BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

AL. ODOBESCU 111
neric, cand cu vesele cantari, cand cu
blânde vaietari ; dar cand räsarira zorile,
deodata cu florile, porumbila amagitoare
si la dragosti indemnatoare, peste fan i
peste marl sburase, Orin vazduh se departase,
fugind ca sa nu mai vie, si luand cu
sine in vecie, scumpul, feciorescul dar, bobul
alb de margaritar.
«Zile si nopti, luni i saptamâni trecura.
Feciorul de imparat Si Fata din piatra
traiau instreinali de lume, singuri singurei,
el numai cu &Ansa, ea numai cu el, si alta
grija nu purtau, alth placere nu gustau de
cat ale dragostelor lor. Cercuind lumea intreaga
in poenita inflorita i cu frunzari
acoperità de sub Petrele fetei, voinicül näpustise
codrii, urase isbanzile vietei sale
de mai nainte. Vanatoarea era uitata ; inima
lui se scalda acum toata in desmierdari
noui si necumpatate. Pasari, flare si
lighioane traiau de el oropsite ; toate se
instrainase si se lepadase de a lor sburdalnica
stapand ; nici una nu-1 mai cunostea,
nici una nu-1 mai asculta ; dar nici
lui, nesocotitul, de ele nu-i mai Vasa. Ar-
cul i
sagetile, ghioaga i prastia stau a-
runcate la pamânt : yugina i putregaiul
se lipise de ele si le rodeau puterea. Asa
feciorul de imparat, uitand vitejia vanatoreasca,
uitand i casa parinteasca, sedea