Faza III - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

destinate culturilor agricole. Insular apar păduri de stejar pufos, stejar brumăriu şi arţar tătărăsc,
pajiştile stepice fiind formate din asociaţii cu pir, colilie şi pelin sau înlocuite cu plantaţii de salcâm.
Vegetaţia caracteristică litoralului: psamofilă pe tenurile nisipoase precum gindul Chituc şi
zona Techirghiol şi halofilă pe câmpiile litorale joase.
Pentru zona deltei se găsesc mari suprafeţe cu stufărişuri, lacuri cu vegetaţie acvatică, pajişti
de luncă, păduri de luncă, plantaţii de plop şi salcie, păduri de tip continental pe nisipuri, pajişti
xerofile pe nisipuri si pajişti salinizate pe nisipuri şi aluviuni.
Prin îndiguirea multor suprafeţe, s-au produs schimbări esenţiale în funcţia ecosistemelor
din Delta Dunării, cum ar fi intensificarea proceselor de salinizare sau colmatare cu aluviuni sub
influenţa modificărilor în regimul hidrologic.
Astfel, pajiştile mezofile de luncă se întâlnesc în lungul reţelei hidrografice în zonele
inundate temporar pe soluri aluviale gleizate şi soluri gleice. Asociaţiile de Agrostis stolonifera,
Agropyron repens (pir) + Rorippa austriaca se întâlnesc pe malurile relativ înalte, în timp ce
asociaţiile cu Typhoides arundinacea, Glyceria maxima + Carex sp. Şi Galega officinalis acoperă
zonele mai joase.
În delta fluvială pajiştile de luncă mărginesc sau se întrepătrund cu pădurile de luncă cu
păduri sud-europene de salcie, plop alb şi negru. Pe braţul Sfântu Gheorghe în aval, pajiştile
mezofile însoţesc şi pădurile cu Fraxinus angustifolia (frasin) + F.pallisae (frasinul pufos) şi Alnus
glutinosa (anin negru) în a căror compoziţie se găsesc şi specii de Salix alba (salcia), S. fragilis
(răchita), S. Cinerea (zălog). Pajiştile mezoxerofile cu Cynodon dactylon (iarba câinelui) si
Chrysopogon gryllus (colilie) se întâlnesc în partea de aval a deltei, unde efectul inundaţiilor este
mai redus.
Vegetaţia litorală şi halofilă
Vegetaţia litorală de nisipuri nefixate este reprezentată îndeosebi de Petasites spurius +
Eryngium maritimum (vitrigon), Elymus giganteus (perişor), Crambe maritime (varză de mare),
Cakile euxinia (rachioară). Această vegetaţie nord-pontică de nisipuri slab salinizate se întâlneşte în
lungul litoralului şi este însoţită de vegetaţie halofilă pontică pe psamosolurile salinizate sau pe
solonceacurile marine.
Un peisaj interesant al deltei se prezintă pe pădurile pe nisipuri de pe grindurile Letea şi
Caraorman alcătuite din asociaţii cu stejar, stejar brumăriu, frasin pufos în complex cu vegetaţia de
stepă psamofilă danubiano-pontică.
Vegetaţia halofilă acoperă suprafeţe importante pe grindurile Sărăturile, Caraorman şi cele
din complexul lagunar Razim, în depresiunile cu sol salinizat : brânca (Salicornia), pătlagina
(Plantago maritima) în zonele mai puternic salinizate, iar în ordinea descreşterii salinizarii din
depresiuni spre crestele dunelor, această vegetaţie este urmată de Juncus litoralis, J.maritimus, şi
pajişti semihalofile cu Puccinellia distans, Apera maritima, Agrostis pontica.
În partea superioară a dunelor unde procesul de solificare este incipient, se dezvoltă
vegetaţia xerofilă cu Carex colchica, Ephedra distachya (cârcelul), Festuca beckeri, Elymus
giganteus (perişor) adesea însoţită, pe grindurile Letea şi Caraorman, de pădurile pe nisipuri ce se
dezvoltă în zonele depresionare nesalinizate.
Vegetaţia acvatică
În mod frecvent lacurile sunt mărginite cu Typha (papura), Schoenoplectus lacustris şi
vegetaţie acvatică de Trapa natans (cornaci) şi Nymphoides peltata (plutniţa) în lacurile cu
sedimentare minerală, şi Nymphaea alba (nufărul alb) în lacurile cu turbă sedimentară. Principalele
asociaţii de macrofite acvatice sunt reprezentate de Charion fragilis, Potamogetion (broscăriţa),
Nymphaeion, frecvent întâlnite în lacurile mărginite cu Scirpo-Phragmitetum.
12