI 1 Cap Midia -Constanta 20 undiţe, setei, paragate
S.C. MIAD MAR Marea Neagră 9 traul, setei de calcan
S.C. EURO MOBILE Marea Neagră 11 traul, setei de calcan
S.C. FISHING MERIDIAN Marea Neagră 9 traul, setei de calcan
S.C. STEFYO TEAM Mamaia sat 10 talian, setei
S.C. HARS1996 Mamaia sat 8 talian, setei, năvod
pescărie A.N.P. MAREA NEAGRA Mamaia - Constanţa 151 undiţe, setei, paragate
Agigea S.C. SARDA FISH Agigea 12 talian, setei
Eforie Sud
S.C. TIAMCO Eforie sud talian, setei
A.P. AMATORI DELFINUL Agigea - Costineşti 150 undiţe, setei, paragate
Tuzla
S.C. IMPERATOR Tuzla Far 10 talian, setei
A.P. AMATORI Eforie Nord -Costineşti 60 undiţe, setei, paragate
Costineşti A.P. AMATORI Costineşti 6 setei, paragate
S.C. REMICO Costineşti 13 talian, setei
Halta Pescăruş A.P. AMATORI 1 Costineşti-Mangalia 66 undiţe, setei, paragate
Olimpus S.C. CARPATINA Olimpus (Tatlageac) 8 talian, setei, paragate
Mangalia
A.P. AMATORI Olimpus
Mangalia
20 setei, paragate
O.P.P. CALATIS Mangalia - 2 Mai 81 setei, paragate, volte, undiţe
S.C. MORUNUL Marea Neagră 9 traul, setei de calcan
2 Sursa: Studiul JICA privind protecţia şi reabilitarea litoralului sudic al României la Marea Neagră
76

2 Mai
Vama Veche
S.C. BALENA Marea Neagră 9 traul, setei de calcan
S.C. TRENTMAR Marea Neagră 9 traul, setei de calcan
S.C. MICUL GOLF 2 Mai 11 talian, setei, paragate
A.P. AMATORI Mangalia - 2 Mai 20 undiţe, setei,
S.C. PESCONAV Vama Veche 9 talian, setei
S.C. BLANC CASA 99 Vama Veche 8 talian, setei
Sursa: INCD Marină Grigore Antipa, Constanţa
Puncte pescăreşti cu activităţi de pescuit sportiv
In judeţul Constanţa, pescuitul sportiv este practicar de persoane fizice membre ale unor
Asociaţii de pescari amatori, afiliaţi sau nu la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor
Sportivi Constanţa. Aceste sunt: Asociaţia de pescari amatori PESCĂRUŞ; Asociaţia de pescari
amatori DELFINUL; Asociaţia Naţională a pescarilor din Marea Neagră şi trei Asociaţii de pescari
amatori din punctele 2 Mai, Tuzla-far, Eforie Sud şi Năvodari.
Punctele pescăreşti de amatori (sportivi) situate în judeţul Constanţa
Punct pescăresc Tip Localitate
2 Mai
Marea Neagră Cap Midia
Halta Pescăruş
Eforie Sud
Tuzla Far
Mamaia Pescărie
Năvodari
Vama Veche
Tăbăcărie Lac Constanta
Mangalia Iaz Mangalia Limanu
Tasaul Lac Năvodari
Agigea Lac Agigea
Limanu Crescătorie Limanu
Sibioara Lac Sibioara (Lumina)
Zarguzon Lac Techirghiol
Sursa: INCD Marină Grigore Antipa, Constanţa
În 2008 erau înregistrate în zona de studiu 80 de firme cu activitate de pescuit şi
acvacultură, însumând 305 salariaţi şi o cifra de afaceri (CA) de 13,5 mil. lei. Cele mai multe firme
erau în Constanţa (23, cu 83 salariaţi şi o CA de 2,4 mil lei), Jurilovca (9, cu 41 salariaţi şi o CA de
2,1 mil lei) şi în Murighiol (7, cu 48 salariaţi şi o CA de 1 mil lei).
Acvacultura se practica atât în apele maritime, cât şi în cele dulci. 4 firme aveau ca activitate
acvacultura maritimă: 3 în Constanţa şi 1 în Mangalia. Acvacultura în ape dulci era activitatea de
bază a 28 de firme din zona de studiu: 9 în Constanţa, 4 în Murighiol, câte 2 în Sulina, Ovidiu şi
Jurilovca şi câte o firmă în Basarabi, CA Rosetti, Mangalia, Eforie, 23 August, Tuzla, Corbu, Crişan
şi Ceamurlia de Jos.
Sectorul primar al zonei de studiu rămâne în 2008 dominat de activităţile economice din
agricultură, fiind urmat de piscicultură, ca număr de firme care activează aici (vezi graficul de mai
jos). Piscicultura concentrează un număr mai mare de salariaţi decât silvicultura, însă realizează
venituri mai mici faţă de aceasta din urmă.
77

Sursa datelor: Borg Design, Lista firmelor din România, 2008
2.2 RESURSE SI ACTIVITATI INDUSTRIALE, SERVICII
Resursele naturale ale zonei de studiu sunt cele specifice regiunii Dobrogei. Resursele de
baza le reprezinta fondul funciar deosebit si potentialul heliomarin si balneoturistic al litoralului; la
acestea adaugam unele resurse secundare (lemn, fond piscicol) si un important potential "de pozitie"
dat de iesirea la Mare, Dunare si Canalul Dunare-Marea Neagra.
Industria energetica se bazeaza pe exploatarea petrolului din platforma litorala a Marii Negre
si a petrolului adus din import (la Constanta si Midia); cuprinde marea platforma petrochimica din
zona Midia-Navodari, care produce diverse derivate obtinute din petrol. Conducta de petrol
Constanta-Ploiesti, construita in perioada interbelica pentru exportul petrolului brut, este utilizata in
prezent si pentru transportul in sens invers al unor cantitati de petrol brut adus din import.
Pentru domeniul energiei electrice, termice, a gazelor naturale şi a apei, se apreciază că toate
unităţile economice din zona de studiu îşi desfăşoară activitatea cu un număr mai mare de 50 de
salariaţi. Acestea funcţionează în mediul urban în municipiile Constanţa, Mangalia şi oraşul
Năvodari, reprezentând 3% din numărul total al unităţilor industriale analizate. Termocentralele din
Dobrogea sunt amplasate la Ovidiu, Navodari şi Constanta, fiind interconectate la sistemul energetic
national.
Industria constructiilor de masini produce nave maritime (la Constanta si Mangalia), masini
agricole (Medgidia, Navodari), diferite constructii metalice (Constanta, Medgidia, Basarabi). Se
distinge prin dimensiuni si productie Santierul Naval Constanta, care construieste nave (mineraliere)
de pana la 160.000 tdw. În ceea ce priveşte industria constructoare de maşini, reprezentative pentru
zonă sunt companiile Legmans Năvodari. Aceste companii sunt producătoare de maşini unelte
agricole şi echipamente precum: remorci, combine pentru însămânţare, maşini pentru plantare bulbi
şi recoltare, prese de balotat, prese pentru excavatoare, piese de schimb, sape de plivit, grape, etc.
Industria chimica cuprinde industria petrochimica (Navodari), de acid sulfuric (Navodari),
prelucrarea maselor plastice (Constanta), industria celulozei si hartiei (Palas-Constanta) si
ingrasaminte chimice (Navodari). Industria chimică si petrochimică asigură producţia anuală de
peste 4 milioane de tone de ţiţei şi produse petroliere pentru obţinerea combustibililor, hidrocarburi
aromate, gaze lichefiate, cocs, sulfuri de petrol şi altele. Această industrie este reprezentată pe plan
local de Rafinăria Rompetrol. Centrul platformei marine de foraj, localizat în apele teritoriale ale
Mării Negre, PETROM Bucureşti SA cu sucursala PETROMAR Constanţa, combină activitatea de
exploatare (foraj) a ţiţeiului şi a gazelor naturale cu activitatea de producţia a acestora. Exploatarea
78

zăcămintelor din platforma continentală a Mării Negre reprezintă aprox. 10% din producţia
naţională de ţiţei.
In zona de studiu se extrage o gama relativ variata de roci de constructie: calcar (Mihail
Kogalniceanu - langa Tulcea, Ovidiu, Medgidia, Basarabi etc.), diatomita (la Adamclisi), creta (la
Basarabi). Langa Constanta, la Palazu Mare exista, de asemenea, resurse de minereu de fier, dar
care, datorita conditiilor de zacamant, nu pot fi inca exploatate.
Industria materialelor de constructie produce lianti (Medgidia), azbociment (Medgidia, 23
August), var si ipsos (la Medgidia, Constanta, Jurilovca şi Năvodari), prefabricate din beton (la
Constanta, Ovidiu şi Mangalia). Industria materialelor de construcţii asigură furnizarea necesarului
specific de: ciment, prefabricate, plăci de piatră compozit, răşini poliesterice, caolin, calcar, produse
bituminoase. Industria materialelor de construcţii este reprezentată de următoarele entităţi
economice: Lafarge Ciment România SA - producătoare de ciment şi zgură; Celco S.A şi Eco Block
SRL -producătoare de BCA beton armat, BCA adeziv, piatră şi mortar; Astek S.A. şi Max Impex
SRL -producătoare de vopsele industriale.
Industria de prelucrare a lemnului este reprezentata la Constanta (furnire, placi aglomerate,
placaje, mobila) si in centre mai mici (Navodari, Mangalia, Medgidia, Limanu). Industria prelucrării
lemnului produce o mare varietate de mobilier pentru casă, gradină şi birou. Ţările în care se exportă
sunt: Franţa, Olanda, Germania, Canada şi Italia, iar companiile care le reprezintă sunt: Furnirom,
Holding Hondor Stil, Gaad Invest International, Sona, Fineda, Yuka Prodesign SRL.
Industria textila prelucreaza lana (Constanta), bumbac (Basarabi, Medgidia), canepa
(Constanta si Mangalia) si produce confectii (Constanta, Medgidia, Mangalia, Techirghiol).
Industria uşoară din zona de studiu produce confecţii pentru bărbaţi, femei şi copii, echipamente
industriale de muncă, lenjerii, tricotaje, saci de iută şi de polipropilenă. Produsele sunt în principal
distribuite pe piaţa externă (aprox. 70%). Producţia de confecţii se realizează în special la comandă,
în sistem lohn, în colaborare cu companii străine. Ţările în care se exportă sunt: Olanda, Italia,
Spania, Franţa, Belgia, USA, Cipru, Marea Britanie. Cele mai reprezentative companii sunt:
Calipso, Niss Mode, Lumotex, Gemma Lux, Ema Service, Fornax, etc.
Industria alimentara cuprinde morarit si panificatie (Constanta, Medgidia, Eforie, Mereni,
Negru Vodă), industria zaharului (Constanta si Navodari), a uleiului (Ceamurlia de Jos, Nicolae
Bălcescu, Săcele, Eforie, Constanta), conservelor de peste (Medgidia, Constanta), de fructe
(Ovidiu), industria produselor lactate (Constanta, Mihail Kogălniceanu, Valu lui Traian), berii
(Constanta) si vinului (Murfatlar, Valea Nucarilor, 23 August).
Un alt sector important al economiei din zona costieră îl reprezintă construcţiile civile si
industriale, reprezentat prin activităţi economice precum:
• construcţii hidrotehnice, utilităţi publice, lucrări civile şi industriale;
• lucrări de irigaţii şi de reparaţii;
• lucrări de reparaţii pentru căi ferate, drumuri, poduri şi aeroporturi;
• echipament portuar, necesar pentru întreaga infrastructură a porturilor Constanţa,
Mangalia şi Midia, precum şi ecluzele Agigea şi Năvodari.
Construcţia navală este se realizează în principal la Şantierul naval Constanţa, Daewoo
Mangalia Industrie Grea S.A. (DMHI) şi Şantierul naval 2x1 Cap Midia Năvodari. Şantierele navale
din Constanţa şi Mangalia pot construi nave noi cu capacitate de până la 250.000 tdw şi, de
asemenea, realizează toate genurile de reparaţii la structura navelor, motoarelor, echipamentelor
electrice şi electronice din sectorul naval.
79

Sursa datelor: Borg Design, Lista firmelor din România, 2008
Conform datelor bilanţului depus de agenţii economici pentru anul 2008, industria a
înregistrat o creştere cu 50% a numărului de firme şi a cifrei totale de afaceri faţă de anul 2004, în
timp ce numărul de salariaţi a crescut cu doar 20%. Contribuţia industriei în 2008, dovedind o
poziţie importantă economică, la cifra de afaceri totală a zonei de studiu depăşea 53%.
În concluzie, sectorul industrial rămâne reprezentativ pentru întreaga zona de studiu,
înscriindu-se în trendul evolutiv istoric al regiunii, concretizat prin următoarele activităţi principale
tradiţionale: construcţia navală, industria petrochimică, industria materialelor de construcţii,
industria alimentară şi industria lemnului.
Activitatea de servicii concentrează cel mai mare număr de firme (78%) şi cel mai mare
număr de salariaţi (65%) din zona costieră studiată, contribuind cu peste 57% la realizarea cifrei
totale de afaceri a întregii zone în 2008. Toate aceste cifre conferă economiei regiunii o componentă
dominată de sectorul terţiar, cu o activitate comercială specifică, căreia i se alătură activităţile de
turism şi transport, ca importanţă în conturarea profilului economic al zonei. Comerţul reprezintă o
activitate economică importantă pentru zona de studiu, fiind a treia clasată în rândul activităţilor
economice performante. Firmele care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu sunt în proporţie de
10,5% întreprinderi mici şi mijlocii, 89% microîntreprinderi şi 0,5% întreprinderi mari. În anul
2008, firma care a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri în domeniul comerţului este BLACK
SEA SUPPLIERS SRL, care desfăşoară activitatea de comerţ cu ridicata de echipamente si
materiale pentru instalaţii termice, sanitare, de gaz. Alte domenii analizate, în care s-a constatat că
anumite UAT-uri au realizat performanţe, sunt:
• Cercetare, dezvoltare şi high-tech - activează firme mici şi microîntreprinderi localizate în
Constanţa, Eforie, Mangalia, Ovidiu;
• Turism (inclusiv restaurante, baruri, cafenele) - în toate localităţilor urbane din zona studiată
Deşi activitatea comercială aduce un aport de peste 39% la realizarea cifrei totale de afaceri din
servicii, vom detalia în continuare activităţile portuare, de transport şi turistice, deoarece conferă
identitate zonei costiere, reprezentând totodată şi un potenţial de dezvoltare a sectorului terţiar în
economia regiunii.
80

2.3. ACTIVITATEA DE TRANSPORT
Activităţile realizate de cele aproximativ 280 de companii în porturile maritime româneşti
sunt supuse Ordonanţei de Guvern nr. 118/1999 şi Regulamentului Porturilor Maritime Româneşti,
aprobat prin Ordinul nr. 308 din 22.05.2000 al Ministerului Transporturilor.
Conform acestor hotărâri legale, serviciile asigurate în porturi sunt despărţite în două secţiuni şi
anume: servicii publice portuare şi servicii portuare de altă natură.
Serviciile portuare publice constau în: servicii pilotare, remorcare şi dana de acostare a
vaselor la chei.
Pilotarea este obligatorie pentru toate navele, cu excepţia celor militare, a celor ce necesită salvare,
a navelor şcoală şi spital, precum şi a navelor de agrement.
Remorcare - este obligatorie pentru vapoarele care au o încărcătură netă mai mare sau egală de 1000
tone; remorcherele destinate sunt permise funcţionarea pentru vasele de mare capacitate, vasele
cargo, în toate condiţiile de vreme.
Alte servicii portuare constau în:
Calitatea agentului naval în porturile Constanţa, Mangalia şi Midia este îndeplinit de o echipă
calificată formată din aproximativ 100 de agenţii navale autorizate.
Fabricantul de nave este asigurat de peste 20 de companii autorizate care sunt adecvate prin
mijloacele tehnice de care dispun.
Rezervoarele navelor — sunt asigurate în special de firmele Bunkerom SRL şi Rompetrol Rafinare
Complex Petromidia SA. Operaţiile pot avea loc în vasele ancorate la dana din port şi de asemenea
în incinta portului.
Operaţiuni navale - operaţiuni de încărcare şi/sau descărcare ale navelor, aceste operaţiuni fiind
îndeplinite de companii specializate autorizate.
Conform legislaţiei în vigoare, activităţile ce se pot desfăşura în zonele libere pot fi realizate
atât de persoane fizice cât şi de persoane juridice, indiferent de naţionalitate, pe baza licenţelor
eliberate de administraţia zonelor libere, în baza contractelor încheiate de aceştia cu administraţia.
Printre activităţile desfăşurate în "zona liberă" Constanţa Sud, se pot menţiona: manipularea,
depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea,
marcarea, testarea, licitarea, vânzarea - cumpărarea, expertizarea, repararea, dezmembrarea
mărfurilor, organizarea de expoziţii, operaţiuni de bursă şi financiar-bancare, transporturi şi
expediţii interne şi internaţionale, închirierea şi concesionarea clădirilor, spaţiilor de depozitare şi a
spaţiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice şi hoteliere, controlul cantităţii şi
calităţii mărfurilor, navlosirea, agenturarea şi aprovizionarea mijloacelor de transport, prestări de
servicii.
PORTUL CONSTANTA a fost înfiinţat în anul 1909, acoperind iniţial o suprafaţă de 722 ha.
După anul 1976 acesta a fost dezvoltat, extingându-şi suprafaţa la 3926 ha, din care 1312 ha este
pământ şi restul de 2614 ha este apă. Localizat la intersecţia dintre legăturile comerciale ale ţărilor
dezvoltate din vestul Europei şi pieţele emergente din Europa Centrală cu furnizorii de materii prime
din CIS, Asia Centrală şi Transcaucaz, Portul Constanţa este principalul port românesc. Este cel mai
mare port de la Marea Neagră, ocupând locul patru în Europa.
Portul Constanţa este dotat cu 145 dane, din care 119 dane operative şi 36 tehnice, cu o adâncime
maximă de 17,6 m, lungime totală de 29,83km la chei, capacitatea anuală fiind de 85 milioane tone
pe an, alte 20 milioane tone capacitate anuală a Portului Constanţa Sud Agigea. De asemenea,
81

ezervoarele de apă fiind cele mai adânci din Marea Neagră permite acostarea petrolierelor şi a
vrachierelor cu o capacitate de 220.000 DWT.
Portul Constanţa oferă o serie de avantaje, dintre care cele mai importante sunt:
• Port multi-ţintă care beneficiază de utilaje moderne şi adâncime suficientă adaptată
pentru navele mari ce trec prin canalul Suez;
• Acces direct la Coridorul Pan European VII, prin canalul Dunăre Marea Neagră, o
cale de transport navigabilă rapidă şi ieftină către Europa Centrală;
• Conexiune bună la toate tipurile de transport: cale ferată, rutier, fluvial, aerian şi
conducte de gaz sau petrol.
• Un nou terminal-container la dana II Sud, care va avea în vedere planificarea
extinderii viitoare şi creşte capacitatea operativă a containerului;
• Terminalele Ro-Ro şi Ferry-boat potrivite pentru dezvoltarea şi rapiditatea traficului
maritim, aprovizionând zonele Mării Negre şi ale Dunării
• Un nou statut al portului Constanţa - „port cu taxe vamale accesibile"
În ordinea cerinţelor de trafic, portul Constanţa este un port modern, echipat cu macarale de
chei la ţărm, punţi de descărcare a încărcăturilor, macarale de schelă, platforme de prelucrare pentru
încărcarea în saci şi vrac, macarale pneumatice pe apă, macarale mobile şi plutitoare, utilaje de
prelucrare ţiţei, şi de asemenea în plină ascensiune pentru dezvoltarea cheiurilor şi a terminalelor. În
portul Constanţa există platforme şi depozite mari, reţea complexă de cale ferată de circa 440 km CF
conectată prin reţeaua naţională la cea europeană, De asemenea 100 km reţea rutieră de transport,
conectată la reţeaua de drumuri şi autostrăzi naţionale şi europene.
Date generale despre Portul Constanţa
Caracteristici Unităţi Portul
nordii
Portul
sudic
existent
Portul
sudic
Final
Total
Suprafaţa totală Ha 789 2837 2837 3626
Din care: pământ ha 484 610 1300 1784
apă ha 305 2227 1537 1824
Lungime dig km 3,5 10,46 11,46 14,96
Lungime chei km 15,45 13,1 50,0 65,45
Număr de dane nr 82 50 200 282
Adâncime în bazine m 7-14 7-19 7-22,5 7-22,5
Capacitatea traficului mil/tons/ 85 20 170 255
Dimensiuni vas DWTx 1000 65-200 200 250 250
Sursa datelor: INCD Urbanproiect – Bucureşti, PlanCoast: Proiect pilot 2 – Planul de Amenajarea
Teritoriului Zonal CONSTANŢA, faza 1
Începând cu 22 decembrie 2006 conform Hotărârii de Guvern nr. 1908 / 22.12.2006, portul
Constanţa se bucură de noul statut acela de „zonă liberă" . Acest statut permite portului Constanţa să
devină mult mai eficient ca centru de distribuţie regional şi să reprezinte astfel „Poarta de est a
Europei".
PORTUL MANGALIA este localizat la o distanţă de 38 km sud de Constanţa, având o lungime de
400m de operare a digurilor, o adâncime maximă de 9m, ieşiri anuale de 400.000 tone (posibilitatea
de extindere poate ajunge la 1 mii. tone) şi o zonă de stocare de 24.300 km ( 4.300 km2 zonă
acoperită şi 20.000 km2 neacoperită). în portul Mangalia pot acosta nave de până la 10.000 DWT,
82

având disponibile şi trei ecluze pentru nave de max. 250.000 DWT. Portul are legături directe atât la
reţeaua de transport rutier cât şi la reţeaua feroviară.
Terminalul de bitum din portul Mangalia este funcţional, fiind gestionat de o societate mixtă
româno-belgiană, având în componenţă trei petroliere, cu capacitatea planificată de 15.000 tone şi
capacitata de trafic anuală de 45.000 tone.
PORTUL MIDIA este localizat la 25 km nord de Constanţa, are lungimea digului de 2,24km,
adâncimea maximă de 9m şi o capacitate operativă de 500.000 tone/lună de ţiţei, produse petroliere,
amoniac şi produse chimice cu o capacitate de stocare de 13.000 km . Creşterile ulterioare ale
adâncimii la 9m, permit accesul canalului către port, portul permiţând accesul navelor care au
capacitatea de până la 15.000 DWT. Capacitatea anuală de alimentare este de 200.000 tone de
produse chimice, cu posibilitatea de extindere la 2 mii. tone, având zona de stocare de circa 13.000
km2. Portul Midia constituie în acelaşi timp, în funcţie de necesitate, un adăpost pentru navele de
pescuit, fiind dotat cu trei docuri plutitoare pentru calele uscate ale navelor cu capacitatea de maxim
20.000 DWT.
Portul Midia are acces independent la reţeaua rutieră şi la Canalul Poarta Alba - Midia Năvodari.
Suprafaţa portului pentru zona de stocare acoperită este de 2.160 km2 şi 1.780km2 pentru zonă
neacoperită, constituind astfel facilităţi pentru exportul de şeptel. Operatorul principal al acestui port
este Rompetrol.
În zona de studiu, cu preponderenţă în municipiul Constanţa, îşi desfăşoară activitatea
asociaţii care au ca scop eficientizarea şi organizarea activităţilor portuare. Dintre aceste asociaţii
menţionăm:
• ASOCIAŢIA ASIGURĂTORILOR SI BROKERILOR DE NAVE DIN ROMÂNIA
(sediul înincinta portului Constanţa, Dana nr.15);
• ASOCIAŢIA COMUNITĂŢII PORTUARE - PORTAS CTA (sediul în incinta
portului Constanţa, Gara Maritimă);
• ORGANIZAŢIA PATRONALA- OPERATORUL PORTUAR (sediul în incinta
portului Constanţa);
• LIGA NAVALA ROMANA - sediul în municipiulConstanţa;
• CENTRUL NATIONAL DE PROMOVARE TRANSPORT INTERMODAL
Sursa datelor: Borg Design, Lista firmelor din România, 2008
83

Transportul
Transportul rutier se realizează în regiune pe soseaua internationala E60 (Oradea-Bucuresti-
Constanta-Vama Veche-Istanbul), care traverseaza Dunarea peste podul rutier Giurgeni-Vadu Oii.
Alte şosele mai importante sunt Harsova-Tulcea, Macin-Tulcea, Constanta-Negru Voda, Constanta-
Basarabi-Ostrov si Constanta-Tulcea. Traversarea Dunarii cu bacul se face si pe sectoarele Calarasi-
Ostrov, Braila-Macin. A fost amenajat si dat in folosinta segmentul de autostrada ce traverseaza
Dunarea pe noul pod rutier Fetesti-Cernavoda.
Transportul feroviar a reprezentat un factor foarte important în dezvoltarea economică regională, in
Dobrogea fiind construita una dintre cele mai vechi cai ferate (1859 Constanta-Cernavoda). In
prezent magistrala 8, electrificata, leagă Capitala de Constanta-Mangalia, prin intermediul
sistemului de poduri dintre Fetesti si Cernavoda. De la Medgidia se desprind doua cai ferate: spre
Tulcea si spre Negru Voda (de unde se poate trece in Bulgaria).
Transporturile maritime se realizeaza prin Constanta, Midia si Mangalia. Constanta, cel mai
important port al tarii noastre, este totodata si principalul port al Marii Negre. La Constanta se aduc
din import minereuri, cocs, petrol, masini si utilaje, produse agroalimentare, diferite materii prime si
se exporta produse din lemn, masini si utilaje, produse ale industriei usoare, derivate petroliere,
ingrasaminte chimice etc.
Traficul în evoluţie al mărfurilor din porturile maritime româneşti (mii tone şi ani):
Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Total 105981 118645 136272 206449 386282 771123 1037077
Maxim 88092 96809 110039 156463 307414 242679 347280
Minim 17889 21836 26233 49986 78868 528447 689797
Descărcat (mii 476 553.4 700.1 882.6 2065.0 4010 5300
Încărcat (mii tone) 524.5 532.1 621.2 1016.9 1813.3 3432 4515
Total (mii tone) 1000.5 1085.5 1321.3 1899.5 3878.3 7443 9815
Sursa datelor: INCD Marină Grigore Antipa, Constanţa
Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus, în perioada analizată se constată o creştere
semnificativă a traficului total de mărfuri, din porturile româneşti analizate. Traficul de mărfuri a
urmat un trend ascendent atât din punct de vedere a încărcării de mărfuri cât şi a descărcării acesteia.
Traficul de mărfuri a crescut în 2001 cu 8,5%, iar până în anul 2006 acest trafic s-a intensificat,
crescând de zece ori mai mult fată de anul de bază 2000. Dacă în anul 2000 creşterea traficului de
mărfuri se baza pe încărcătura de mărfuri în proporţie de 52,4%, în anul 2006 această creştere s-a
bazat în special pe descărcarea mărfurilor în proporţie de 54%, devansând astfel încărcarea de
mărfuri.
Tipurile de mărfuri transportate în porturile maritime româneşti, în perioada 2001-2006 (mii tone)
Grupa de mărfuri 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Cereale 2.784 4.659 3.744 3.884 6.010 7.171
Cartofi, alte fructe şi
legume proaspete şi
59 112 131 156 169 180
Animale vii, sfeclă de 15 17 73 35 20 40
Lemn şi pluta 709 992 995 1.101 1.012 906,36
84

Produse şi fibre textile
sintetice ■ artificiale, alte
materii brute de origine
i l t lă
0 24 19 14 0 6,19
Produse alimentare şi
nutreţuri pentru animale 680 741 714 888 551 537,58
Seminţe uleioase,
fructe oleaginoase
204 219 422 446 454 877,07
şi grăsimi
Cărbuni, cocs 1.650 629 1.088 2.424 3.472 3.413,82
Petrol brut 5.078 6.152 5.357 7.185 8.683 8.567,46
Produse petroliere 4.185 4.707 4.209 4.558 5.295 4.978,2
Minereu de fier, fier vechi 6.613 7.653 11.942 12.534 12.626
Minereuri neferoase şi
deşeuri neferoase
2.266 1.491 2.137 3.139 3.442 3.127,3
Produse metalice 2.339 3.753 3.434 2.352 4.163 2.804,7
Ciment, var nestins,
materiale prefabricate 2.449 2.296 1.761 2.263 2.302 1.605,6
t t ţii
Minerale brute sau 414 2.418 660 478 651 610,51
îngrăşăminte naturale şi 1.531 1.565 2.065 1.854 2.311 2.093,17
Produse
hi i i
chimice din
cărbune şi gudron
6 1 7 212 253 410,14
Alte produse chimice 1.051 1.202 1.714 1.748 1.355 1.039
Celuloză şi deşeuri de
hâ ti
Echipamente, maşini şi
aparate pentru transport
1 2 0 0 5 9,2
36 30 166 53 92 88,31
Produse de oţel 491 471 544 861 12 9
Produse din sticlă şi
61 31 28 3 0 5,3
Articole i diverse 1.180 1.358 2.029 4.242 7.753 9.979
Sursa datelor: INCD Urbanproiect – Bucureşti, PlanCoast: Proiect pilot 2 – Planul de Amenajarea
Teritoriului Zonal CONSTANŢA, faza 1
Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus, se constată o creştere substanţială a transportului
de mărfuri în perioada 2001-2006 pentru următoarele produse: cereale, cartofi, fructe şi legume
(proaspete şi congelate), sfeclă de zahăr, animale vii, lemn, plută, seminţe uleioase, fructe
oleaginoase şi grăsimi, cărbuni, cocos, petrol brut, minereuri de fier, fier vechi, produse chimice din
cărbune şi gudron, minereuri şi deşeuri neferoase.
Se poate observa o creştere a mărfurilor transportate din porturile maritime din zona de studiu în
perioada 2001-2003, urmată de o instabilitate a cantităţii transportate în perioada imediat următoare
şi o revigorare a acestei activităţi până în anul 2006. Acest fenomen se manifestă pentru următoarele
tipuri de mărfuri: produse petroliere, minerale (brute sau procesate), îngrăşăminte naturale sau
chimice.
Mărfurile care au păstrat un trend crescător până în anul 2003/2004, iar apoi au înregistrat scăderi
semnificative sunt: produsele textile, fibrele, materiale neprelucrate de origine animală şi vegetală,
produse alimentare şi nutreţuri animale.
85

Materiale prefabricate pentru construcţii, cimentul şi varul sunt mărfuri care păstrează un trend
descendent în perioada analizată, manifestând o instabilitate din punct de vedere a cantităţii de
mărfuri transportate. Acest tip de mărfuri au fost transportate în cantităţi de 2449 mii tone în 2001,
înregistrând o scădere în 2003 cu 28% faţă de anul de bază, adică în valori absolute 1761 mii tone.
în anul 2005 se înregistrează o redresare a acestei activităţi pe baza unei creşteri de mărfuri
transportate cu 30% faţă de 2003, fiind urmată de o scădere semnificativă de 696,4 mii tone marfă în
2006 (scăderi mai mari de 30% în perioada 2005/2006).
Se înregistrează scăderi drastice în cadrul transporturilor de mărfuri pentru produsele din oţel, sticlă
şi ceramică, pe întreaga perioadă de timp analizat.
Transporturile aeriene se realizeaza prin aeroportul international Mihail Kogalniceanu de langa
Constanta si mai există un aerodrom cu regim privat în comuna Tuzla.
Principalii indicatori ai agenţilor economici din transporturi din zona de studiu, în 2008 comparativ
cu anul 2004, repartizaţi pe tipuri de activităţi de transport
Cifra de afaceri (mil
Numar firme Numar salariati
lei)
Tip activitate 2004 2008 2004 2008 2004 2008
Transport rutier
Transport
844 1832 5659 7935 370.6 1201.3
feroviar
Transport
2 6 14 - 42.9 23.4
maritim 199 293 4522 5090 533.1 1362.4
Transport aerian
Depozitari,
8 17 110 435 6.0 40.1
manipulari 49 93 5799 4630 435.6 778.7
Sursa datelor: Borg Design, Lista firmelor din România, 2008
Din analiza în profil teritorial se poate constata (vezi tabelul de mai sus) că, deşi transportul rutier
concentrează cei mai mulţi salariaţi şi cele mai multe firme, înregistrând o dinamică spectaculoasă în
cei 4 ani (creşterea de peste 2 ori a numărului de firme, de peste 3 ori a cifrei de afaceri şi a
numărului de salariaţi cu aproape 20%), transportul maritim rămâne cel mai important ca sursă de
venit, iar depozitele şi firmele de manipulări din porturi contribuie semnificativ la venitul din
această activitate economică.
86

Acest fapt este confirmat de graficul de mai sus, unde firma cu cea mai mare CA în 2008 din
transporturi activa în transporturi maritime si costiere de marfa, următoarele două în servicii anexe
transporturilor pe apă, iar ultimele doua aveau ca activitate de bază manipulările. Primii agenţi
economici în top5, după volumul cifrei totale de afaceri în anul 2008, sunt din Constanţa.
2.4. TURISM, RECREERE
2.4.1. Potenţialul turistic al zonei costiere
Zona de studiu se suprapune unui teritoriu bogat în resurse turistice atât naturale cât şi
antropice.
Zona deltei constituie una dintre cele mai importante regiuni turistice din România prin
originalitatea peisajului complex care atrage numeroşi turişti pentru cunoaştere şi recreere. Delta
Dunării înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice variate poate satisface prin formele de
turism practicate cerinţele diverse din primăvară şi până în toamnă.
Între valenţele potenţialului turistic al deltei menţionăm: valoarea peisagistică, estetică şi
recreativă, calităţile unor factori naturali de cură inclusiv ale bioclimatului, existenţa unor condiţii
care generază forme de turism specifice – complexe lacustre şi stufărişuri ca resurse specifice,
prezenţa unor elementele specifice care au contribuit la declararea deltei ca rezervaţie a biosferei.
Relieful zonei deltaice se remarcă prin dunele de nisip de pe grindurile Letea, Sărăturile şi
Caraorman asociate cu vegetaţia şi fauna specifice sporesc complexitatea şi valoarea estetică şi
ştiinţifică; plajele cu nisip fin de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei valorificate prin
practicarea turismului balnear, suport fizic în cura heliomarină.
Reţeaua densă de braţe, gârle, canale, lacuri şi bălţi creează oportunităţi pentru practicarea
excursiilor, turismului nautic, pescuitului sportiv datorită bogăţiei în peşte. Apele sărate ale Mării
Negre şi ale lacurilor Nuntaşi şi Tuzla sunt factori naturali de cură prin aerosolii emişi generând
turismul balnear.
Bioclimatul deltei şi al litoralului creează ambianţă pentru desfăşurarea activităţilor de turism
(număr mare de zile senine pe an, durata mare de strălucire a Soarelui, regim termic ridicat, regim
termic redus cantitativ) şi constituie un factor natural de cură important în scopuri profilactice.
87

Nivelul moderat de ioni naturali, cu precădere ioni pozitivi determină un microclimat aeroelectric
moderat solicitant pentru organism. Localităţi indicate pentru acestă formă de turism: Sulina, Sfîntu
Gheorghe, Perişor-Portiţa.
Vegetaţia specifică dă o mare valoare estetică şi ecologică peisajului: numeroase specii cu
forme inedite (stejari, plută, liane), întinse stufării compacte, insule plutitoare de plaur, reprezintă o
resursă turistică naturală care generează motivaţii puternice pentru deplasări în scopuri de recreere
dar şi pentru turismul ştiinţific.
Fauna deltei este alcătuită dintr-o mare varietate de specii acvatice şi terestre, sedentare sau
migratoare impunându-se speciile avifaunistice; ihtiofauna generază turismul de pescuit sportiv, iar
toate celelalte specii faunistice prezintă interes pentru turismul ştiinţific-specializat pentru biologi,
botanişti, ornitologi, ihtiologi.
Principalele zone turistice unde se pot organiza activităţi turistice specifice spaţiului deltaic
sunt:
1. Zona C.A. Rossetti, cu spaţii de cazare la Sulina şi localităţile rurale exsitente;
2. Zona turistică Gorgova-Uzlina
3. Zona turistică Roşu-Puiu
4. Zona turistică Razim-Dranov, cu complexul turistic Murighiol, Jurilovca şi campingul Portiţa
5. Zona turistică Grindul Lupilor-Chituc
6. Zona turistică a litoralului cu plajele Sulina, Sfântul Gheorghe, Canalul Sondei, Chituc, Portiţa.
Potenţialul turistic natural este completat de interesante obiective istorice si social-culturale.
Vetigiile arheologice şi ruinele de cetăţii reprezintă urme de locuire şi etapele de populare ale zonei:
vestigiile cetăţii Argamum de la Capul Doloşman (Jurilovca), ruinele cetăţii bizantine de pe Insula
Bisericuţa din lacul Razim, ruinele cetăţii Dinogeţia, urmele cetăţii genoveze datând din sec. XII de
la Enisala.
Monumentele istorice, de artă şi arhitectură generează funcţia de interes cultural-istoric a localităţii
în care se află, asemenea cazurilor muzeelor şi caselor memoriale. Astfel de monumente se găsesc la
Sulina - biserica romano-catolică.
Muzee şi case memoriale - la Enisala muzeul Gospodăria ţărănescă, reprezentând prototipul
gospodăriei ţărăneşti dobrogene de la începutul secolului al XX-lea cu inventarul unei gospodării de
agricultori şi obiecte de artă populară.
Satele turistice pot să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă largă de
motivaţii în activitatea de turism rural cum sunt Crişan şi Sfântu Gheorghe. După tipurile de
potenţial turistic pe care îl deţin satele din deltă se pot clasifica în sate peisagistice profilate pe
funcţii turistice: balneare precum Sfântu Gheorghe, pescăreşti, sate de interes cultural-istoric (cele
cu vestigii): Enisala, sate de interes etnografic: Jurilovca unde interesul e reprezentat de casele
ruşilor lipoveni, Crişan, aşezările pescăreşti de la Murighiol.
Zona litoralului Mării Negre
Potenţialul turistic natural se impune atât prin plajă şi apa mării, cât şi prin resursele
balneare (ape termominerale, namoluri sapropelice, bioclimat marin, lacuri cu apă sărată) conferind
litoralului românesc condiţii pentru a răspunde unei palete largi de motivaţii turistice: odihnă,
agrement sportiv, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie).
Plaja litoralului românesc este fie adăpostită la baza falezei în sectorul dintre Constanţa şi
Mangalia, fie prezintă o largă descidere în restul litoralului spre deosebire de cea mai mare parte a
plajelor europene. Plaja românească are o orientare predominant estică fapt ce duce la expunerea ei
la soare în tot cursul zilei de vară circa 10 ore pe zi. Plaja este în general naturală, formată dn nisip
cuarţos-calcaros, cu o granulaţie fină spre medie. Lăţimea plajelor variază între 400-500 m la
Mamaia şi doar 50-200 m în restul litoralului.
88

Panta submersă domoală a platformei continentale fără denivelări şi gropi cu valuri mici
favorizează băile de mare, mersul şi jocurile în apă. Plaja şi nisipul oferă condiţii bune pentru
helioterapie şi psamoterapie.
Apa mării prin salinitatea redusă de 17-18 g/l, şi compoziţia chimică (clorurată, sulfatată,
sodică, magneică) este favorabilă organismului din punct de vedere terapeutic iar prin acţiunea
valurilor şi prezenţa aerosolilor proveniţi din spargerea valurilor la ţărm constituie un element de
potenţial turistic natural care generează o altă formă de cură – thalasoterapia. Lipsa mareelor şi a
valurilor permite folosirea optimă a plajelor, în timp ce salinitatea mai redusă a apei la suprafaţă
favorizează sporturile subacvatice şi pe cele nautice.
Bioclimatul marin este caracterizat prin nuante uşor excesive – de solicitare a organismului,
cu temperaturi medii anuale mult mai moderate faţa de regiunile înconjurătoare, oscilaţii diurne şi
anuale atenuate, ploi rare de scurtă durată.
Apele mineralizate puse în valoare prin foraje, sau existente prin intermediul unor lacuri
sărate, asociate cu nămolul terapeutic, sunt resurse turistice de primă importanţă în susţinerea curei
balneare. Ape de adâncime mineralizate şi mezotermale (24-28°C) sunt bicarbonatate, calcice,
sulfuroase, clorurate, iodate şi valorificate la Mangalia, Eforie Nord, Venus, Saturn, Neptun, atât în
cură interna cât şi externă. Apele sărate ale lacului Techirghiol şi sulfuroase ale lacului Mangalia
sunt folosite în cură externă, în special pentru tratarea bolilor reumatismale.
Nămolul terapeutic cu acţiune benefică asupra organismului prin substanţele minerale şi
organice conţinute se află în lacurile sărate de la Techirghiol (valoare terapeutică deosebită) folosit
în cadrul stabilimentelor balneare de la Eforie Nord şi Sud şi Techirghiol. Nămolul de turbă a fost
pus în evidenţă la Mangalia având rezerve valorificabile în scopuri terapeutice.
Alte obiective naturale sau modificate de om care prezintă interes pentru turismul litoral
sunt lacurile de apă dulce: Siutghiol, Belona, Neptun, Jupiter, Tăbăcăriei – ce îmbogăţesc aspectul
peisagistic al litoralului şi permit practicarea agrementului nautic; rezervaţia de dune de la Agigea,
ariile protejate reprezentate prin pâlcul de stejari brumării de la Neptun, Pădurea Hagieni, peştera de
la Limanu.
Potenţialul turistic antropic este dominat de un bogat fond cultural-istoric reprezentat de
vestigii atheologice, cetăţi vechi, muzee, monumente arhitecturale.
Vetigiile arheologice şi ruinele de cetăţii. Vestigiile cetăţii Tomis adăpostite de Muzeul de
arheologie în aer liber din Constanţa şi edificiul roman cu mozaic, lucrat din bucăţi de marmură,
gresie şi calcar, desfăşurat pe trei nivele, siturile arheologice "Oraşul antic Tomis", "Oraşul antic
Callatis", cel de la Ovidiu.
Monumentele istorice, de artă şi arhitectură: Catedrala ortodoxă, Moscheea Mare în stil maur
Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului ("Sf. Maria Mare") din sec. XVIII (Techirghiol),
geamiile de la Mangalia, Medgidia, Cazinoul situat pe faleză construit în stil Seccession, Farul
Genovez datând din anul 1300 şi Farul nou din Constanţa
Muzee şi case memoriale. În Constanţa sunt Muzeul marinei române, Muzeul mării cu
exponate din flora şi fauna specifică Mării Negre, Muzeul de artă, Muzeul de floră şi faună marină şi
Grădina botanică de la Agigea.
Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea VI – Zone cu resurse
turistice, unităţile administrativ teritoriale au fost clasificate după resursele dominante în unităţi cu
concetrare mare de resurse şi unităţi cu concentrare foarte mare. În categoria unităţilor administrativ
teritoriale cu concentrare foarte mare de resurse naturale se includ mun. Mangalia, oraşul Eforie şi
comuna Istria din judeţul Constanţa şi comunele Murighiol şi Sfântul Gheorghe din Tulcea.
Concentrarea foarte mare de resurse antropice caracterizează mun. Constanţa, oraşele Basarabi şi
Techirghiol şi comunele Albeşti, Agigea, Istria şi Limanu din judeţul Constanţa şi oraşul Sulina din
judeţul Tulcea.
89

Categoria unităţilor cu concentrare mare a resurselor naturale cuprinde 4 unităţi din
Constanţa: oraşul Năvodari, comunele Corbu, Pecineaga şi Tuzla şi 5 comune din Tulcea : C.A.
Rossetti, Crişan, Jurilovca, Sarichioi şi Valea Nucarilor.
Categoria unităţilor cu concentrare mare a resurselor antropice cuprinde 4 unităţi din
Constanţa: mun. Medgidia, oraşul Ovidiu şi comunele 23 August şi Săcele.
2.4.2 Stadiul actual de valorificare turistică
Turismul de odihnă şi recreere – dezvoltat ca urmare a existenţei unui bioclimat excitant –
solicitant; practicabil în destinaţiile clasice ale deltei: Crişan - Lebăda, Crişan - sat, Sulina sau în alte
localităţi deltaice, cu cazare în pensiuni şi gospodării precum Sfîntu Gheorghe, Perişor-Portiţa şi în
toate staţiunile litoralului sudic.
Turismul de cură heliomarină este o formă specifică a turismului de odihnă,.Bioclimatul
marin excitant-solicitant, având o însorire ce depăşeşte 12-13 zile/lună în sezonul estival, plaja şi
apa de mare fac parte din factorii naturali de cură importanţi în terapia profilactică, dar şi curativă a
bolilor reumatismale. Nivelul moderat de ioni naturali, cu precădere ioni pozitivi determină un
microclimat aeroelectric moderat solicitant pentru organism.
Turismul de agrement
Există numeroase posibilităţi de agrement pe litoral: plimbări cu hidrobiciclete, ridicări cu
paraşuta, plimbări cu hidrobiciclete, scufundări, windsurfing, yachting, tractări cu banane
gonflabile, tractări cu colaci gonflabili, scutere acvatice, agrement cu bărci cu vele tip Catamaran şi
Caravelle. De asemenea, la dispoziţia turiştilor se află piscine, terenuri de sport (tenis, volei,
baschet şi minigolf) sau puncte de închiriere biciclete duble.
Turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, motivat de dorinţa de a învăţa şi de
a practica diferite activităţi sportive, ca o consecinţă tot mai pregnantă a vieţii sedentare a populaţiei
urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv îl ocupă sporturile nautice de
vară (canotaj, schi nautic, yahting), la care se adaugă dorinţa de cucerire a naturii, plimbările şi
excursiile, pescuitul sportiv şi vânătoarea sportivă.
Turismul de vânătoare sportivă prezintă interes pentru turiştii români şi străini şi se
organizează în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului, pe fondurile de
vânătoare: Razim, Caraorman, Crişan, Sulina, unde se vânează păsări şi animale sălbatice din luna
august până în luna martie.
Turismul de pescuit sportiv este o formă de turism atractivă atât pentru turiştii români cât şi
pentru cei străini. Programele pentru pescari sunt diversificate: caravane, tabere, concursuri, pescuit
subacvatic în lacurile adânci, pescuit la ştiucă, pescuit la copcă.
Turismul pentru practicarea sporturilor nautice
Un loc important în îmbogăţirea ofertei turistice pentru tineret îl reprezintă diversificarea
agrementului nautic şi al altor forme specifice acestui segment.
În cadrul turismului naval, care foloseşte ca mijloc de transport navele maritime şi fluviale,
s-a dezvoltat turismul nautic sportiv, care constă în excursii şi plimbări de agrement cu bărci cu
motor şi vele, cu caiacuri canoe, pe traseele oferite de porţiunile navigabile, precum şi de oglinzile
de apă ale lacurilor naturale, ale deltelor şi lacurilor de acumulare.
Se pot organiza concursuri de bărci cu rame, cu ambarcaţiuni, pânze, ştafetă cu bărci,
concursuri tehnico-aplicative cu bărci de agrement, de îndemânare pentru pescuit, caravane nautice,
croaziere şi concursuri internaţionale.
Turismul rural reprezintă o coordonată importantă a strategiei de valorificare a resurselor
turistice din Delta Dunării, reprezentând şi o sursă de venituri şi de emancipare a populaţiei. Această
formă de turism constituie principala cale de dezvoltare socio-economică a localităţilor deltaice; cei
90

mai mulţi turişti sunt interesaţi de obiceiurile localnicilor, mult diferite faţă de restul ţării, de satele
tipic pescăreşti, cu case acoperite de stuf, de lotcile folosite ca principal mijloc de locomoţie, de
preparatele pescăreşti. Turismul rural are mari posibilităţi de dezvoltare în satele Crişan, Sfîntu
Gheorghe, Mahmudia, Murighiol, Caraorman, Chilia, Periprava etc. Turismul rural s-a practicat
sporadic şi în localităţile în care nu existau echipamente turistice de cazare. Localitatea Sfîntu
Gheorghe este un exemplu tipic: deşi nu sunt condiţii de confort corespunzătoare (apă, curent
electric, aprovizionare), anual s-au înregistrat 4-5 mii de turişti.
Poziţia geografică a teritoriului, peisajul deosebit de-a lungul traseelor turistice şi numărul
mare de atracţii turistice cu valenţe estetice, cultural-istorice şi ştiinţifice stabilesc turismul
itinerant / de circulaţie – ca formă de turism specifică judeţului Tulcea. Tranzitul turistic se
desfăşoară de-a lungul traseelor rutiere.
Turismul ştiinţific destinat specialiştilor, cercetătorilor, studenţilor, este favorizat de marea
diversitate naturală din interiorul Rezervaţiei Delta Dunării dar şi de rezervaţiile peştera Movile
descoperită în anul 1986, lângă Mangalia, peştera labirintică Limanu, pădurea Hagieni din comuna
Albeşti, rezervaţie ce uimeşte prin diversitatea peisajului, atât de diferit de cel litoral aflat la numai
câţiva kilometri distanţă şi prin rarităţile faunistice.
Turismul balnear, de întreţinere şi recuperare
Cura balneară pe litoralul românesc constituie o formă particulară, utilizând toţi factorii
naturali existenţi (apa de mare şi plajă, bioclimatul marin, apele termominerale, apa şi nămolul
lacurilor terapeutice). O serie de hoteluri (în special cele clasificate la categorii superioare) pun la
dispoziţia turiştilor centre de întreţinere / recuperare dotate cu echipamente moderne. Din acest
punct de vedere oferta cuprinde saună, masaj, fitness, jacuzzi, piscină, săli de gimnastică, tratament
balnear, tratament cosmetică facială, etc. Dintre localităţile analizate Techirghiol, Eforie Nord,
Mangalia sau Saturn sunt destinaţii cunoscute pentru practicarea turismului balnear, aici existând şi
infrastructura necesară tratării diferitelor tipuri de afecţiuni. Aceeaşi formă de turism se practică şi
în localitatea Murighiol datorită valorificării nămolurilor sapropelice, indicate pentru tratarea
reumatismului cronic.
Turismul de afaceri favorizat de existenţa facilităţilor pentru seminarii, conferinţe, reuniuni
din cadrul hotelurilor; este o formă de turism în plină ascensiune a cărui promovare va conduce la
atenuarea sezonalităţii;
Turismul prilejuit de evenimente. Pe litoral în sezonul estival se desfăşoară evenimente
precum festivaluri şi concerte, consursuri sportive, expoziţii, târguri şi sărbători locale, activităţi
care atrag turişti din toată ţara.
Turismul de week-end favorizat de apropierea faţă de litoral a unor centre urbane
importante: Constanţa, Brăila, Galaţi, Tulcea, Medgidia, Bucureşti.
Turismul uval favorizat de existenţa unei traditii viticole recunoscute, podgoria de la
Murfatlar cu degustari de vin si muzica traditionala romaneasca şi Muzeul Vitei de Vie .
2.4.3 Staţiunile de pe litoralul Mării Negre
Conform Hotărârii nr. 867 din 28.06.2006 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de
atestare a staţiunilor turistice, staţiunile turistice de pe litoralul românesc au fost clasificate ca
staţiuni de interes naţional; este vorba despre Cap Aurora, Costineşti, Eforie Nord, Eforie Sud,
Jupiter, Mamaia, Mangalia, Neptun-Olimp, Saturn, Techirghiol şi Venus.
91

2.4.4 Capacitatea de cazare
Capacitatea de cazare a zonei de studiu este constituită din 1051 unităţi de primire şi un
număr total de 123124 de locuri de cazare, din care 78788 în hoteluri (64%), 22111 în campinguri şi
căsuţe turistice (18%), 8070 în tabere de elevi (6.6%) 7654 în vile turistice (6.2%), 3425 în
bungalouri (2.8%), 2060 în pensiuni turistice (1.7%).
92

ăr unităţi (a), număr locuri (b), % din nr. total de locuri (c)
i Vile turistice Cabane
turistice
Bungalouri
Campinguri şi
căsuţe turistice
Tabere elevi
Pensiuni urbane
şi rurale
Sate de
vacanţă
a b c a b c a b c a b c a b c a b c a b c a b
0.1 12 191 0.8 1 84 0.3 7 1704 6.8 16 315 1.3 138 24978
0.1 94 1671 3.3 18 724 1.4 12 9436 18.6 9 234 0.5 254 50689
Total
2 134
124 3117 12.3 96 1464 5.8 5 4327 17.1 4 1032 4.1 11 289 1.1 339 25321
2 78 0.7 4 4115 39.1 5 6314 60.0 12 10527
1 31
34 1031 70.9 2 40 2.7 37 1455
10 107 100.0 10 107
1 40 100.0 1 40
0.6 37 919 14.2 90 1122 17.3 16 1344 20.8 2 354 5.5 31 800 12.4 191 6468
1 188 100.0 1 188
2 42 5.1 1 38 4.6 2 116 14.0 1 200 24.2 5 118 14.3 15 826
2 140
00.0 1 16
0.1 315 7156 5.9 1 40 0.0 206 3432 2.8 47 21230 17.6 12 7900 6.5 74 1796 1.5 1004 120920
1 170 70.2 4 72 29.8 5 242
2 58 19.2 1 74 24.5 5 302
15 216 59.0 1 8 2.2 1 128 35.0 1 14 3.8 18 366
2 120 30.3 1 20 5.1 1 23 5.8 5 94 23.7 11 396
5 162 17.6 1 730 79.5 2 26 2.8 8 918
22 498 22.6 1 8 0.4 1 20 0.9 3 881 40.0 1 170 7.7 14 264 12.0 1 74 3.4 47 2204
0.1 337 7654 6.2 2 48 0.0 207 3452 2.8 50 22111 18.0 13 8070 6.6 88 2060 1.7 1 74 0.1 1051 123124

Pe unităţi administrativ teritoriale, municipiul Mangalia oferă cele mai multe locuri de
cazare 50689 în 254 de unităţi, urmat de Eforie cu 25321 repartizate în 339 unităţi şi Constanţa
24978 în 138 untăţi. Urmează Năvodari şi Costineşti cu număr de locuri de cazare între 6 mii şi 11
mii şi procente de 9 respectiv 5% din totalul locurilor pe zonă. Un număr mai mic de locuri de
cazare se înregistrează în comunele Valul lui Traian şi Corbu şi în oraşul Ovidiu sub 100.
Din categoria unităţilor administrativ-teritoriale cu 100 şi până la 200 locuri de cazare se
înscriu comunele Agigea, Horia, Mihail Kogălniceanu şi oraşul Medgidia, fiind localităţi cu
potenţial turistic scăzut. Unităţile administrativ teritoriale din deltă: Sulina, Crişan, Sfântul
Gheorghe şi Murighiol se încadrează în categoria cu 200-400 locuri de cazare şi un număr redus de
unităţi de cazare majoritatea fiind vile şi pensiuni turistice. O altă categorie este reprezentată de
comunele Limanu, Sfântul Gheorghe şi oraşul Techirghiol între 800-1500 locuri de cazare în
următoarele tipuri de unităţi: vile, pensiuni turistice şi campinguri, la care se adaugă şi cele 3
hoteluri din comuna Limanu.
Ca evoluţie a numărului de locuri de cazare pentru zona de studiu, se poate observa că
acesta s-a diminuat în anii 2007 şi 2008 respectiv 123366 şi 123144 faţă de 125209 (în 2005) şi
124152 (în 2004). Numărul de locuri a scăzut în structurile din Năvodari cu aprox. 2000 locuri din
anul 2004 până în 2008, în oraşul Sulina, comunele Crişan şi Murighiol cu aprox. 100 locuri in
fiecare. Pe de altă parte numărul locurilor de cazare a crescut în Constanţa, Mangalia, Limanu iar în
zona deltei în Sfântu Gheorghe şi Jurilovca.
94

2.4.5 Structurile turistice de tratament
Caracteristicile bioclimatului marin şi compoziţia apei de mare, proprietăţile lacurilor aflate
pe litoral şi a nămolurilor sapropelice au fost valorificate în bazele de tratament din staţiunile litorale
româneşti. Mult timp aceste resurse au fost neglijate însă în ultima vreme prin reabilitarea sau
construirea unor hoteluri şi vechile baze de tratament au fost modernizate şi pot fi utilizate. Eforie
Sud este o statiune balneara, cu baza de tratament „Baile Reci” cu namol, complet modernizate şi la
standarde internationale. In Eforie Sud există si un sanatoriu pentru copii cu afectiuni reumatologice
cu regim permanent, care trateaza in principal slabiciunea fizica si rahitismul.
Eforie Nord se remarcă prin trei baze de tratament unde se practică împachetări cu nămol
mineral din lacul Techirghiol, talasoterapie şi cure cu gerovital la fel ca şi la Mangalia şi Neptun.
Propietăţile apei şi nămolurilor lacului Techirghiol au fost valorificate în tratarea reumatismului, a
unor dereglări ginecologice, a unor boli respiratorii sau probleme dermatologice în special în
sanatoriul de la Techirghiol care fiind modernizat prezintă interes din ce în ce mai crescut fiind
propus pentru introducerea în circuitul internaţional.
Staţiunea Baza de tratament
Mamaia Spa Center Iaki
Eforie Nord Ana Aslan Health Spa, Hotel Europa
Centrul de Fizioterapie Efosan
Baza de Tratament a Complexului Britania
Eforie Sud Băile Reci
Techirghiol Sanatoriul Medical şi Balnear Techirghiol
Neptun Centrul de Tratament Doina
Saturn Baza de Tratament Saturn, Hotel Hora
Mangalia Centrul de Tratament Mangalia, Hotel Mangalia
Structuri de agrement
Principalele dotări şi amenajări de agrement oferite de litoral sunt: plajele amenajate, cele
cu circulaţie liberă, agrement nautic (debarcadere, şalupe, yole, bărci cu motor, nave de agrement,
schi nautic, hidrobiciclete, surfing) parcuri de distracţie, piste karting, discoteci şi cluburi, terenuri
de sport, teatre (Jupiter, Techirghiol, Eforie) şi cinematografe, piscine, echitaţie, excursii (tur al
litoralului romînesc Delta Dunării, sau litoralul bulgăresc).
95

Dintre bazele de agrement cele mai importante pot fi enumerate:
- staţiunea Mamaia - 8 baze nautice de agrement, 4 la Marea Neagră şi 4 pe Lacul Siutghiol.
Acestea oferă turiştilor o gamă largă de servicii specifice: plimbări cu hidrobicicleta, ridicări cu
parapanta, windsurfing şi şcoală de Yachting, scufundări, scutere acvatice, tractări cu banane
gonflabile, tractări cu colaci gonflabili, agrement cu bărci cu vele tip Catamaran şi Caravelle. Parcul
de distracţie acvatic Aqua Magic, Pinguin Club Nautic (Lacul Siutghiol), Scandinavia Club (tenis),
Tenis Club Sen. Constanţa – Luna Park, sat de vacanţă
- Eforie Nord - debarcaderul portului „Belona”, de unde se pot închiria ambarcaţiuni,
hidrobiciclete, însă plaja îngustă nu oferă posibilitatea de a practica foarte multe activităţi sportive
de plajă sau nautice. Marina Ana Yacht Club - primul port de agrement privat din Romania.
- Saturn – Aqua Parc Balada
- Neptun - pe cele două lacuri se pot practica sporturile nautice (yole, schi nautice,
hidrobiciclete, wind-surfing) pentru care există două debarcadere; pe malul lacului Neptun II, în
zona plajei sunt delimitate două porţiuni de teren rezervate şcolii de yahting şi surfing. De pe plaja
„La Steaguri” se pleacă în croaziere scurte pe mare cu yole şi iahturi, iar jet-sky-urile sunt prezente
pentru amatorii de plimbări motorizate pe mare.
Circulaţia turistică
Capacitatea de cazare ca număr locuri-zile a înregistrat o scădere continuă din anul 2004
până în 2008 în timp ce numărul de înnoptări a înregistrat scăderi în anii 2005 şi 2006 faţă de anul
2004 şi s-a redresat în anii 2007 şi 2008. Pentru anul 2008 cel mai mare număr de înnoptări s-a
înregistrat în mun. Mangalia şi Constanţa unde şi numărul de locuri de cazare este foarte mare, peste
1600000 înnoptări, urmează categoria unităţilor teritoriale care au înregistrat între 100000-800000
de înnoptări, Eforie şi Costineşti, urmate de Techirghiol, Năvodari şi Jurilovca cu un număr de
înnoptări cuprins între 20 mii şi 100 mii.
Restul localităţilor au înregistrat un număr mult mai scăzut al înnoptărilor sub 20 mii, fiind
vorba despre localităţile din zona deltei unde numărul de locuri de cazare este între 200-400 cu un
număr redus de unităţi şi oraşele Medgidia, Ovidiu sau comunele Corbu şi Mihail Kogălniceanu
situate mai departe de zona litorală, dar şi comuna Limanu cu 18759 înnoptări în cele 826 locuri de
cazare declarate.
96

Din cele două grafice de mai jos se poate observa că gradul de utilizare a capacităţii de
cazare în funcţiune este sub 50 %, în anul 2006 chiar scăzând sub 40 %. Anii 2007 şi 2008 au
înregistrat indici de utilizare a capacităţii de cazare de aproape 45 %.
Ca număr de turişti cazaţi în localităţile şi staţiunile zonei de studiu, se poate observa o
creştere importantă pentru anii 2007 şi 2008 cu aproape 200 mii de turişti comparativ cu anul 2006.
Astfel, în 2008 cei mai multi turişti au fost atraşi de mun. Constanţa peste 460 mii, Mangalia peste
300 mii şi Eforie aproape 150 mii. Urmează Costineştiul care a captat aproape 24 mii turişti şi
oraşele Năvodari şi Techirghiol. Interesul pentru Agigea şi Tuzla a scăzut, în anii 2005-2008 nu au
mai fost înregistrate sosiri în vilele turistice din Agigea şi în tabara de la Tuzla.
În zona deltei turiştii şi-au manifestat interesul pentru localităţile Sulina, Crişan, Jurilovca
şi mai cu seamă pentru Sfântul Gheorghe.
Din punctul de vedere al tipurilor de structuri de cazare, turiştii au preferat cazarea la hotel
în proporţie de 85%, campingurile şi căsuţele turistice 7%, vilele turistice 3% şi pensiunile turistice
2%. Procente de 1% înregistrează hostelurile, bungalourile şi taberele, restul tipurilor se structuri
având procente nesemnificative. În mun. Constanţa şi Mangalia 92-93% din turişti se cazează la
hotel, 6% în campinguri şi 2% în bungalouri. În Eforie 79% din turişti s-au cazat la hotel, 7% în
97

campinguri, 5% în bungalouri şi 4% în vile turistice şi 3% în taberele de elevi. La Costineşti
hotelurile atrag 44% din turişti, bungalourile 14%, pensiunile 13%, vilele turistice 12% din numărul
turiştilor, 9% hotelurile pentru tineret şi 8% campingurile şi căsuţele turistice. În Techirghiol turiştii
s-au cazat în 2008 doar în vile turistice (55%) şi hoteluri (45%).
În comuna Limanu cele mai preferate tipuri de unităţi de cazare sunt taberele pentru elevi
(55%), campingurile şi pensiunile rurale cu câte 13%, hotelurile penturu tineret 8%, hotelurile 6% şi
bungalourile 5%. Oferta de cazare este mult mai amplă dacă luăm în considerare cazarea la
particulari, datele reale despre fenomenul cazării la particulari nefiind înregistrate. În satele de pe
litoral, exemplu Vama Veche, forma de cazere este reprezentată de pensiuni sau cort, acestea fiind
preferate de artiştii şi tinerii nonconformişti care vin să-şi petreacă vacanţa în aer liber.
În zona deltei turiştii se cazează în vile turistice (42%), hoteluri (34%), campinguri (10%) şi
pensiuni turistice 7%.
Activităţi recreative pe mare
Sunt reprezentate de agrementul nautic şi de pescuitul sportiv. Cele mai multe
staţiuni oferă posibilităţi pentru practicarea agrementului nautic, staţiunea Mamaia fiind mai bine
echipată; aici
funcţionează 4 baze nautice de agrement Marea Neagră. Acestea oferă turiştilor o gamă
largă de servicii specifice: plimbări cu hidrobicicleta, ridicări cu parapanta, windsurfing şi şcoală de
Yachting, scufundări, scutere acvatice, tractări cu banane gonflabile, tractări cu colaci gonflabili,
agrement cu bărci cu vele tip Catamaran şi Caravelle.
În Neptun de pe plaja „La Steaguri” se pleacă în croaziere scurte pe mare cu yole şi iahturi,
iar jet-sky-urile sunt prezente pentru amatorii de plimbări motorizate pe mare.
În Jupiter pot fi practicate sporturile nautice cu deosebire în zona Complexului „Paradis”
(cuprinde hidrobiciclete, bărci de pescuit, yole şi planşe pentru surfing), în Saturn se practică
plimbări cu barca cu vâsle şi pânze şi hidrobicicleta pe mare, sky-jet-ul, la Cap Aurora pentru cei
care preferă plimbările pe mare au la dispoziţie debarcaderul din zona plajei de legătură cu staţiunea
Venus.
98

Litoralul românesc oferă şi un port de agrement privat, Marina Ana Yacht Club, primul din
România, situat in Eforie Nord, care poate găzdui simultan 60 de ambarcaţiuni, cu un pescaj maxim
de 3 metri, fiind operaţional pe intreaga durată a anului; este un nou punct de atracţie turistică, în
special pentru acele persoane, practicante ale Yachtingului sau amatoare de navigaţie, care vor avea
posibilitatea de a vizita litoralul romanesc al Marii Negre sosind pe mare, cu ambarcaţiunile proprii.
Constanţa se remarcă prin portul turistic Tomis care ofera un potential ridicat de
valorificare a turismului nautic, activităţi sportive şi de agrement, constituind un adapost pentru
ambarcaţiunile sportive cu vele. Capacitatea portului permite organizarea unei game largi de
activitati sportive, ca de exemplu regate care se desfasoara pe durata a mai multor zile.
În prezent CN APM SA Constanta realizează un proiect de amenajare a Portului turistic
Tomis, in sensul reabilitarii atat din punct de vedere al gradului de siguranta, cat si al functionalitatii
si serviciilor. Se intentioneaza ca Portul Tomis sa devina o destinatie importantă pentru navele de
agrement costiere care navighează de-a lungul litoralului romanesc, cu escale spre sud la Eforie,
Costinesti, Neptun, Mangalia sau spre nord, la Mamaia, Midia. Turismul nautic poate căpăta un
caracter internaţional, incluzând portul Tomis într-un circuit al Marii Negre. Se are astfel în vedere
traseul Istanbul- Varna- Constanta- Odessa- Yalta, care poate fi realizat printr-o navigaţie costieră.
Acest gen de circuit se poate extinde, incluzand si alte localităţi de pe ţărmurile Mării Negre (portul
bulgaresc Varna, portul ucrainean Odessa ), dar şi Delta Dunării.
Portul Turistic Mangalia beneficiază de facilitată specifice de bază, totalizând 146 locuri de
acostare. Unul dintre proiectele de mare anvergură implementate la Mangalia a fost realizarea
Portului turistic si de agrement favorizat de accesul direct de pe chei, legătura directă cu oraşul,
poziţionarea într-un spaţiu ferit de vânturi puternice şi furtuni, zona întinsă potrivită pentru
sporturile nautice. Turismul nautic capătă un caracter intern, dar şi internaţional, incluzând Portul
Turistic Mangalia într-un circuit al Mării Negre.
Pescuitul sportiv este o activitate recreativă pe mare practicată în câteva puncte pescăreşti
aflate intre Capul Midia şi Vama Veche de către persoanele fizice membre ale unor asociaţii de
pescari amatori; este vorba despre următoarele puncte pescăreşti: 2 Mai, Halta Pescăruş, Eforie Sud,
Tuzla Far, Mamaia Pescărie şi Năvodari.
Zona analizată dispune de o varietate de resurse turistice care mulţumesc un număr mare de
categorii de turişti. Interesul pentru zona deltei a crescut în ultimii ani în timp ce staţiunile de pe
litoral se confruntă cu o reducere a traficului de vizitatori, pe măsură ce oferta de produse nu a reuşit
să se ridice la nivelul aşteptărilor tot mai mari ale vizitatorilor. În ultimii ani atât piaţa turistică
internă, cât şi cea internaţională solicită o gamă de produse şi servicii mai sofisticate dar şi preţuri
competitive. Această problemă este însoţită şi de accesul dificil spre litoral, datorat aglomerărilor
rutiere.
2.4.6. Agenţi economici
Activitatea turistică a agenţilor economici activi a fost considerată în analiza teritorială ca
fiind compusă din activităţile agenţiilor de turism, din activitatea firmelor care oferă oportunităţi de
cazare, din barurile şi restaurantele existente şi din activităţile de divertisment şi recreere. Pentru
profilul teritorial turistic realizat la nivel de unitate administrativă de bază, componentă a zonei
costiere, s-au luat în considerare numărul de agenţi economici care desfăşoară activităţile amintite,
numărul de salariaţi şi cifra netă de afaceri pentru fiecare agent economic, în perspectivă evolutiv
comparativă, utilizând ca repere bilanţurile din anii 2004 şi 2008. De specificat că în cazul firmelor
înfiinţate după 2004, comparaţia se referă la dinamica unor activităţi specifice acestui domeniu
pentru unitatea teritorială analizată, şi nu la evoluţia în sine a agenţilor economici.
99

Principalii indicatori ai agenţilor economici din turism din zona de studiu, în anul 2008 comparativ
cu anul 2004, repartizaţi pe tipuri de activităţi turistice
Cifra de afaceri (mil.
Numar firme Numar salariati
lei)
Tip activitate 2004 2008 2004 2008 2004 2008
Activitati recreative 74 144 197 576 8.8 25.5
Agentii de turism 82 180 344 474 29.0 59.0
Cazare 371 611 5887 5215 270.3 439.1
Baruri, restaurante
Alte servicii de
814 1339 3786 5621 140.3 339.3
turism 23 61 170 393 15.3 45.5
Sursa datelor: Borg Design, Lista firmelor din România, 2008
La nivelul întregii zone de studiu se poate constata că barurile şi restaurantele au dinamica cea mai
accentuată, deoarece numărul de firme creşte în 2008 cu 64%, numărul de salariaţi creşte cu 48%,
iar cifra de afaceri cu 141% faţă de 2004. În acelaşi ritm creşte şi numărul de firme care oferă
cazare, însă numărul salariaţilor acestora scade cu 12%, iar cifra de afaceri creşte cu doar 62%, mai
puţin decât cea a barurilor şi restaurantelor. Cu toate acestea, cazarea reprezintă, din perspectiva
veniturilor realizate, cea mai importantă activitate turistică a zonei, contribuind în cea mai mare
măsură la realizarea cifrei de afaceri din turism, atât în anul 2004, cât şi în anul 2008.
Agenţiile de turism au luat amploare în perioada analizată, însă firmele care oferă activităţi
recreative merită o atenţie deosebită, din perspectiva absorbţiei forţei de muncă în acest tip de
activitate turistică. Astfel numărul de salariaţi din aceste firme cunoaşte cea mai mare creştere în
anul 2008, comparativ cu celelalte activităţi turistice, cu 192% faţă de anul 2004. În aceeaşi
perioadă, în agenţiile de turism numărul de salariaţi creşte cu 38%.
În general activitatea economică a agenţilor economici privaţi din zona costieră se caracterizează
prin număr mai mare de salariaţi şi o cifră totală de afaceri mai mare în partea de sud-est a zonei
studiate (vezi cartogramele 16 şi 17), fapt explicabil prin prezenţa aici a unor importante centre
urbane. Localităţile rămase în urmă se grupează astfel: în nord-est – CA Rosetti, Sfântu Gheorghe şi
Crişan (jud. Tulcea), în centru – Ceamurlia de Jos (jud. Tulcea), Mihai Viteazu şi Săcele (jud.
Constanţa), iar în sud-vest – Cuza Vodă, Castelu, Bărăganu, Mereni, Amzacea, Comana şi Albeşti
(jud. Constanţa). Municipiul Constanţa reprezintă factorul polarizator, motorul dezvoltării
economice pentru întreaga zonă.
100

2.5. DEZVOLTAREA URBANĂ ŞI A INFRASTRUCTURILOR
2.5.1. Evoluţia procesului de urbanizare
Pentru prezentarea dinamicii suprafeţei intravilanelor localităţilor din zona costieră s-au
utilizat datele din baza TEMPO 2008, bază ce cuprinde date referitoare doar la evoluţia
intravilanelor din mediul urban.
Localităţi urbane Suprafaţa
intravilană a
municipiilor
şi oraşelor -
1993
(ha)
Suprafaţa
intravilană a
municipiilor
şi oraşelor -
2008
(ha)
Diferenţa
între
intravilanul
2008 - 1993
(ha)
Raportul
între
intravilanul
2008-1993
(%)
SULINA 147 356 209,00 242,18
CONSTANŢA 5957 6000 43,00 100,72
MANGALIA 1873 1810 -63,00 96,64
MEDGIDIA 1117 1342 225,00 120,14
EFORIE 808 857 49,00 106,06
MURFATLAR 320 320 0,00 100,00
NĂVODARI 450 2253 1803,00 500,67
NEGRU VODĂ 312 367 55,00 117,63
OVIDIU 392 672 280,00 171,43
TECHIRGHIOL 368 394 26,00 107,07
Astfel se poate observa tendinţa unor localităţi de a-şi dubla suprafaţa intravilanului în
ultimii 15 ani cum este în cazul Năvodariului (creştere cu 500% peste 1800ha) şi al Sulinei (creştere
cu 240% peste 200ha). Este intersant de observat şi evoluţia intravilanului municipiului Mangalia
care a decis să scoată din intravilan o suprafaţă de 63ha.
La momentul întocmirii prezentei documentaţii marea majoritate a Planurilor Urbanistice
Generale erau în diferite stadii de elaborare, astfel că nu se poate obţine o imagine foarte actuală a
viitoarelor extinderi ale intravilanelor. De asemenea, pentru realizarea unei imagini cât mai clare
asupra dezvoltării urbanistice a localităţilor ar trebui avute în vedere şi funcţiunile propuse în noile
extinderi ale intravialanului, extinderile haotice fără doatări şi infrastructuri tehnico-edilitare
necesare, sau insuficiente, protecţia mediului natural, realizarea acceselor şi a drumurilor, arhitectura
construcţiilor, etc.
2.5.2. Dinamica locuirii
Fondul total de locuinţe din zona studiată, era de 230.147 unităţi la sfârşitul anului 2008,
reprezentând cca. 64,9% din fondurile totale de locuinţe din judeţele Tulcea şi Constanţa. Astfel,
situaţia locuinţelor în anul 2008 la nivelul zonei analizate se prezintă astfel:
PATZ Zona
Costieră
Urban % Rural %
Număr locuinţe 230.147 178.942 77,75 51.205 22,25
Suprafaţă locuibilă
(mp)
9.118.479 6.838.168 75,00 2.280.311 25,00
Populaţie 621.140 474.414 76,37 146.726 23,63
Sursa datelor: baza de date TEMPO 2008.
101

Din acest tabel se poate observa că ponderea locuinţelor din mediul urban este de cca. trei
ori mai mare decat cea din mediul rural. Acest raport este valabil şi în ceea ce priveşte suprafaţa
locuibilă precum şi ponderea populaţiei.
Indicatorul număr de locuinţe la 1000 de locuitori reprezintă un element important în
evidenţierea stocului de locuinţe existent şi a gradului de ocupare al acestora, astfel se poate constata
că există zone cu un număr mic de locuinţe la 1000 locuitori (în special în judeţul Constanţa), dar şi
un număr foarte mare de locuinţe la 1000 de locuitori situate în special în zona Deltei Dunarii,
excepţie făcând localitatea Costineşti (datorită stocului mare de locuinţe destinate închirerii estivale
şi a locuinţelor de vacanţă)
Principalii indicatori de locuire la nivelul zonei analizate (2008), comparativ cu media pe
cele două judeţe, se prezintă astfel:
Indicatorul PATZ Zona Constanţa şi
Costieră
Tulcea
Numărul de locuinţe/1.000
locuitori
Suprafaţa locuibilă (mp) pe:
381,2 365,8
o locuinţă 45,46 39,8
o persoană 16,13 14,6
Număr de persoane/locuinta 2,83 2,73
Sursa datelor: baza de date TEMPO 2008.
Indicatorii de locuire la nivelul zonei analizate sunt în general mai mari decât indicatorii de
locuire din cele două judeţe din care face parte zona studiată, cel mai mare fiind suprafaţa locuibilă
pe locuinţă (45,46 ) şi pe personă (16,13).
- suprafaţa medie locuibilă / persoană în anul 2008 variază între 8,91 mp în comuna
Castelu şi 50,21 mp în comuna Costineşti (media judeţelor Constanţa şi Tulcea este de 14,58 mp),
sub această medie se află 23 localităţi;
Valori sub această medie se constată la un număr de cinci localităţi urbane ( Murfatlar –
11,99 mp, Medgidia – 12,10 mp, Negru Voda – 12,59mp, Năvodari – 13,60mp, Mangalia – 13,68
mp) şi 18 comune (Cuza Vodă, Amzacea, Comana, Mihai Viteazu, Albeşti, Nicolae Bălcescu,
Castelu, Poarta Albă, Mereni, Topraisar, Pecineaga, Mihail Kogălniceanu, 23 August, Baraganu,
Lumina, Istria, Corbu, Săcele ). Valori foarte mari se inregistrează în localităţile C.A. Rosetii –
28,73 mp, Sfântu Gheorghe – 31,28 mp, Valu lui Traian – 68,95, Costineşti – 50,21.
- suprafaţa locuibilă / locuinţă în anul 2008 variază între 31,17 mp în comuna Amzacea şi
100,65 mp în comuna Costineşti, (media judeţelor Constanţa şi Tulcea este de 39,86 mp, sub această
valoare înregistrându-se 17 localităţi;
Valori sub media celor două judeţe se constată la un număr de cinci localităţi urbane
(Mangalia – 35,82 mp, Medgidia – 36,22 mp, Murfatlar – 36,76 mp, Constanţa – 38,37 mp) şi 12
comune (Amzacea, Valea Nucarilor, Albeşti, Crişan, Comana, Baraganu, C.A. Rosetti, Nicolae
Bălcescu, Mereni, Topraisar, Sfântu Gheorghe, Cuza Vodă). Valori foarte mari se înregistrează în
localităţile Agigea – 60,13 mp, Limanu – 64,71 mp, Valu lui Traian – 68,95, Costineşti – 100,65mp.
102

Fondul de locuinţe pe forme de proprietate se structurează astfel:
Total Urban Rural
LOCUINŢE total: 230.147 178.942 51.205
Locuinţe pe forme de
proprietate
Proprietate publică 9.110 7.687 1.423
Proprietate privată 221.037 171.255 49.782
% proprietate privată 96,04 95,7 97,2
Sursa datelor: baza de date TEMPO 2008.
Calitatea fondului construit precum şi gradul de dotare a locuinţelor cu instalaţii
influenţează în mod hotărâtor condiţiile de locuire. Pentru evidenţierea condiţiilor de locuit s-au
utilizat datele statistice preluate din “Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2002”, prezentată în
tabelul următor:
Locuinţe după dotarea cu
instalaţii ( %, faţă de total)
Total Urban Rural
Alimentare cu apă în
locuinţă
65,6% 94,3% 56,1%
Canalizare 21,3% 65,8% 6,5%
Gaze naturale 0,4% 1,2% 0,1%
Încălzire centrala 2,0% 4,2% 1,3%
Reteaua de termoficare 7,4% 29,3% 0,1%
Sursa datelor: baza de date TEMPO 2008.
Procentele dotării cu instalaţii de alimentare cu apă, canalizare, şi încălzire se situează în
general peste media celor două judeţe Tulcea şi Constanţa, excepţie făcând alimentarea cu gaze
naturale.
În ceea ce priveşte evoluţia fondului de locuinţe în perioada 2004 - 2008 se poate observa o
tendinţă de creştere faţă de anul 2004, cu cca 8.800 de unităţi, creşteri însemnate a fondului de
locuinţe (peste 110%), înregistrându-se în 11 localităţi, în special în localităţiile riverane Mării
Negre (Năvodari, Agigea, Eforie, Lumina, Corbu, Tuzla, Techirghiol, Limanu, Cumpăna, Valu lui
Traian, Costineşti).
Referitor la numărul construcţiilor de locuinţe terminate în anul 2008 s-au
evidenţiat câteva localităţi în care procentul de locuinţe terminate este de peste 5% din fondul total
de locuinţe (Eforie – 5,29%, Limanu – 6%, Cumpăna – 7,06%, Valu lui Traian – 8, 81%, Costineşti
– 27,01% ). De asemenea, exista şi un număr de 6 localităţi în care nu a fost finalizată nici o
construcţie de locuit – Cuza Vodă, Istria, Comana, Amzacea, Valea Nucarilor, C. A. Rosetti.
Dinamica numărului de autorizaţii de construire pentru locuinţe, în perioada 2004 – 2008,
arată o concentrare a activităţii de realizare de noi locuinţe în zona municipiilor şi oraşelor, în zonele
înconjurătoare acestora, precum şi în zonele cu potenţial turistic.
Un număr împortant de autorizaţii de construire pentru locuinţe, peste media zonei de 297
autorizaţii, au fost eliberate în 14 localităţi din care jumătate se află în mediul rural. Astfel cele mai
multe autorizaţii peste 1000 au fost eliberate în Cumpăna (1051), Năvodari (1093), Valu lui Traian
(1699) şi municipiul Constanţa (2017).
Este de remarcat numărul mare de autorizaţii din mediul rural şi din localităţile
aparţinătoare de municipii şi oraşe; multe dintre aceste imobile fiind probabil destinate activităţilor
turistice sau de recreere (case de vacanţă). Situaţia eliberării de autorizaţii de construire pentru
103

locuinţe situate în locuinţe colective arată o foarte redusă orientare spre acest tip de locuire. Astfel în
perioada 2004-2008 au fost eliberate în total 8 autorizaţii de construire pentru blocuri de locuinţe
colective din care patru au fost în municipiul Constanţa, trei în Eforie şi una în Techirghiol.
În ceea ce priveşte ponderea autorizaţilor de construire pentru locuinţe raportată la numărul
total de autorizaţii de construire se poate observa existenţa unor localităţii în care acest procent este
de 100%, acest lucru evidenţiind tendinţa de realizare a unor zone noi monofuncţionale orientate
numai spre locuire, fără a fi asigurate serviciile conexe acesteia. Astfel un raport de peste 99% este
prezent în localităţiile: Pecineaga (99,09%), Mereni (99,13%), Poarta Albă (99,40%), Costineşti
(99,41%), Cumpăna (99,52%), Comana (100%), Topraisar (100%), Valu lui Traian (100%).
Numărul total al autorizaţilor de construire pentru hoteluri şi spaţii comerciale, în perioada
2004 – 2008, arată o concentrare a activităţii de realizare de noi dotari publice în localităţile urbane,
precum şi în zonele cu potenţial turistic în special cele din Delta Dunări.
Spaţii verzi
Un element important care influenţează calitatea locuirii este suprafaţa de spaţii verzi
aferente fiecărui locuitor. Datele utilizate pentru calcularea suprafeţei spaţiilor verzi au fost preluate
din baza TEMPO 2008, şi sunt disponibile numai pentru localităţiile urbane.
În ceea ce priveşte evoluţia suprafeţei de spaţii verzi/locuitor începand din anul 1993 şi
până în anul 2008 se constată o tendinţă generală de reducere a acestei suprafeţe cu procente variind
de la 83,33% - Techirghiol până la 13,39% - Eforie. Această tendinţă de diminuare a spaţiilor verzi
afectează în marea majoritate a cazurilor staţiunile turistice. Există şi trei localităţi în care se
constată o creştere a suprafeţei spaţiilor verzi, însă insuficientă (suprafaţa spaţiilor verzi în
localitatea Negru Voda creşte cu 250%, însă are un raport spaţii verzi/ locuitor de cca. 9mp/loc.)
Astfel conform OUG 114/2007 autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a
asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până la data
de 31 decembrie 2010, şi de minimum 26 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013. Conform
acestui raport doar două localităţi îndeplinesc acest criteriu din totalul de 10 localităţi urbane.
2.5.3. Infrastructura socială
2.5.3.1.Infrastructura pentru învăţământ
Pe fondul unei preocupări sporite la nivel european privind educaţia continuă şi formarea
profesională, interesul manifestat la nivel naţional pentru capitalul uman implicat în procesul
educaţional devine tot mai evident. Au fost elaborate strategii şi politici naţionale referitoare la
educaţie şi sistemul de învăţământ precum Strategia Învăţământului Superior Românesc şi Strategia
de descentralizare a învăţământului preuniversitar.
Plecând de la aceste premise, acest capitol îşi propune analiza principalilor indicatori la
nivelul zonei studiate, pentru anii 2002 - 2008, care pot conferi o imagine globală privind şansele
egale de acces ale populaţiei la serviciile de educaţie date de dimensionarea şi distribuţia unităţilor
de învăţământ în teritoriu, de calitatea serviciilor educaţionale, de situaţia socio-economică a
populaţiei din Zona Costieră. Sunt astfel analizaţi indicatori reprezentativi la nivel de UAT care
redau o imagine calitativă a procesului de învăţământ, precum: numărul de elevi ce revin unui cadru
didactic şi numărul de elevi pe o sală de clasă.
Indicatorii număr mediu de elevi pe cadru didactic şi număr mediu de elevi pe sală de clasă
la nivel judeţean pentru anul 2008 folosind datele furnizate de Baza Tempo Online a Institutului
Naţional de Statistică sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:
104

Tabel 9. Valori medii ale indicatorilor număr de elevi pe cadru didactic
Indicator general - 2008 Zona Costieră România
Număr elevi / Cadru didactic 17,72 15,7
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Valoarea înregistrată a indicatorului număr mediu de elevi pe cadru didactic la nivelul zonei
se situează peste media naţională, dar nu putem vorbi consecinţe negative asupra calităţii procesului
educaţional, fiind totuşi adecvată pentru instruirea de către un singur cadru didactic.
Urmărind distribuţia UAT-urilor din judeţ şi pe intervale de valori stabilite pentru
indicatorul număr de elevi / cadru didactic se remarcă 6 UAT-uri în care se înregistrează valori sub
10 elevi / cadru didactic (Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe, Istria, Murighiol, Sarichioi) şi 4
UAT-uri cu valori ale acestui indicator de peste 18 elevi / cadru didactic (Cuza Vodă – 18,3,
Cumpăna – 18,3, oraşul Ovidiu – 18,9 şi Mun. Constanţa – 19,7). Având în vedere că UAT-urile
care au mai puţin de 10 elevi / cadru didactic se găsesc în totalitate în mediul rural este susţinută
ipoteza necesităţii reorganizării învăţământului primar şi, mai ales, a celui gimnazial din ruralul
zonei, ţinându-se însă cont şi de caracteristicile geografice ale acestor aşezărilor, precum şi de
accesibilitatea acestora.
Luând în considerare norma stabilită de circa 15 elevi / cadru didactic se observă că 17
UAT-uri înregistrează valori peste această normă, 5 dintre acestea fiind în mediul urban, iar 12 în
mediul rural. UAT-urile din mediul urban care nu ating această normă valorică sunt: Mun. Mangalia
– 14,7 elevi / cadru didactic, oraşul Sulina – 14,1 elevi / cadru didactic, oraşul Murfatlar – 14 elevi /
cadru didactic şi oraşul Techirghiol – 12,1 elevi / cadru didactic şi oraşul Negru Vodă – 10,5 elevi /
cadru didactic.
Tabelul 10 prezintă datele generale privind sistemul de învăţământ al Zonei Costiere: la
nivelul anului 2008 erau înscrişi într-o formă de învăţământ 136738 elevi şi studenţi care îşi
desfăşurau activitatea în 242 de unităţi de învăţământ în care erau încadrate 7714 cadre didactice.
Tabel 10. Date generale privind sistemul de învăţământ – Zona Costieră - 2008
Nivel de învăţământ Număr de unităţi Elevi înscrişi Cadre didactice
Preşcolar 90 17361 1009
Primar şi gimnazial 93 46577 3491
Licee 49 25934 2080
Şcoli de arte şi meserii 2 5201 44
Postliceal 3 1572 67
Universitar 5 40093 1023
Total 242 136738 7714
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
În perioada 2002 – 2008 numărul de elevi înscrişi ai zonei studiate a înregistrat o tendinţă
de scădere continuă de la 138038 elevi înscrişi în 2002 la 136729 elevi înscrişi în 2008, excepţie
făcând anul 2007 când numărul de elevi înscrişi a atins valoarea maximă de 138224 elevi.
Tabel 11. Evoluţia numărului de elevi înscrişi în perioada 2002-2008 – Zona Costieră
Zona Costieră 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Elevi înscrişi 138038 136563 134228 133692 133634 138224 136729
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
105

Grafic 4. Evoluţia numărului de elevi înscrişi – Zona Costieră (2002 – 2008)
Numar persoane
139000
138000
137000
136000
135000
134000
133000
132000
131000
Evolutia numarului de elevi inscrisi in perioada 2002 - 2008
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Ani
Elevi înscrişi
În ceea ce priveşte nivelul educaţional al populaţiei Zonei Costiere este analizată structura
populaţiei de 10 ani şi peste după ultima şcoală absolvită la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor
2002.
Tabel 12. Populaţia de 10 ani şi peste după nivelul instituţiei de învăţământ absolvite
Zona Costieră – RPL 2002
Nivelul instituţiei de învăţământ absolvite Populaţia 10 ani şi peste
Învăţământ superior 48506
Învăţământ postliceal şi de maiştri 20926
Învăţământ liceal 143775
Învăţământ profesional şi de ucenici 79461
Învăţământ gimnazial 145890
Învăţământ primar 95594
Fără şcoală absolvită 25936
Nedeclarat 247
Total 560335
Sursa datelor: Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor - 2002
După cum se observă din Tabelul 12 peste 40% din populaţia de 10 ani şi peste a absolvit
învăţământul gimnazial şi primar, care la un moment dat se suprapunea cu învăţământul obligatoriu.
Ponderea celor care au absolvit învăţământul profesional şi de ucenici este de 14,18%, iar al celor
care au ca ultimă şcoală absolvită liceul este de 25,66%. Doar 3,73% din populaţia de 10 ani şi peste
are ca ultimă şcoală absolvită o şcoală postliceală sau de maiştri, iar absolvenţii declaraţi de
învăţământ superior reprezintă 8,66% din totalul populaţiei de 10 ani şi peste.
În concluzie, putem afirma că zona studiată se confruntă în domeniul învăţământului cu
aceleaşi probleme care au fost identificate la nivel naţional. Diferitele politici şi strategii dezvoltate
de Ministerul Educaţiei sunt orientate spre rezolvarea unor probleme acute ale învăţământului
obligatoriu, precum şi a celui profesional, de arte şi meserii. O deosebită atenţie este acordată în
ultimii ani educaţiei şi formării continue, pe fondul unor preocupări tot mai intense la nivel
european.
Concluzii:
• în perioada 2002 – 2008 se manifestă o tendinţă de scădere a numărului de elevi înscrişi de la
138038 elevi la 136729 elevi;
• valoarea indicatorului număr elevi /cadru didactic înregistrate la nivel judeţean este peste
media naţională.
106

Interesul manifestat la nivel naţional pentru infrastructura şi dotările pentru învăţământ vin în
susţinerea interesului pentru dezvoltarea unui capital uman competitiv pe o piaţa a muncii europeană
şi chiar globală. De aceea se urmăreşte o diagnosticare din punct de vedere cantitativ a reţelei de
învăţământ, a distribuţiei unităţilor de învăţământ în teritoriu care să contribuie la identificarea unor
centre polarizatoare cu rol teritorial în asigurarea serviciilor educaţionale.
În Zona Costieră se găsesc 242 de unităţi şcolare, distribuţia lor după nivelul de învăţământ
fiind redată în tabelul 14. Cel mai bine reprezentate sunt, aşa cum este şi normal, unităţile de
învăţământ preşcolar şi şcolile generale. Zona studiată este deservită de 49 de licee, 2 şcoli de arte şi
meserii, 3 şcoli postliceale şi 5 universităţi, acestea din urmă fiind situate toate 5 în Mun. Constanţa.
Distribuţia teritorială a celor 49 de licee este următoarea: 31 licee sunt situate în Mun. Constanţa, 4
licee sunt situate în Mun. Medgidia, 3 licee sunt situate în Mun. Mangalia, în restul localităţilor
urbane din zona studiată fiind situat câte un liceu, tot câte un liceu regăsindu-se şi în comunele
Castelu, Mihail Kogălniceanu, Poarta Albă şi Topraisar.
Tabel 14. Numărul unităţilor şcolare pe nivele de învăţământ - 2008
Nivel de învăţământ Număr de unităţi
Preşcolar 90
Primar şi gimnazial 93
Licee 49
Şcoli de arte şi meserii 2
Postliceal 3
Universitar 5
Total 242
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Analiza indicatorului număr elevi /sală de clasă indică o valoare pentru zona studiată de
48,06 situată mult peste valoarea înregistrată la nivel naţional (34,2), analiză care poate deveni mult
mai relevantă dacă se corelează cu analiza evoluţiei populaţiei de pe grupe de vârstă la nivel de UAT
sau cu analize privind gradul de cuprindere în învăţământ.
Tabel 15. Valori medii ale indicatorului număr de elevi pe sală de clasă
Indicator general - 2008 Zona Costieră România
Număr elevi / Sală de clasă 48,06 34,2
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
În zona studiată se găsesc 14 unităţi administrativ – teritoriale pentru care indicatorul număr
elevi /sală de clasă înregistrează valori peste media zonei şi 26 UAT-uri cu valori ale aceluiaşi
indicator peste media naţională, ceea ce dovedeşte că nevoia extinderii spaţiului destinat procesului
de învăţământ în aceste localităţi este una reală şi stringentă, lipsa spaţiului necesar desfăşurării
procesului de învăţământ afectând calitatea acestuia – desfăşurarea orelor în spaţii aglomerate,
suprapopulate, sau organizarea pe mai multe cicluri, ceea ce conduce la micşorarea timpului alocat
unei ore şcolare.
Tabel 16. Gruparea UAT-urilor pe intervale valorice ale indicatorului număr elevi /sală de clasă
Număr elevi / Sală de clasă Număr de UAT-uri (2008)
sub 30,00 10
30,00 – 40,00 10
peste 40,00 22
Total 42
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
107

Concluzii:
• valoarea indicatorului număr de elevi /sală de clasă (48,06) situată peste media naţională şi
faptul că în mai mult de jumătate din UAT-urile zonei sunt înregistraţi peste 40 elevi /sală de
clasă presupune desfăşurarea orelor în spaţii aglomerate şi suprapopulate şi organizarea pe
mai multe cicluri fiind afectată calitatea procesului de învăţământ;
• slabă reprezentare la nivelul Zonei Costiere a şcolilor de arte şi meserii şi a şcolilor
postliceale, care ar trebui să asigure calificarea resurselor umane ale zonei pentru meserii
cerute pe piaţa locală a muncii.
2.5.3.2. Infrastructura pentru sănătate
Atunci când facem referire la calitatea vieţii locuitorilor unei zone luăm în considerare şi
accesul acestora la serviciile de sănătate, dotarea localităţilor cu unităţi medicale şi farmaceutice şi
asigurarea unor servicii minime de îngrijire a sănătăţii, precum şi dotarea cu clădiri şi aparatură
medicală a unităţilor sanitare.
Pentru zona studiată, la nivelul anului 2008, gradul de dotare cu servicii medicale de către
un personal calificat este în medie mai crescut decât cel la nivel naţional, numărul locuitorilor ce
revin la un medic fiind mult mai mic în zonă decât media naţională. În cazul numărului de locuitori
ce revin la un cadru sanitar mediu media zonei este puţin sub valoarea medie naţională înregistrată
de acest indicator.
Tabel 12. Numărul mediu de locuitori ce revine unui medic şi, respectiv, unui cadru sanitar – 2008
Zona de referinţă Nr.
locuitori / medic
Nr. locuitori / cadru sanitar mediu
Zona Costieră 263 152
România 346 162
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Analiza indicatorului locuitori /medic şi distribuţia instituţiilor de sănătate în teritoriu
demonstrează că serviciile sanitare în zonele rurale se situează sub nivelul celor practicate în zona
urbană. În 16 comune se asigură numai servicii sanitare primare, acestea având sub un medic la mia
de locuitori, existând 2 comune care nu au medic (C.A. Rosetti şi Amzacea), iar comuna Amzacea
nu are nici personal mediu sanitar care să asigure servicii medicale minimale locuitorilor acesteia.
În urma analizei teritoriale se remarcă 9 UAT-uri care au mai mult de 1500 locuitori
/medic, toate situându-se în mediul rural al zonei.
Tabel 13. Numărul de locuitori ce revin la un medic, pe medii - 2008
Mediu Număr UAT-uri Populaţie 2008 Număr medici Nr. locuitori / medic
Urban 10 474414 2191 217
Rural 32 146726 174 843
Total judeţ 42 621140 2365 263
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Analiza pe medii dezvăluie discrepanţele mari între serviciile medicale asigurate populaţiei
urbane şi celei rurale. Dacă în urbanul zonei numărul de locuitori ce revin la 1 medic este de 217
persoane, în rural media înregistrată este de 843 locuitori la 1 medic.
Zona Costieră este deservită de un număr de 589 stomatologi, din care 554 activează în
urbanul zonei (cu precizarea că 461 dintre aceştia au cabinetele situate în Mun. Constanţa), iar 35 de
stomatologi deservesc zona costieră rurală. În totalul zonei, 17 unităţi administrativ-teritoriale, toate
situate în mediul rural, nu au asigurate servicii medicale stomatologice.
108

În concluzie, deşi se poate spune că asistenţa medicală primară în Zona Costieră este
asigurată, trebuie menţionat faptul că serviciile medicale specializate sunt situate cu preponderenţă
în urbanul zonei, mai ales în municipiul Constanţa, unde este localizată singura policlinică publică a
zonei supuse analizei.
Lipsa medicilor din mediul rural este dublată în efectele negative asupra accesului
populaţiei la serviciile medicale şi de slaba dotare cu spaţii propice desfăşurării activităţii şi cu
aparatură medicală, caracteristici intrinsece ale sistemului de sănătate din mediul rural.
Zona Costieră era deservită la nivelul anului 2008 de un număr de 705 unităţi sanitare
publice şi 1164 unităţi sanitare private. Dintre unităţile sanitare publice 603 sunt localizate în
urbanul zonei, iar 102 în ruralul zonei. După cum putem observa din Tabelul 17 Zona Costieră este
deservită din punct de vedere al serviciilor medicale cu rol teritorial de către 11 spitale publice şi 2
spitale private, precum şi de 1 policlinică publică (situată în Mun. Constanţa) şi 5 policlinici private.
Două dintre cele 11 spitale publice sunt localizate în ruralul zonei, mai exact la Agigea şi Poarta
Albă.
Tabel 17. Distribuţia unităţilor sanitare cu rol teritorial pe medii – Zona Costieră - 2008
Mediu
Mediu
Spitale
Proprietate publică Proprietate privată
Urban 9 2
Rural 2 -
Policlinici
Proprietate publică Proprietate privată
Urban 1 5
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Pentru a avea o imagine mai fidelă a deservirii populaţiei zonei cu servicii medicale
specializate vom analiza indicatorul paturi în spitale la mia de locuitori care nu variază semnificativ
în perioada 2002 – 2008, înregistrând o uşoară scădere de la 7,4 la 6,6 paturi în spitale la mia de
locuitori. În cifre absolute numărul de paturi în spitale a scăzut de la 4556 paturi în 2002 la 4119
paturi în 2008.
Tabel 18. Paturi în spitale la mia de locuitori – Zona Costieră - 2002 - 2008
Zona Costieră 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Paturi în spitale
la mia de locuitori 7,4 6,7 6,7 6,7 6,5 6,5 6,6
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
Distribuţia teritorială a paturilor în spitalele este redată în Tabelul 19. În perioada 2002 –
2008 se înregistrează scăderi ale numărului de paturi în spitale în următoarele UAT-uri: Mun.
Constanţa – 316 paturi în spitale, Mun. Medgidia – 60 paturi, oraş Eforie – 15 paturi, comuna
Agigea – 70 paturi în spitale.
Tabel 19. Distribuţia paturilor în spitale la nivel de UAT – Zona Costieră – 2002 - 2008
Paturi în spitale 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Municipiul Constanţa 2600 2333 2325 2335 2327 2218 2284
Municipiul Mangalia 353 340 340 340 340 330 355
Municipiul Medgidia 395 325 325 335 335 335 335
Oraş Eforie 305 250 250 250 250 290 290
Oraş Techirghiol 525 525 525 525 445 525 525
Oraş Sulina 30 30 30 30 30 30 32
Agigea 210 160 160 150 150 140 140
Poarta Alba 138 138 162 162 162 158 158
Zona Costiera 4556 4101 4117 4127 4039 4026 4119
Sursa datelor: Baza Tempo Online – INSSE Bucureşti, 2010
109

Concluzii:
• indicatorii număr de locuitori /medic şi număr de locuitori /cadru sanitar mediu înregistrează
valori mai scăzute faţă de mediile naţionale, ceea ce demonstrează că serviciile sanitare
primare sunt asigurate;
• în 2 dintre comunele judeţului nu sunt asigurate servicii medicale minimale, acestea neavând
medic sau cadru sanitar mediu care să le deservească locuitorii; 17 comune nu au asigurate
servicii medicale stomatologice.
2.5.3.3. Infrastructura pentru dotări culturale
Reţeaua de dotări culturale cu rol teritorial existente în zona costieră este reprezentată,
alături de celelalte dotări în planşa de reţea de localităţi.
Principalele dotări culturale din mediul urban şi rural de care dispune zona costieră sunt:
- Teatrul Naţional de Opera şi Balet “Oleg Danovski” în municipiul Constanţa;
- Teatrul Naţional “Fantasio” în municipiul Constanţa;
- Teatrul “Thespis” în municipiul Constanţa;
- Filarmonica “Marea Neagra” în municipiul Constanţa;
- Opera Constanţa în municipiul Constanţa;
- 3 case de cultură în municipiile: Constanţa, Mangalia şi Medgidia,;
- 5 case de cultură orăşeneşti - Techirghiol, Eforie, Năvodari, Sulina, Negru Voda,
- 242 biblioteci publice;
- 38 muzee de importanţă naţională sau locală:
- Muzeul de arheologie Callatis – Mangalia
- Muzeul de artă Lucian Grigorescu – Medgidia,
- Muzeul arheologic Histria – Istria
- Complexul muzeal de Stiinţele naturii – Constanţa
- Muzeul de arta populară – Constanţa
- Muzeul de istorie militară – Constanţa
- Muzeul de istrorie Naţională şi arheologie – Constanţa
- Muzeul de sculptură “Ion Jalea” – Constanţa
- Muzeul mării – Constanţa
- Muzeul marinei române – Constanţa
- Muzeul portului – Constanţa
- Observatorul astronomic şi staţia solară – Constanţa
- Muzeul şi farul – Sulina
2.5.3.4. Dotări sportive
Conform datele de pe baza de date online a Institutlui Naţional de Statistică din anul 2008
situaţia dotărilor sportive se prezintă astfel:
- 133 săli de sport distribuite în 27 de localităţi, de remarcat existenţa unei
localităţi urbane – Negru Vodă ce nu deţine nici sala de sport şi nici teren de sport;
- 2 bazine de înot în Constanţa;
- 179 terenuri de sport din care 139 în mediul urban, de asemenea, există un număr de 11
localităţi ce nu dispun de terenuri de sport si nici de sali de sport.
110

2.5.4. Infrastructurile tehnice ale teritoriului şi localităţilor
2.5.4.1 Gospodărirea apelor
Zona studiată face parte din judeţele Constanţa şi Tulcea şi se înscrie în spaţiul hidrografic
Dobrogea Litoral.
Resursele de apă
Resursele de apă ale judeţului Constanţa sunt:
(mil. m 3 /an)
Cursuri de apă
Resursa de suprafaţă Resursa subterană
teoretică utilizabilă teoretică utilizabilă
Râuri interioare 2.117 1.974
1.515 252
Fl. Dunărea 85.000 20.000
Sursă date: APM Constanţa, Raport de mediu, anul 2008
Prelevările de apă în judeţul Constanţa sunt:
(mii m 3 /an)
Resursa de apă Total Populaţie Industrie Agricultură
Râuri interne 19.052 69 72 18.911
Fl. Dunărea 2.699.362 4.244 2.667.268 27.850
Subteran 89.659 82.024 6.008 1.627
Total 2.808.073 86.337 2.673.348 48.388
Sursă date: APM Constanţa, Raport de mediu, anul 2008
Din judeţul Tulcea, zona studiată include areale din unităţile Deltei Dunării: Letea (între
braţele Chilia - Sulina), Caraorman (între braţele Sulina – Sf. Gheorghe), Dranov (la sud de braţul
Sf. Gheorghe – lacul Razim).
Braţele principale ale Dunării şi gârlele formate între acestea au evoluat în decursul
timpului, în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. Procesul de
autoreglare al subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost, începând cu primele lucrări de
corectare a braţului Sulina, perturbat şi dirijat în scopuri economice. În aceste condiţii pe lângă
gârlele naturale au apărut numeroase canale care să asigure o circulaţie eficientă a apelor în anumite
părţi ale Deltei, pentru îmbunătăţirea producţiei piscicole în regim natural.
În zonele acoperite periodic de ape, există un schimb permanent între apa superficială şi apa
freatică, astfel încât nivelul apei freatice stă sub puternica influenţă a nivelului apelor de suprafaţă.
Calitatea apei
Calitatea cursurilor de apă care străbat zona costieră este următoarea:
Judeţul Constanţa:
r. Casimcea, clasa I la indicatorii fizico-chimici, starea ecologică moderată;
r. Nuntaşi, clasa II la indicatorii fizico-chimici, stare ecologică moderată;
r. Săruri, clasa II la indicatorii fizico-chimici, stare ecologică moderată;
canalul Poarta Albă - Midia – Năvodari (priza Galeşu), clasa II la indicatorii fizico-chimici,
stare ecologică bună;
canalul Poarta Albă - Midia – Năvodari (ramura Luminiţa), clasa II la indicatorii fizicochimici,
stare ecologică bună;
111

canalul Dunăre – Marea Neagră (aval Medgidia), clasa II la indicatorii fizico – chimici, stare
ecologică bună;
canalul Dunăre – Marea Neagră (Poarta Albă), clasa IV la indicatorii fizico – chimici, stare
ecologică slabă;
canalul Dunăre – Marea Neagră (bief I), clasa II la indicatorii fizico – chimici, stare
ecologică bună;
canalul Dunăre – Marea Neagră (bief II), clasa II la indicatorii fizico – chimici, stare
ecologică bună.
Calitatea apelor subterane se înscrie în legislaţia naţională, Legea 458/2002 modificată de
Legea 311/2004. Sursele de apă subterană pentru care indicatorii se înscriu în prevederile legii sunt:
Albeşti, Amzacea, N. Bălcescu, Basarabi I şi II, Caragea Dermeni, Ciobăniţa, Cişmea IA, IB, IC şi
II, Constanţa Nord, Costineşti, Cotu Văii, Dărăbani, Medgidia, Tatlageac, Vârtop.
Sursele cu depăşiri la indicatorul nitraţi sunt: Biruinţa I şi II, Dulceşti, M. Kogălniceanu, M.
Viteazu, Pecineaga, Techirghiol, Vâlcele, Valul lui Traian. Depăşirile sunt la anumite puţuri, dar
prin diluţie apa întregii surse se încadrează în limitele normate.
În zona de studiu, principalele surse potenţial poluatoare atât pentru apa de suprafaţă cât şi
pentru cea subterană sunt:
unităţile economice din mun. Constanţa (SC PETROTRANS SA PLOIEŞT - atelierul 3, SC
CONPETROL SA –Regionala Constanţa, SC PETROM SA –Sucursala PETROMAR, SC OIL
TERMINAL SA, RAJAC - Staţiile de Epurare de la Constanţa Nord, Constanţa Sud, Eforie Sud,
Mangalia, Limanu, Negru Vodă, Poarta Albă, Ovidiu, Mihail Kogălniceanu, SC
PETRORECYCLING SRL, SC SNC Constanţa, 2X1 HOLDING SA);
unităţile economice din Năvodari (SC ECOMASTER Servicii Ecologice SA, SC CICh SA);
unităţile economice din Medgidia SC EDILMED SA, SC LAFARGE ROMCIM SA;
SC CRINSUIN SA Peceneaga, SC MARIA TRADING SRL Nuntaşi, SC BABY BEEF SA
ŞI SC CEZOTOR SA Totormanu, SC TABCO CAMPOFRIO SA Sibioara com Lumina,
Un risc crescut îl reprezintă poluările accidentale provocate de poluatori necunoscuţi, în
special cu produse petroliere (atât la Marea Neagră cât şi pe canalul Dunăre Marea Neagră) de la
navele comerciale aflate în tranzit.
Judeţul Tulcea:
Compoziţia chimică a Dunării, pe teritoriul Deltei, este relativ omogenă, fără variaţii
sensibile de-a lungul cursului său. Influenţa râurilor Siret şi Prut, care au o mineralizare mai ridicată,
nu este resimţită datorită debitului mare al fluviului. De asemenea, în zona de vărsare în Marea
Neagră nu se resimte o influenţă majoră a apei marine saline asupra apelor fluviului.
Ecosistemele lacustre din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din teritoriul studiat
sunt monitorizate la parametrii fizico-chimici şi biologici. Variaţiile înregistrate pentru majoritatea
parametrilor, reflectă diversitatea condiţiilor de mediu existente într-un areal atât de complex cum
este Delta Dunării, distribuţia valorilor fiind influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie
ale ecosistemelor, peste care se suprapun influenţele antropice mai mult sau mai puţin directe.
Un factor poluator însemnat îl reprezintă apa uzată orăşenească, evacuată direct în apele de
suprafaţă de oraşele Tulcea, Măcin, Isaccea, Babadag şi Sulina, care nu au staţii de epurare a apelor
uzate. Cu toate că oraşele amintite, excepţie or. Sulina, nu fac parte din zona studiată, ele
influenţează negativ calitatea apelor din zona studiată.
112

Amenajarea bazinului hidrografic
Principalele lucrări hidrotehnice aflate în zona studiată sunt:
Judeţul Constanţa:
acumularea Limanu, situată pe pr. Albeşti, cu V= 2,14 mil. m 3 , cu destinaţie piscicolă;
Canalul Dunăre - Marea Neagră, derivaţie cu priza în fl. Dunăre şi loc de debuşare în Marea
Neagră (portul Agigea), are o lungime totală de 64,4km şi folosinţă alimentări cu apă, irigaţii
şi navigaţie;
Canalul Poarta Albă – Midia – Năvodari, derivaţie cu priza în Canalul Dunăre –Marea Neagră
şi loc de debuşare în Marea Neagră (portul Midia), are o lungime de 31,6km şi este folosit în
principal pentru navigaţie. Este şi sursă de apă de suprafaţă pentru municipiul Constanţa (apă
brută utilizată pentru potabilizare), prin priza Galeşu cu capacitatea totală instalată de
16.250m 3 /h.
Principalele lucrări de apărare împotriva inundaţiilor aflate în zona studiată sunt:
• incinte cu asigurări de 5–1%: Sulina, Sfântu Gheorghe, Crişan, Mila 23, Letea;
• lucrări de apărare împotriva inundaţiilor există şi în localităţile: Uzlina (Murighiol),
Caraorman (Crişan), C.A. Rosetti, Sfiştofca (C.A. Rosetti), Periprava (C.A. Rosetti).
• pe braţul Sfântu Gheorghe localităţile de pe malul drept sunt apărate de digurile
incintelor agricole aferente şi au planuri proprii de apărare întocmite de către Consiliile
Locale.
În spaţiul Deltei, în general nu sunt probleme de depăşire a cotelor de inundaţie, dar durata
mare a undelor de viitură (30 – 60 zile) creează probleme de stabilitate a terasamentelor. De
asemenea, un impediment major în apărare împotriva inundaţiilor îl constituie accesul la lucrările de
apărare care se desfăşoară naval, precum şi faptul că toate digurile intră aproape simultan în fază de
apărare.
Principala problemă a gospodăririi apelor în zona costieră o reprezintă apa uzată neepurată,
care afectează calitatea apelor de suprafaţă şi a celor subterane.
2.5.4.2 Amenajari de imbunatatiri funciare
Lucrările de îmbunătăţiri funciare au scopul de a conserva şi ameliora calitatea terenurilor
agricole, de a contribui la înlăturarea efectelor negative ale fenomenelor climatice extreme
(alternarea pe o lungă perioadă de timp a perioadelor de secetă cu cele de exces de umiditate pe
aceleaşi terenuri) şi contribuie la prevenirea degradării terenurilor prin eroziuni ale solurilor.
Amenajările de îmbunătăţiri funciare de pe teritoriul Zonei Costiere sunt amenajari pentru
irigatii, desecari si combatere a eroziunii solului. Majoritatea acestora sunt de tip complex si anume:
- irigaţii şi desecare care funcţionează simultan sau alternativ primavara, vara sau toamna în
funcţie de necesităţile zonei legate de combaterea excesului de umiditate sau a secetei prin
suplimentarea regimului hidric al solului
- irigatii – desecare si combaterea eroziunii solului
- irigatii si combaterea eroziunii solului.
Teritoriul zonei studiate include parti din amenajarile de imbunatatiri funciare de irigatii,
desecari si combaterea eroziunii solului din judetele Tulcea si Constanta, dupa cum urmeaza:
113

Amenajări complexe de irigaţii, desecare si combaterea eroziunii solului
Denumire amenajare Judeţul din care face parte
CARASU Constanta
SINOE Constanta, Tulcea
Amenajări complexe de irigaţii si desecare
Denumire amenajare Judeţul din care face parte
CARASU - Constanta
Amenajări complexe de irigaţii şi combaterea eroziunii solului
Denumire amenajare Judeţul din care face parte
CARASU Constanta
BABADAG Tulcea
SARICHIOI Tulcea
SUD RAZELM - Tulcea
Amenajări de irigaţii
Denumire amenajare Judeţul din care face parte
CARASU Constanta
BEIBUGEAC - SARINASUF Tulcea
Disfuncţionalităţi legate de utilizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare
Lucrările îmbunătăţiri funciare sunt executate în majoritate înainte de 1990 şi prezinta
degradari atat ale canalelor de aductiune si evacuare cat si a infrastructurii de pompare.
Degradarea şi devalizarea instalaţiilor existente petrecute după anul 1990, costurile ridicate şi
lipsa instalaţiilor de udare pe terenurile particulare constituie principalele cauze ale utilizarii sub
capacitate a sistemelor de irigaţii şi desecări si a neaplicării irigaţiilor pe suprafeţele amenajate.
Supradimensionarea sistemelor de irigaţii şi desecări şi procesele de degradare şi distrugere
petrecute după 1990 au avut drept consecinţă imposibilitatea de exploatare, în condiţii de eficienţă
economică, a suprafeţelor amenajate.
Pe de altă parte, irigarea nerationala are efecte negative atat asupra productiei cat si asupra
solului si, in general, a mediului inconjurator. Daca din punct de vedere fitotehnic abaterile de la
regimul optim de irigare se pot solda, in cel mai rau caz, cu scaderea recoltei in anul respectiv, sub
aspect pedologic pot avea implicatii grave, culminand cu scoaterea din circuitul agricol a intinse
suprafete de teren ca urmare a salinizarii, alcalinizarii, inmlastinarii sau eroziunii.
O problema deosebita o ridica amenajarile de desecare, unde datorita depozitarii reziduurilor
menajere pe marginea sau in interiorul canalelor de desecare, in urma precipitatiilor, reziduurile sunt
antrenate de apa, ducand la colmatarea canalelor, podetelor, existand pericolul inundarii unor
suprafete de teren sau chiar gospodarii si a deteriorarii calitatii apei ce se descarca in emisari (sau
rauri).
114

2.5.4.3. Infrastructura tehnică a spaţiului marin
Protecţia coastelor şi plajelor, amenajări transport marin
Opere inginereşti existente din zona costieră
Sunt prezentate operele inginereşti de protecţie costieră existente pe litoralul românesc, cu
sprijinul autorităţilor care se ocupă de managementul plajelor (ANAR – DADL) şi a unor informaţii
deja existente în rapoartele JICA (Japan International Cooperation Agency) din 2006.
Inventarierea acestor structuri este extrem de importantă, pentru că toate digurile
influenţează drastic direcţiile şi vitezele de curgere ale valurilor şi curenţilor (şi, deci, a sedimentelor
transportate de acestea) pe plan local. Informaţiile sunt elemente de bază pentru realizarea modelului
numeric al curenţilor costieri şi a influenţelor locale ale digurilor.
Împartirea zonei de studiu în sectoare şi sub-sectoare
Litoralul românesc se divide în două sectoare majore – cel nordic, adică cel al plajelor din
faţa Deltei Dunării (de la Sulina până la Capul Midia), sector lipsit în general de opere de protecţie
costieră.
Sectorul sudic, cel cuprins între Capul Midia şi Vama Veche, are foarte multe asemenea
lucrări de protecţie, care au fost inventariate şi prezentate în anexele acestui studiu. Sectorul sudic a
fost împărţit la rândul său în următoarele şapte sectoare, în funcţie de caracteristicile transportului
litoral al sedimentelor:
I. Sectorul Constanta (lungime lineara aproximativ de19,0 km)
II. Sectorul Eforie (lungime lineara aproximativ de 7,7 km)
III. Sectorul Tuzla (lungime lineara aproximativ de 7,5 km)
IV. Sectorul Costinesti (lungime lineara aproximativ de 2,6 km)
V. Sectorul 23 August (lungime lineara aproximativ de 4,9 km)
VI. Sectorul Mangalia (lungime lineara aproximativ de11,6 km)
VII. Sectorul Limanu (lungime lineara aproximativ de 5,9 km)
Cele şapte sectoare sunt, la rândul lor, împărţite în 20 de sub-sectoare, ţinând cont de continuitatea
caracteristicilor topografice şi ale plajelor şi din punct de vedere al transportului litoral al
sedimentelor.
Împărţirea pe sub-sectoare a zonei de studiu
Numarul sectorului Numarul sub-sectorului Denumirea sub-sectorului
I-1 Navodari Nord
I-2 Navodari Sud
I-3 Mamaia Nord
I
I-4 Mamaia Centru
I-5 Mamaia Sud
I-6 Tomis Nord
I-7 Tomis Sud
II-1 Eforie Nord
II
II-2 Eforie Centru
II-3 Eforie Sud
III
III-1
III-2
Tuzla Nord
Tuzla Sud
IV IV-0 Costinesti
V V-0 Schitu
VI-1 Olimp – Venus
VI
VI-2 Balta Mangalia
VI-3 Saturn Mangalia
115

VII
VII-1 2 Mai
VII-2 Limanu
VII-3 Vama Veche
Sectorul Constanţa
În Sub-sectoarele I-1 Navodari Nord pâna la I-4 Mamaia Nord nu au fost construite
amenajari pentru protectia tarmului.
În Sub-sectoarele I-4 Mamaia Centru pâna la I-5 Mamaia Sud au fost construite sase
structuri sparge-val detasate de tarm si un dig (1988 si 1990).
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (1)
În Sub-sectorul I-6 Tomis Nord au fost construite trei diguri si o structura sparge-val
scufundata, detasat de mal.
În Sub-sectorul I-7 Tomis Sud au fost construite cinci diguri si trei structuri sparge-val
scufundate, detasate de tarm. Digul I-J-05 este în form de Z , având o structura asemanatoare cu I-J-
01 si cu altele. Placa de beton a coronamentului are aproximativ 4 m laime si este bine întretinut .
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (2)
116

Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (3)
Sectorul Eforie
În Sub-sectorul II-1 Eforie Nord au fost construite sapte diguri si noua structuri sparge-val
scufundate, detasate de tarm. Însa cea mai mare parte a acestor structuri scufundate nu au putut fi
identificate vizual de la bordul vasului, datorita transparentei reduse a apei marii. Exista posibilitatea
ca acestea sa fi fost doar proiectate si sa nu fi fost construite niciodata. În zona de mijloc a acestui
sub-sector se afla un port de agrement (pentru iahturi), iar plajele sunt mai late la sud fata de acest
port decât la nord fata de acesta.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (1)
În Sub-sectorul II-2 Eforie Centru au fost construite doua diguri de mici dimensiuni si opt
structuri sparge-val scufundate, detasate de tarm. Digurile II-J-08 si II-J-09 sunt de mici dimensiuni,
în forma de T , fiind construite prin anul 1970. Acestea sunt amplasate în apropierea zonei de mijloc
a unei plaje întinse între Yacht Club Europa si Eforie Sud, având scopul de a împiedica eroziunea
plajei în apropierea lor. Ambele diguri au fost puternic avariate în timp, prin deplasarea blocurilor
din armatura si spargerea placii de beton a coronamentului.
117

Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (2)
În Sub-sectiunea II-3 Eforie Sud au fost construite opt diguri si doua structuri sparge-val
scufundate, detasate de tarm.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (3)
118

Sectorul Costinesti
Acest sector este alcatuit din sub-sectorul IV-0 Costinesti, care are un singur dig, situat la capatul
sudic.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente
Sectorul Tuzla
Acest sector este alcatuit dintr-un tarm stâncos. Nu au fost construite nici un fel de amenajari de
protectie, în afara unui zid de protectie a falezei în fata Farului Tuzla, desi data construirii sale nu
este cunoscuta.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente
Sectorul Schitu
În acest sector nu au fost construite nici un fel de amenajari de protectie, fiind alcatuit dintr-un tarm
stâncos.
119

Sectorul Limanu - Sub-sectorul VII-1 2 Mai - Singura amenajare de protectie a tarmului
este un dig în forma de “L”, constând dintr-o aglomerare de blocuri, care functioneaza si ca structura
sparge-val a portului de pescuit de la 2 Mai.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente
Sectorul Mangalia - În Sub-sectorul VI-1 Olimp-Venus exista cinci statiuni: Olimp,
Neptun, Jupiter, Aurora si Venus. Pe întreaga sa lungime au fost construite 16 diguri si doua
structuri sparge-val detasate de tarm (una scufundata si alta deasupra nivelului marii). În general,
deteriorarea acestor structuri este de mica amploare
.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente (1)
120

Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente
Sub-sectorul VI-2 Balta Mangalia – Acesta consta dintr-o plaja naturala, fara amenajari de protectie
a tarmului.
Sub-sectorul VI-3 Saturn-Mangalia este alcatuit din cele doua zone, Saturn si Mangalia, în care au
fost construite opt diguri si o structura sparge-val detasat de tarm.
Harta amplasarii amenajarilor de protectie a tarmului existente in sub-sectorul Saturn - Mangalia
121

2.5.4.4 Infrastructura de transport pe moduri, puncte de trecere a frontierei
Reţelele de transport din zona costieră au fost analizate din punctul de vedere al traficului
intern cât şi în contextul legăturilor cu judeţele învecinate şi a legăturilor de transport naţional şi
internaţional.
Reţeaua de căi rutiere
Din analiza echipării tehnice cu drumuri publice – DN, DJ şi DC – a zonei de studiu au
rezultat următoarele:
Reţeaua de drumuri cuprinde 13 trasee de drumuri naţionale, din care patru trasee de
drumuri europene E 81-DN 22C, E 60-DN 2A, E 87-DN 22, DN 39, E 675-DN 38 şi
DN 3, DN 39A, DN 39B, DN 39C, DN 39D, DN 39E. Accesul în partea de sud a zonei de studiu
este facilitat de o reţea de transport bine dotată , spre deosebire de accesul din partea de nord a zona
de studiu care se face în mare parte pe apă , fiind îngreunat din lipsa legăturilor terestre.
Lungimea drumurilor publice din zona costieră este de aproximativ 1365 km, având o
densitate de 22,4%, fiind sub densitatea pe ţară care este de 34,2 km/100 km 2 .
Din total lungime drumuri publice, pe zonă, situaţia se prezintă astfel:
- 401 km – 29,4% - sunt drumuri naţionale,
- 433 km – 31,7 % - sunt drumuri judeţene;
- 531 km – 38,9% - sunt drumuri comunale.
Drumurile naţionale sunt modernizate, în cea mai mare parte, cu o stare tehnică
considerată ca fiind bună. Aceste drumuri situându-se în clasele tehnice III şi IV.
Pe reţeaua de drumuri naţionale şi locale există lucrări de artă (pasaje, poduri şi podeţe).
Lucrările de artă de pe traseul drumurilor naţionale au o stare tehnică bună, dar nu toate sunt la clasa
de încărcare E.
Drumurile locale, judeţene şi comunale, sunt modernizate într-un procent foarte mic, cu o
stare tehnică considerată în general nesatisfăcătoare. Drumurile judeţene sunt de clasă tehnică IV şi
V, iar cele comunale, sunt de clasă tehnică V.
Lungimea drumurilor publice pe judeţele din zonă costieră este:
Judeţul DN (km) DJ (km) DC (km)
Constanţa 373 310 379
Tulcea 28 123 152
Total 401 433 531
notă: lungimile sunt orienative
Drumurile judeţene şi comunale, în mare parte nu asigură o suprafaţă de rulare
corespunzătoare pentru desfăşurarea unui trafic de călători în condiţii de siguranţă şi confort cât mai
optime.
Zona costieră este străbătută de coridorul rutier paneuropean IV- axa 7 din cadrul reţelei
TEN-T.
În partea de sud a zonei de studiu , legătura mai directă între drumurile judeţene existente,
cu cele naţionale, cu centrele de comună, sau între satele aparţinând unor comune învecinate, trebuie
îmbunătăţită, analizând situaţia drumurilor comunale care îndeplinesc condiţii pentru a fi clasate ca
drumuri judeţene.
Accesul de la centrul comunei la satele componente, legătura între satele aparţinând
comunelor învecinate şi legătura directă a unor localităţi cu drumurile naţionale şi judeţene, trebuie
rezolvată, analizând situaţia drumurilor care pot fi clasate ca drumuri comunale.
122

Din analiza stării de viabilitate a drumurilor locale, judeţene şi comunale, s-a observat că de
regulă starea de viabilitate a podurilor este similară cu cea a drumurilor, fiind necorespunzătoare
cerinţelor de capacitate portantă (clasa E de încărcare), şi cerinţelor traficului actual.
În partea de nord a zonei de studiu, existenţa unor drumuri improprii sau lipsa acestora
prezintă următoarele dezavantaje:
a. asigurarea unor legături dificile dintre diversele comune sau dintre localităţile unei comune, cu
implicaţii importante în ceea ce priveşte :
soluţionarea unor cazuri de urgenţã din punct de vedere medical;
deplasarea spre şcoală a copiilor din satele unei comune – şcoala fiind de regulã amplasatã în
reşedinţa de comunã;
lipsa unor mijloace de transport între localităţile cu consecinţe asupra economiei zonei;
b. accesul dificil dintre localităţile deltei şi municipiu, ceea ce face ca locuitorii deltei sã rămână
izolaţi faţă de centrul reşedinţã de judeţ;
c. valorificarea greoaie a produselor proprii (lapte, carne, produse agricole) – valorificare ce ar
asigura condiţiile minime de existenţã locuitorilor deltei;
d. reducerea potenţialului turistic în zonã, cu efecte negative asupra nivelului de trai al populaţiei
Avantajele existenţei unei infrastructuri rutiere, minime necesare:
- accesul uşor şi rapid spre localităţile deltei, în cazul unor urgenţe sau al unor calamitãţi
naturale;
- facilitează aprovizionarea corespunzătoare cu marfă a localităţilor din deltã;
- permite dezvoltarea unor activităţi economice în zonã, ceea ce ar facilita creşterea
nivelului de trai al populaţiei;
- asigură posibilitatea valorificării produselor proprii, pentru locuitorii deltei.
Drumuri comunale existente în Delta Dunării a căror tronsoane necesită lucrări de pietruire
Dc 4 C.A.Roseti – Periprava şi Dc 5 Sulina – Sf.Gheorghe – (dig cordon litoral)
Reţeaua de căi feroviare
Zona studiată este străbătută de coridorul feroviar paneuropean IV- axa 22 din cadrul
reţelei TEN-T.
Cea mai importantă gară, din zona costieră, este cea din Municipiul Constanţa care dispune
de o gară de călători şi o gară de mărfuri. Datorită legăturii cu nodul feroviar Bucureşti, la Constanţa
se poate ajunge din toate zonele ţării. Din Constanţa există o linie care face legătura cu staţiunile de
pe litoralul românesc: Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Neptun, Mangalia. Din staţia Constanţa
pleacă zilnic 20 de trenuri pentru transport persoane: 2 trenuri inter city,3 trenuri rapide, 3 trenuri
accelerate şi 12 trenuri personale şi sosesc zilnic 35 de trenuri pentru transport persoane: 4 trenuri
inter city,6 trenuri rapide, 6 trenuri accelerate şi 19 trenuri personale.
Echiparea cu căi ferate a zonei studiate se prezintă astfel:
Judeţul
Lungime
CF (km)
Din care:
Electrificate Linie cu o cale Linie cu două căi
Constanţa 140 40 87 53
Tulcea 10 - 10 -
Total 150 40 97 53
notă: lungimile sunt orienative
Zona Costieră, dispune de o reţea feroviară în lungime de 150 km din care: linie
electrificată 40 km, cu o cale 97 km şi cu două căi 53 km, având o densitate de 24,6 km/1000 km 2 ,
fiind sub densitatea pe ţară care este de 45,3 km/1000 km 2 .
123

Teritoriul studiat este deservit de următoarele sectoare de căi ferate:
• Magistrala 800 – Bucureşti – Ciulniţa – Feteşti – Medgidia – Constanţa – Mangalia
- cale ferată dubla electrificată sectorul Medgidia – Constanţa
- cale ferată simplă electrificată sectorul Constanţa – Mangalia
• Linia 803 – Medgidia – Negru Vodă
- cale ferată simplă neelectrificată sectorul Medgidia – Negru Vodă
• Linia 804 – Tulcea – Medgidia
- cale ferată simplă neelectrificată sectorul Tulcea – Medgidia
• Linia – Nisipari – Capu Midia
- cale ferată simplă neelectrificată sectorul Nisipari – Capu Midia
• Linia – Lumina – Valu lui Traian
- cale ferată dublă neelectrificată sectorul Lumina – Valu lui Traian
Starea tehnică a reţelei de cale ferată este în general bună. Nivelul dotărilor şi starea tehnică
a liniilor nu permit viteze mai mari de 60 - 80 km/h. Pe reţeaua de cale ferată există sectoare afectate
de fenomene ale naturii cum sunt inundaţiile, alunecările de teren, precum şi erodări şi tasări ale
terasamentelor căii ferate.
Lucrările de artă întâlnite pe reţeaua de căi ferate a zonei în studiu, sunt: viaductele,
podurile cu deschideri mai mari de 10 m şi podeţe cu deschideri între 0,5 şi 10 m.
Trecerile la nivel cu calea ferată în mare parte nu dispun de instalaţii automate de
semnalizare rutieră fără bariere şi nu sunt păzite.
Pasajele denivelate, superioare sau inferioare de pe traseul căilor ferate sunt într-un număr foarte
mic.
Reţeaua de căi aeriene
Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu-Constanţa unul dintre cele mai
importante aeroporturi din România. Este amplasat pe DN 2A Constanţa - Hârsova - Bucuresti, la
cca 24 km N - NV faţă de municipiul Constanţa, pe teritoriul administrativ al comunei Mihail
Kogălniceanu. Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu Constanţa este amplasat într-o zona
plană, fiind înconjurat de suprafeţe agricole. Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu-
Constanţa prezintă un interes major în crearea unei baze pentru transportul aerian de mărfuri şi
datorită amplasării poate deveni un aeroport de tranzit către Orient şi Asia.
Activitatea Aeroportului Internaţional Mihail Kogălniceanu-Constanţa este în strânsă
legătură cu dezvoltarea economică a regiunii în care este amplasat. Politica flexibilă şi
stimulativă de tarifare a serviciilor oferite companiilor aeriene, creşterea şi diversificarea
serviciilor oferite pasagerilor şi operatorilor aerieni cât şi aplicarea unei politici active de
marketing, alcătuiesc strategia de dezvoltare continuă a traficului aeroportuar.
Aerodromul Tuzla este situat pe coasta Mării Negre, la jumătatea distanţei între
Constanţa şi Mangalia, la o distanţă de 3 km faţă de comuna Tuzla şi are o suprafaţă de 36 ha şi
piste cu lungimi de 530-1100m. Tipurile de operaţiuni de zbor care pot fi efectuate pe acest
aerodrom sunt zboruri VFR ziua si noaptea.
Reţeaua de căi navigabile
Zona studiată este străbătută de coridorul VII Dunărea – axa 18 din cadrul reţelei TEN-T.
Navigaţia maritimă se desfăşoară în mare măsură cu nave de mare tonaj, iar 60% din
importurile şi exporturile României se derulează prin portul Constanţa. Reţeaua navigabilă pe
Marea Neagră dispune de 3 porturi maritime şi 6 porturi fluviale-maritime. Portul Constanţa
reprezentând o placă turnantă pentru întreg traficul de pe Marea Neagră şi reprezintă de asemenea
124

un punct-cheie pentru relaţia Marea Neagră - Marea Nordului. Prin folosirea portului Constanţa, ruta
dintre Canalul de Suez, Mediterana de est şi Europa Centrală se scurtează cu 300 km.
În acelaşi timp, folosirea sistemelor RO-RO şi ferry-boat existente în portul Constanţa
asigură legătura dintre Continentul european şi Orientul Mijlociu. Aceste rute sunt folosite în special
pentru resurse energetice şi transport de marfă. Atât porturile fluviale-maritime cât şi cele maritime
dispun în prezent de zone libere în apropierea vămii.
Portul Constanţa este cel mai mare şi cel mai adânc port din Marea Neagră având terminale
pentru aproape toate tipurile de mărfuri, inclusiv terminale pentru containere ferry-boat. Trebuie
menţionat faptul că manipularea mărfurilor se face de către 15 operatori privaţi (sau ale căror
companii sunt în curs de privatizare), iar serviciile de pilotaj, remorcaj, aprovizionare etc. sunt deja
private. Suprafaţa Portului Constanţa este de 3.600 hectare cu suficiente spaţii de depozitare având
legături bune cu celelalte moduri de transport: feroviar, rutier, aerian şi fluvial, având acces direct
prin canalul Dunăre-Marea Neagră la coridorul traseuropean Rhin-Main-Dunăre. Portul Constanţa
se bucură de asemenea de o poziţie strategică la intersecţia drumurilor comerciale care unesc Europa
cu Orientul Mijlociu şi Îndepărtat, Nordul Africii, Comunitatea Statelor Independente, Caucaz şi
Asia Centrală.
În anul 2007, în portul Constanţa au sosit 77 de nave şi peste 24.000 de turişti străini. La
terminalul de pasageri au acostat 42 de nave maritime şi 35 fluviale.
Construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră şi darea în funcţiune a Canalului Dunăre-
Main-Rin au permis crearea unei căi fluviale de o mare importanţă europeană, care leagă Marea
Nordului de Marea Neagră
Fluviul Dunărea străbate zona de studiu în partea de nord, având un şenal navigabil fluviomaritim
pe porţiunea Brăila-Galaţi-Tulcea, fiind principala arteră de navigaţie transeuropeană –
coridorul VII sau axa 18 din cadrul reţelei TEN-T, care asigură legături pe apă la Marea Neagră şi
Marea Mediterană.
Navigaţia fluvială se practică în cea mai mare parte pe Dunăre. Pe Dunărea maritimă, în
aval de Brăila, pot circula nave cu pescaj care depăşeşte 7 m. Pe Dunărea fluvială (în amonte de
Brăila), circulă nave de tonaj mai mic şi cu un pescaj de până la 2-2,5 m.
Transportul naval de pasageri asigură curse zilnice pentru pasageri pe cele trei braţe ale
Dunării: Chilia, Sf. Gheorghe şi Sulina, astfel:
- pe braţul Chilia transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee: Tulcea-
Pătlăgeanca, Tulcea-Ceatalchioi, Tulcea-Plaur, Tulcea-Pardina, Tulcea-Tatanir, Tulcea-Chilia
- pe braţul Sf. Gheorghe transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee:
Tulcea-Bălteni de Sus, Tulcea-Mahmudia, Tulcea-Murighiol, Mahmidia-Sf. Gheorghe
- pe braţul Sulina transportul pasagerilor se desfăşoară pe următoarele trasee: Tulcea-
Partizani, Tulcea-Maliuc, Tulcea-Gorgova, Tulcea-Crişan, Crişan-Caraorman, Crişan-Mila 23
Transportul combinat
În municipiul Constanţa există două terminale de transport combinat – Constanţa Mărfuri
şi Port Constanţa. În Portul Constanţa există patru terminale de containere, care sunt operate de către
Constanta South Container Terminal, Socep, Umex si APM Terminals. În ultimii zece ani,
capacitatea de operare a înregistrat un trend ascendent, ajungând la aproximativ 1.000.000 TEU
pentru întregul port. (1 TEU reprezintă un container de 20 de picioare). Astfel, la nivelul întregului
port, traficul de containere a înregistrat noi recorduri în ultimii ani, iar traficul de tranzit a crescut la
peste 50% din totalul containerelor operate. Portul Constanta devenind un centru de distribuţie a
containerelor pentru regiunea Mării Negre.
În Portul Constanţa există două terminale RO-RO echipate adecvat pentru operarea oricărui
tip de vehicul. Vehiculele sunt exportate spre Brazilia, Columbia, China si Turcia.
125

Terminalul Ferry-Boat este operat de SNTFM - CFR Marfa şi pune la dispoziţie facilităţi
pentru mărfurile încărcate în vagoane, containere, camioane, acestea fiind transportate pe nave ferry
spre porturi din Georgia şi Turcia.
Zone libere
Zona Liberă Sulina a fost înfiinţată în 1978, fiind reglementată prin H.G. nr. 156/1993.
Aceasta este situată la extremitatea estică a Dunării, respectiv la vărsarea braţului Sulina în Marea
Neagră. Are o suprafaţă de 100,49 ha, dispunând de o infrastructură şi o dotare portuară deosebit de
complexă. Activităţile preponderente desfăşurate în această zonă fiind cele comerciale , acestea fiind
îngreunate din cauza lipsei drumurilor, a căilor ferate Din acest motiv activitatea este orientată şi
spre alte sectoare, cum ar fi cel al producţiei şi al serviciilor. In prezent activităţile din această zonă
nu se ridică la parametrii proiectaţi, zona nefiind folosită la capacitate.
Zona Liberă Constanţa-Sud şi Zona Liberă Basarabi aflate sub o administraţie unică, au
fost înfiinţate prin H.G. nr. 410/1993, modificată şi completată prin H.G. nr. 191/1997 şi H.G.
nr.788/1997. Zona Liberă Constanţa-Sud este amplasată în partea sudică a portului Constanţa şi are
o suprafaţă de 134,60 ha împărţită în trei platforme. Din anul 1997, aceasta s-a extins în complexul
portuar Basarabi, formându-se Zona Liberă Basarabi, care funcţionează ca o sucursală a Zona Liberă
Constanţa-Sud şi are o suprafaţă de 11,4 ha din care 0,7 ha acvatoriu. Zona Liberă Constanţa-Sud
beneficiază de extinderea infrastructurilor de transport-maritim, fluvio-maritim, feroviar şi rutier,
care fac legătura cu diverse surse de aprovizionare şi pieţe de desfacere din Europa Centrală,
Bazinul Mediteranean, Orientul Apropiat şi Mijlociu, prin acestea derulându-se un trafic intens de
mărfuri care este favorizat şi de existenţa unei linii de ferry-boat şi terminal RO-RO.
Scopul acestor zone este de atragere de capital străin pentru introducerea de tehnologii noi,
de a promova schimburile internaţionale şi de a sporii posibilităţile de folosire a resurselor
economiei naţionale.
Facilităţile oferite de zonele libere sunt: facilităţi vamale, facilităţi fiscale şi facilităţi
comerciale.
Puncte de control şi trecere a frontierei
Pe raza zonei de studiu sunt următoarele puncte de trecere a frontierei-conform
OG.nr.15/2001:
• Aeroportul Mihail Kogălniceanu- punct aeroportuar deschis traficului internaţional, situat în
interiorul ţării;
• Constanţa - punct portuar de trecere deschis traficului internaţional, situat în interiorul ţării;
• Constanţa-Sud – Agigea - RO-RO, punct portuar de trecere deschis traficului internaţional, situat
în interiorul ţării;
• Mangalia - punct portuar de trecere deschis traficului internaţional, situat în interiorul ţării;
• Midia - punct portuar de trecere deschis traficului internaţional, situat în interiorul ţării;
• Periprava - punct portuar de mic trafic;
• Sulina - punct portuar de trecere deschis traficului internaţional, situat în interiorul ţării;
- transportul de ţiţei, produse petroliere, gaze, reţele electrice, reţele de
telecomunicaţii;
- echiparea edilitară a localităţilor ;
- zone terestre şi marine pentru activităţi militare.
126

2.5.4.5 Transportul de ţiţei, produse petroliere, gaze
o Reţele de ţiţei si produse petroliere
Conductele de transport ţiţei s-au montat din necesitatea legării câmpurilor petrolifere cu
rafinăriile învecinate şi, de asemenea, a porturilor dunărene şi a portului Constanţa cu rafinăriile
aflate în zona petroliferă subcarpatică. Aceste conducte, în lungime de circa 4500 km, fac parte din
Sistemul naţional de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului (SNTTGCE).
Conductele de transport a produselor petroliere leagă, la rândul lor, rafinăriile din zona
Ploieşti de portul Constanţa, de Giurgiu şi de Braşov. Ele fac parte din Sistemul naţional de
transport prin conducte al produselor petroliere (SNTCPP).
Pe traseul conductelor de transport se află amplasate staţii de pompare, precum şi depozite
şi rampe de încărcare în cisterne de cale ferată sau în cisterne autotractate.
Ţiţeiul brut şi produsele pertroliere sunt transportate prin conducte la o presiune de lucru
de cca. 40 bar. Conductele sunt din oţel, fiind prevăzute cu protecţie catodică. Ele sunt amplasate
îngropat, la adâncimea de 0,8…1,2 metri , cu excepţia traversării de obstacole naturale şi artificiale
(ape curgătoare, depresiuni, văi adânci etc) când sunt montate şi aerian pe rampe, poduri sau alte
sisteme destinate numai acestui scop şi executate din materiale necombustibile. Inainte şi după
traversare se prevăd robinete de secţionare, precum şi cămine pentru colectarea produsului scurs.
Traseul conductelor de transport pe teren este indicat cu borne metalice de potenţial şi prin
borne de beton amplasate, în general, din 500 m în 500 m. De-a lungul conductelor există cămine de
godevilare (curăţare a depunerilor).
Traseul conductelor este verificat de operatori de câmp (veghetori) pe sol şi, uneori, din
elicopter. In ultimul timp, acestora li s-au alăturat jandarmii care păzesc aceste reţele care sunt tot
mai des supuse agresiunilor infracţionale.
Inainte de Primul război mondial conductele de ţiţei şi produse petroliere din Municipiul
Constanţa au fost astfel amplasate încât să ocolească oraşul pe la est şi sud până în zona portului şi
a căii ferate. Treptat, unele dintre aceste trasee au rămas în oraş, ca şi vechile depozite de ţiţei şi
produse petroliere, ceea ce are implicaţii defavorabile asupra mediului şi prezintă un risc ridicat de
incendiu.
Zona nordică a municipiului nu prezintă servituţi din acest punct de vedere, conductele
spre Midia ocolind intravilanul.
In zona sudică a municipiului sunt amplasate conductele de ţiţei şi produse petroliere care
fac legătura între port, depozite şi rafinăriile din ţară. Există cazuri în care aceste conducte sunt
amplasate în paralel cu conductele de termoficare, apă, canalizare, cabluri electrice, eventual abur
tehnologic. In aceste condiţii (străzi vechi, înguste) nu există posibilitatea respectării distanţelor
minime de siguranţă impuse de normative (câte 15 m de o parte şi de cealaltă a conductelor) şi nici
a distanţelor minime necesare lucrărilor de întreţinere şi reparaţii.
Amplasarea reţelelor de ţiţei şi produse petroliere, ca şi a depozitelor aferente începând cu
circa un secol în urmă a condus la poluarea accentuată a solului şi subsolului, iar depăşirea duratei
normate de funcţionare, uzura conductelor, ca şi prelevările ilegale de combustibili pot conduce la
incendii şi explozii.
De asemenea, o problemă o constituie faptul că, în conformitate cu prevederile Legii
18/1991, s-au făcut împroprietăriri şi pe terenurile de deasupra reţelelor de transport sau în imediata
lor vecinătate, ajungându-se uneori la realizarea unor construcţii ilegale în zona de siguranţă a
conductelor şi/sau la dificultăţi în realizarea întreţinerii şi reparaţiilor, deşi Legea fondului funciar
18/1991 (cu completările ulterioare) şi Legea petrolului 134/1995 conţin prevederi exprese în acest
sens.
127

Dezafectarea depozitelor din zona centrală a municipiului Constanţa (zona Gării CFR şi
Str. Caraiman) devine imperativă deoarece ele constituie surse majore de poluare şi prezintă un
pericol de incendii şi explozii.
De asemenea, dezafectarea reţelelor de pompare a ţiţeiului şi produselor petroliere, va
conduce la o dezvoltare urbanistică normală, fără servituţile impuse de construcţiile propriu-zise ale
reţelelor de fluide combustibile şi staţiile de pompare, precum şi de zonele de securitate aferente.
Pe lângă conductele care leagă portul Constanţa de zonele de depozitare din interiorul şi
din sudul oraşului, precum şi de zona de prelucrare a ţiţeiului de la nord de oraş (Rafinǎria Midia),
în zona studiată mai există conducte spre şi de la rafinăriile din zonele Ploieşti şi Piteşti. Traseul
acestor conducte este orientat aproximativ est - vest, ele fiind amplasate grupat urmând un traseu
comun spre Cernavodă, în general paralel cuCanalul Dunǎre –Marea Neagrǎ de unde traversează
cele 2 braţe ale Dunării.
Acest traseu va putea constitui primul tronson al oleoductului Constanţa – Trieste, portul
Constanţa având facilităţile necesare pentru preluarea şi stocarea ţiţeiului, iar Rafinăria de la Midia
capacităţi pentru prelucrarea acestuia.
Capacitatea de transport a oleoductului va fi de 60 milioane tone anual, pe trasu putând fi
aprovizionate şi rafinăriile din Romănia, Ungaria, Serbia, Croaţia, Slovenia, Italia, sudul Germaniei,
Austria.
România are o capacitate de prelucrare a ţiţeiului de 34 milioane tone pe an, din care nu
foloseşte în prezent decât 13 milioane, şi un deficit de 6 milioane tone de ţiţei pentru nevoi proprii.
Necesarul de petrol în ţările vecine este de 70 milioane tone pe an.
o Alimentarea cu gaze naturale
La ora actuală, în România, alimentarea cu energie termică este din ce în ce mai mult
dependentă de alimentarea cu gaze naturale, în special în localităţile urbane.
Deşi este unul dintre cele mai mari şi importante oraşe ale României, până de curând (1999-
2002) Municipiul Constanţa nu a fost alimentat cu gaze naturale, ceea ce a constituit un serios
handicap în rezolvarea alimentării cu căldură şi apă caldă menajeră în special a locuinţelor
individuale şi a clădirilor publice.
De asemenea, cu excepţia Municipiului Constanţa, până în prezent nu au fost alimentate
nici localităţile balneare din zona studiată în PATZ, fapt ce duce la utilizarea dificilă şi cu cheltuieli
ridicate a bazelor de tratament balnear, dar şi a celor de cazare (aceasta din urmă pentru activităţi în
afara turismului estival) în perioadele de tranziţie sau în perioada rece a anului.
Prepararea apei calde menajere se face folosind combustibilul lichid, instalaţiile solare
centralizate (Eforie, Costineşti, Năvodari), care puteau asigura o proporţie însemnată din consum,
fiind în cel mai bun caz abandonate, în conservare.
Cantitatea totală de gaze distribuită anual, în mii m 3 / an:
Anul/localitatea 1998 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Constanţa - 6734 18249 11486 19907 26502 264536 266000 253714 239009
Medgidia - - - 22 1461 4152 28496 5920 12263 18530
Năvodari 1650 ….. 8455 15532 37056 27444 4973 38120 24935 27768
Ovidiu - 661 860 1126 1334 1266 1765 2112 2103 2567
M.Kogălniceanu - - - - - - - 319 725 1468
Cogealac - - - - - - - - - 103
128

Cantitatea de gaze distribuită anual pentru uz casnic, mii m 3 / an
Anul/localitatea 1998 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Constanţa - 32,9 70,6 89,4 135,9 163 213,6 283 316,4 369,5
Medgidia - - - 3,3 10,5 11,2 27,5 31 60 71,5
Năvodari 9,6 9,6 7,2 7,2 7,3 14,9 11,2 41 68 68,7
Ovidiu - 3,4 6,7 8,9 9,4 15,1 22,4 27 27,2 31,8
M.Kogălniceanu - - - - - - - 14 39 39
Cogealac - - - - - - - - - 20,8
Lungimea conductelor de distribuţie, în km:
Anul/localitatea 1998 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Constanţa - 32,9 70,6 89,4 135,9 163 213,6 283 316,4 369,5
Medgidia - - - 3,3 10,5 11,2 27,5 31 60 71,5
Năvodari 9,6 9,6 7,2 7,2 7,3 14,9 11,2 41 68 68,7
Ovidiu - 3,4 6,7 8,9 9,4 15,1 22,4 27 27,2 31,8
M.Kogălniceanu - - - - - - - 14 39 39
Cogealac - - - - - - - - - 20,8
[Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică]
Alimentarea cu gaze naturale a Municipiului Constanţa a fost proiectată printr-un inel de
repartiţie de medie presiune DN 600 mm (Ø 24”) din care erau prevăzute a se alimenta 8 staţii de
reglare de sector (SRS). Conducta de repartiţie a fost realizată pe o lungime de 15 km, fiind
recepţionată şi pusă în funcţiune între anii 1999 – 2002, inelul urmând a fi finalizat prin execuţia a
încă 3 km, tronson prevăzut a se executa peste cca. 5-6 ani. Din cele 8 SRS au fost realizate şi puse
în funcţiune 5 staţii, prin intermediul cărora alimentarea cu gaze a municipiului prin reţeaua de
distribuţie se face în condiţii foarte bune, conductele comportându-se bine în exploatare şi
neînregistrându-se disfuncţionalităţi. La lungimea totală de 410 km a străzilor municipiului,
lungimea conductelor de distribuţie era în 2008 de 370 km.
In momentul înfiinţării distribuţiei de gaze naturale, debitele au fost calculate pentru
ipoteza în care o parte dintre punctele termice se vor transforma în centrale termice pe combustibil
gazos, fapt care însă nu s-a întâmplat, astfel încât există o rezervă pentru alimentarea viitorilor
consumatori amplasaţi în principal în zonele propuse pentru extinderea municipiului.
Infiinţatea distribuţiei de gaze, aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 408/1997
prevedea transformarea în centrale termice a unui număr de 38 PT din cele 134 PT (cu o capacitate
instalată de 228 Gcal/h, din 674 Gcal/h)în prezent fiind necesară transformarea doar a 2 puncte
termice (PT 37 şi PT 47 cu o capacitate instalată de 17,6 Gcal/h).
Tot în HGR 408 / 1997 se prevedea un debit instalat de gaze pentru centralele termice de
cuartal de 30.000 m 3 N/h şi pentru blocuri de locuinţe, gospodării individuale şi obiective socialculturale
– 80.000 m 3 N/h.
Structura inelară a reţelei de repartiţie de medie presiune, precum şi prevederea celor 8 SRS
alimentate din aceasta, precum şi dimensionarea reţelelor de distribuţie de presiune redusă permit o
mare fiabilitate şi flexibilitate în asigurarea consumatorilor actuali, cât şi a celor viitori.
In primul tabel de mai sus, creşterea spectaculoasă a consumului anual de gaze în anul
2005 faţă de anul 2004 se datorează trecerii funcţionării CET Palas de pe cărbune şi păcură pe gaze
naturale şi păcură, ceea ce a contribuit ca, împreună cu reabilitarea punctelor termice şi a reţelelor de
129

transport şi distribuţie a agenţilor termici, să conducă la debranşarea de la sistemul de alimentare
centralizată cu energie termică (SACET) a unui procent de numai 5,5% dintre consumatori.
Alimentarea cu gaze pentru încălzire, prepararea apei calde menajere şi prepararea hranei în
zona Peninsulei Tomis a Municipiului Constanţa constituie un factor important pentru revitalizarea
şi modernizarea clădirilor din această zonă.
Prin introducerea alimentării cu gaze va creşte confortul locatarilor şi se vor crea condiţiile
pentru construirea de noi clădiri care să păstreze caracteristicile urbanistice ale zonei istorice.
In Municipiul Medgidia distribuţia de gaze naturale s-a înfiinţat în anul 2002 centralele
tarmice fiind reabilitate, modernizate şi trecute pe funcţionare pe gaze naturale, aceasta reflectînduse
în primul tabel de mai sus prin creşterea consumului în anul 2005 faţă de 2004.
Alimentarea cu gaze naturale a oraşului Năvodari s-a realizat înainte de 1989, acestea fiind
utilizate până în anul 2005 exclusiv pentru Intreprinderea de superfosfaţi şi acid sulfuric.
Alimentarea cu energie termică a clădirilor de tip condominiu şi a celor publice s-a făcut de la CET
Năvodari cu funcţionare pe păcură.
Infiinţarea distribuţiei de gaze naturale în oraşul Ovidiu datează din anul 2000, o dată cu
aceea a Municipiului Constanţa, cea mai mare parte din cantitatea de gaze livrată fiind utilizată
pentru uz casnic, CET Ovidiu, cu funcţionare pe lignit fiind oprită, locatarii care iniţial au fost
racordaţi la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) montându-şi
microcentrale termice murale de apartament.
Localitatea Mihail Kogălniceanu este alimentată cu gaze începând din anul 2006, iar
Cogealac din anul 2008.
Localităţile în care sunt înfiinţate distribuţii de gaze naturale sunt amplasate grupat,
alimentarea lor făcându-se atât din sistemul de conducte 2 DN 1200 mm şi 1 DN 1000 mm care
tranzitează Dobrogea dinspre Ucraina spre Turcia (Isaccea – Cogealac – Medgidia – Negru Vodă),
cât şi prin intermediul conductei de transport DN 600 mm Mihai Bravu (jud. Tulcea) – Cogealac –
Nazarcea – Palazu Mare - Constanţa, cât şi din sistemul platformelor de foraj din Marea Neagră
(Lebăda).
Extinderea alimentării cu gaze naturale la staţiunile balneare şi turistice de la sud de
Constanţa (Eforie, Techirghiol, Costineşti, Mangalia) prezintă o serie de avantaje certe, prezentate
în subcapitolul privind Alimentarea cu energie termică.
In ceea ce priveşte alimentarea cu gaze a localităţilor din Delta Dunării şi din zona
Complexului lagunar Razelm – Sinoie, introducerea gazelor naturale este mai dificilă necesitând
studii aprofundate din punct de vedere tehnic, dar şi al protejării mediului, dar şi investiţii
substanţiale.
In concluzie, din punct de vedere energetic şi al dezvoltării durabile este important ca
alimentarea cu gaze să nu devină un concurent al alimentării cu energie termică din sisteme
centralizate, ci acestea să se completeze reciproc, combustibilul superior, cu grad redus de poluare
să fie utilizat într-un sistem cu pierderi minime în sistemele de transformare şi distribuţie şi cu
consumatori care să utilizeze în mod raţional energia termică.
Echipamentele actuale de producere a anergiei termice pentru încălzire şi prepararea apei
calde menajere funcţionând pe gaze naturale prezintă o serie de facilităţi şi avantaje care permit
producerea agenţilor termici în funcţie de cerinţe şi de posibilităţile financiare ale utilizatorilor
finali, iar zonele turistice, balneare şi cele cu monumente de arhitectură fiind cele care ar trebui să
beneficieze în primul rând de utilizarea acestui combustibil.
Reţelele de repartiţie şi distribuţie, instalaţiile aferente, precum şi instalaţiile utilizare sunt noi,
neexistînd probleme cauzate de uzura fizică şi morală. Se respectâ astfel prevederile Normelor
tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale
NTPEE 2008, în vigoare în prezent.
130

o Reţele de transport gaze naturale
Teritoriul Dobrogei este tranzitat de 3 conducte de transport a gazelor naturale din Rusia
către Turcia (via Ucraina, România şi Bulgaria) având 2 DN 1200 mm (Ø 48”) şi, respectiv, 1 DN
1000 mm (Ø 40”). Conductele urmează, după subtraversarea Dunării, traseul Isaccea – Nalbant –
Ceamurlia – Cogealac – Târguşor – Castelu – subtraversare Canal Dunăre–Marea Neagră -
Ciobăniţa - Negru Vodă. Ele se învecinează astfel cu limita de vest a zonei studiate, traversând
teritoriul administrativ al comunelor Nicolae Bălcescu, Castelu şi Poarta Albă.
In paralel cu aceste conducte este amplasată o conductă DN 600 mm (Ø 24”) pe traseul
Mihai Bravu – Cogealac – Năvodari. Conducta se leagă la Sistemul naţional de transport a gazelor
în zona Şendreni – Galaţi şi, după traversarea Dunării, întâlneşte cele trei conducte de tranzit, la
Mihai Bravu din jud. Tulcea, mergând apoi paralel cu ele până la Cogealac. Municipiul Constanţa
este alimentat prin intermediul unui racord DN 600 mm (apoi DN 500 mm) amplasat pe teritoriul
administrativ al localităţilor Mihail Kogălniceanu – Poarta Albă (Nazarcea) – Palazu Mare –
Constanţa.
Localităţile în care sunt înfiinţate distribuţii de gaze naturale sunt amplasate grupat:
Constanţa, Medgidia, Năvodari, Ovidiu, Mihail Kogălniceanu, Cogealac.
Municipiul Constanţa este alimentat prin intermediul unei staţii de reglare măsurare predare
(SRMP) amplasată pe str. Stefăniţă Vodă, consumul maxim orar pentru consumatorii din Constanţa
fiind de circa 150.000 m 3 N/h.
Pentru conductele de transport de înaltă presiune, în vederea asigurării funcţionării
normale a acestora şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, s-au
instituit zone de siguranţă şi de protecţie în care se impun terţilor restricţii şi interdicţii prevăzute
de Normele tehnice pentru proiectarea şi executarea conductelor de alimentare din amonte şi de
transport gaze naturale, aprobate prin Decizia preşedintelui ANRGN nr. 1220/2006 şi publicate în
MO 960 bis / 29.11.2006.
2.5.4.6. Alimentarea cu energie termică
Alimentarea cu energie termică este din ce în ce mai mult interdependentă de alimentarea
cu gaze naturale. In localităţile din zona studiată în cadrul prezentului PATZ, alimentarea cu căldură
se află într-un amplu proces de restructurare, din cauza faptului că dezvoltarea urbanistică nu a fost
însoţită şi de cea a dotărilor edilitare aferente, în cazul de faţă, sursele de alimentare cu energie
termică, puncte termice, reţele de agenţi primar şi secundari şi instalaţii la consumatori, precum şi de
faptul că, exceptând Municipiul Constanţa, vechile surse termice centralizate, uzate fizic şi moral,
au fost scoase din funcţiune fiind înlocuite de multe ori cu surse de mică putere termică instalată, dar
care reprezintă soluţii de minimă rezistenţă, fără o preocupare pentru dezvoltarea durabilă.
Zona studiată se află, din punct de vedere al temperaturilor exterioare de calcul (conform
SR 1907/1-1997) în zona climatică I cu t exterior = - 12 o C, viteza vântului de calcul în localităţi
fiind 5 m/s (zona eoliană II).
In tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de energie termică livrate din surse
centralizate în perioada 1998-2008 pentru localităţile amplasate în zona studiată.
Anul /
localitatea
1998 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Constanţa 1009147 943283 692914 739146 695096 760152 685257 608236 620460
Mangalia 72248 38025 37969 43025 58623 47354 50813 51055 51290
Medgidia 56374 38640 22755 18837 24139 25111 26402 14263 28878
Murfatlar 280 260 260 350 380 388 316 358 320
131

Eforie 2533 2498 2308 2714 2925 2827 3457 3299 3274
Năvodari 91944 66828 73986 69787 58213 58387 89912 57590 57976
Techirghiol 2146 412 405 44 132 369 358 453 446
M.Kogălniceanu 216 - - - 412 394 372 351 338
[Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică]
Sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din localităţile Ovidiu
(alimentată dintr-o centrala electrică de termoficare pe combustibil solid), Sulina, Negru Vodă, Tuzla
(centrale termice de cuartal pe combustibil lichid) şi-au încetat activitatea în jurul anului 2000.
La localităţile prezentate mai sus şi care în prezent mai sunt alimentate cu energie termică
din surse centralizate, se constată o scădere accentuată în 2001 faţă de 1998, urmată de o creştere
lentă şi o relativă stabilizare a cantităţii anuale de energie termică livrată. Scăderea a avut drept cauză
creşterea preţului Gcal, precum şi reducerea activităţiilor industriale, turistice şi balneare, iar
creşterea ulterioară s-a datorat revirimentului parţial al acestor activităţi, cu variaţii produse de
caracteristicile climatice din diverşi ani (în special iernilor mai blânde).
Alimentarea cu energie termică pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere a
Municipiului Constanţa se realizează de la CET Palas.
Capacitatea CET Palas de a produce energie termică sub formă de apă fierbinte este de
maxim 500 Gcal/h (581 MWt) pentru un debit de apă fierbinte preluat de consumatori de 5800 t/h. In
condiţiile în care debitul de apă fierbinte preluat de consumatori ar creşte până la 7000 t/h, centrala
poate asigura această capacitate maximă instalată.
Capacitatea CET Palas de a produce energie termică sub formă de abur este de maxim 250
Gcal/h (290 MWt) din care pentru consumul tehnologic 75 Gcal/h. RADET Constanţa alimentează
cu căldură un număr de 86.800.
In Municipiul Mangalia alimentarea centralizată cu căldură şi apă caldă menajeră se face de
la centrale termice de cuartal alimentate pe combustibil lichid uşor. Hotelurile sanatoriale cu baze de
tratament care funcţionează şi iarna sunt, de asemenea, echipate cu centrale termice proprii
funcţionând pe combustibil lichid uşor (CLU).
Aceeaşi situaţie este şi în oraşul Eforie, unde este în funcţiune o centrală termică de cuartal
funcţionând pe combustibil lichid, precum şi centrale termice proprii unora dintre consumatorii cu
baze de tratament cu funcţionare în tot timpul anului.
In Municipiul Medgidia alimentarea cu energie termică se face de la centrale termice de
cuartal, care iniţial au funcţionat pe combustibil lichid, fiind apoi trecute pe combustibil gazos, în
paralel cu modernizarea echipamentelor şi instalaţiilor din aceste centrale. S-au montat, de asemenea,
centrale termice de bloc, dar, în special, microcentrale termice murale funcţionând pe gaze naturale.
Oraşul Năvodari este alimentat de la CET Midia - Năvodari, centrală echipată cu
următoarele echipamente, combustibilul utilizat în surse fiind gazele naturale şi păcura.
CET Ovidiu funcţionând pe lignit a fost prevăzută pentru alimentarea oraşului Ovidiu, dar
din anul 2002 şi-a oprit activitatea, cele circa 450 apartamente din locuinţele tip condominiu fiind
încălzite cu gaze naturale sau cu alte sisteme, unele din ele improvizate.
In oraşul Techirghiol centrala termică funcţionează pe combustibil lichid, după
retehnologizare cantitatea de energie termică livrată fiind în creştere după un minim de circa 0,1
Gcal/an*apartament în anul 2003.
La Mihail Kogălniceanu, centrala termică pe combustibil lichid şi-a oprit acivitatea în anii
2001-2003, livrarea căldurii fiind reluată în anul 2004 odată cu retehnologizarea acesteia şi, din
2006, cu înfiinţarea distribuţiei de gaze în localitate.
La Costineşti, fiecare consumator mai important este echipat cu o centrală termică
individuală funcţionând pe CLU.
132

Consumatorii din blocurile de locuinţe din oraşul Sulina şi-au instalat microcentrale
termice de apartament funcţionând pe butelii de aragaz.
O acţiune importantă pentru utilizarea raţională a combustibililor şi energiei termice în
clădiri o constituie izolarea termică a anvelopei clădirilor pentru încadrarea în prevederile Legii nr.
372 / 2005 privind performanţa energetică a clădirilor.
2.5.4.7 Reţele electrice
Zona studiată în cadrul PATZ cuprinde un număr de 10 oraşe şi 32 comune din judeţele
Tulcea şi Constanţa, unităţi administrativ teritoriale care se află amplasate de-a lungul litoralului
românesc al Mării Negre pe o adâncime de circa 20…30 km în interiorul Dobrogei.
Zona studiată are un caracter complex cuprinzând zona dinspre Marea Neagră a Deltei
Dunării, complexul lagunar Razelm, zona portuară şi industrială aferentă Municipiului Constanţa,
precum şi zona turistică şi balneară a litoralului Mării Negre cuprinsă între Năvodari şi Vama
Veche. In zona studiată mai sunt cuprinse Gurile Dunării şi o zonă a Canalului Dunăre – Marea
Neagră.
Această diversitate a teritoriului a condus, precum şi vecinătatea Dunării, a Mării Negre,
precum şi Canalul Dunăre – Marea Neagră au condus la necesitatea asigurării energetice
corespunzătoare a consumatorilor industriali şi urbani (locuinţe şi dotări aferente).
Portul Constanţa – important inclusiv pentru tranzitul ţiţeiului şi produselor petroliere – a
contribuit la implementarea unor termocentrale, iar Dunărea la amplasarea Centralei
nuclearoelectrice (CNE) de la Cernavodă.
Producţia de energie electrică este realizată în cadrul a două centrale termoelectrice, o
centrala hidroelectrică şi în cadrul Centralei nuclearoelectrice Cernavodă, situată la o distanţă de
cca. 60 Km vest de municipiul Constanţa, Cele doua centrale electrice de termoficare sunt CET
Palas din Municipiul Constanta, cu o putere electrică instalată de 250 MW si CET Midia-
Navodari, cu o putere electrică instalata de 100 MW.
Centrala hidroelectrica Agigea este de tip "pe firul apei" si se compune din doua corpuri
amplasate simetric, pe o parte si pe alta a capului amonte al ecluzei Agigea, total subordonate
functionarii Canalului Dunare-Marea Neagra. CHE Agigea a fost pusa in functiune in anul 1987 cu
scopul valorificarii energetice a debitelor de apa ramase disponibile dupa folosintele la irigatii,
industrie si ecluza. Centrala are o putere electrică instalata de 2 x 5,5 MW si productia de energie
electrica intr-un an mediu este de 58 GWh/an.
Centrala nuclearoelectrică Cernavodă, în interdependenţă cu zona studiată, funcţionează
în prezent la 20% din capacitatea finală pentru care a fost proiectată şi utilizează una dintre cele mai
avansate şi eficiente tehnologii din domeniu, fiind cea mai modernă şi mai sigură centrală
nuclearoelectrică din Europa Centrală şi de Est. Cele doua unitati in functiune ale centralei asigura
anual o cantitate de energie electrică de circa 11 TWh (18% din producţia naţională).
În perspectivă se studiază construirea unei centrale termoelectrice, pe combustibil solid,
amplasată în zona portului Constanţa.
Reţelele electrice care străbat zona fac parte din Sistemul Energetic Naţional (SEN) al
României şi sunt interconectate la reţelele europene prin conexiuni nord – sud LEA 400 kV
(Vulcăneşti – R. Moldova, respectiv Dobrudja – Bulgaria) şi LEA 750 kV, funcţionând în prezent
tot la 400 kV (Ucraina Sud, respectiv Varna).
Alte LEA 400 kV mai sunt Constanţa Nord – Tulcea Vest (pe direcţia nord – sud) şi CNE
Cernavodă – Constanţa, precum şi CNE Cernavodă – Medgidia Sud (pe direcţia vest – est). In
teritoriul studiat, dar şi în zona învecinată, exista trei statii electrice de transformare 400/110 kV
(Constanţa Nord, Medgidia şi Tulcea Vest).
133

În conformitate cu Normele tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă
aferente capacităţilor energetice, aprobate prin Ordinul 4/2007 al ANRE, modificat prin Ordinul 49-
2007 al ANRE, pentru liniile electrice aeriene de medie si inalta tensiune, zona de protectie si zona
de siguranta coincid cu culoarul de trecere al liniei si sunt simetrice fata de axul liniei, dimensiunile
de acestora sunt: 37m pentru tensiune de 110 kV; 55m pentru tensiune de 220 kV, 75m pentru
tensiune de 400 kV
În Municipiul Constanţa, distribuţia şi furnizarea energiei electrice este asigurată de ENEL
DISTRIBUŢIE DOBROGEA S.A. CONSTANŢA. Principalii indicatori în domeniul distribuţiei,
furnizării şi consumului de energie electrică în municipiu, la nivelul anului 2009, se prezintă astfel:
• Lungimea reţelei de distribuţie a energiei electrice 1.675 km
Linii electrice de medie tensiune 550 km
Linii electrice de joasă tensiune 1.125 km
• Număr total de consumatori 131.895
Consumatori casnici 122.317
Consumatori industriali 9.375
Mari consumatori 203
• Consum mediu lunar 41.600 kWh
• Consum mediu anual 41.800 MWh
Consumul casnic 15.800.MWh
Consumul industrial 26.000 MWh
In Municipiul Constanţa, unui consumator urban i-a revenit astfel un consum anual de circa
120 kWh.
În ceea ce priveşte reţelele de distribuţie, în ultimii ani s-au realizat lucrări de reparare şi
înlocuiri a echipamentelor primare şi secundare din staţiile electrice şi posturile electrice de
transformare, în paralel dezvoltându-se pe baza tehnologiilor noi sistemele de teleconducere şi
telecomunicaţii specifice reţelelor de alimentare cu energie electrică.
Alimentarea cu energie electrică a gospodăriilor izolate, în special a celor din Delta
Dunării, constituie o operaţiune în curs de desfăşurare, fiind importantă totuşi la consumatorii
importanţi sau la cei grupaţi studierea posibilităţii de implementare a surselor alternative (energia
solară cu utilizarea celulelor fotovoltaice, amplasarea de microhidrocentrale pe firul apei, a
turbinelor eoliene, acolo unde aceasta este posibil).
2.5.4.8. Surse regenerabile de energie
Dintre toate tipurile de surse regenerabile de energie (SRE), ENERGIA SOLARĂ este
aceea care la ora actuală este cea mai uşor de utilizat, cu raportul cel mai favorabil între investiţii şi
rezultatele obţinute atât din punct de vedere economic, cât şi al rapidităţii.
In Europa, România se află în zona B de însorire (în zona A fiind Italia, Spania, Grecia
etc.), fiecare metru pătrat de teren primind de la soare, în medie, între 3,4 … 4,7 kWh / m 2 .zi.
Zona studiată coincide cu zona 0, în care potenţialul energetic al radiaţiei solare este cel
mai ridicat din România, cu o valoare de peste 1250 kWh/m 2 .an.
Cea mai răspândită utilizare a energie solare, în special pe litoralul Mării Negre, constă în
prepararea apei calde menajere. Astfel de instalaţii au fost realizate în toate staţiunile de pe litoral
(Mamaia, Eforie, Costineşti etc.), precum şi la Sulina, înainte de 1989, ele deservind unul sau mai
multe hoteluri. Ansamblurile de panouri solare, fiecare panou având 2 m 2 , erau amplasate la o
înălţime de circa 4,50 m, spaţiul de sub ele fiind folosit pentru parcarea maşinilor. Sistemele de
panouri erau cuplate cu rezervoare de apă caldă menajeră solară de câte 10.000 litri fiecare, precum
134

şi cu centralele termice care preparau apă caldă şi abur de medie presiune pentru utilizările
tehnologice ale hotelurilor deservite. După 1990 aceste sisteme au fost dezafectate şi apoi
demontate (parţial sau total), fiecare hotel preparându-şi individual apa caldă menajeră prin sisteme
clasice.
La casele individuale, metoda cea mai utilizată constă în instalarea pe acoperişuri a unor
butoaie vopsite în negru, amplasate în cutii din sticlă şi în care apa caldă se încălzeşte în cursul zilei
şi este folosită în general în seara aceleiaşi zile. Randamentul unor astfel de surse este destul de
scăzut, fiind compensat numai de costul scăzut al investiţiei.
Sistemele avansate permit o utilizare mai sigură (în special din punct de vedere al
temperaturii apei utilizate, asigurată în tot timpul zilei), precum şi în zilele înnorate şi pe o perioadă
de timp mai lungă în cursul anului.
Din punct de vedere al principiului de funcţionare folosit de captatoare sunt:
• Captatoare cu rezervor atmosferic exterior – captatoarele sunt nepresurizate, presiunea la
punctele de consum fiind asigurată de înălţimea la care se află amplasat rezervorul de
colectare a apei calde menajere; sunt recomandate pentru activităţi sezoniere şi case de
vacanţă.
• Captatoare cu rezervor presurizat exterior – captatoarele funcţionează la presiunea reţelei
exterioare de apă, fiind recomandate pentru prepararea apei calde menajere tot timpul
anului. Pot fi echipate cu o rezistenţă electrică încorporată cu funcţionare automată.
• Captatoare fără rezervor – acestea se utilizează în instalaţii mai complexe sau de
capacităţi mai mari, care stochează apa caldă într-un boiler din incinta clădirii deservite
sau în subteran. Pot fi folosite chiar şi în instalaţiile de încălzire a locuinţelor şi pentru
alimentarea piscinelor. Montate în baterii pot asigura apa caldă pentru pensiuni, hoteluri
etc. pe tot timpul anului. Alimentând un boiler cu două serpentine, una alimentată cu
agent termic preparat clasic şi una alimentată cu agent termic preparat solar, există
siguranţa alimentaării cu apă caldă cu parametrii doriţi în orice moment.
Un captator solar eficient se foloseşte cel puţin opt luni pe an. Captatorul cu tuburi vidate
poate fi folosit şi iarna, putând încălzi apa până la temperaturi de peste 120 o C, fiind mult mai
eficiente decât colectoarele plane. In zilele însorite de iarnă poate încălzi apa la temperatura
necesară unui duş (circa 35 o …40ºC).
Din punct de vedere practic, gradul de acoperire a necesarului de apă caldă oferit de către
instalaţia solară, la care în condiţii normale se poate accede, este dependent de potenţialul energetic
solar al zonei geografice în care se realizează instalaţia.
Dacă se intenţionează ca prepararea apei calde menajere cu ajutorul energiei solare să fie
făcută pe toată perioada de vară şi în perioadele de tranziţie (15 sept. – 15 nov. şi 15 mart. – 15 mai),
este recomandat ca unghiul de înclinare al captatorilor solari să fie de circa 35º faţă de orizontală.
Deoarece energia solară disponibilă este defazată cu 180º faţă de necesarul de căldură
pentru încălzire, rezultă ca importante măsurile de prevedere, în cadrul sistemului, a unei
componente de acumulare a căldurii, a izolării suplimentare a construcţiei şi a prevederii unor surse
auxiliare de energie termică.
Incălzirea solară a clădirilor nu este utilizată în special din cauza lipsei unor precedente care
să arate prezumtivilor utilizatori avantajele, dar şi limitările acestui sistem din punct de vedere al
proporţiei asigurării cu căldură şi al implicaţiilor privind amenajarea clădirii.
Atât prepararea apei calde menajere, cât şi încălzirea solară sunt limitate de lipsa
facilităţilor financiare pentru utilizatorii potenţiali ai acestor sisteme, cheltuielile iniţiale fiind relativ
mari, în special la clădirile existente.
135

Energia solară poate fi utilizată şi pentru producerea energiei electrice prin utilizarea
CELULELOR FOTOVOLTAICE, soluţie care prezintă un interes din ce în ce mai mare mai ales
pentru utilizări locale. Existenţa unei game diversificate de panouri fotovoltaice care pot fi montate
pe sol, pe acoperiş sau integrate în clădire (inclusiv cuplate cu izolaţia hidrofugă a acoperişului),
scăderea continuă a preţului celulelor, precum şi creşterea capacităţii de stocare a energiei electrice
în acumulatoare sunt premise foarte favorabile pentru ca acest tip de energie să fie folosit nu doar ca
reclamă pentru zone agroturistice ecologice, ci şi pentru asigurarea unor condiţii decente de viaţă şi
educaţie în zonele izolate, fără reţele de alimentare cu energie electrică sau cu reţele cu capacitate
insuficientă sau cu fiabilitate redusă. Investiţiile care s-ar face în linii electrice de medie şi joasă
tensiune şi posturi de transformare s-ar putea face în sisteme fotovoltaice care să fie date în custodia
utilizatorilor care ar avea tot interesul să le întreţină în bună stare de funcţionare.
Zonele favorabile din ţara noastră pentru CONVERSIA ENERGIEI EOLIENE ÎN ENERGIE
ELECTRICĂ sunt: Litoralul Mării Negre, Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei şi zona înaltă a
Munţilor Carpaţi. Potenţialul eolian al României este de 14.000 MW faţă de 15.000 MW instalaţi în
prezent în surse clasice. Este de remarcat că, până în prezent, TRANSELECTRICA a primit cereri
pentru racordarea a circa 1.000 MW din surse eoliene.
Pentru a fi rentabilă această utilizare, trebuie ca viteza medie a vântului să depăşească 3,5
m/s. Potenţialul tehnic amenajabil depinde atât de potenţialul intrinsec al vântului, cât şi de
densitatea de amplasare a turbinelor şi se defineşte ca puterea utilizabilă pe unitatea de suprafaţă de
teren şi se exprimă în W/m 2 . Valorile caracteristice care indică potenţialul tehnic amenajabil al unor
zone cu potenţiale energetice bune sunt de ordinul 0.5…1,5 W/m 2 .
Evaluarea potenţialului eolian pentru staţiile costiere Sfântu Gheorghe, Constanţa şi
Mangalia, pentru staţia de larg Gloria (aflată în largul mării la circa 48 km sud-est de Portiţa),
precum şi pentru întreg litoralul românesc s-a făcut având la bază metode specifice de estimare a
potenţialului prin măsurători, precum şi modele probabilistice de repartiţie a vitezei vântului.
La nivelul Mǎrii Negre, viteza medie a vântului variazǎ astfel:
• Sulina (în zona litoralǎ, la nivelul mǎrii): 7,1 m/s
• Mangalia (în zona litoralǎ, la nivelul mǎrii): 4,5 m/s
• Constanţa (în zona litoralǎ, la nivelul mǎrii): 5,1 m/s
• In largul Mǎrii Negre (off-shore); peste 9 m/s
• Platoul Dobrogei (la 10 m deasupra solului): 2,8...4,4 m/s
Extinderea utilizării energiei eoliene are asupra mediului înconjurător atât efecte pozitive,
cât şi efecte negative. Amploarea implementării viitoare a acestei tehnologii se bazează pe succesul
maximizării efectelor pozitive şi minimizării celor negative. Efectele directe şi indirecte ale unei
tehnologii energetice provin din fiecare etapă a dezvoltării: fabricarea echipamentului şi instalarea
lui, funcţionarea productivă a instalaţiei şi procesul de dezafectare.
Energia eoliană, ca de altfel asemenea multor tehnologii bazate pe surse de energie
regenerabilă, este de aşteptat să producă cele mai multe din efectele ei în timpul fazei de execuţie în
care se concentrează majoritatea cheltuielilor, şi anume: efectele de mediu legate de procurarea
materialelor şi riscurilor asupra mediilor în care se desfăşoară activităţile industriale. Pe de altă
parte, aceste efecte sunt comune şi altor industrii, astfel că ele pot fi evaluate destul de precis.
Această observaţie este valabilă şi pentru celelalte faze, de instalare şi de funcţionare, pentru care
efectele sunt de asemenea similare cu acelea ale întreprinderilor obişnuite. Pentru depozitarea finală
a echipamentelor (postutilizarea) trebuie să se considere numai demontarea şi depozitarea sau
reciclarea materialelor, deoarece efectele pe termen lung nu constituie o problemă în acest caz (spre
deosebire de radioactivitatea în cazul centralelor nucleare).
136

Trebuie, de asemenea, ţinut seama de faptul că aceste surse eoliene trebuie dublate în
proporţie de 30...90% de surse clasice cu pornire rapidă pentru a nu periclita funcţionare corectă a
utilizatorilor.
Poluarea aerului este deficienţa principală a surselor de energie convenţională bazate pe
combustibili fosili. Fiecare kWh de electricitate produsă de energia vântului reduce poluarea cu
circa 1 kg de CO2 şi se înlătură, de asemenea, poluarea cu pulberi, SO2 şi oxizi de azot (NOx).
In conformitate cu prevederile Ordinului nr. 4/2007 al A.N.R.E. pentru aprobarea
Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor
energetice, modificat prin Ordinul 49/2007 al A.N.R.E.:
• distanţa de siguranţă aferentă instalaţiilor eoliene faţă de clădiri locuite este
înălţimea pilonului x 3; această distanţă se poate reduce, faţă de zona de locuinţe,
cu acordul comunităţii locale, până la o valoare minimă egală cu înălţimea
pilonului + lungimea palei + 3 m;
• distanţa instalaţiei eoliene destinată satisfacerii consumului propriu al unei zone de
locuinţe va fi cel puţin egală cu înălţimea pilonului + lungimea palei + 3 m;
• distanţa instalaţiei eoliene proprii a unei locuinţe nu se normează
Noţiunea de potenţial eolian ε se foloseşte pentru energia medie anuală care traversează
unitatea de suprafaţă normală pe direcţia vântului. Calcularea potenţialului eolian s-a făcut începând
de la înălţimea standard de 10 m până la înălţimea de 220 m considerată ca fiind egală cu grosimea
stratului limită atmosferic din zona litorală.
Valoarea medie multianuală cea mai ridicată a potenţialului eolian se obţine la staţia
Constanţa. La înălţimea z de 10 m, valoarea potenţialului eolian ε este de 380 W/m2, iar la z=220 m,
valoarea lui ε este de 1670 W/m2. Pe poziţia a doua se situează staţia Mangalia unde valoare
multianuală a potenţialului eolian variază în intervalul valoric de 332…1462 W/m2.
Obiectivul general la nivel european până în 2010 este ca sursele regenerabile de energie
(SRE) să reprezinte 12% din consumul brut de energie faţă de 8,5% în 2006, iar energia electrică din
SRE să reprezinte 22,1% din consumul de energie electrică.
Potrivit Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei (ARCE), obligaţiile ce revin
României privind implementarea SRE sunt ca, în 2010, circa 33% din consumul final de energie
electrică să fie realizat prin utilizarea SRE.
Ponderea energiei electrice produse din SRE în consumul intern brut de energie electrică a
fost de 2,22% în 2006, pentru 2020 procentul urmând să fie de 38%.
Potrivit ARCE, în anul 2007 numai energia electrică produsă din SRE în România a
reprezentat 27% din totalul producţiei, din care 94,9% a fost contribuţia centralelor hidroelectrice
mari , 5% - contribuţia microcentralelor hidroelectrice (până la 10 MW) şi doar 0,1% contribuţia
centralelor eoliene.
In prezent, în judeţul Tulcea există cinci turbine eoliene amplasate pe teritoriul
administrativ al oraşului Măcin şi al comunelor Baia, Valea Nucarilor, Topolog, iar punerea în
funcţiune a acestor turbine a început în ultimele luni ale anului 2006.
De asemenea, sunt în derulare proiecte pentru amplasarea altor turbine eoliene pentru
producerea energiei electrice în zonele Topolog, Dorobanţu, Cerna, Măcin, Valea Nucarilor,
Beştepe - Mahmudia, Baia, Stejaru, Casimcea, iar la sfârşitul anului 2007 şi anul 2008, au fost
depuse, la A.P.M. Tulcea, solicitari privind emiterea avizului/acordului de mediu pentru parcuri
eoliene cu peste 20 de turbine, constatându-se tendinţa amplasării turbinelor de putere mare, până la
3 MW. In judeţul Constanţa sunt în curs de derulare 50 de proiecte de exploatare a energiei eoliene.
SISTEMUL HIDROGEOTERMAL HÂRŞOVA - MANGALIA constituie o zonă de
perspectivă din punct de vedere al utilizării energiei geotermale. Acest sistem se află în continuarea
137

sistemului Insurăţei – Mihai Bravu din judeţul Brăila, sistem care are sonde în exploatare, având
următoarele caracteristici:
• structura geologică: fisurat – calcare,
• adâncimea medie a sondei: 1000 m,
• temperatura medie a apei 60ºC,
• debitul mediu pe sondă: 10 l/s,
• mineralizaţia totală a apei: 2…4 g/l.
Apele geotermale pot fi utilizate în special la hotelurile cu baze de tratament din zona
Mangalia, în mai multe trepte succesive: pentru încălzire (cu surse de adaos pentru perioadele cu
temperaturi exterioare mai scăzute, prepararea apei calde menajere, tratamente balneare şi, înainte
de reintroducerea în zăcământ, în sere.
Din cauza gradului ridicat de mineralizare este necesară separarea hidraulică prin
intermediul schimbătoarelor de căldură cu plăci între circuitul primar al apei geotermale şi cel
secundar din instalaţia de încălzire.
Costul investiţiei iniţiale este mai ridicat decât în cazul folosirii surselor clasice, dar la
calculul perioadei de amortizare trebuie ţinut seama şi de creşterea continuă a costului energiei,
precum şi de introducerea taxei de mediu, fără a mai ţine seama de reducerea poluării aerului în
zona alăturată surselor de energie termică, în special în perioada de vară.
La ora actuală, în judeţul Constanţa sunt în curs de derulare 2 proiecte de utilizare a
energiei geotermale.
Este de subliniat faptul că trebuie realizate sisteme care să utilizeze energia în mai multe
trepte, un exemplu grăitor fiind utilizarea în hotelurile cu baze de tratament, dar aceasta se poate
realiza şi în pensiuni turistice, cu condiţia ca mai mulţi proprietari sau manageri să realizeze
împreună forajele şi gospodărirea energiei extrase,
Utilizarea BIOMASEI se referǎ inclusiv la utilizarea pentru ardere a lemnului de foc şi a
resturilor agricole, considerate o resursă energetică recuperabilă. In această ipoteză potenţialul
energetic al biomasei în judeţul Tulcea este de 86,78 TJ (din care 98,2% biomasă agricolă, restul
fiind biomasă forestieră), iar cel al judeţului Constanţa de 125,07 TJ (din care 99,4% biomasǎ
agricolǎ), conform datelor IINL 2006.
Digestoarele, alt mod de utilizare a biomasei, nu sunt folosite pe scară largă la ora actuală,
ele presupunând pentru o gospodărie individuală investiţii substanţiale, spaţiu suplimentar, distanţe
de protecţie, dar şi o producţie relativ mică de gaze combustibile care poate servi numai pentru mici
preparări ale hranei, ce pot fi înlocuite prin utilizarea buteliilor de aragaz sau chiar a energiei
electrice. Investiţia şi producţia de gaze devin rentabile la fermele mari de creştere a animalelor sau
păsărilor sau acolo unde rezultă deşeuri agricole care nu pot fi utilizate în alte scopuri.
In cadrul biomasei care poate fi folosită pentru producerea căldurii se pot folosi aşchii de
lemn, coajă de copac, reziduuri de recoltare, rumeguş, reziduuri de tăiere, reziduuri de pădure,
coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, coji de seminţe, stuf şi alte deşeuri vegetale specifice
Deltei etc. O atenţie specială trebuie acordată rumeguşul rezultat de la tăierea şi fasonarea lemnului
care poate fi sinterizat (compactat) astfel încât să rezulte peleţii (peletele) de lemn care pot fi
utilizaţi pentru ardere în cazane speciale şi care prezintă avantajul lipsei pericolului de explozie pe
care îl prezintă arderea rumeguşului. Stocarea combustibilului şi alimentarea ritmică, automată a
focarului sunt elemente care conduc la o funcţionare cu un grad sporit de siguranţă şi reducerea la
minim a focăritului.
Cazanele construite conform acestui sistem prezintă o serie de avantaje faţă de arderea
lemnului în sistem clasic, cele mai importante fiind :
138

• Sistem de injecţie a aerului pentru combustie care asigură arderea timp de 6-8 ore .
• Utilizarea unui ventilator pentru injecţia aerului permite ca, în momentul opririi
alimentării cu energie electrică a ventilatorului, arderea să se oprească şi temperatura
să scadă, evitându-se astfel pericolul fierberii apei în cazan şi al exploziei.
• Posibilitatea montării unei pompe de siguranţă alimentate de la un acumulator de 12
V care să permită circulaţia apei la un debit redus o perioadă de timp pentru
reducerea temperaturii din cazan prin transmiterea căldurii la instalaţie în situaţia
opririi alimentării cu energie electrică
• Existenţa la unele modele a unui panou de comandă care controlează temperatura
apei din cazan, viteza ventilatorului şi pompa de încălzire
• Randament până la circa 85%.
In perspectivǎ se preconizeaza constructia unei centrale termoelectrice, pe combustibil solid
(carbune si biomasǎ), amplasatǎ in zona portului Constanţa. Aceasta centralǎ va fi echipată cu 2
grupuri electrice cu cogenerare de câte 800 MW fiecare. Capacitatea de productie a noii centrale
electrice din portul Constanta va fi una dintre cele mai mari din ţarǎ, fiind comparabilǎ cu centrala
nuclearǎ de la Cernavodǎ.
ENERGIA VALURILOR poate fi utilizată la ora actuală pentru iluminarea digurilor,
alimentarea unor instalaţii de semnalizare, producerea de hidrogen pentru îmbuteliere, încărcare
baterii de acumulator, studii şi cercetări.
Instalaţia care a utilizat microcentrala hidropneumatică cu coloană oscilantă MV-1
produsă de ICPE a fost amplasată în 1984 în apropierea digului de la Mangalia, fiind fixată pe
fundul mării cu ajutorul unor lesturi. Pe balustrada instalaţiei s-a fixat un şir de 10 becuri. După
instalare, s-a constatat aprinderea becurilor, care luminau continuu, la valuri de numai 15 cm, fără
nici un fel de intermitenţe, obţinându-se o putere de circa 75 W la o viteză de rotaţie a turbinei de
circa 1300 rot/min.
Sursele regenerabile de energie trebuie încorporate unor SISTEME HIBRIDE în
concordanţă cu structura anvelopei clădirilor şi cu caracteristicile disipative ale acesteia, cu modul
de utilizare a clădirii şi/sau sistemului deservit şi, de asemenea, cu condiţiile climatice.
2.5.4.9. Reţele de telecomunicaţii
Reţeaua de telecomunicaţii este, în general, bine dezvoltată, existând acoperire pentru
întreaga zonă studiată în PATZ. Judeţul Constanţa, alaturi de încă şase judeţe şi de capitală, are o
rată înaltă de penetrare a telefoniei fixe, în municipiul Constanţa funcţionând şase operatori
alternativi de telefonie. Astfel, ponderea numărului de abonaţi din numărul total al populaţiei este de
cca. 24%.
S-au făcut investiţii importante în ultimii ani, mai ales din partea operatorilor privaţi de
telefonie mobilă. În mediul rural sunt probleme în ceea ce priveşte conectarea la reţele de
telecomunicaţii şi accesul la Internet, având o acoperire mai scăzută decât în mediul urban. Numărul
de linii telefonice fixe în mediul rural reprezintă circa 20% din numărul total de linii telefonice
existente în zonă. Un grad înalt de acoperire se înregistrează la reţelele de telefonie mobilă.
În perioada 2006-2008, numărul abonatilor telefonici din regiune a crescut constant, însă se
constată o scădere a abonaţilor la telefonie fixă, în favoarea celor la telefonie mobilă. Principalii
operatori de telefonie mobilă din zonă sunt Vodafone, Orange, Zapp şi Cosmote.
Modernizarea sistemelor de telecomunicaţii se referă la înlocuirea reţelei clasice cu
sistemul de telefonie digitală (Costineşti şi Neptun), introducerea firelor de fibră optică pe traseul
139

Mangalia-Constanţa-Tulcea-Galaţi şi Mangalia-Istanbul, extinderea sistemului de telefonie în
municipiul Constanţa cu încă 15.000 linii şi în Năvodari cu 1000 linii.
În ceea ce priveşte accesul la Internet, în judeţele Constanţa şi Tulcea, ponderea locuinţelor
cu acces la Internet era, în 2008, de 31,7% respectiv 28,5%, în creştere faţă de anul 2007. În
municipiul Constanţa, centru urban principal al zonei, există 16 furnizori de servicii broadband. În
judeţul Constanţa, ponderea primăriilor care deţin pagina de web gazduită pe un domeniu propriu,
este de peste 56%, fiind printre cele mai mari din ţară.
2.5.4.10. Gospodarirea deseurilor
Depozite de desuri
Până în anul 2007 la nivelul zonei de studiu au fost date în exploatare trei depozite
ecologice:
- Depozitul ecologic pentru deşeuri menajere şi industriale Ovidiu. Capacitate de
depozitare finală a depozitului este de 1.700.000 mc (8 celule de depozitare). Este
amplasat in zona industrială Ovidiu pe DJ 87 Ovidiu – Poarta Albă. Depozitul primeşte
pentru eliminare deşeuri din construcţii şi demolări şi fracţiuni colectate separat din
deşeuri municipale de tipul sticlă, pământ şi pietre.
- Depozit ecologic pentru deşeuri menajere şi industriale Albeşti. Este amplasat pe DJ
391. Capacitatea estimată de depozitare este de 1.400.000 mc (3 celule pentru
depozitarea deşeurilor nepericuloase şi o celulă pentru deşeuri periculoase stabile).
Acest depozit deserveşte localităţile din sudul judeţului, cât şi staţiunile din această
zonă.
- Depozit ecologic pentru deşeuri menajere si industriale Costineşti. Este amplasat in
zona extravilana a Satului Schitu. Capacitate de depozitare finală este de 1.200.000 mc..
Mai trebuie mentionat, depozitul ecologic de la Tulcea care, desi nu este amplasat in zona
de studiu, preia deseurile inclusiv din zona de studiu.
În afara depozitelor ecologice în zona de studiu exista depozite de deşeuri menajere şi
industriale neconforme cu reglementarile de mediu, respectiv:
- Depozitele de deşeuri de la Eforie Sud, Negru Vodă si Medgidia - au fost închise în
2006;
- Depozit de deşeuri menajere şi industriale Albeşti - a fost închisă celula neconformă în
2006;
- Depozite de deseuri municipale de la Sulina, Techirghiol, Basarabi, neamenajate
conform standardelor europene de mediu si care urmeaza sa fie inchise in perioada 2012-
2016.
- În anul 2008 a fost autorizat depozitul de deşeuri menajere, stradale, industriale şi
asimilabile acestora din incinta Port Constanţa.
În zonele rurale există amplasamente în fiecare localitate pe care au fost depozitate
necontrolat deşeurile generate. Data limită - 16.09. 2009 a reprezentat data până la care aceste
depozite trebuiau închise şi ecologizate, urmând ca deşeurile generate în aceste localităţi să fie
colectate şi transportate spre cele mai apropiate amplasamente pentru stocarea temporară sau
eliminare.
140

Din anul 2005, în municipiul Constanţa funcţionează o singură staţie de sortate deşeuri cu
capacitatea de 9 to/h.
În spatiul Zonei costiere sunt autorizate din punct de vedere al protecţiei mediului 2
instalaţii în care pot fi valorificate deşeurile periculoase:
- S.C. ECO FIRE SISTEMS S.R.L. Constanţa, comuna Lumina, judeţul Constanţa –
instalaţie pentru incinerarea ecologică a deşeurilor periculoase, nepericuloase şi deşeuri
medicale cu capacitatea de 1.200 kg/oră;
- S.C. LAFARGE CIMENT (ROMÂNIA) S.A., uzina Medgidia – Instalaţie de
coincinerare (producţie ciment).
Statii de transfer
In zona studiata aferenta judetului Constanta nu exista statii de transfer. In zona aferenta
judetului Tulcea statiile de transfer deseuri menajere sunt amenajate în localitătile: Babdag si
Mahmudia (la limita zonei de studiu, dar care trebuie luata in considerare in aceasta analiza), Sulina,
Sf. Gheorghe si Crisan. După punerea în functiune a noului depozit ecologic de deşeuri de la Tulcea
și finalizarea staţiilor de transfer, noile deşeuri urmeaza sa fie transportate către noul depozit
ecologic.
Staţii de transfer sunt de 3 categorii:
- 2 staţii de capacitate medie (Babadag si Mahmudia) in afara zonei de studiu dar care
deservesc si localitati componente ale zonei si trebuie luate in considerare in analiza;
- 1 staţie de capacitate mica (oraş Sulina);
- staţii/centre rurale cu funcţiune de compactare a deşeurilor menajere.
1. Staţii de transfer de capacitate medie
Staţii cu funcţiuni multiple sunt prevăzute în localităţile Babadag si Mahmudia. Staţia de
transfer Babadag deserveste comunele Sarichioi si Ceamurlia de Jos iar localitatile arondate sunt:
- Sarichioi - com. Sarichioi, sat Enisala, sat. Sabangia, sat. Zebil, sat. Visterna
- Ceamurlia de Jos - com. Ceamurlia de Jos, sat Lunca
Pe lângă aceste localităţi, care vor asigura transportul direct al deşeurilor generate, la
această staţie de transfer vor putea fi aduse şi containerele din localităţile prevăzute cu staţie de
transfer cu funcţiune unică din comuna Jurilovca: sat Jurilovca, sat Vişina, sat Sălcioara.
Staţia de transfer Mahmudia va deservi un număr de 11 localităţi, grupate în 3 comune, din
care in zona studiata exista comuna Murighiol: sat Murighiol, sat Colina, sat Dunavăţu de Jos, sat
Dunavăţu de Sus, sat Plopu, sat Sarinasuf, sat Uzlina.
2. Staţia de transfer de capacitate mica
În zona va fi amenajată o singură astfel de staţie de transfer, localizată în oraşul Sulina, şi
va deservi, pe lângă populaţia oraşului Sulina, şi localităţile situate la N: comuna C.A.Rosetti, sat
Cardon, sat Sfistofca, sat Letea.
3. Staţiile/ centrele rurale cu funcţiune unică - de compactare a deşeurilor menajere
Staţiile de transfer cu funcţiune unică, centrele rurale cu functiune de compactare a
deseurilor reprezintă, acele staţii care vor fi prevăzute doar cu echipamente de compactare a
141

deşeurilor menajere colectate din localităţile arondate. Aceste statii/centre sunt de 2 tipuri, în funcţie
de modalitatea de transport propusă pentru transportul şi eliminarea deşeurilor:
a) statie/centru rural arondat staţiilor de transfer – amplasata la Jurilovca deserveste statia de
transfer de la Babadag si este amplasata la 55 km distanta fata de municipiul Tulcea.
b) statie/centru rural ce transporta deşeurile direct la depozitul zonal Tulcea - amplasata in
comuna Valea Nucarilor la 27 km distanta fata de municipiul Tulcea si are arondate
localitatile: sat Valea Nucarilor, sat Iazurile, sat Agighiol.
Aceste staţii au fost stabilite în funcţie de distanţa faţă de depozitul zonal Tulcea, acolo
unde transportul direct este mai eficient decât prin intermediul unei staţii de transfer.
2.3.4.11. Echiparea edilitară a localităţilor
Zona costieră a Mării Negre cuprinde 42 de unităţi administrativ teritoriale (UAT-uri), 9
unităţi în judeţul Tulcea (1 oraş şi 8 comune) şi 33 unităţi în judeţul Constanţa (3 municipii, 6 oraşe
şi 24 comune).
Alimentarea cu apă
Alimentarea cu apă în sistem centralizat se realizează în toate unităţile administrativ
teritoriale, excepţie face comuna C. A. Rosetti din judeţul Tulcea, în care lucrările de realizare a
sistemului de apă prevăzute prin HG 577/1997 sunt sistate.
Ponderea în zona studiată a unităţilor care au instalaţii centralizate de alimentare cu apă
potabilă este de 97,6%. Detaliat situaţia este următoarea:
Judeţ/Unitate
administrativă
Capacitatea
instalaţiilor de
producere apă
potabilă
(mii m 3 /an)
Volumul de apă potabilă distribuit
consumatorilor
(mii m 3 /an)
total casnic
Lungimea reţelei
de distribuţie apă
potabilă
Constanţa:
m. Constanţa 300.941 25.058 14.957 540,3
m. Mangalia - 4.002 1.880 140,1
m. Medgidia 11.672,7 2.095 1.510 112,8
o. Eforie - 1.365 581 83,5
o. Murfatlar 20.045,8 625 390 70
o. Năvodari - 2.556 1.639 92,6
o. Negru Vodă 933 195 168 75,1
o. Ovidiu - 773 583 49,4
o. Techirghiol 6.307,2 507 292 34,1
Corbu 11,7 129 121 33,8
Istria 127,8 27 27 14,8
M. Viteazu 350,4 31 27 5,7
Săcele 95 78 67 13,9
Castelu 110,2 128 118 24
Lumina - 477 359 37,4
M. Kogălniceanu 2.409 468 297 20,2
N. Bălcescu 332,9 93 82 30,9
Poarta Albă - 347 168 49
Valu lui Traian 5.956,8 722 528 120
Agigea - 944 381 27,8
(km)
142

Limanu - 983 372 29,4
Tuzla - 297 281 43,3
23 August 6.387,8 517 492 42
Albeşti 21.219 299 296 26,9
Amzacea 565 120 102 24,1
Comana 394,2 74 53 27,6
Cumpăna - 378 301 31,1
Mereni 2.472,5 208 208 24,3
Pecineaga 5.073,5 169 165 25,7
Topraisari 12.313,6 187 167 27,2
Cuza Vodă 182,5 3 3 24,2
Bărăganu 150,4 1 1 8,6
Costineşti 4.029,6 503 349 18,2
Tulcea:
o. Sulina 788,4 274 227 42
C A Rosetti - - - -
Crişan 109,5 50 49 11,4
Murighiol 153,3 111 82 57,1
Sfântu Gheorghe 630,7 77 62 11,5
Ceamurlia de Jos 415,7 35 35 22,6
Jurilovca 1.143,9 342 331 41
Sarichioi 755,9 101 101 42,6
Valea Nucarilor 1.188,8 305 285 12,5
Total 407.267,8 54.654 28.137 2.168,
Sursă Date: INS, an referinţă 2008, Raport mediu judeţ Constanţa (an 2008), Plan Local de
Dezvoltare Durabilă judeţ Tulcea (an 2007)
Capacitatea totală a instalaţiilor de apă potabilă în zona studiată este de 407.267,8 mii m 3
din care cca. 13,4% (54.654 mii m 3 ) sunt distribuiţi consumatorilor. Din volumul de apă potabilă
distribuit, aproximativ 51,5% (28.137 mii m 3 ) revin consumatorilor casnici, restul de 26.517 mii m 3
sunt utilizaţi de către agenţii economici pentru nevoi productive şi neproductive.
În judeţul Constanţa, alimentarea cu apă prin instalaţii centralizate se asigură prin sisteme
zonale. În zona costieră sunt incluse următoarele sisteme:
● sistemul Constanţa, din care se alimentează m. Constanţa, oraşele Năvodari şi Ovidiu şi
satele Corbu, Lumina , Mihai Viteazu, Oituz, Poiana. Populaţia branşată este de 345.132
persoane, volumul de apă distribuit este de 29.459,71 mii m 3 , lungimea reţelei de distribuţie are
757,6km;
● sistemul Poarta Albă – Basarabi – Valu lui Traian, din care se alimentează localităţile
Castelu, Basarabi (Murfatlar), Poarta Albă, Galeşu, Valu lui Traian. Populaţia branşată la sistem
este de 22.613 persoane, volumul de apă potabilă distribuit este de 1.667,2 mii m 3 , lungimea
reţelei de distribuţie are 235km;
● sistemul Eforie, din care se alimentează localităţile Eforie Nord, Eforie Sud, Agigea,
Techirghiol, Lazu, Tuzla, Costineşti, Schitu, Biruinţa, Topraisar, Cumpăna. Populaţia branşată la
sistem este de 41.651 persoane, volumul de apă potabilă distribuit este de 3.232,3 mii m 3 ,
lungimea reţelei de distribuţie are 230,3km;
● sistemul Mangalia, din care se alimentează localităţile Mangalia, staţiunile turistice
învecinate, 23 August, Albeşti, Dulceşti, Pecineaga, Moşneni, Limanu, 2 Mai, Vama Veche.
143

Populaţia branşată la sistem este de 54.108 persoane, volumul de apă potabilă distribuit este de
5.627 mii m 3 , lungimea reţelei de distribuţie are 213,6km;
● sistemul Negru Vodă, din care se alimentează localităţile Negru Vodă şi Cotu Văii.
Populaţia branşată la sistem este de 4.710 persoane, volumul de apă potabilă distribuit este de
558,4 mii m 3 , lungimea reţelei are 47,9km.
Sursele de apă şi capacităţile lor sunt:
Sursa Debit instalat
(mii m 3 /an)
Debit exploatat
(mii m 3 /an)
Cişmea I+II 70.041,5 47.185,4
Caragea Dermeni 27.602,8 12.116,3
Constanţa Nord 4.625,3 3.290,2
Basarabi I şi II 16.731,6 2.780,5
Valu lui Traian 4.204,8 1.170,6
Galeşu 142.350 17.579,7
Costineşti 4.467,6 886,3
Techirghiol 2.566,7 614
Biruinţa Işi II 14.690,5 1.912,7
Ciobăniţa 2.277,6 612,6
Amzacea 219 123,5
Medgidia 18.921,6 1.936,2
Poiana 788,4 89,2
Mihai Viteazu 350,4 63,6
Mihail Kogălniceanu 1.103,8 525,1
Nicolae Bălcescu 332,9 169,8
Pecineaga 5.553,8 1.067,4
Dulceşti 11.256,6 2.141,3
Tatlageac 6.999,2 2.584,6
Negru Vodă 595,7 3,8
Albeşti 21.067,8 5.690,9
Cotu Văii 2.102,4 543,6
Dărăbani 262,8 17,6
Vâlcele 262,8 18,9
Vârtop 5.475 503
Murighiol 28 28
Agighiol 65 65
Unirea - 6 Martie 43 43
TOTAL 364.986,6 103.762,8
Sursă Date: Raport mediu judeţ Constanţa, an referinţă 2008
În zona Deltei Dunării nu se poate conta pe resursele de apă subterană întrucât freaticul este
de proastă calitate ( în special poluat organic), iar resursele de adâncime au mineralizaţie foarte
ridicată.
Canalizare ape uzate
Canalizarea apelor uzate nu se realizează în toate localităţile în care există alimentare cu
apă prin instalaţii centralizate. În judeţul Constanţa există reţele de canalizare în 19 unităţi
teritoriale, din cele 33 aflate în zona studiată. Epurarea apelor uzate canalizate se realizează numai în
8 staţii de epurare.
144

În judeţul Tulcea reţele de canalizare sunt în 3 unităţi teritoriale din cele 9 incluse în studiu.
În comunele Crişan, Murighiol, Ceamurlia de Jos, Sarichioi sistemul de canalizare este în execuţie.
Staţie de epurare în zonă este numai în comuna Sfântu Gheorghe, iar în oraşul Sulina realizarea
staţiei de epurare a fost începută în anul 1980, dar din cauza amplasamentului necorespunzător s-a
sistat. Ponderea localităţilor cu sisteme de canalizare a apelor uzate în zona costieră este de 52,4%.
Situaţia actuală a canalizării şi epurării apelor uzate în zona studiată este următoarea:
Judeţ/Unitate
administrativă
Lungimea
reţelei de
canalizare
ape uzate
(km)
Tip
tehnologic
staţie de
epurare
Constanţa:
m. Constanţa 608,9 M+B Constanţa Sud
3.200
Constanţa
Nord
Capacitatea staţiei de epurare
(l/s)
instalat în funcţiune
1.600
Constanţa Sud
1.640
Constanţa
Nord
-
Starea
funcţională a
staţiilor de
epurare
SE Constanţa Sud
retehnologizată;
SE Constanţa
Nord este în
retehnologizare
m. Mangalia 135,9 M+B 900 166,3 Retehnologizată
m. Medgidia 77,6 M+B 10.200 6.000 Depăşită moral şi
tehnologic
o. Eforie 105,5 M+B 507 263,5 În curs de
retehnologizare
o. Murfatlar 30,3
o. Năvodari 57,6
o. Negru Vodă 6,9 M+B 12,5 1,88 Depăşită moral şi
tehnologic
o. Ovidiu 26,9 M+B 20 29,05 Depăşită moral şi
tehnologic
o. Techirghiol 24,1
Corbu -
Istria -
M. Viteazu -
Săcele -
Castelu -
Lumina 0,6
M. Kogălniceanu 9,9 M+B 48 20,11 Depăşită moral şi
tehnologic
N. Bălcescu -
Poarta Albă 9,2 M+B 150 42,83 Depăşită moral şi
tehnologic
Valu lui Traian 3,9
Agigea 2,0
Limanu - M 20 14,63 Depăşită moral şi
tehnologic
Tuzla 0,7
23 August 0,3
Albeşti -
Amzacea 0,5
145

Comana -
Cumpăna 4,8
Mereni -
Pecineaga -
Topraisari -
Cuza Vodă -
Bărăganu -
Costineşti 11,3
Tulcea:
o. Sulina 15,0 - Lucrări sistate
Crişan -
C A Rosetti - - - - -
Murighiol -
Sfântu Gheorghe 2,5 0,23 0,23
Ceamurlia de Jos -
Jurilovca 15,0 1,4 1,4
Sarichioi -
Valea Nucarilor -
Total 1149,4 16.659,1 8.179,9
Sursă Date: INS, an 2008, Raport mediu judeţ Constanţa (an 2005), Plan Local de Dezvoltare Durabilă judeţ
Tulcea (an 2007)
Ponderea în zona studiată a unităţilor teritoriale care au instalaţii centralizate de canalizare a
apelor uzate este de 52,4%. Ponderea unităţilor teritoriale racordate la sistem de canalizare, care au
staţii de epurare este de 50%.
Sistemele majore de canalizare a apelor uzate care funcţionează în zona costieră sunt:
● sistemul Constanţa, care asigură canalizarea apelor uzate din municipiul Constanţa.
Populaţia racordată este de 261.245 persoane, lungimea reţelei de canale este de 610,3 km,
volumul de apă canalizată este de 59.904,14 mii m 3 ;
● sistemul Mangalia, care canalizează apa uzată de la oraş şi de la staţiunile turistice
învecinate. Populaţia racordată este de 38.078 persoane, lungimea reţelei de canale este de 125,7
km, volumul de apă canalizată este de 6.070,85 mii m 3 ;
● sistemul Eforie, canalizează apa uzată din localităţile Eforie Nord, Eforie Sud, Agigea,
Tuzla, Techirghiol, Costineşti şi Schitu. Populaţia racordată este de 15.339 persoane, lungimea
totală a reţelelor de canale este de 139,25 km, volumul de apă canalizată este de 2.593,92 mii m 3 ;
● sistemul Ovidiu, canalizează apa uzată din oraşul Ovidiu. Populaţia racordată este de 9.902
persoane, lungimea reţelei de canale este de 26,9 km, volumul de apă canalizat este de 728,86 mii
m 3 ;
● sistemul M. Kogălniceanu, canalizează apa uzată din localitatea M. Kogălniceanu.
Populaţia racordată la sistem este de 2.247 persoane, lungimea reţelei de canale este de 7,7 km,
volumul de apă canalizat este de 614,64 mii m 3 ;
● sistemul Poarta Albă – Basarabi, canalizează apele uzate din localitate Poarta Albă şi
oraşul Basarabi (Murfatlar). Populaţia racordată este de 4.357 persoane, lungimea reţelei este de
23,9 km, volumul de apă canalizat este de 1.262 mii m 3 ;
● sistemul Negru Vodă, canalizează apele uzate din oraşul Negru Vodă. Populaţia racordată
este de 688 persoane, lungimea reţelei este de 6,9 km, volumul de apă canalizat este de 49,75 mii
m 3 ;
Principalele probleme ale echipării hidroedilitare în zona costieră sunt:
ponderea redusă a localităţilor cu sisteme de canalizare a apelor uzate;
146

numărul mic de staţii de epurare a apelor uzate;
marea majoritate a staţiilor de epurare existente sunt depăşite moral şi tehnologic.
3. EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR
3.1. POLUAREA SOLULUI, APELOR ŞI A AERULUI
Judeţul Tulcea
Starea calităţii atmosferei
Calitatea aerului este apreciată prin realizarea inventarului anual al emisiilor de poluanţi în
atmosfera şi prin măsurătorile realizate prin reţeaua de monitorizare automată. Inventarul se
realizează anual, în luna februarie pentru anul precedent, conform Ord. MAPPM nr. 524/2000.
Astfel, pentru anul 2008 au fost inventariaţi 196 de operatori economici faţă de 165 în anul 2007.
Emisiile de poluanţi sunt calculate pe baza metodologiei CORINAIR, utilizând aplicaţia informatică
CORINVENT, folosind ca date de intrare cantităţi de combustibil utilizat, valori de producţie,
număr animale, număr de autovehicule, etc. Emisia totală de poluanţi în atmosferă a fost de 583,026
mii de tone. În tabelul nr. 2.1. este prezentată repartiţia emisiilor pe categorii de activităţi antropice.
După cum rezultă din tabel, ponderea cea mai mare a emisiilor este reprezentată de emisiile
provenite din instalaţii de ardere (din industria energetică, din instalaţii neindustriale şi din industria
de prelucrare) - aproape 393 mii tone, ceea ce reprezintă 67% din totalul emisiilor şi emisiile din
trafic 15 mii de tone, adică 25,9% din emisiile totale. Faţă de anul 2007 cantitatea totală de emisii
inventariate a scăzut cu 36%, respectiv de la 915,422 mii t în 2007 la 583,026 mii t în 2008, scădere
datorată scăderii cu 46% a emisiilor rezultate din arderile în industria energetică şi de transformare,
unde consumurile de combustibil utilizat la producerea de energie termică şi electrică au scăzut în
2008 faţă de 2007. Emisiile din arderile de combustibili fosili provin de la cele două instalaţii mari
de ardere pentru producerea de energie (320,51 mii tone – 54,97%), respectiv SC CET SA şi SC
Termoelectrica SA Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Brăila şi din instalaţiile de ardere
neindustriale (40,51 mii tone – 6,94%).
Nr.
crt.
Grupa de activitate Emisia totală (mii tone) % din emisia totală
1 Ardere în energetică şi industrii de transformare 320,510 54,97
2 Instalaţii de ardere neindustriale 40,51 6,94
3 Arderi în industria de prelucrare 32,25 5,53
4 Procese de producţie 1,21 0,20
5 Extracţia şi distribuţia combustibililor fosili 8,74 1,49
6 Utilizarea solvenţilor şi a altor produse 10,97 1,88
7 Transport rutier 15,12 25,93
8 Alte surse mobile şi utilaje 3,41 0,40
9 Tratarea şi depozitarea deşeurilor 0,0098 0,00017
10 Agricultura 13,94 2,39
Emisii de gaze cu efect acidifiant
Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului,
ca urmare a prezenţei unor compuşi alogeni care determină o serie de reacţii chimice în atmosferă,
conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi chiar al solului. Acidifierea atmosferei
este produsă de transformarea emisiilor de oxizii de sulf, oxizii de azot şi amoniac în substanţe
acide. Efectul sinergic al acestor poluanţi are un impact semnificativ asupra factorilor de mediu: aer,
147

apă şi sol. Evoluţia poluanţilor care produc acidifierea la nivelul zonei costiere este comentată după
cum urmează:
10
8
6
4
2
0
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
SO2- mii tone
Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)
Arderile combustibililor fosili, o serie de ramuri industriale, industria metalurgică, în special cea
neferoasă, cocseriile, industria alimentară, poluează atmosfera cu oxizi de sulf.
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Mii tone SO2 0,585 0,665 9,181 5,71 4,3 1,373 1,461 0,983
Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot (NOx)
Emisiile de oxizi de azot provin în principal din industria energetică şi industria de transformare, din
traficul rutier cât şi din industria de prelucrare.
5
4,5
4
3,5
3
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Mii tone NOx 4,082 3,41 4,537 4,446 4,059 4,053 4,383 3,251
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
NOx- mii tone
Scăderea se datorează reducerii consumului de combustibil utilizat în arderile în industria energetică
şi de transformare.
Emisii anuale de amoniac (NH3)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Mii tone NH3 0,554 0,178 6,148 3,539 3,719 3,538 3,879 3,92
148

Datele din tabele relevă faptul că toţi aceşti poluanţi care produc acidifierea, au o tendinţă
descrescătoare ca urmare a reducerii activităţilor din sectorul energetic şi al industriei de prelucrare
a metalelor.
Emisii de compuşi organici volatili nemetanici
Compuşii organici volatili (COV) sunt compuşi chimici care au o presiune a vaporilor
crescută, de unde rezultă volatilitatea lor ridicată. Aceste emisii sunt generate preponderent din
traficul auto şi din activităţile de stocare şi distribuţie a combustibililor fosili. Trebuie avut în vedere
că valorile se calculează pe baza cantităţilor de carburanţi utilizaţi/tranzitaţi. Creşterea nivelului
acestor emisii se poate pune mai mult pe seama creşterii în ultimii cinci ani a numărului total de
autovehicule pentru că cele 44 staţii de distribuţie a carburanţilor din zona costieră sunt conforme,
Indicator 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
COV, mii tone 2,73 4,91 3,05 3,79 5,09 12,69 13,53 18,44
Nr. autovehicule 58166 51183 51657 56282 58698 48638 58898 58314
având dotări speciale pentru captarea emisiilor COV.
20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
kg
0.5
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0
COV- mii tone
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Arsen Seleniu
149

6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Zinc Plumb
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Cadmiu Cupru Nichel Crom
Emisii de metale grele
Principalele activităţi generatoare de emisii cu conţinut de metale grele au fost: traficul
rutier, feroviar şi incinerarea deşeurilor din unităţile spitaliceşti.
Metale grele 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Arsen (kg) 0,82 0, 56 0,29 0,3 0,275 0,101 0,14 0,13
Cadmiu (kg) 63,77 81,7 2,69 2,86 4,26 3,24 3,27 2,1
Cupru (kg) 108,82 372 127,19 89,92 96,72 122,14 121,62 137,02
Nichel (kg) 224,07 35,6 40,24 49,17 13,42 74,10 98,1 108,7
Zinc (kg) 4540,67 492 688,96 634,97 698,78 540,03 678,11 589,5
Seleniu (kg) 2,76 2,19 3,46 2,83 2,205 0,73 0,79 0,70
Crom (kg) 485,94 71,6 27,52 33,17 9,941 49,31 64,90 73,7
Emisii de plumb
Principala activitate responsabilă de emisiile de plumb este traficul rutier. Plumbul se
adaugă în benzină ca aditiv antidetonant. Creşterea calităţii octanice a benzinei, respectiv creşterea
rezistentei la detonaţie, este realizată în scopul utilizării raporturilor de compresie mari, cu
consecinţe favorabile asupra eficienţei termice şi economiei de combustibil. Cantitatea de aditiv
rămasă din combustibilului nears se elimină prin gazele de eşapament produse de motoarele
automobilelor.
Astfel, majoritatea automobilelor sunt proiectate pentru combustibil cu calitate octanică
ridicată, 98-99 COR, conţinând până la 0,64 g Pb/l de benzină. În contextul acestor aspecte relaţia
150

dorită între calitatea octanică, raportul de compresie şi economia de combustibil a fost realizată mult
timp pe seama aditivilor antidetonanţi cu plumb, (tetraetil de plumb).
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Plumb (kg) 5924,43 3430 2593,07 719,6 883,88 2689,68 2818,39 3248,5
Emisii de poluanţi organici persistenţi (POP)
Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot acumula în
lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi mediului. Pentru
reducerea impactului asupra mediului, Programul Naţiunilor Unite pentru mediu a adoptat, în cadrul
Convenţiei de la Stockolm, un program care vizează controlul şi eliminarea a 12 POP’ s-uri
(pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen; substanţe chimice
industriale: hexaclorbenzen HCB, bifenilicloruraţi PCB; subproduse:dioxine, furani).
2003 2004 2005 2006 2007 2008
DIOX (g) 0.0095 0.0099 0.0098 0.0087 0,010 0,013
HCB (kg) 2.08 x 10-7 1.714x10-6 1,285x10-6 0
PAH (kg) 72.09 72.98 72.94 72.67 72,59 72,61
Benzo (a) (kg) 0.89 0.89 0.89 0,90 0,89
Benzo (b) (kg) 0.029 1.44 1.44 1.44 1,44 1,44
Flouranthe (kg) 12.96 12.97 12.98 12,97 12,98
PCB (kg) 0.0037 0.004 0.0067 0.005112 0,0051 0,0029
Total (kg) 72.1227095 88.2740099 88.2467098 87.9851207 87,9151 87,94
Emisii de hidrocarburi poliaromatice
2003 2004 2005 2006 2007 2008
PAH (kg) 72.09 72.98 72.94 72.67 72,59 72,61
Îndeplinirea obligaţiilor României ca Parte la Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii
Organici Persistenţi şi a Planului Naţional de Implementare (PNI) al acesteia, împreună cu legislaţia
de mediu asociată, sunt obiective importante în cadrul sistemului general de protecţie a mediului.
Principalele sectoare economice care sunt surse de emisii de POPs sunt: agricultura, industria,
transporturile şi industria energetică, la care se pot adăuga alte surse, ce includ aşezările umane cu
emisii de la depozite de deşeuri şi crematorii pentru deşeuri medicale. Cantitatea emisă la nivelul
anului 2008, pe teritoriul zonei costiere este de 87,94 kg, ponderea fiind deţinută de PAH - 72,61
(hidrocarburi poliaromatice) şi este rezultată din transport naval şi incinerarea deşeurilor spitaliceşti.
Emisii de bifenili policloruraţi
Datorită proprietăţilor fizico-chimice specifice, PCB-urile au fost utilizate în mod intensiv
în diverse ramuri industriale, atât în aplicaţiile/sistemele închise cât şi în aplicaţiile deschise.
Proprietăţile fizico-chimice ale compuşilor bifenili policloruraţi depind de conţinutul de clor. Au
fost utilizaţi la fabricarea de transformatori, condensatori, vopsele, materiale plastice, cerneală, ruj
de buze. În cazul aplicaţiilor deschise (cerneluri de imprimerie şi adezivi) PCB-urile sunt în contact
direct cu mediul pe care îl pot uşor contamina, de aceea contaminarea cu PCB este o problemă mult
mai importantă în cazul aplicaţiilor deschise decât în cazul celor închise (transformatoare,
condensatoare electrice). În România compuşii bifenil policloruraţi se găsesc în mod special în
condensatoarele de putere din instalaţiile de distribuţie.
151

2003 2004 2005 2006 2007 2008
PCB (kg) 0.0037 0.004 0.0067 0.005112 0,0051 0,0029
Emisii de hexaclorbenzen
Hexaclorbenzen este o substanţă organică foarte persistentă, perioada de înjumătăţire în sol
este estimată între 3÷22 ani, timp suficient pentru a fi bioconcentrat în organisme. Este o substanţă
foarte toxică, periculoasă pentru om, la adulţi doza letală fiind estimată la 0,13 mg/kg greutate
corporală. Este un fungicid folosit la tratarea seminţelor de cereale. Hexaclorbenzen este foarte
răspândit în mediu datorită mobilităţii (poate fi transportat în atmosferă pe distanţe lungi) şi
stabilităţii sale chimice; astfel că a fost detectat în aerul, apa, sedimentele, solul şi organismele din
toată lumea.
2003 2004 2005 2006 2007 2008
HCB (kg) 2.08 x 10-7 1.714x10-6 1,285x10-6 0
Pe teritoriul zonei costiere au fost identificaţi patru operatori economici (tabelul nr. 2.8.1.)
ce intra sub incidenta HG 780/2006, care au fost autorizaţi în vederea comercializării de certificate
de gaze cu efect de seră.
Denumire agent economic Sector de activitate Cantitate CO2 eq (mii tone)
SC CET SA Brăila Producere de energie termică şi electrică 102,83
SC Termoelectrica SA Producere de energie termică şi electrică 221,55
SC Celhart Donaris SA
a)Fabricarea celulozei sulfat din foioase
b) Fabricarea hârtiei scris –tipar
16,18
SC Promex SA Construcţii de maşini 4,57
Starea apelor
Fluviul Dunărea este monitorizat de APM Brăila în două secţiuni, km 183 şi km 166 şi de
SGA Brăila în secţiunea Gropeni (km 219). Din analizele fizico-chimice efectuate se poate constata
că valorile medii obţinute la majoritatea indicatorilor determinaţi situează apele fluviului în clasa a
II- a de calitate a apelor de suprafaţă conform O.M.1146/2002, existând în mod izolat şi unele
excepţii cum ar fi conţinutul de fier total şi de substanţe fenolice ale căror valori medii determinate
în toate cele trei secţiuni depăşesc limitele clasei a II-a de calitate. Această situaţie este creată de
impurificarea apelor fluviului încă din amonte, astfel că apele intră pe teritoriul zonei costiere
impurificate, aportul agenţilor economici situaţi pe raza judeţului fiind nesemnificativ.
Starea fluviului Dunărea - Fluviul Dunărea a fost supravegheat de Sistemul de Gospodărire
a Apelor Brăila printr-o reţea de trei secţiuni de control: amonte Brăila (Gropeni), Brăila1 şi Brăila 2
şi două secţiuni amplasate la afluentul Călmăţui: Cireşu şi Berteştii de jos. Evaluarea calităţii apelor
şi încadrarea secţiunilor de control în clase de calitate s-a realizat utilizând limitele OM 161/2006
pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii
stării ecologice a corpurilor de apă. Principiul general de încadrare a fost după cele cinci grupe de
indicatori – regimul oxigenului, nutrienţi, mineralizare, metale şi substanţe toxice organice, prin
evaluarea tuturor indicatorilor, pe baza mediei aritmetice. Caracterizarea globală a calităţii la nivel
de secţiune, este rezultatul evaluării din cadrul grupei cu situaţia cea mai defavorabilă, neluând în
considerare situaţiile în care fondul natural a depăşit semnificativ limitele admise, apreciate pe baza
datelor analitice în secţiunile „de referinţă”. Indicele saprob obţinut tot pe baza mediei aritmetice a
generat încadrarea ecologică în clase de calitate.
Pentru obţinerea unei imagini globale satisfăcătoare a stadiului calităţii apelor fluviului
Dunărea au fost amplasate 5 secţiuni de supraveghere, din care 3 secţiuni pe cursul principal şi 2
secţiuni pe afluenţi. Secţiunea amonte Brăila (Gropeni) din ecoregiunea 12 – Regiunea Pontică este
152

amplasată la 889 km de la intrarea fluviului în ţară, pe sectorul Călăraşi – Isaccea al fluviului,
simbolizat RO21. În anul 2008 monitorizarea în această secţiune s-a făcut cu o frecvenţă de 12
ori/an. Din punct de vedere calitativ, ca urmare a interpretării datelor analitice, secţiunea se
încadrează, ca şi anul anterior, în limitele clasei a II-a de calitate pentru toate grupele de indicatori,
cu excepţia celor din grupa salinităţii.
Apele subterane
Starea globală a calităţii resurselor de apă subterană transmisă de Sistemul de Gospodărire a
Apelor Brăila. În anul 2008, în bazinul hidrografic Dunăre au fost analizate probe din 134 foraje din
reţeaua hidrogeologică naţională. Pentru a analiza evoluţia calităţii apelor subterane freatice, s-au
prelevat probe de apă, trimestrial sau semestrial, în perioadele mai - iunie şi septembrie - octombrie.
Din cele 134 foraje de observaţie monitorizate, 5 sunt foraje de adâncime şi 2 de mare adâncime.
Calitatea apei freatice rămâne în continuare majoritar necorespunzătoare, pentru toate
forajele monitorizate. Astfel din totalul de 134 foraje monitorizate 99,25 % au depăşiri ale limitelor
admise conform STAS 1342/1991 coroborat cu Legea apei potabile nr. 458/2002 la mai mult de 1
indicator. Dintre acestea 18,04% au depăşiri la 2 indicatori, 27,06 % au depăşiri la 3 indicatori,
15,03% au depăşiri la 4 indicatori, restul de până la 100% având depăşiri la mai mult de 5 indicatori.
Se menţionează că această apreciere s-a făcut doar pe baza indicatorilor fizico-chimici.
Indicatorii care au valori depăşite sunt: duritatea totală la toate forajele analizate, cloruri, fier, azotaţi
şi substanţele organice. Aceste depăşiri sunt datorate influenţei pe care o au apele curgătoare de
suprafaţă (sursa principală fiind încărcarea antropică a acestora şi evacuările de ape uzate insuficient
epurate sau neepurate) în totalul forajelor monitorizate. Faţă de anul anterior, s-au menţinut în
general depăşiri la aceleaşi grupe de indicatori, de exemplu: gradul de mineralizare, încărcarea
organică şi fier.
Judeţul Constanţa
Poluarea atmosferei - 2008
În aglomerarea Constanta, calitatea aerului este monitorizata prin masuratori continue în 7 statii
automate amplasate în zone reprezentative. Poluantii monitorizati sunt cei prevazuti în legislatia
româna, transpusa din cea europeana, valorile limita impuse prin OM 592/2002 având scopul de a
evita, preveni si reduce efectele nocive asupra sanatatii umane si a mediului. Stabilirea aglomerarii
Constanta, care include: municipiul Constanta, inclusiv Mamaia si Palazu Mare, orasele Navodari
(si Mamaia-Sat), Eforie (Eforie Nord si Eforie Sud); comunele Tuzla, Costinesti si satul Schitu;
municipiul Mangalia (inclusiv statiunile Neptun-Olimp, Jupiter-Cap Aurora, Venus si Saturn), s-a
facut prin Ordinul MAPM 745/2002, în baza criteriilor de clasificare, aglomerarea reprezentând o
zona cu o populatie al carei numar depaseste 250000 locuitori sau densitatea populatiei pe km 2
justifica necesitatea evaluarii si gestionarii calitatii aerului înconjurator.
Emisii
anuale
SO2 (t/an)
Emisii
anuale
NOx (t/an)
Emisii
anuale
NH3 (t/an)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
700107,8 317834 25172,9 12043 15159 17931,9 38374,4 14757,7 26613,6
43649,9 91130 19075,2 8397,549 16759 5765,99 22675,48 7526,824 7607,81
557,3 733 1110,93 1083,62 4781,87 1258,45 240,9751 367,855 441,89
153

Emisii
anuale
NMVOC
(t/an)
177703,7 31395 4033,6 2504,7 18755,6 4363,98 1728,1 2887,4 17734,7
Evolutia pulberilor sedimentabile in perioada 2000 - 2008
Anul Concentratia medie Concentratia max. Concentratia min. Frecventa Numar total
anuala g/mp/luna g/mp/luna g/mp/luna depasiri % de probe
2000 8.605294 29,51 0,8 11,76 17
2001 27,30275 647 1,75 13,75 80
2002 12,46984 167 0,9 13,008 123
2003 17,14916 162 1 16,84 95
2004 19,393 241 0,4 79 100
2005 87,268 4459,42 0,79 24,21 122
2006 81,32 1891,96 0,046 36,05 147
2007 30,127 782,29 0,021 35,714 140
2008 25,468 385,8783 0,7452 22,535 142
Analiza precipitaţiilor
Anul Unit Cond. S.T.D. Cl- NH4
pH µS/cm mg/l Mg/l
+ mg/l SO4 2-
Pb Cd Zn alc./acid
mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l
2005 7,04 98,65 57,94 8,58 0,34 10,44 0,013 0,0002 0,019 0,4
2006 6,97 128,47 65,1 16,94 0,28 13,68 0,007 0,002 0,039 0,81
2007 6,40 85,55 43,01 12,12 0,27 6,43 0,04 0,17 0,03 0,66
2008 6,26 65,87 31,42 17,28 2,98 19,3 0,0009 - 0,07 7,707
Concentratiile medii anuale de dioxid de azot în aerul ambiental arata depasirea valorilor
limita (VL) anuale în Constanta, la statia CT1 care monitorizeaza poluantii proveniti din trafic. VL
NO2 anual + marja de toleranta pentru sanatatea umana fiind 46,7 µg/m 3 . Concentratiile medii
anuale de dioxid de sulf în aerul ambiental arata ca VL pentru ecosisteme (20 µg/m3, medie anuala
sau în perioada octombrie-martie) nu a fost depasita. De asemenea, nu a fost depasita VL zilnica
pentru sanatate (125 µg/m 3 ). La toate statiile s-au înregistrat depasiri ale VL zilnice pentru sanatate
(50 µg/m3): 2 valori la CT1-municipiul Constanta, 1 la CT2-municipiul Constanta, 10 la CT3-orasul
Navodari – Tabara Victoria, 11 la CT4-municipiul Mangalia, 19 la CT5-municipiul Constanta, si 6
la CT6-orasul Navodari – Liceu L. Edeleanu. Depasirile s-au înregistrat pe baza metodei
nefelometrice, nu prin metoda de referinta (gravimetrie). Din filtrele de la statiile CT1, CT2, CT3,
CT5 si CT7, în perioada augustdecembrie 2008, s-au masurat valorile concentratiilor plumbului din
fractia PM10. Valorile concentratiilor nu depasesc VL anuala pentru protectia sanatatii umane (0,5
µg/m3). La CT1, valoarea maxima a fost de 0,282 µg/m3, la CT2, valoarea maxima a fost de 0,388
µg/m3, la CT3, valoarea maxima a fost de 0,0612 µg/m3, la CT5, valoarea maxima a fost de 0,0438
µg/m3. Nu s-au înregistrate depasiri ale VL ale CO pentru sanatatea umana (10 mg/m3, calculata ca
maxima zilnica a mediilor pe opt ore). Concentratia medie anuala a benzenului nu a depasit VL
anuala pentru sanatatea umana (7,5 µg/m 3 ). Nu s-au inregistrat depasiri ale pragului de alerta pentru
ozon.
154

Contribuţia la efectul de seră
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Emisii anuale
CO2(mii tone CH4)
Emisii anuale CO2
(mii tone N2O)
Emisii anuale totale
(mii tone CO2)
Emisii anuale
CO2(mii tone/an)
Emisii anuale CH4
(mii tone/an)
Emisii anuale N2O
(mii tone/an)
241,17 417,41 58,37 344,75 480,61 43,16 200,18 173,49 479,01
588,49 396,49 223,13 33,63 551,45 439,19 69,10 20,58 466,92
829,67 813,90 281,50 378,38 1032,0
5
482,36 269,29 194,07 945,93
4481,6 3910,5 2620,5 3557,2 2995,8 3830,4 7425,9 2558,4 4464,8
11,49 19,88 2,779 16,42 22,89 20,56 9,5 8,26 22,85
1,898 1,27 0,7198 0,10 1,779 1,416 0,223 0,066 1,505
Operatorii economici din judetul Constanta care se supun prevederilor HG 780/2007
privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera sunt:
− SIMCORVAR S.A. punct de lucru Medgidia
− S.C. UZINA TERMOELECTRICA MIDIA S.A.
− Societatea Nationala NUCLEARELECTRICA S.A – CNE Cernavoda
− S.C. LAFARGE CIMENT (ROMANIA) S.A punct de lucru Medgidia
− SC Electrocentrale Bucuresti SA - Sucursala Electrocentrale Constanta
− PETROM SA-Membru OMV Grup -Platforma Fixa Centrala de Productie (PFCP),Sectia
− 6 Productie, Sectia 7 Productie
− PETROM SA-Membru OMV Grup – Sectia Terminal Midia
− SC Rompetrol Petrochemicals SRL
− S.C. ROMPETROL RAFINARE S.A.
− S.C. PREFABCONSTRUCT SRL
Poluarea apelor, solului - 2008
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Emisii anuale metale grele (kg/an) 24570 26494 7528 2207,2 4785,5 5112 4274 2933,42 2720
Emisii anuale cadmiu (t) 1,08 11,01 0,0031 0,05 0,0155 0,06 0,04 0,03 0,026
Emisii anuale nichel (t) 12,89 5,31 0,141 1,66 0,4 1,74 1,085 0,616 0,480
Emisii anuale zinc (t) 1,43 1,68 0,081 0,47 0,565 0,061 0,6 0,65 0,598
Emisii anuale mercur (t) 0,00011 0,004 0,003 0,0022 0,555 0,581 0,569 0,615 0,577
Emisii anuale plumb (t) 9,17 8,49 7,3 0,025 3,25 2,67 1,98 2,415 0,554
Emisii anuale poluanţi organici 0,0012 0,0027 1,951E- 8E-8 1,6E-7 2,5E- 0,000243 0,000201 0,028
persistenţi (t)
5
6
Zone critice sub aspectul poluarii apei de suprafata si subterane
Pentru a preîntâmpina degradarea calitatii apelor de suprafata si subterane si de a actiona în
caz de poluari accidentale, de a îndeparta cauzele si a diminua efectele poluarilor, Directia Apelor
155

Dobrogea - Litoral are în vedere identificarea la timp a potentialelor surse de poluare precum si
monitorizarea lunara, semestriala sau trimestriala a acestora, cu o frecventa care depinde de impactul
sursei de poluare asupra receptorului. Principalele surse potential poluatoare de pe teritoriul
judetului Constanta atât pentru apele de suprafata cât si pentru apele subterane, sunt:
− S.C. PETROTRANS SA PLOIESTI – Atelier 3 Constanta
− S.C. CONPET SA PLOIESTI – Regionala Constanta
− S.C. PETROM S.A. SUC. PETROMAR Constanta
− S.C. ROMPETROL RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA S.A. Navodari
− S.C. ECOMASTER Servicii Ecologice S.A. Navodari
− S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanta
− R.A.J.A. CONSTANTA - S.E. Constanta Nord, S.E. Constanta Nord, S.E. Eforie Sud, S.E.
Mangalia, S.E. Limanu, S.E. N. Voda, S.E. P. Alba, S.E. Ovidiu, S.E. M. Kogalniceanu
− S.C. EDILMED S.A. Medgidia
− S.C. DETACAN S.A. Cernavoda
− S.C. LAFARGE ROMCIM S.A. Medgidia
− S.C. SURSAL S.A. Saligny
− S.C. CRINSUIN S.A. Pecineaga
− S.C. MARIA TRADING S.R.L. Nuntasi
− S.C. BABY BEEF S.A. Tortomanu
− S.C. CEZOTOR S.A. Tortomanu
− S.C. PETRORECYCLING S.R.L. Constanta
− S.C. BELSUINTEST S.R.L. Movila Verde
− S.C. DEGARO S.A. Fântânele
− S.C. TABCO CAMPOFRIO S.A. Sibioara
− S.C. S.N.C. Constanta
− S.N. D.M.H.I. Mangalia
− S.C. 2 x 1 HOLDING S.A. Constanta
− S.C. C.I.Ch S.A. NAVODARI
Un risc crescut îl reprezinta poluarile accidentale provocate de poluatori necunoscuti, în
special cu produse petroliere, atât la Marea Neagra cu implicatii asupra plajelor turistice, cât si a
apei fluviului Dunarea, respectiv de la navele comerciale aflate în tranzit prin porturile mentionate
mai sus, care polueaza calitatea apei Marii Negre cât si a Dunarii, fie prin deversari ilegale de ape de
santina, fie prin deversarea accidentala a unor produse de la bordul lor sau foarte rare de esuare sau
chiar scufundare a unor nave.
Având în vedere necesitatea protectiei calitatii apelor de suprafata, toate unitatile care
evacueaza ape uzate epurate sau nu, în ape de suprafata, au fost / sau sunt în curs de reglementate
din punct de vedere al gospodariri apelor, în conformitate cu legislatia si normativele în vigoare.
Zone critice sub aspectul poluarii solurilor
Presiuni asupra solului: îngrăşăminte chimice
Total 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
14027 14836 13819 9460 9522 5926 9658 17308 14240 18533
Azotoase 8721 9896 8977 6021 5617 3606 6653 9732 8009 10687
Fosfatice 5021 4646 3958 3011 3488 1924 2869 7576 6123 7846
Potasice 285 294 884 428 417 396 136 0 108 0
Naturale 73256 16130 20452 46242 30271 33956 16341 - 1200 12993
156

Presiuni asupra solului: pesticide
An Fungicide Erbicide Insecticide
1999 870,21 95,47 65,09
2000 954,88 91,39 62,34
2001 803,52 147,69 73,58
2002 515,12 131,33 40,04
2003 207,86 98,24 29,01
2004 268,42 107,52 47,29
2005 309,02 96,16 82,82
2006 210,4 203,07 54,31
2007 64,82 93,8 22,26
2008 250,48 130,61 46,96
Toate unitatile posibil potential poluatoare au întocmit si prezentat la Directia Apelor
Dobrogea – Litoral Planurile de prevenire a poluarilor si de interventie în caz de poluari accidentale
. În cazul producerii unei poluari accidentale, unitatile implicate au obligatia de a anunta Directia
Apelor Dobrogea – Litoral Constanta asupra fenomenului de poluare produs si totodata de a
interveni cu mijloace.
Mediul marin - Substante impurificatoare / poluanti
Consecintele poluarii apelor marine se materializeaza prin degradarea calitatii fizicochimice
a ecosistemului, mai ales cu modificari de ordin biologic. Exista surse variate de
impurificare a marii. In zona marina de varsare a Dunarii, sursa de impurificare a mediului marin
este reprezentata de evacuarea apelor fluviale, caracterizate prin aport important de elemente
poluante, furnizat de activitatile antropice executate in amonte si de traficul naval.
In general, ca substante impurificatoare ale mediului marin sunt considerate si studiate
hidrocarburile, ionii metalici (Cu, Cd, Mn, Fe, Ni, Pb), pesticide (hidrocarburi clorurate), dar si
elementele radioactive.
Forajele marine pentru exploatarea petrolului pot duce la modificarea calitatii apelor marine
datorita eliberarii in mediul marin a fluidelor utilizate in forajele marine de mare adâncime:
hidrocarburi, uleiuri minerale, substante organice dizolvate, suspensii. Acestea pot avea un grad
ridicat de agresivitate asupra organismelor marine, cu efect toxic caracteristic in functie de tipul,
structura si compozitia lor (Piescu et al., 1996-1997).
In urma studiilor de supraveghere a nivelului de incarcare cu hidrocarburi a apelor marine
din zona costiera româneasca efectuate in perioada 1990-1997, s-a constatat existenta unui proces de
poluare cu hidrocarburi provenite din aportul fluvial, din apele uzate rezultate din activitatea
petrochimica, apele transferate din zonele marine de exploatare petroliera, apele industriale uzate si
apele uzate menajere (Piescu, 1998).
Prin cercetarile efectuate in 1999 pentru identificarea noxelor din apa marina din zona de
influenta a descarcarilor fluviale, s-a constatat cresterea incarcaturii de hidrocarburi si metale grele
in masa componentelor abiotice ale ecosistemului marin costier comparativ cu datele medii obtinute
in perioada 1995-1998.
Astfel, continutul total de hidrocarburi din apa marii a crescut cu 36% in zona marina de
varsare a Dunarii si de 2,5 ori in zona sudica a litoralului. Incarcatura semnificativa de agent
petrolier poluant determinata in coloana de apa a contribuit la concentrarea poluantului in masa
sedimentelor.
157

Continutul de ioni metalici de Cu, Cd, Mn, Fe, Ni, Pb din apa si sedimente a fost mai mare
in proportie specifica pentru fiecare element, rezultatele masuratorilor indicând in general, valori
mai mari ale acestora in coloana de apa decât in sedimente.
Controlul continutului de hidrocarburi clorurate din sedimentele marine efectuat in 1999 in
zona gurilor Dunarii a evidentiat cresterea acestuia cu 21,3% pentru total HCH si cu 20% pentru
total DDT comparativ cu cel determinat in zona sudica a litoralului.
Studiile privind contaminarea cu metale grele si pesticide a organismelor marine (pesti,
moluste, crustacee) au constatat procesul de bioacumulare al acestora. Efectele poluarii mediului
asupra organismelor marine se manifesta in principal prin tulburari de nutritie si metabolism tisular,
tulburari de circulatie sangvina si limfatica, edeme. Prezenta substantelor poluante in concentratii
mai reduse, chiar daca nu determina moartea organismelor, induce asupra acestora o stare de stress
si de scadere a capacitatii de aparare fata de imbolnaviri (Piescu et al., 2000).
In ceea ce priveste prezenta radionucleilor in apele costiere, imediat dupa accidentul
nuclear de la Cernobâl, din 1986, s-a constatat cresterea fondului de radioactivitate in NV Marii
Negre atât in aer cât si in apa. Concentratia relativ mare din straturile superficiale ale apei a permis
acumularea Cs-137 de catre plancton si transferul sau in lantul trofic (Patrascu, 1993). La câteva luni
dupa accident, masuratorile radioactivitatii au aratat influenta foarte redusa a radionucleilor asupra
componentelor biotice (alge macrofite, moluste, pesti), mediul marin functionând ca un sistemtampon.
Apa marina a diluat considerabil concentratia radionucleilor, care s-au acumulat in
sedimente si in organismele marine fixate de substrat (moluste) (Patrascu, 1994-1995, 1996-1997).
Masuratorile efectuate asupra activitatii beta totale si a Sr-90 din sedimentele marine au
aratat o scadere a acestora de la nord catre sud si o crestere a manifestarii lor in unele organisme
bentale: alga macrofita Bryopsis plumosa, molustele Mytilus galloprovincialis, Mya arenaria,
Rapana thomasiana si pestii bentali Platichthys flesus si Gobius melanostomus (Cuingioglu et al.,
1996-1997).
3.2. RISCURI TEHNOLOGICE PE USCAT ŞI PE MARE
Riscuri tehnologice
Riscurile tehnologice cuprind o gamă largă de accidente legate de activităţile industriale
(explozii, incendii, scurgeri de substanţe toxice, exploatarea necontrolată a unor substanţe minerale,
emisii şi poluări accidentale etc.) şi de managementul defectuos al întreprinderilor, cu impact asupra
omului şi mediului ambiant. Sunt şi situaţii în care accidentele tehnologice cum sunt ruperile de
baraje sau exploziile unor instalaţii sunt iniţiate de cauze naturale (inundaţii, cutremure) având loc o
succesiune de evenimente extreme complexe sub forma unor reacţii în lanţ.
Existenţa obiectivelor industriale în arealele intens poluate, cu densitate mare a populaţiei şi
a construcţiilor amplifică riscul producerii unor accidente de amploare.
Riscuri legate de industria chimică
Dintre ramurile industriale care prezintă riscul potenţial al unor accidente tehnologice, cele
mai numeroase sunt în industria chimică şi petrochimică. În zona studiata există numeroase
întreprinderi care utilizează substanţe periculoase: substanţele foarte toxice, substanţele cu
proprietăţi toxice specifice (alergice, cancerigene, mutagene), substanţele inflamabile, explozive şi
oxidante şi substanţele cu impact dăunător asupra mediului.
Poluări accidentale cu hidrocarburi şi alte substanţe periculoase sunt legate de gradul ridicat
de uzură şi de proiectarea necorespunzătoare a instalaţiilor din industria energetică şi din reţeaua de
distribuţie şi transport a hidrocarburilor. Accidentele sunt localizate în arealele de exploatare şi
prelucrare a petrolului şi produc o accentuată poluare a solului, apelor de suprafaţă şi a pânzelor
158

freatice. Spargerea conductelor este datorată unor cauze diferite – inundaţii, fisurări în timpul
cutremurelor sau furturi din conducte generează scurgerea unor cantităţi mari de combustibili lichizi.
Zonele care prezintă riscuri legate de industria chimică sunt următoarele :
- Potential mic de poluare cu clor (tone) (0 – 100) la Constanta
- Potential mic de poluare cu amoniac (tone) (0 – 100) la Jurilovca
- Potential de explozie (tone):
- Mediu (1000 – 50000) la Babadag
- Mare (50000 – 250000) la Constanta
- Foarte mare – (250000 – 500000) la Navodari
Riscuri de accident nuclear
Partea de sud a zonei face parte din « Zona de planificare de urgenţă în caz de accident
nuclear », in cazul expunerii prin ingestie a materialului radioactiv provenit de la centrala atomo
electrica de la Cernavoda.
Zone care se conformeaza Directivei europene SEVESO privind controlul asupra
substantelor periculoase
- Operatori cu risc major (Constanta, Navodari, M. Kogalniceanu)
- Operatori cu risc minor (Constanta, Navodari, Mangalia)
In baza legislatiei in vigoare (Directiva SEVESO 85/501/CEE transpusa in legislatia
romaneasca prin HG nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt
implicate substante periculoase) operatorii din zona de studiu se impart in doua categorii:
Operatori cu risc major de producere a accidentelor in care sunt implicate substante
periculoase:
- SC Oil Terminal SA Constanta – Depozitare si manipulare -
- Sc Socep SA - Constanta – Operare portuara
- SC Chimpex SA - Constanta – Operare portuara
- SC Butan Gas Romania SA - Navodari– Depozitare si livrare
- SC Rompetrol Rafinare SA - Navodari– fabricarea produselor obtinute din prelucrarea
titeiului
- SC Rompetrol Petrochimicals SRL - Navodari– fabricare mase plastice
- SC Petrom SA Petromar - Navodari– extractie hidrocarburi
- SC Petrom Aviation SA - M. Kogalniceanu- Depozitare produse petroliere
Operatorii economici enumerati mai sus prezinta risc de producere a unui accident major cu
implicatii in afara amplasamentului. Ei sunt supusi riscurilor tehnologice specifice fiecaruia in parte
(incendiu, explozie, chimic) precum si hazardurilor naturale specifice platoului dobrogean.
Operatori cu risc minor de producere a accidentelor in care sunt implicate substante
periculoase:
- Combinatul de Ingrasaminte chimice SA - Navodari – Fabricare si comercializare
ingrasaminte chimice Navodari
- SC Carmeco SA - Constanta – prductie si comercializare produse din carne –
159

- Petrom SA Depozit Peco - Constanta - Depozitare si livrare
- Electrocentrale Bucuresti – sucursala Constanta
- Sc Santier Naval Constanta SA – Constructii si reparatii nave
- SC Rompetrol Gas SRL – Navodari
- Daewoo Mangalia Heavy Industries – constructii si reparatii nave
Operatorii economici enumerati mai sus prezinta risc de producere a unui accident minor in
care sunt implicate substante periculoase, fara implicatii in afara amplasamentului.
4. PROCESE NATURALE
4.1. EROZIUNI, ALUNECĂRI DE TEREN, INUNDAŢII
Alunecări de teren
Conform Legii nr. 575/14.11.2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional – Secţiunea a V-a – „Zone de risc natural”, potenţialul de producere a alunecărilor de teren
în unităţile administrativ-teritoriale din zona de studiu este scăzut.
Eroziunea plajelor
O problema importantă din punct de vedere al zonelor de risc in zona studiata o reprezintă
eroziunea costieră. Problema eroziunii plajelor este acută în lungul litoralului sudic la Marea
Neagă. Datorită acestui fenomen, anual se pierd zeci de hectare de teren de-a lungul sectorului
românesc al Mării Negre. Studii bazate pe măsurători sistematice pun în evidenţă eroziunea
accentuată a plajelor de pe litoralul românesc. Plaja de la Mamaia, situată la nord de oraşul
Constanţa a fost erodată cu peste 80 m.
Multe alte plaje aflate la sud de Constanţa se confruntă cu aceeaşi problemă a eroziunii
plajele situate în lungul unităţii sudice a litoralului pierd suprafeţe acoperite cu nisip, care reprezintă
principala resursă pentru industria turistică. În lipsa lucrărilor de protecţie şi reabilitare având ca
scop păstrarea plajelor, suprafeţele acestora vor fi în scădere, iar economia locală va fi prejudiciată
puternic, datorită pierderilor din industria turistică.
În ultima parte a anilor 80, au fost întreprinse măsuri de contracarare a eroziunii plajelor,
prin construirea a şase structuri sparge-val paralele cu ţărmul, situate în larg, şi prin înnisiparea cu o
jumătate de milion de metri cubi de nisip, excavaţi dintrun lac situat în spatele plajei. Deşi plaja s-a
restabilit ca urmare a acestor contramăsuri, structurile sparge-val au început să se reducă gradat, iar
eroziunea plajei a continuat să aibă loc.
Pe lângă acestea, multe ranforsări verticale care protejează baza falezelor situate în lungul
litoralului sunt deja în stare de deteriorare şi se confruntă cu pericolul distrugerii datorate eroziunii
produse de valuri. La partea superioară a acestor faleze se află mai multe locuinţe, iar dezastrul
produs de prăbuşirea falezelor este iminent, dacă nu se întreprind lucrări de reabilitare.
160

jos:
Rata medie a eroziunii plajelor de-a lungul zonei studiate se poate urmări în tabelul de mai
Zona Denumire sector Rata medie a
eroziunii
I. Constanţa Năvodari Nord -6,0
Năvodari Sud +1,0
Mamaia Nord -0,4
Mamaia Centru +0,2
Mamaia Sud în întregime 1,4
partea sudica- 2,0
Tomis Sud -02
Tomis Nord -0,2
II. Eforie Eforie Nord +1,5
Eforie Centru -0,7
Eforie Sud -0,6
III. Tuzla Tuzla Nord -0,7
Tuzla Sud -0,7
IV. Costineşti Costineşti ±0,0
V. 23 August Schitu -0,7
VI. Mangalia Olimp-Venus -0,5
Balta Mangalia -1,4
Saturn-Mangalia -0,8
VII. Limanu 2 Mai -0,6
Limanu -0,2
Vama Veche -0,7
Prăbuşiri de faleze
Având în vedere că în dezvoltarea turismului pe litoral plaja constituie principala atracţie
pentru turişti, este necesară stabilirea de soluţii tehnice care să oprească fenomenul erozional.
Fenomenul de prăbuşire a falezelor se datorează pe de o parte eroziunii costiere, în cazul în
care apa mării în lipsa plajelor, a ajuns până la bază falezelor pe care le erodează şi pe de altă parte
creşterii nivelului hidrostatic subteran al acviferelor freatice datorat în parte pierderilor de apă din
reţelele localităţilor din zonele litorale.
Prăbuşirile de faleze se manifestă pe pe sectorul sudic al litoralului Mării Negre, caracterizat
de faleze înalte. Cauzele acestui fenomen sunt legate de: morfologia zonei, fenomenele de eroziune
ce se manifestă la baza falezei, constituţia litologică a depozitelor constituente ale falezei (depozite
loessoide, în alternanţa cu nisipuri şi argile nisipoase), precipitaţiile abundente căzute în ultimii ani,
pierderile din sistemul de alimentare cu apa al zonei, absenţa lucrărilor de întreţinere pe sectoarele
de plajă amenajată, sistarea unor lucrări de amenajare începute în anii 1980-1990 şi lipsa fondurilor
necesare realizării unor noi lucrări de investiţii, execuţia lucrărilor de amenajări portuare.
Zone unde se manifestă prăbuşiri de faleză sunt localitatela Constanţa, zona faleza Nord,
Eforie Nord, Eforie Sud, Tuzla, Costineşti, 2 Mai – Vama Veche.
161

Zonele cu prăbuşiri de faleze, mai sus menţionate, sunt stabilite pe baza istoricului
evenimentelor şi a observaţiilor din teren. Nu sunt efectuate studii cu privire la probabilitatea
producerii unor astfel de fenomene.
Zonele în care s-au înregistrat şi se înregistrează alunecări importante de teren:
- Faleza mării, zona cuprinsă între Complexul Steaua de Mare şi Hotel Belona, din Eforie
Nord
- Faleza mării, zona cuprinsă între sanatoriul S.O.T.R.M şi Pescărie, din Eforie Sud
- Faleza lacului Techirghiol, zona cuprinsă între Băile reci şi Vila Sincai, din Eforie Nord
- Faleza lacului Techirghiol, zona cuprinsă între Băile reci şi Gara, din Eforie Sud
În urma ploilor torenţiale din ultimii ani şi a acţiunii de eroziune a mării s-au înregistrat şi se
înregistrează alunecări foarte importante de teren ceea ce duce la prăbuşirea taluzelor şi falezelor
mai sus menţionate, de raderea şi distrugerea amenajărilor şi construcţiilor de protecţie a acestora.
Influenţa ridicării nivelului mediu al mării
Nivelul mediu anual al apei în Portul Constanţa a înregistrat o ridicare de 15,4 cm în
perioada 1933-2003. Rata ridicării nivelului mării este de 2,2 mm pe an. Se consideră că acest
fenomen a contribuit la eroziunea plajelor din zona sudică a litoralului la Marea Neagră.
Înălţimea terenului în spatele ţărmului este de aproximativ 2,3 m în dreptul plajei Mamaia,
celelalte plaje având înălţimi asemănătoare. Sectoarele Năvodari şi Mamaia sunt cele mai
susceptibile pentru ridicarea nivelului mediu al mării, cu o retragere de 40 m a liniei ţărmului,
datorat pantei scăzute. Linia ţărmului din sectorul Costineşti este estimat a avea o retragere cu 19 m,
la o ridicare a nivelului mării cu 0,5 m. Estimarea eroziunii plajelor, în funcţie de ridicarea nivelului
mediu al mării este centralizată în tabelul următor :
Tabelul de mai jos prezintă valoarea eroziunii plajei la o creştere cu 50 cm a nivelului m rii(m)
şi rata anuală a retragerii liniei ţărmului, corespunzătoare ratei din trecut a ridicării nivelului mediu
al apei cu 2,2 mm pe an. Această rată se înscrie în intervalul 0,08-0,18 m pe an. Astfel, ridicarea
nivelului mediu al apei din zona ţărmului Mării Negre este una dintre cauzele eroziunii plajelor.
Denumirea sectorului Valoarea eroziunii plajei la o
creştere cu 50 cm a nivelului
m rii(m)
Năvodari - Mamaia 40,0 0,18
Tomis 40,0 0,18
Eforie Nord - Sud 34,4 0,15
Costineşti 19,1 0,08
Olimp - Venus 19,1 0,08
Saturn - Mangalia 30,5 0,13
2 Mai - Vama Veche 26,7 0,12
Rata anuală a eroziunii plajei la
o creştere a nivelului mării cu 2,2
mm/an(m/an)
Valoarea retragerii liniei ţărmului este proporţională cu ridicarea nivelului mediu al mării.
Valoarea de mai sus a retragerii liniei ţărmului se află în intervalul de modificări datorat
transportului sedimentelor. Monitorizarea continuă a nivelului mediu al mării şi a poziţiei liniei
ţărmului va permite elaborarea oricăror măsuri de contracarare necesare.
162

Seisme
Indicatorii care definesc zonarea seismica a teritoriului de studiu au urmatoarele valori:
Intensitatea cutremurelor- in conformitate cu datele din PATN – Secţiunea - “Zone de risc
natural”, din punct de vedere al intensităţii cutremurelor – scara MSK (SR –11100 – 93), teritoriul
zonei de studiu se încadrează în zona 71–cu perioada medie de revenire de cca. 50 ani.
Coeficientului seismic - KS (conform Normativ P 100 -1/2006) - 0,16
Perioada de control (colţ) a spectrului de raspuns - Tc = 0.7 secundă (conform Normativ P
100 -1/2006).
Situatia din Zona costiera a Marii Negre
• Sectorul Nordic (plajele din fata Deltei Dunarii)
Litoralul Deltei Dunarii se poate subdiviza in trei subsectoare majore: nordic (intre gurile de
varsare a bratelor Sulina si Sf. Gheorghe), central (Ciotic - Periteasca) si sudic (Portita - Cap Midia).
Pe langa distanta fata de sursa de sedimente danubiene, care a fost discutata anterior, aceste zone
sunt diferentiate si prin orientarea fata de directia predominanta a vanturilor si valurilor.
Importanta orientarii tarmului este evidenta in subsectorul nordic. Aici, vanturile
predominante de iarna sunt cele de NE. Acestea genereaza valuri inalte, cu efect distructiv, cu
incidenta aproape transversala fata de linia tarmului. Reducerea drastica a cantitatii de material
sedimentar care intra in sistemul litoral este dublata de o mare capacitate de transport si prelucrare
de catre agentii marini. Pertubarea dispersiei naturale a sedimentelor prin constructia digurilor de la
Sulina accentueaza deficitul de material sedimentar pe aceste plaje. Rezultatul este o retragere
accentuata, cu pana la 20-25 m/an, cvasigeneralizata a liniei tarmului, care continua tendinta
istorica de evolutie a deltei Sulina. Local, constructia digurilor de la Sulina a indus insa si o
acumulare importanta de material. In golful Musura prin depunerea fortata a sarcinii solide a
bratului Chilia, adancimea a scazut drastic, ajungand la cca. 3 m in prezent, de la cca. 8 la inceputul
secolului. In extremitatea nordica a plajei Sulina acumularea de sedimente se datoreaza curentului
anticiclonic de la sud de diguri. Subsectorul central are o expunere est-vest. Aceasta il protejeaza
intrucatva fata de actiunea valurilor. Atat timp cat aportul de sedimente a fost ridicat, plajele Perisor-
Periteasca au fost in avansare. Astazi, acretia continua numai pe sectoare restranse, in rest plajele
sunt relativ stabile. Subsectorul sudic se caracterizeaza printr-un aport foarte mic de material detritic
danubian, care este insa compensat printr-o productie accentuata de detritus organogen. Orientarea
liniei tarmului este NE-SV. Actiunea valurilor este mult mai importanta decat in subsectorul central,
dar mai redusa decat in dreptul gurilor de varsare ale Dunarii. Plajele Portita si Periboina se afla in
consecinta intr-un proces de eroziune moderata. Valorile retragerii liniei tarmului nu depasesc cativa
m pe an.
• Sector Sudic (Cap Midia – Vama Veche)
Caracterul activ, in plina retragere, al falezei tarmurilor de eroziune a determinat realizarea
pe plan local a unor amenajari si structuri costiere care sa asigure protectia dezvoltarilor antropice in
fata fenomenelor de eroziune litorala.
Sectorul Cap Singol - Cap Constanta se incadreaza intr-un vast sistem de protectie si
amenajare urbanistica a falezei municipiului Constanta. Diguri transversale succesive, diguri
"sparge-val" submerse amplasate intre acestea la circa 300m spre larg, ziduri de sprijin, taluzari,
precum si alte structuri si constructii geotehnice formeaza un ansamblu menit sa asigure o protectie
eficienta acestui sector de tarm. Micile plaje amenajate la adapostul digurilor sunt mentinute pe cale
artificiala, prin alimentarea periodica a stocului de sedimente. Sectorul Cap Tuzla - Costinesti
Pescarie - In acest sector eroziunea s-a intensificat in ultimii ani, faleza fiind in plina retragere. La
163

sud de Costinesti faleza prezinta un profil aproape vertical, neafectat de alunecari, cu o inaltime de
circa 20 m. Pe zone extinse se dezvolta valuri de scoici, cu o inaltime de 1,5 - 2,5 m, alcatuite
preponderent din cochilii de midii. In dreptul statiunii Olimp, in faleza deschisa pe 10 m inaltime,
pot fi recunoscute cinci orizonturi de paleosoluri. Inaltimea falezei scade spre lacul Tatlageac,
ajungand la 1 - 2 m. La baza ei reapar calcarele sarmatiene si orizontul argilelor rosii-verzui.
Sectorul 2 Mai - Vama Veche - faleza din acest sector se caracterizeaza printr-un profil vertical si o
inaltime de 10 - 12 m. La baza ei afloreaza scoarta de alterare a calcarelor sarmatiene. La Vama
Veche, in cuvertura de loess, se schiteaza o mica vale care ofera conditii favorabile formarii in zona
costiera a unei suprafete nisipoase cu o latime de 100 - 120 m.
Principalul factor de risc ecologic al zonei costiere este reprezentat de eroziune, fenomen
care este exins in acest moment pe aproape intreg litoralul romanesc si datorita caruia se pierd
anual suprafete importante de teren din teritoriul tarii.
Cauzele care au accentuat si extins acest fenomen sunt de origine antropica:
- reducerea masiva a debitului de sedimente transportat de Dunare (pana la aproximativ
40%) datorata in principal constructiei barajelor de la Portile de Fier I si II;
- constructia si extinderea digurilor de protectie portuara, care blocheaza transportul
sedimentelor de catre curentul longitudinal pe litoralul romanesc al Marii Negre (ex. Digurile de la
Sulina – blocheaza accesul spre sud al sedimentelor aduse in mare pe bratul Chilia, digul de la
Capul Midia, care blocheaza transportul sedimentelor provenite in principal de pe bratul Sf.
Gheorghe spre sud).
In momentul de fata, zonele cu stare ecologica critica datorita eroziunii sunt:
In sectorul nordic:
- Canalul cu Sonda – Casla Vadanei – unde eroziunea a atins cote alarmante (in anul 1998,
la sud de Casla Vadanei, a fost masurata o retragere a liniei tarmului fata de anul anterior cu 47 de
metri).
- Zatoane – Perisor Nord – unde marea a erodat cordonul litoral care inchidea lacul Zaton,
transformandu-l in laguna.
- Portita – Periboina – unde marea avanseaza spre uscat, afectand un cordon litoral care
margineste Complexul Lagunar Razelm – Sinoie.
In sectorul sudic: perimetrul Mamaia Nord (la nord de digurile “sparge val”), zona Parc
Hotel – Perla (Mamaia); sectorul Belona – Petromar (Eforie), 2 Mai si Vama Veche. In sectoarele
Costinesti, 2 Mai si Vama Veche eroziunea accentuata este insotita si de fenomene de prabusire a
falezei.
4.2. EFECTE ALE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Schimbări climatice – temperatura şi precipitaţiile
Zona costieră se află în zona climatică continentală, în ţinutul climei de câmpie, la contact
cu clima specifică Luncii Dunării. Verile sunt secetoase, călduroase şi uscate, iar iernile sunt reci şi
au zăpadă puţină. Regimul precipitaţiilor are o foarte mare variabilitate în timp şi spaţiu, reflectând
tipul de climat continental.
164

Fig. 3a. Diferenţe dintre temperatura actuală şi
valorile predicţiilor climatice pentru anul 2100
în zona costieră. Culorile deschise indică valori
mai scăzute, iar cele închise valori mai ridicate.
Fig. 3b. Diferenţe dintre precipitaţiile medii
actuale şi valorile predicţiilor climatice pentru
anul 2100 în zona costieră. Culorile închise
indică valori mai ridicate, iar cele deschise
valori mai scăzute.
Datele utilizate sunt prezentate în articolul publicat de Govindasamy şi colab. (2003); din
acestea a fost decupată situaţia la nivelul zonei costiere pentru unităţi pătrate cu latura de 2,5 0
longitudine × 2,5 0 latitudine. Schimbările climatice afectează şi această regiune. Conform datelor
publicate de Hijmans şi colab. (2005), distribuţia spaţială a diferenţelor dintre temperatura actuală şi
valorile predicţiilor climatice pentru anul 2100 (Fig. 3a). Configuraţia spaţială indică o creştere de la
centru către nord şi sud cu 2,3-2,4 0 C faţă de valorile actuale. Este, de asemenea, important de
subliniat faptul că aceste date indică o creştere generalizată în zona costieră – altfel spus, predicţiile
climatice indică doar creşteri ale temperaturi, neexistând regiuni în care să se preconizeze o răcire
comparativ cu situaţia actuală a temperaturii. În ceea ce priveşte precipitaţiile, ele au fost analizate
pe baza aceloraşi date, situaţia actuală fiind prezentată în Fig. 3b. Diferenţele scad de la centru către
nord şi sud.
4.3. RIDICAREA NIVELULUI MĂRII
Dat fiind gradul de izolare al Marii Negre fata de Oceanul planetar, mareele au amplitudini
mici de circa 12 cm cu perioade de circa 12 ore si 25 minute. Regimul nivelurilor in zona litoralului
romanesc al Marii Negre este dependent de rezultanta bilantului de apa intrata si iesita din cuveta
Marii Negre. Principala componenta a bilantului de apa o constituie aportul de apa varsat in cuveta
165

Marii Negre de raurile tributare. Sub acest aspect, variatia in timp a nivelurilor Marii Negre este
practic sincrona cu variatia varsarilor de apa ale raurilor tributate. Nivelurile medii lunare ale Marii
Negre au in timpul anului o variatie sezoniera, cu valori mici (6 cm) in sezonul rece si cu valori mari
(22 cm) in sezonul cald. Media multianuala a nivelului este de 14 cm, maxima anuala de 95 cm si
minima anuala de –43 cm. Peste fondul de variatie a nivelurilor medii lunare, se produc variatii de
scurta durata a nivelurilor provocate de vanturi, de seise si de maree. Cele mai importante variatii de
scurta durata sunt denivelarile provocate de vanturile puternice. In conditiile in care vanturile bat
dinspre largul marii, au loc cresteri de nivel la coasta de pana la 70 cm. In mod invers in conditiile
vanturilor care bat dinspre coasta au loc scaderi de nivel de pana la 50 cm. In variatia de lunga
durata a nivelurilor medii anuale ale Marii Negre pe litoralul romanesc, s-au constatat cresteri lente
de nivel (de circa 3.8 mm/an la Sulina si de circa 2.8 mm/an la Constanta) – aceste valori fiind cele
globale, la creşterea efectivă a nivelului mării cu o medie de 1,7 mm/an fiind cumulată şi subsidenţa
(scufundarea din motive tectonice ale uscatului din zona costieră, diferit pe unităţile tectonice
majore ale Dobrogei de Sud, Centrale şi de Nord) .
Efecte ale creşterii nivelului Mării asupra liniei ţărmului (Raport TRANSPROIECT S.A.,
2007) - Nivelul mãrii, ca unul dintre principalii indicatori ai încălzirii globale, are o tendinţa
ascendentã încă din secolul trecut, când s-au înregistrat creşteri între 10 şi 25 cm. Şi pentru zona
costierã româneascã, o tendinţã de creştere a nivelului mãrii, cu un ritm de 1,7 mm/an, este un factor
negativ, pentru cã inundarea permanentã a zonelor joase accelerează eroziunea costierã, iar pierderea
suprafeţelor plajelor poate fi uneori ireversibilã.
Luând o valoare mai mare de 0,5 m pentru ridicarea nivelului mediu al mării până în 2100, formula
lui Bruun prognozează valorile eroziunii plajelor prezentate în tabelul de mai jos pentru diferite
sub-sectoare. Sub-sectoarele Năvodari şi Mamaia sunt cele mai susceptibile pentru ridicarea
nivelului mediu al mării, cu o retragere de 40 m a liniei ţărmului, datorită pantei scăzute. Linia
ţărmului din sectorul Costineşti este estimată a avea o retragere cu 19 m, la o ridicare a nivelului
mării cu 0,5 m. Celelalte zone vor avea retrageri ale liniei ţărmului cuprinse între aceste valori.
Estimarea eroziunii plajelor litoralului sudic, în funcţie de ridicarea nivelului mediu al mării
Denumirea sub-sectorului Valoarea eroziunii plajei la
o creştere cu 50 cm a
nivelului mării (m)
Rata anuală a eroziunii plajei la
o creştere a nivelului mării cu
2,2 mm/an (m/an)
Năvodar- Mamaia 40,0 0,18
Constanţa 40,0 0,18
Eforie Nord - Sud 34,4 0,15
Costineşti 19,1 0,08
Olimp-Venus 19,1 0,08
Saturn - Mangalia 30,5 0,13
2 Mai - Vama Veche 26,7 0,12
Tabelul prezintă şi rata anuală a retragerii liniei ţărmului, corespunzătoare ratei din
trecut a ridicării nivelului mediu al apei cu 2,2 mm pe an. Această rată se înscrie în intervalul 0,08-
0,18 m pe an. Deşi poate să pară redusă, nu este neglijabilă în comparaţie cu valorile măsurate
, putându-se tage astfel concluzia ca ridicarea nivelului mediu al apei din zona ţărmului Mării Negre
este una dintre cauzele eroziunii plajelor.
Valoarea retragerii liniei ţărmului este proporţională cu ridicarea nivelului mediu al
mării, retragerea liniei ţărmului pentru o ridicare a nivelului mediu al mării diferită de 0,5 m putând
fi uşor estimată pe baza datelor prezentate mai sus. Valoarea de mai sus a retragerii liniei ţărmului
se află în intervalul de modificări datorat transportului sedimentelor. Monitorizarea continuă a
166

nivelului mediu al mării şi a poziţiei liniei ţărmului permite elaborarea măsurilor de contracarare
necesare, specifice fiecărei situaţii particulare întâlnite de la un sector de ţărm la altul.
4.4. TRANSPORT SEDIMENTE, NUTRIENŢI, POLUANŢI
Masuratorile efectuate au aratat ca, pe litoralul romanesc al Marii Negre, datorita directiei
vanturilor dominante si configuratiei bazinului marin, curentii paraleli cu tarmul sunt orientati
predominant nord-sud. In perioadele de calm atmosferic valoarea masurata a curentului longitudinal
nord-sud este de 3-50 cm/s (Bondar, Roventa, 1967). In timpul vanturilor din nord si nord-est (14-15
m/s), viteza curentului poate ajunge la 1 m/s la suprafata si 0.2-0.3 m/s la fund (Bondar, Roventa,
1967). Curenti in sens contrar apar in perioadele vanturilor din directia sud si sud-est. La gurile de
varsare exista si curentii de apa dulce care ies in mare, perpendiculari pe linia tarmului si care se
disperseaza in evantai spre larg si care pot ajunge (Gastescu, 1986) pana la 3 kilometri departare de
tarm. Teoriile anterioare care mentionau existenta unui curent compensator sud-nord pe sub curentul
longitudinal nord-sud au fost infirmate.
In sectorul Sulina - Sf. Gheorghe, transportul net de sedimente in lungul tarmului are loc pe
doua traiecte de curenti:
– unul orientat preponderent sud – nord, imediat la sud de digurile de la Sulina, indus de
acestea (efect Tombolo), cu o rata anuala de transport de 190.000 m 3 /an (variind intre 130.000 m 3 /an
la o adancime de 6 metri si 250.000 m 3 /an la o adancime de 12 metri) (Giosan et al., 1997). Valorile
prezentate nu justifica rata de acumulare de aproximativ 500.000 m 3 /an (Bondar et al., 1992),
conform lui Giosan et al. (1997) cauza fiind probabil alimentarea artificiala a acestei zone cu
material provenit din dragaje (figura 4.7).
– al doilea traiect este curentul longitudinal orientat nord – sud, deviat de digurile de la
Sulina si care se apropie apoi progresiv spre tarm. Conform lui Giosan et al., (1997), transportul net
de sedimente de catre curentul longitudinal pe traiectul sudic creste de la zero in punctul ce
delimiteaza cele doua traiecte pana la 800.000 m 3 /an, in subsectorul Casla Vadanei, ramanand
constant pana la Sf. Gheorghe (figura 4.7).
Frecventa anuala (%) pe directiile principale a curentilor de suprafata observati de pe litoralul
romanesc al Marii Negre in anii 1980-1993 (Bondar, in Panin et al., 2001)
N NE E SE S SV V NV CALM
14,0 11,7 8,4 12,3 21,8 14,3 7,8 9,2 0,6
Frecventa anuala (%) si viteza maxima (cm/s) a curentilor masurati la adancimea de 5 m in anii
1979-1985, pe litoralul romanesc al Marii Negre (Bondar, in Panin et al., 2001)
Caracteristici N NE E SE S SV V NV
Frecventa 12.9 9,6 16,5 8,4 16,4 16,9 11,1 8.2
Viteza
maxima
55 50 55 55 60 75 75 55
Aportul de apa si sedimente al Dunarii
La intrarea in Delta Dunarii, aportul anual de apa al Dunarii are valoarea medie de circa
198,3 km 3 , corespunzator unui debit de apa de circa 6283 m 3 /s. Cea mai mare parte din aportul de
apa al Dunarii (circa 90,1 %), se varsa direct in Marea Neagra prin cele trei guri ale bratelor Chilia,
Sulina si Sf. Gheorghe. Restul de apa (circa 9,9 %) trece mai intai prin interiorul Deltei si prin
167

complexul lagunar Razelm-Sinoe, dupa care se varsa tot in Marea Neagra prin canale, garle si o
parte tot prin gurile Dunarii. La nivelul anului 2000, repartitia varsarii apei Dunarii in Marea Neagra
prin gurile celor trei brate principale a fost de circa 51,6 % pe Chilia, 19,9 % pe Sulina si circa 24,4
% pe Sf. Gheorghe.
Aportul de apa al Dunarii in Marea Neagra este dominant, reprezentand circa 60% din
volumul tuturor raurilor tributare (Bondar, in Panin et al., 2001).
La intrarea in Delta Dunarii, aportul anual de aluviuni al Dunarii are valoarea medie de
circa 53,27 milioane tone, corespunzator unui debit de aluviuni de circa 1688 kg/s si unei
concentratii de suspensii de circa 269 g/m 3 . Cea mai mare parte din aportul de aluviuni al Dunarii
(circa 91 %), se varsa in Marea Neagra prin cele trei guri ale bratelor Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.
Restul de aluviuni (circa 9 %) trec in interiorul Deltei Dunarii unde se depun. In ultimile trei decenii,
tendinta continua de scadere a cantitatilor de aluviuni varsate de Dunare in Marea Neagra a fost
estimata la o rata de circa 7,35 kg/s/an. La nivelul anului 2000, repartitia varsarii aluviunilor Dunarii
in Marea Neagra prin gurile celor trei brate principale a fost de circa 53,3% pe Chilia, 5,8% pe
Sulina si circa 21,9% pe Sf. Gheorghe. Lucrarile recente de regularizare ale bratului Sf. Gheorghe au
determinat o crestere sensibila a capacitatii sale de transport aluvionar.
4.5. TRANSGRESIUNE ŞI REGRESIUNE MARINĂ.
În trecut au avut loc mai multe creşteri şi scăderi ale nivelului mediu al mării, la scara
întregii planete. Cu aproximativ 18.000-20.000 de ani în urmă, la apogeul glaciaţiei Wurm, nivelul
mării era cu aproximativ 120 m mai jos decât nivelul actual. încălzirea globală şi topirea
gheţarilor au dus la ridicarea nivelului mării, în medie cu 1 cm pe an, timp de aproximativ 15.000
de ani, ajungând acum 4.000-5.000 de ani la 3-5 m deasupra nivelului actual. Ridicarea treptată
a nivelului mării nu a fost continuă, ci a constat dintr-o repetiţie de ridicări şi opriri. în zona Mării
Negre, transgresia mării deasupra uscatului, care a avut loc cu aproximativ 4.000-5.000 de ani în
urmă, este cunoscută sub numele de transgresiunea neolitică. În comparaţie cu nivelul mediu al
oceanelor, nivelul mediu al Mării Negre a suferit fluctuaţii importante, datorate modificărilor
climatice, cauzate probabil de mediul său de mare închisă. într-o perioadă scurtă de timp, la
500-1.500 de ani după transgresiunea neolitică, nivelul Mării Negre a scăzut cu 5-8 m sub
nivelul actual, cu aproximativ 3.500 de ani în urmă; aceasta este denumită regresiunea
Phanagorică. Nivelul Mării Negre a continuat să fie scăzut aproximativ 1.000 de ani. Când grecii
s-au stabilit în porturile de la Marea Neagră, în timpul primului mileniu înainte de Hristos, au
putut să se folosească de formaţiunile stancoase ieşite de sub nivelul apelor de adâncime mică,
pentru a-şi amenaja adăposturi portuare.
Aproximativ în secolul al Vl-lea d.Hr. s-a produs o nouă ridicare a nivelului Mării Negre,
la cota de +1 până la +3 m, care este denumită transgresiunea Nimfeană sau Istriană. Nivelul Mării
Negre a scăzut la -1 până la -2 m în jurul secolului al Xl-lea, apoi a revenit gradat până la nivelul
actual.
Aceste ridicări şi scăderi ale nivelului mediu al Mării Negre, denumite transgresiuni,
respectiv regresiuni, au exercitat o puternică influenţă asupra topografiei costiere. La adâncimea
de -12 m până la -14 m pe platoul continental al zonei vestice a Mării Negre au fost identificate
urme ale unor terase sparge-val şi ale unor plaje-barieră relicte, care s-au format, probabil, în
perioade când nivelul mării rămânea constant la o anumită cotă în timpul fenomenului de ridicare.
La cota de +3 până la +5 m, în lungul uscatului costier, se află terasele „Mării Negre Antice", care
s-au format în timpul transgresiunii Neolitice. Ca atare, morfologia costieră a ţărmului Mării Negre
trebuie studiată cu toată atenţia cuvenită în privinţa variaţiilor nivelului mediu al apei.
168

5. CONTEXTUL EXTERIOR
Contextul suprateritorial în care este localizat şi se dezvoltă teritoriul periurban al Zonei
Costiere a României se structurează pe următoarele nivele de articulare geografică şi politicoadministrativă:
Nivelul subregional:
– judeţele Constanţa şi Tulcea.
Nivelul regional:
– regiunea Sud Est.
Nivelul supraregional:
– provincii istorice /regiuni de dezvoltare: Dobrogea
– teritoriul naţional
Nivelul transnaţional:
– arealul transfrontalier – Euroregiunea Dunărea de Jos, care cuprinde judeţele Tulcea, Brăila şi
Galaţi (RO), raioanele Cahul şi Cantemir (MD) şi regiunea Odessa (UA) şi Euroregiunea Dunărea
Inferioară, cu judeţele Călăraşi, Ialomiţa şi Constanţa (RO) şi Silistra şi Dobrici (BG);
– regiunile de program – arealele incluse în programele de cooperare teritorială europeană 2007-
2013:
- „Sud-Estul Europei” (SEE);
- „Marea Neagră” (Black Sea CBC);
- „România-Ucraina-Republica Moldova.
Nivelul continental:
– bazinul Dunării, bazinul Mării Negre;
– spaţiul balcanic;
– spaţiul ponto – scitic;
– reţeaua de coridoare pan-europene de transport;
– reţelele de infrastructuri şi conexiunile de transport transeuropene.
Nivelul transcontinental:
– arealele de articulare intercontinentală: Asia Mică, Caucazia/Transcaucazia;
– reţelele de infrastructuri şi conexiunile de transport intercontinentale Europa – Asia.
Empiric, se poate constata un fenomen din ce în ce mai pronunţat de integrare a sistemelor
teritoriale din sudul şi estul României, la nivel continental, în spaţiile denumite mai sus „pontoscitic”
şi „balcanic”, spaţii pe cale de a juca un rol important în economia şi politica europeană şi,
respectiv, mondială, între altele pentru că includ unele din traseele de elecţie pentru livrarea
„energiei caspice” către Europa. Cu privire la coridoarele energetice caspice care ar străbate Zona
Costieră, cele mai relevante atuuri ale acesteia sunt situarea geografică faţă de mare şi existenţa, la
un capăt a două coridoare principale de transport paneuropean: IV şi VII, a portului Constanţa,
având complet operaţionale terminale speciale în dublu sens pentru ţiţei (24 milioane de tone pe an)
şi pentru produsele petroliere (12 milioane de tone anual), cu rezervoarele aferente (1,7 miliarde m
169
3
capacitate). Aproximativ 60% din importurile şi exporturile României se derulează prin portul
Constanţa.
Portul Constanţa este unul dintre principalele centre de distribuţie care deservesc regiunea
Europei Centrale şi de Est, oferind o serie de avantaje, atât specifice industriei petroliere, cât şi
legate de accesibilitate şi conectivitate şi de poziţia Constanţei în ierarhia urbană naţională ca pol
major de creştere, centru urban de rang superior şi oraş-portal pentru o arie amplă din teritoriul

României. Aproximativ 60% din importurile şi exporturile României se derulează prin portul
Constanţa.
Programele TRACECA şi INOGATE au drept ţintă zăcămintele de petrol şi gaze naturale
din regiunea caspică (Kazahstan,Azerbaidjan, Asia Centrală) şi căile de transport ale acestora către
Europa Centrală şi de Vest.
Oleoductul Constanţa – Trieste.
Ideea realizării proiectului a fost lansată în 1998 de ENI Spa. La vremea respectivă
conducta era concepută să conecteze Constanţa (România) cu Trieste (Italia), fiind cunoscută sub
numele de South East European Line_ S.E.E.L. În urma primei încercări a companiei italiene ENI
de a întocmi un studiu de fezabilitate, ideea a fost continuată de România, luând în considerare un
traseu care să traverseze România, Ungaria, Slovenia, Croaţia şi Italia. La începutul anului 2005 s-a
finalizat un studiu de fezabilitate pentru construirea conductei Pan Europene de transport ţiţei pe
ruta Constanţa – Pancevo – Omisalj – Trieste, studiu cofinanţat în cadrul programului PHARE.
Concomitent, se urmăreşte construirea în paralel cu oleoductul, a unui gazoduct care să
transporte gaze naturale în sens invers, adică dinspre Italia spre România. Aflat abia în stadiul
discuţiilor bilaterale, proiectul gazoductului Trieste-Constanţa va asigura o parte însemnată a
consumului intern al României, în condiţiile în care extracţia de gaze autohtone este tot mai
scăzută.În acelaşi timp, pentru România, care are o capacitate de rafinare de 34 milioane de tone pe
an, dar foloseşte doar 13 milioane tone, noua conductă ar putea însemna funcţionarea rafinăriilor la
întreaga capacitate.
Traseul oleoductului Constanţa-Trieste
Proiectul NABUCCO
Necesarul de energie în ţările europene este în continuă creştere, iar în absenţa unei surse
suplimentare de energie primară, aceste economii se vor confrunta cu o creştere continuă a cererii de
gaze în viitorul apropiat. În plus, pentru a asigura furnizarea de energie este necesară diversificarea
surselor de aprovizionare (fapt reconfirmat de recenta criză Rusia - Ucraina), ceea ce constituie un
aspect delicat al politicilor energetice în Europa.
170

În acest sens s-a iniţiat proiectul Nabucco, cu participarea a cinci companii de profil din Turcia,
Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, cu scopul de a conecta rezervele promiţătoare de gaze
naturale din Zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu cu pieţele europene creând o rută complet
nouă de transport a gazelor naturale din zonele de producţie mai sus menţionate, prin construirea
unei conducte pe teritoriul celor cinci ţări, care ar avea ca punct de plecare graniţele Turciei cu
Georgia şi Iran, iar ca punct final nodul Baumgarten din Austria (nod important în care sunt
colectate gazele ruseşti care sunt tranzitate către vestul Europei). De asemenea, se va lua în calcul
legarea la conducta de transport şi a altor surse de gaze disponibile din zonă, (Siria, Irak, Egipt ).
Traseul NABUCCO
5.1. CADRUL ADMINISTRATIV-TERITORIAL, JURIDIC ŞI DE REGLEMENTARE din
România, instituţii cu responsabilităţi în zona costieră.
Realizarea managementului integrat al zonei costiere constituie un potenţial factor de
integrare în contextul suprateritorial la nivel continental – bazinul Mării Negre.
Cadrul instituţional menit a asigura acest tip de gestiune a zonei de coastă se referă la
instituţii responsabile cu desfăşurarea activităţilor în zonele româneşti de coastă; astfel, acest cadru
s-ar defini în principal pe baza celui mai important act normativ care reglementează această
gestiunea zonei costiere: OUG nr. 202/2002.
Principalul organism cu atribuţii privind zona românească de coastă este Comitetul Naţional
al Zonei Costiere (CNZC), care îşi desfaşoară activitatea pe langa autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului şi gospodărirea apelor, în scopul asigurării gospodăririi integrate a zonei costiere.
Conform OUG 202/2002, CNZC este format din:
a) doi reprezentanţi ai autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor;
b) câte un reprezentant al autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului din judeţele pe
teritoriul cărora se află zona costieră;
c) un reprezentant al Direcţiei Apelor Dobrogea Litoral;
d) un reprezentant al Academiei Române;
e) doi reprezentanţi ai autorităţii publice centrale pentru transporturi, dintre care unul al
Inspectoratului Navigaţiei Civile;
f) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru lucrări publice;
g) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru industrie;
171

h) doi reprezentanţi ai autorităţii publice centrale pentru sănătate;
i) câte un reprezentant al consiliilor judeţene Constanţa şi Tulcea;
j) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru cercetare;
k) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru turism;
l) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru cultură;
m) doi reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, dintre care un reprezentant al Statului Major
al Forţelor Navale;
n) doi reprezentanţi ai Ministerului de Interne, dintre care un reprezentant al Poliţiei de Frontieră
Române;
o) doi reprezentaţi ai autorităţii publice centrale pentru agricultură, alimentaţie şi păduri - din
domeniul pescuitului şi, respectiv, al silviculturii, precum şi câte un reprezentant al autorităţii
publice teritoriale pentru regim silvic şi cinegetic din judeţele pe teritoriul cărora se află zona
costieră;
p) prefecţii judeţelor pe teritoriul cărora se află zona costieră;
r) primarii localităţilor amplasate de-a lungul ţărmului Mării Negre;
s) doi reprezentanţi desemnaţi de organizaţiile neguvernamentale, cu sediul în judeţele aferente
zonei costiere, care au ca obiect de activitate protecţia mediului;
t) un reprezentant al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;
u) trei reprezentanţi desemnaţi de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în judeţele aferente
zonei costiere, care au ca obiect de activitate agricultura, pescuitul şi acvacultura;
v) preşedintele Comitetului de bazin Dobrogea-Litoral, înfiinţat conform legii;
x) un reprezentant al unităţii de cercetare-dezvoltare marină, Constanţa.
Secretariatul tehnic permanent al Comitetului se asigură de către autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului şi gospodărirea apelor prin unitatea de cercetare-dezvoltare marină Constanţa.
Comitetul are ca responsabilităţi:
a) avizarea planurilor de gospodărire integrată a zonelor costiere şi a planurilor de urbanism locale şi
zonale;
b) avizarea studiilor de impact pentru activităţile cu impact semnificativ ce urmează a se desfăşura
în zona costieră, precum şi a bilanţurilor de mediu ale lucrărilor existente;
c) avizarea proiectelor de creare de parcuri şi rezervaţii naturale.
Există o propunere de a simplifica componenţa şi a întări rolul CNZC astfel ca deciziile şi hotărârile
Comitetului să aibă caracter executiv.
5.2. STRATEGII, PLANURI de nivel teritorial naţional şi regional cu implicaţii asupra
PATZ-ZC.
Documentele strategice cele mai relevante – şi cu potenţial mai consistent de implementare
– sunt Strategia de Dezvoltare a Regiunii Sud Est şi Planul de Dezvoltare Regională 2007-2013 al
Regiunii de dezvoltare Sud Est. Unele dintre cele mai semnificative prevederi cu impact asupra
dezvoltării teritoriale a Zonei Costiere sunt următoarele:
Prioritatea 1: Dezvoltarea reţelei de transport la nivel regional
Obiectivul specific „Creşterea atractivităţii regiunii prin dezvoltarea accesibilităţii, prin
continuarea extinderii şi modernizării infrastructurii portuare, aeroportuare, sistemului stradal şi
feroviar, prin crearea unui sistem multimodal de transporturi; se va avea în vedere crearea unui
sistem de accesibilitate inovativ capabil de a asigura legături rapide si eficiente cu pieţele
internaţionale, valorificând poziţia geo-strategică deosebită a regiunii”;
172

Liniile de intervenţie prioritare:
1.1 Dezvoltarea punctelor terminus existente si crearea de noi terminale ale reţelelor de transport,
pentru transportul de bunuri/persoane, precum si modernizarea serviciilor acestora, cu respectarea
standardelor de siguranţă si protecţie a mediului; asigurarea inter-modalităţii prin crearea centrelor
logistice pentru transportul inter-modal feroviar-rutier, feroviar-fluvial, feroviar-maritim, rutierfluvial,
rutier-maritim, rutier-aerian;
1.2 Dezvoltarea legăturilor dintre terminale si centrele urbane cu sistemele naţionale si
internaţionale de transport (inclusiv realizarea de centuri), prin dezvoltarea diferitelor modalităţi de
transport pentru reducerea timpului de transport si cresterea siguranţei traficului, cu menţinerea si
protejarea factorilor de mediu.
1.3 Modernizarea si asigurarea accesului în zonele rurale pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă în
mediul rural si pentru a susţine activităţile economice si turistice; modernizarea reţelelor de
drumurilor judeţene si locale.
1.4 Cresterea mobilităţii în zonele urbane, prin modernizarea liniilor de transport public urban si
dezvoltarea transportului multimodal, în scopul cresterii gradului de confort si siguranţă al
pasagerilor si reducerea poluării.
Prioritatea 4: Crearea de noi oportunităţi de creştere economică durabilă şi de creştere a
calităţii vieţii prin dezvoltarea patrimoniului natural/ambiental şi promovarea politicii de mediu
Obiectivul specific: Crearea de noi oportunităţi de creştere economică durabilă şi de
creştere a calităţii vieţii prin dezvoltarea patrimoniului natural/ambiental şi promovarea politicii de
mediu; se va avea in vedere crearea sistemului de gestiune si control a factorilor de mediu, (inclusiv
inlăturarea efectelor negative asupra mediului în cazuri de catastrofe naturale, îmbunătăţirea
generală a factorilor de mediu prin protejarea biodiversităţii, păstrarea şi extinderea zonelor
împădurite, a parcurilor şi zonelor verzi din zonele urbane)
Linii de intervenţie prioritare:
4.1 Extinderea şi modernizarea sistemelor de gestionare a deşeurilor, cât şi reabilitarea siturilor
contaminate;
4.2 Extinderea şi modernizarea sistemelor de infrastructură de apă şi de apă uzată;
4.3 Reabilitarea zonelor afectate de eliminarea necontrolată a deşeurilor industriale;
4.4 Recrearea conditiilor de stabilitate şi siguranţă a zonelor expuse eroziunii marine, dezastrelor
naturale şi fenomenelor de despădurire;
4.5 Promovarea utilizarii de energie neconvenţională şi eficientizarea sistemelor de distribuţie şi de
consum;
4.6 Crearea sistemului de gestiune şi control al factorilor de mediu (unităţi de monitorizare şi unităţi
de intervenţie regionale);
4.7 Valorificarea zonelor naturale protejate, extinderea lor şi identificarea de noi zone naturale şi
realizarea de planuri de management a zonelor aparţinând reţelei Natura 2000;
4.8 Imbunătăţirea sistemelor municipale de termoficare în zonele prioritare selectate.
Prioritatea 7: Modernizarea economiei rurale
Proiecte care vizează sprijinirea zonelor rurale prin valorificarea resurselor de mediu,
naturale şi a patrimoniului cultural:
• Investiţii în firmele turistice şi infrastructura de turism;
• Cresterea atractivităţii zonelor rurale şi renovarea satelor;
• Mentinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului natural şi a valorilor etno-culturale;
• Reabilitarea, modernizare şi extinderea structurilor de cazare precum si a utilitatilor aferente;
• Dezvoltarea serviciilor agroturistice prin crearea, reabilitarea şi extinderea infrastructurii de
agrement, inclusiv a utilităţilor aferente de exemplu: piscine, terenuri de minigolf, tenis etc.;
173

• Investiţii pentru firmele care produc/comercializează produse tipice locale …
• Sprijin acordat firmelor care promovează patrimoniul natural/cultural;
• Restaurarea si valorificarea patrimoniului cultural, arhitectonic, religios din zonele rurale;
• Crearea de noi structuri pentru valorificarea patrimoniului cultural mondial.
Prioritatea 8: Dezvoltare urbană durabilă
Obiectivul specific: Creşterea atractivităţii zonelor urbane pentru investiţii, prin
îmbunătăţirea standardelor de viaţă (utilităţile publice şi spaţiile verzi), valorificarea patrimoniului
arhitectonic, artistic şi monumental, promovând coeziunea şi incluziunea socială şi prin dezvoltarea
de servicii urbane.
Activităţi si operaţiuni:
• Regenerarea siturilor urbane degradate/abandonate şi a zonelor industriale poluante (îndepărtarea
reziduurilor/deşeurilor industriale; demolarea clădirilor şi planarea terenurilor;
reabilitarea/completarea infrastructurii de utilităţi publice-reţele de alimentare cu apă, gaze naturale,
electricitate, reţele de canalizări, clădiri, reşele broadband, cablare);
• Renovarea spaţiilor publice si pentru recreere, inclusiv a zonelor verzi/amenajări peisagistice
pentru evidenţierea obiectivului reabilitat ;
• Dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii şi utilităţilor publice urbane, respectiv reabilitarea
strazilor orăşenesti, inclusiv a infrastructurii urbane (pavaje, trotuare, iluminat public, etc);
• Investiţii pentru îmbunătăţirea mobilităţii populaţiei din zonele de acţiune urbană şi anume:
construirea de spaţii pentru autobuze, tramvaie sau modernizarea celor existente;construire de
terminale intermodale in scopul îmbunătăţirii integrarii diferitelor moduri de transport public urban;
• Achiziţionarea de mijloace de transport ecologice;
• Construirea de piste pentru biciclisti;
• Extinderea şi / sau modernizarea reţelei liniilor de tramvai;
• Renovarea clădirilor rezidenţiale colective (exceptând ariile din interiorul locuinţelor), incluzând:
înnoirea părţilor structurale principale ale clădirilor, etc.
• Restaurarea/ schimbarea instalaţiilor tehnice ale clădirilor şi anume: reţeaua de distributie a apei si
canalizare, instalaţiile electrice, instalaţiile electrice, instalaţiile contra incendiilor, sistemul de
ventilaţie, sistemul de colectare a gunoiului, etc;
• Acţiuni de eficientizare energetică incluzând renovarea sistemului de incălzire si a izolaţiei,
centralelor termice, reţelelor de distribuţie a căldurii şi promovarea surselor de energie regenerabila;
• Renovarea si schimbarea folosinţei clădirilor existente pentru asigurarea de locuinţe sociale;
• Achiziţionarea de echipamente de informare şi comunicare pentru accesul larg al cetăţenilor la
servicii publice;
• Restaurarea clădirilor degradate/ abandonate, cu elemente arhitectonice tradiţionale, în vederea
desfşurării de noi activităţi economice, culturale si sociale;
• Conservarea si restaurarea patrimoniului istoric şi cultural din oraşe, in special a centrelor istorice;
• Refacerea/amenajarea căilor de acces (pietonale şi carosabile) către obiectivele reabilitate in
interiorul zonei de protecţie a acestora;
• Amenajarea, marcarea de trasee turistice/itinerarii culturale la obiectivele reabilitate;
• Infrastructuri culturale, sportive şi pentru petrecerea timpului liber;
• Asigurarea transportului public catre zonele comerciale si economice;
• Măsuri pentru decongestionarea traficului urban (devieri si modificari ale traficului etc.) şi
diminuarea poluării;
• Crearea de sisteme de informare turistică (puncte de informare, internet);
• Activităţi de promovare a zonelor urbane prin manifestări culturale locale, naţionale şi
internaţionale;
174

• Sprijin pentru constituirea de parteneriate între administraţiile publice, în vederea gestionării în
comun a deşeurilor, apei, reţelelor de canalizare, serviciilor publice, serviciilor sociale;
• Crearea de servicii informatice (ex. e-administration);
• Crearea de reţele de tip intranet între administraţiile oraşelor mici si mijlocii.
5.3. LEGISLAŢIE, RECOMANDĂRI, DOCUMENTE OFICIALE UE cu implicaţii
asupra PATZ-ZC.
De la primele definiri ale planificării spaţiale la nivel european a existat un interes deosebit
pentru zonele de coastă. Recomandările elaborate în domeniul amenajării teritoriului au urmărit
îndeaproape rezoluţiile europene referitoare la aceste arii. Astfel, Carta Europeană a Amenajării
Teritoriului elaborată de Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea
Teritoriului, de la Torremolinos în 1983 defineşte direcţiile ce trebuie să guverneze în viitor orice
politică de amenajare a teritoriului regiunilor maritime, după elaborarea în 1981 a Cărţii Europene
referitoare la Regiunile de Coastă în cadrul Conferinţei privind Regiunile Maritime de Frontieră ale
Comunităţii Europene şi definea următoarele obiective:
- dezvoltarea echilibrată a regiunilor maritime;
- o nouă concepţie asupra zonelor de coastă;
- protejarea zonelor de coastă;
- principiul planificării în profunzime;
- o planificare integrată a “sistemelor terestre-marine”;
- coordonarea activităţilor de pe mare;
- amenajarea maritimă: dezvoltarea unei abordări prudente şi progresive;
- o urbanizare controlată;
- combaterea poluării;
- controlul activităţilor industriale;
- organizarea raţională a turismului;
- liberul acces al tuturor în zonele de coastă.
La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite, recomandările privind planificarea spaţială includ
Agenda 21 din 1992, care prevede dezvoltarea durabilă şi gestiunea integrată a regiunilor de coastă -
inclusiv a zonelor economice exclusive.
Comisia Europeană a iniţiat în 1996 Programul Demonstativ de Mangement Integrat al
Zonelor de Coastă (Integrated Coastal Zone Management - ICZM). Programul a identificat o serie
de aspecte de mediu şi socio-economice ce se petrec în zonele costiere, cum ar fi distrugerea
habitatelor, diminuarea/dispariţia stocurilor de peşte şi a biodiversităţii, poluare, declin economic,
fenomene sociale negative. Au fost investigate relaţionările dintre aspectele biologice, fizice şi
umane ca şi cauzele unor probleme ca:
- lipsa unei viziuni legate de o gospodărire bună a zonelor de coastă, determinată de
o insuficientă înţelegere a proceselor şi dinamicilor naturale, de lipsa unor date
colectate ştiinţific;
- implicarea neadecvată a actorilor în formularea şi implementarea soluţiilor la
problemele costiere;
- legislaţie şi politici sectoriale nepotrivite şi necoordonate, care adesea nu au în
vedere interesele pe termen lung al unui management durabil al zonei costiere;
- sisteme birocratice rigide şi lipsă de coordonare între instituţii administrative
relevante, fapt ce limitează creativitatea şi adaptabilitatea locală;
175

- iniţiativele locale în ceea ce priveşte managementul durabil al zonelor costiere nu au
resurse adecvate şi nici suport politic de la nivelele administrative superioare.
Programul demonstrativ a identificat 8 principii cheie privind ICZM:
- perspectivă largă şi cuprinzătoare (geografică şi tematică);
- perspectivă pe termen lung;
- management adaptiv;
- specificitate locală;
- lucrul cu procesele naturale;
- implicarea tuturor părţilor interesate;
- sprijin din partea instituţiilor administrative relevante;
- utilizarea unei combinaţii de instrumente de analiză, evaluare, etc.;
Documentul „Lessons from the European Commission's Demonstration Programme on
Integrated Coastal Zone Management” (1999) sintetizează concluziile programului.
În anul 1998 este finalizat şi documentul “European Code of Conduct for Coastal Zones”
(Strasbourg: Consiliul Europei).
Urmează Recomandarea Comisiei Europene cu privire la gospodărirea integrată a zonelor
costiere “Towards an European Integrated Coastal Zone Management Strategy: General Principles
& Policy Options” (1999).
Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (ESDP,1999) remarcă importanţa aspectului
teritorial în implementarea acestui tip de management, idee susţinută în rezoluţia elaborată în anul
2000.
În anul 2002 Comisia Europeană a formulat obiectivele în ceea ce priveşte managementul
integrat al zonelor costiere prin recomandarea UE 2002/413/EC, şi anume: crearea unui echilibru
între beneficiile dezvoltării economice produse prin utilizarea zonelor de coastă, beneficiile
protecţiei şi reabilitării acestor zone, a minimizării intervenţiilor umane şi a accesului public la
zonele de coastă.
În anul 2006 se adoptă Cartea Verde – Spre o politică maritimă pentru Uniune. O viziune
europeană privind oceanele şi mările, prin care se lansa o largă dezbatere publică privind o viitoare
politică maritimă unitară europeană.
Germania a iniţiat primul proiect care a aplicat principiile ICZM prin relaţionare cu
instrumentele planificării spaţiale - ”BaltCoast” (finalizat în 2005). Rezultatele-recomandări ale
proiectului desfăşurat în regiunea Mării Baltice au stat la baza conceptului de Planificare Spaţială
Integrată Maritimă promovat în EU Blue Book „Cartea albastră” - politica maritimă integrată
pentru Uniunea Europeană, propusă de Comisia Europeană şi de Consiliul European şi de
Parlamentul European în octombrie 2007. Acest document are în vedere invitarea statelor membre
să elaboreze politici maritime naţionale integrate în regiunile de coastă începând din anul 2009.
Intrarea în vigoare a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin aduce cu sine
necesitatea unei mai bune cooperări la acest nivel între statele membre şi a utilizării optime, după
caz, a valorii adăugate furnizate de convenţiile maritime regionale multilaterale, cum ar fi
HELCOM, OSPAR sau Convenţiile de la Barcelona şi Bucureşti.
176

Documente oficiale UE
Există o serie de reglementări în domeniul mediului care au implicaţii directe asupra
planificării spaţiale în zonele de coastă:
Directiva 79/409/CE din 2 aprilie 1979 privind Conservarea păsărilor sălbatice („Directiva
Păsări”).
Directiva 92/43 CEE din 21 mai 1992 privind Conservarea habitatelor naturale, a florei şi a
faunei sălbatice („Directiva Habitat – Fauna - Flora”).
Siturile desemnate în urma celor doua directive formează reţeaua NATURA 2000.
Aplicabilă şi pe mare, directivele europene „Habitat – Faună – Floră” şi „Păsări”
prevăd constituirea unei reţele coerente de arii marine protejate, pe plan naţional şi
european.
Directiva 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 (Directiva cadru privind Apa), urmăreşte să atingă
până în 2015 o bună stare ecologică şi chimică a tuturor apelor, în special în zona costieră.
Directiva 2000/59/CE din 27 noiembrie 2000 privind Instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor
provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de încărcătură.
Directiva nr. 2001/42 din 27 iunie 2001 cu privire la Evaluarea efectelor anumitor planuri şi
programe asupra mediul sau Directiva Planuri şi Programe. Toate planurile şi proiectele
susceptibile de a avea un impact asupra mediului, trebuie să facă obiectul unei evaluări de impact
asupra mediului.
Directiva 2002/59/CE din 27 iunie 2002 cu privire la Instituirea unui sistem de monitorizare şi
informare a traficului navelor.
Directiva nr. 2006/7/ CE din 15 februarie 2006 privind Gestionarea calităţii apei pentru scăldat.
Directiva 2008/56/CE privind instituirea unui cadru pentru acţiuni la nivel comunitar în domeniul
politicii mediului marin (Directiva cadru „Strategia pentru mediul marin”).
5.4. CONVENŢII, TRATATE
În domeniul prezervării şi protecţiei mediului:
- Convenţia (Unesco) privind Zonele Umede de Importanţă Internaţională – Ramsar – 1971
(amendată prin Protocolul de la Paris, 1982)
- Programul Omul şi Biosfera – UNESCO, 1971 (crearea rezervaţiilor biosferei)
- Convenţia privind Conservarea Vieţii Sălbatice şi a Habitatelor Naturale în Europa – Berna,
1979 (Consiliul Europei)
- Convenţia privind Diversitatea Biologică - Rio de Janeiro 1992 şi Mandatul Jakarta (ONU)
- Convenţia privind Comerţul Internaţional cu Specii în Pericol din Flora şi Fauna Sălbatică
Washington 1973 – Amendamente: Bonn, 1979
- Convenţia Europeană a Peisajului – Florenţa, 2000 (Consiliul Europei)
- Convenţia privind Conservarea Speciilor Migratoare şi a Animalelor Sălbatice – Bonn,
1979
- Convenţia privind Combaterea Deşertificării – Paris, 1994 (ONU)
- Convenţia Espoo (1991) privind evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontier,
- Convenţia Aarhus (1998) accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei si
accesul la justiţie în probleme de mediu
- Convenţia Ramsar (1971) asupra zonelor umede de importanţă internaţională
177

- Convenţia privind utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale
- Helsinki, 1992
- Convenţia privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale - Helsinki, 1992
În domeniul folosirii mediului maritim:
- Convenţia privind Dreptul Mării, 1982 (ONU)
- Convenţia pentru Prevenirea Poluării Generate de Nave, 1987 - MARPOL (IMO –
Organizaţia Maritimă Internaţională)
- Convenţia privind Siguranţa Vieţii pe Mare, 1974 - SOCAS (IMO)
- Convenţia privind Prevenirea Poluării Mării prin Deversarea de Deşeuri, Londra, 1972
În domeniul patrimoniului cultural:
- Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Cultural şi Natural Mondial - Paris – 1972
(UNESCO)
- Convenţia privind Patrimoniul Cultural Submarin – Paris, 2001 (UNESCO) - ratificată de
România în 2009)
- Convenţia pentru Salvarea Patrimoniului Cultural Imaterial – Paris, 2003 (UNESCO)
- Convenţia pentru Protejarea şi Promovarea Diversităţii Expresiilor Culturale - Paris, 2005
(UNESCO)
Convenţii, protocoale regionale la Marea Neagră
- Convenţia-Protocol privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, Bucureşti, 1992
- Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării
- Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării, 1996
- Declaraţia referitoare la Protecţia Mării Negre, Odessa, 1993
- Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea,
Sofia, 1994
- Declaraţie între Ministerul Mediului şi Apelor din Bulgaria, Ministerul Mediului şi
Amenajării Teritoriului din Republica Moldova, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului din România şi Ministerul Mediului şi Resurselor Naturale din Ucraina privind
cooperarea în legatură cu crearea Coridorului Verde al Dunării Inferioare, Bucureşti,
2000
- Protocol privind conservarea biodiversităţii şi peisajului – Sofia, 2003
- Protocol privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră şi Marea Mediterană –
Monaco, 1996
- Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării
- Comisia pentru Protecţia Mării Negre Împotriva Poluării, 1996
- Planul Regional de Contingenţă a fost semnat de România, Bulgaria şi Turcia în anul 2003
stabileşte structura şi modalităţile de alarmare, comunicare şi răspuns în cazul poluărilor
marine cu petrol
- Iniţiativa de Cooperare Regională Sinergia Mării Negre – Bruxelles, 2007 (Comisia
Europeană)
Cooperări transfrontaliere
Arealul de nord al Zonei Costiere face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, care
pune probleme deosebite din punct de vedere al cercetării/monitorizării ştiinţifice şi al administrării.
Astfel, zona necesită stabilirea permanentă a unor relaţii de colaborare pentru studiul şi acţiunile
care se derulează într-un cadru extins, pe plan teritorial şi instituţional.
178

În cadrul Programului de susţinut de Consiliul Europei în scopul aplicării Strategiei
paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România, Republica Moldova şi
Ucraina au semnat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei transfrontieră "Delta Dunării
şi zona inferioară a râului Prut ". Tot în anul 2000 România a iniţiat împreună cu Bulgaria,
Republica Moldova şi Ucraina crearea "Coridorului verde al Dunării". Aceste cooperări în spaţiul
RBDD au generat o multitudine de iniţiative şi acţiuni comune materializate în proiecte şi programe.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a încheiat acorduri de cooperare cu alte
zone umede similare, între care Memorandumul de Înţelegere între Administraţia Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare "Delta Dunării"(România) şi
Administraţia Rezervaţiei Naturale Dunaisky Plavni (Ucraina), (1996-1999), privind cooperarea în
instruirea personalului, studii asupra biodiversităţii, management, refacere ecologică şi
conştientizare publică în cele două zone umede.
Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), cu sediul la Viena
coordonează toate activităţile desfăşurate în cadrul Convenţiei şi este principalul organism de
decizie al Convenţiei. România a devenit stat membru al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia
Fluviului Dunărea în 1995, odată cu ratificarea, prin Legea nr. 14/1995, a Convenţiei privind
cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. ICPDR serveşte drept
platformă pentru coordonare la nivel bazinal în vederea dezvoltării şi iniţierii Planului de
management bazinal al fluviului Dunărea. Totodata, ICPDR este puternic implicată în
implementarea Directivei Cadru pentru Apă 2000/60/EC a Uniunii Europene la nivelul Bazinului
Hidrografic al Dunării, principalul obiectiv al Convenţiei. În luna noiembrie 2000, Parţile la
Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi-au
manifestat voinţa de a implementa Directiva Cadru pentru Apă şi de a coopera în cadrul ICPDR
pentru realizarea, până în 2009, a unui singur Plan de management bazinal al fluviului Dunarea, la
nivelul întregului bazin dunărean.
"Coridorul Verde al Dunării"
În 1999 a luat fiinţă "Coridorul Verde" al Dunării, la iniţiativa României, prin încheierea unui
protocol de colaborare între Ministerele Mediului din Bulgaria, Moldova, România şi Ucraina, prin
care se va crea un sistem de zone protejate de-a lungul Dunării de Jos, inclusiv Delta Dunării.
Cooperarea pentru Zona Naturală Protejată transfrontieră a Deltei Dunării şi Prutului
Inferior. În iunie 2000, Ministerele Mediului din Republica Moldova, România şi Ucraina au
semnat Acordul de stabilire a "Zonei de protecţia naturii din Delta Dunării(Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării- Romania, Rezervaţia Biosferei Dunării - Ucraina) şi Prutul Inferior(Rezervaţia
Stiinţifica Prutul Inferior - Republica Moldova)"
Strategia UE pentru regiunea Dunării este un proiect regional de cooperare care a fost
promovat la nivelul UE de catre România şi Austria, după ce Consiliul European din 18-19 iunie
2009 a cerut CE sa elaboreze până la sfârşitul anului 2010 o "Strategie a UE pentru Regiunea
Dunării". In acest sens a fost organizată o consultare publică pe parcursul careia au avut loc în toate
statele riverane, conferinţe, seminarii şi mese rotunde. Rezultatul este Comunicarea pe tema
Strategiei UE pentru regiunea Dunării precum şi Planul de Actiune
Euroregiunea Dunărea de Jos, care cuprinde judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi (RO),
raioanele Cahul şi Cantemir (MD) şi regiunea Odessa (UA)
Euroregiunea Dunărea Inferioară, cu judeţele Călăraşi, Ialomiţa şi Constanţa (RO) şi
Silistra şi Dobrici (BG);
179

Arealele incluse în programele de cooperare teritorială europeană 2007-2013:
- „Sud-Estul Europei” (SEE) – Austria, Grecia, Italia (regiunile: Lombardia, Bolzano /Bozen,
Trento, Veneto, Friuli-Venezia-Giulia, Emilia Romagna, Umbria, Marche, Abruzzo, Molise,
Puglia, Basilicata), Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia, Croaţia, F.R.I a
Macedoniei, Albania, Bosnia, Muntenegru şi Serbia, Moldova şi Ucraina (regiunile
Cjermovestka, Ivano- Frankiviska, Zakarpatska, Odessa)
- „Marea Neagră” (Black Sea CBC) – Regiunea Sud-Est, Bulgaria: Regiunile Severoiztocen,
Iugoiztocen; Grecia: Regiunile Kentriki Makedonia, Anatoliki Makedonia, Thraki; Rusia:
Regiunile Rostov, Krasnodar, Republica Adîghei; Turcia: regiunile Istanbul, Tekirdağ,
Kocaeli, Zonguldak, Kastamonu, Samsun, Trabzon; Ucraina: regiunile Odessa, Mykolaiv,
Herson, Zaporojie, Doneţk, Republica Crimeea şi Sevastopol, Armenia, Azerbaidjan, Georgia,
Moldova
- „România-Ucraina-Republica Moldova” – judeţele Botoşani, Galaţi, Iaşi, Suceava, Tulcea,
Vaslui; Republica Moldova; Ucraina: regiunile Odessa si Cernăuţi, Ivano-Frankivska,
Vinniţka, Hmelniţka, Termopilska;
Inserarea Zonei Costiere a României în marile axe europene şi la Marea Neagră
Cele mai clare indicii privitoare la includerea Zonei Costiere în sistemele teritoriale
europene şi pontice sunt date de gradul de conectare a zonei la reţelele europene de transport de
nivel continental.
Astfel, oraşul-port Constanţa reprezintă atât un punct de pornire cât şi un punct final pentru
Coridorul de Transport Pan European IV (rutier şi feroviar): Dresda/Nürnberg – Praga – Viena /
Bratislava – Budapesta – Arad – Bucureşti – Constanţa / Craiova – Sofia – Salonic / Plovdiv –
Istanbul.
În acelaşi timp, zona costieră este atinsă în sectorul său nordic de Coridorul de Transport
Pan European VII, care cuprinde Dunărea navigabilă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, braţele
Dunării Chilia şi Sulina, legăturile navigabile dintre Marea Neagră şi Dunăre, Canalul Dunăre Sava,
Canalul Dunăre-Tisa.
Gradul de racordare a localităţilor din zona costieră la reţeaua europeană de căi rutiere
constituie o măsură semnificativă a conectivităţii, respectiv a accesibilităţii Zonei Costiere. Mai
multe Drumuri Europene (E) parcurg teritoriul acesteia:
Drumuri Europene Clasa A
Drumuri de referinţă Nord – Sud
E 85 990 km (619 mile): Mukacevo – Halmeu – Satu Mare – Zalău – Cluj-Napoca – Turda
– Sebeş – Sibiu – Piteşti – Bucharest - Constanţa
Drumuri de referinţă Vest – Est
E 60 6200 km (3875 mile): Brest – Lorient – Vannes – Nantes – Angers – Tours – Orléans –
Montargis – Auxerre – Beaune – Dole – Besançon – Belfort – Mulhouse – Basel – Zürich –
Winterthur – St. Gallen – St. Margrethen – Bregenz – Feldkirch – Landeck – Telfs – Innsbruck –
Lauterach – Feldkirch – Imst – Innsbruck – Wörgl – Rosenheim – Bad Reichenhall – Salzburg –
Sattledt – Linz – Sankt Pölten – Vienna – Nickelsdorf – Mosonmagyaróvár – Budapest –
Szolnok – Püspökladány – Oradea – Cluj-Napoca – Turda – Târgu Mureş – Braşov – Ploieşti –
Bucharest – Urziceni – Slobozia – Hârşova – Constanţa - Agigea … Poti – Samtredia –
Khashuri – Tbilisi – Ganca – Evlak – Baku … Turkmenbashi – Gyzylarbat – Ashgabat – Tedjen
180

– Mary – Chardzhu – Alat – Buchara – Karshi – Guzai – Sherobod – Termis – Dushanbe –
Jirgatal – Sary Tash – Irkeshtam
Drumuri intermediare Nord – Sud
E 81: (Ucraina) – Halmeu – Livada - Satu Mare – Zalău – Cluj-Napoca – Turda – Sebeş ––
Sibiu – Piteşti – Bucureşti - Constanţa
E 87 – 2030 km (1269 mile): Odessa – Izmail – Reni – Galaţi – Tulcea – Constanţa – Varna –
Burgas – Malko Tarnovo – Dereköy – Kırklareli – Babaeski – Havsa – Keşan – Gelibolu –
Ayvalık – İzmir – Selçuk – Aydın – Denizli – Acıpayam – Korkuteli – Antalya
Drumuri Europene Clasa B
E 675 Constanţa – Agigea – Negru Vodă – (Bulgaria)
Aeroportul Mihail Kogălniceanu are potenţialul de a înscrie Zona Costieră în contexte
suprateritoriale mai largi, de nivel continental şi transcontinental, dar numărul redus de companii
aeriene, respectiv de curse trădează un interes scăzut, în prezent, faţă de potenţialităţile acestui
teritoriu situat la limita extremă de est a Uniunii Europene. Frecvenţa zborurilor creşte întrucâtva
numai pe durata – limitată – a sezonului turistic.
Poli regionali.
Polii regionali proximi – aflaţi la nivele superioare ale ierarhiei urbane naţionale sunt
Tulcea, Brăila şi Galaţi. Paradoxal, Zona Costieră este mai intens legată de polii mai îndepărtaţi,
prin traseele rutiere de nivel european şi infrastructura aferentă coridorului pan-european IV – cel
puţin în termeni de potenţial – decît de aceştia. Pe direcţiile de legătură cu polii regionali,
infrastructura de transport – principalul factor de punere în reţea a polilor urbani – este foarte slabă,
de densitate scăzută, lacunară, depăşită şi învechită, îndeosebi infrastructura feroviară Frecvenţa de
deplasare a mijloacelor de transport rutier înspre şi dinspre polii regionali proximi este foarte
inegală pe parcursul ciclurilor diurne, respectiv hebdomadare şi anuale, dar constituie o măsură atât
a influenţei în teritoriu a principalului centru de activitate economică şi socială al Zonei Costiere,
cât şi a capacităţii sale de polarizare şi a tipului de atracţie pe care o manifestă.
Din punct de vedere al uneia din principalele sale activităţi economice – activitatea portuară
– Constanţa se află în relaţie de competiţie cu alţi poli urbani cu funcţiune economică portuară
/comercială importantă din spaţiile pontic şi mediteranian.
In bazinul Mării Negre operează 32 de porturi: în Ucraina – 19, Turcia – 10, Rusia – 5,
România – 3, Bulgaria – 2, Georgia – 2. Cele mai active sunt: Novorossiisk (75 mil. tone trafic
total), complexul portuar Odessa (60 mil. tone), Constanţa (57 mil. tone).
Din numărul total de containere operate prin portul Constanţa, aproximativ 70% continuă
să fie containere în tranzit, dintre care un procentaj semnificativ au ca destinaţie finală Ucraina şi
Rusia: o parte dintre navele port-containere care vin din Asia prin Marea Mediterană, acosteaza în
Portul Constanţa, iar de aici sunt transbordate pe nave mai mici până în porturile de la nordul Mării
Negre. Pentru a deveni independente de operaţiunile din portul Constanţa, porturile maritime
concurente Odessa-Ilicevsk (Ucraina) si Novorossisk (Rusia) au început construirea propriilor
terminale destinate operării traficului containerizat.
Pentru tranzitul spre Europa, principalii concurenţi ai portului Constanţa sunt Koper
(Slovenia), Rijeka (Croaţia) şi Trieste (Italia).
181

5.5. EFECTE TRANSFRONTALIERE ALE ACTIVITĂŢILOR ŞI UTILIZĂRILOR
DE RESURSE din interiorul şi din afara sistemului costier şi ale proceselor naturale din zona
Mării Negre.
Fenomenele transfrontaliere produse de activităţile şi utilizările de resurse din interiorul şi
din afara sistemului costier şi de procesele naturale din zona Mării Negre fac obiectul unor
preocupări intense la nivel internaţional. În prezent, activităţile de studiere şi combatere a a cestui
fenomen sunt coordonate de către Comisia pentru Protejarea Mării Negre împotriva Poluării,
organism internaţional înfiinţat pentru implementarea Convenţiei de la Bucureşti privind protecţia
Mării Negre împotriva poluării, a Protocoalelor Convenţiei şi a Planului Strategic de Acţiune pentru
Protecţia şi Reabilitarea Mediului în Marea Neagră (2009).
Sub egida Comisiei se elaborează, între altele, principalele studii, analize şi documente
necesare pentru cunoaşterea problematicii de mediu legate de Marea Neagră. Cea mai recentă
publicaţie de sinteză referitoare la poluarea transfrontalieră este “Analiza Diagnostică Transfrontieră
a Mării Negre” (“Black Sea Transboundary Diagnostic Analysis” – May 2007). Cu excepţia
analizelor şi studiilor punctuale şi sectoriale mai recente, documentul de peste 150 de pagini este
sursa de referinţă privind informaţia în domeniu.
Analiza Diagnostică Transfrontieră a Mării Negre este structurată după cum urmează:
- metodologia pentru: identificarea aspectelor transfrontaliere prioritare, elaborarea rapoartelor
tematice, analiza lanţurilor cauzale ale problemelor transfrontaliere, analiza “punctelor fierbinţi”,
analiza actorilor interesaţi, analiza modului de conducere a treburilor publice;
- descrierea regiunii Mării Negre – caracteristici fizico-geografice, limite, batimetrie,
caracteristicile liniei de coastă, afluenţii, relaţia climă - producţie agricolă – materii transportate
de afluenţi;
- situaţia socio-economică, tendinţele demografice, indicatorii economici, indicatorii sociali;
- biodiversitatea şi starea de sănătate a ecosistemelor: tipuri de habitatea şi ecosisteme,
fitoplanctonul şi zooplanctonul, algele şi zoobentosul, fauna mare, introducerea speciilor
exotice, declinul biodiversităţii la nivel de specii, specii pe Lista Roşie a IUCN, zone protejate,
starea pescăriilor;
- situaţia poluanţilor chimici: suspensii, sedimente; situaţia nutrienţilor; cadrul instituţional şi
actorii interesaţi; percepţia publică asupra stării mediului, cauzelor şi responsabilităţilor;
- problemele transfrontaliere prioritare: aspecte-cheie, grade de prioritate; (supra)eutrofizarea;
modificări în resursele economice marine; poluarea chimică şi petrolieră; modificări în
biodiversitate, introducerea speciilor exotice;
(pentru fiecare din aceste teme se prezintă: problema, impactele asupra mediului, consecinţele
socio- economice, legături cu alte probleme transfrontaliere, cauze imediate, cauze profunde,
lacune în cunoaştere, recomandări sumare şi preliminare)
- analiza “punctelor fierbinţi”: investiţiile terminate identificate; investiţiile începute; acţiuni
necesare;
- guvernanţa – analiza cadrului juridic şi instituţional al regiunii Mării Negre: analiza
instituţională – instituţii regionale, instituţii naţionale pentru cooperarea regională; analiza
politicilor şi cadrului juridic;
182

- analiza factorilor interesaţi: percepţia asupra mediului; aspecte prioritare pentru grupurile de
actori; eutrofizarea; declinul speciilor şi stocurilor comerciale de peşte; poluarea chimică şi
petrolieră; modificări în habitate şi biodiversitate, inclusiv introducerea speciilor exotice;
ACŢIUNI ÎN CONTINUARE.
Diagnosticul privind problematica fenomenelor produse de activităţile şi utilizările de
resurse din interiorul şi din afara sistemului costier şi de procesele naturale din zona Mării Negre şi
implicaţiilor transfrontaliere care vafi identificat în faza următoare a prezentei documentaţii va fi
definit în principal pe baza celor de mai sus.
183

BIBLIOGRAFIE
Cândea M., Erdeli G., 2000, România. Potenţial turstic şi turism, Editura Universităţii din
Bucureşti
Coteţ P., Popovici I., 1982, Judeţele Patriei- Judeţul Tulcea; Institutul de Geografie, Bucureşti.
Gâştescu P., 1971, Lacurile din România, Editura Academiei Rep. Soc. România, Bucureşti
Gâştescu P., Ştiucă R.,2008, Delta Dunării – rezervaţie a biosferei, CD Press, Bucureşti
Ghinea D., 2000, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
Rădulescu A., Scorpan C., Herbst-Rădoi A., 1980, Constanţa. Ghid Turistic al judeţului; Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
Zaidis E., Zaidis A. 2001, Conversia energiei. Tehnologii şi resurse – Editura ICPE
*** ARTECNO – Manualul de Instalaţii, 2002 – Volumul Incǎlzire
*** Colecţia revistelor Energia, Instalatorul, Electricianul, Tehnica instalaţiilor
*** Enciclopedia geografică a României, 1982, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
*** Intelligent Energy Europe – Status of Photovoltaics 2008 in the European Union - New
Member States
*** LEGE nr.5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
- Secţiunea a III-a - zone protejate
*** Lista firmelor din România 2008, SC Borg Design SRL
***Metodologia elaborarii studiilor pedologice- vol. II, 1987, Institutul de Cercetări pentru
Pedologie şi Agrochimie, Bucureşti
*** ORDIN nr.2314 din 8 iulie 2004 al ministrului culturii şi cultelor privind aprobarea Listei
monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute
*** Ordinul MAPDR nr. 130/2004 prin care s-au definit zonele deficitare în păduri din mai
multe judeţe
*** Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2007 privind protecţia mediului
*** Ordonanţa de Guvern nr. 118/1999 şi Regulamentului Porturilor Maritime Româneşti,
aprobat prin Ordinul nr. 308 din 22.05.2000 al Ministerului Transporturilor
*** Proiect pilot 2 – Planul de Amenajarea Teritoriului Zonal Constanţa, faza 1 – Analiza
situaţiei existente privind factorii care influenţează dezvoltarea şi organizareateritoriului, în
perspectiva aplicării conceptului de “Gospodărie integrată a zonei costiere” , 2008, INCD
Urbanproiect – Bucureşti
*** Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării, faza 1 – Probleme şi
disfuncţionalităţi, 2008, INCD Urbanproiect – Bucureşti
*** Sistem integrat de tip geospaţial pentru localizarea şi protecţia siturilor arheologice, 2009,
INCD Urban-Incerc – PATRIMON.
*** Studiu cantitativ privind piaţa serviciilor de acces la Internet - The Gallup Organization
Romania
*** Studiul JICA privind protecţia şi reabilitarea litoralului sudic al României la Marea Neagră
www. adrse.ro
www.ancom.ro
www.anpm.ro
www.anre.ro
www.cjc.ro
www.insse.ro

www.mcsi.ro - Strategia guvernamentală de dezvoltare a comunicaţiilor electronice în bandă
largă în România pentru perioada 2009 – 2015
www.primaria-constanta.ro – Programul Agenda locala 21 – Planul local de dezvoltare durabila
a municipiului Constanta
www.zmc.ro