BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

70 AL. ODOdESCU
gird, strigä in gura mare Niobei : «Ia I
mai lauda-te si acum cu mândretea copiilor
tai I»
Dar toate acestea se petrecuse asa- de
repede, IncAt Niobei i se pared c'd viseazá :
nu-i venia sä creazA ca, coleA in preajma-i,zac
morti copiii ei, pe cari adineauri
Inca Ii vazuse plini de vieata si de tärie.
Acum ei erau culcati pe verde*, reci, si
idea de miscare. Ochii le erau inchisi ca
si rand ar fi dormind ; pe fata le ramasese
tiparit un zambet dulce, ce-i arfith mai
frumosi deck aevea.
Niche umblà dela unul panà la altul,
pipaind mainele lor inghetate, sfirutând
fetele lor albite. Abia din ráceala si din
pAlirea lor se puta ea domiri insfarsit ca
erau toti ucisi de *eine dogoritoare ale
lui Apolon.
Atunci sezir jos si &Ansa pe un pietroiu,
in mijlocul lor, i o podidird lacrimile,
curgand siroaie din ochii ei. Cu fata sealdata
de plânsori, rämase ea acolo, zile,
sgptämâni i luni, tot asa de neclintita ca
si
copiii ei cazuti morti imprejuru-i. Ea
nu-si mai ridich capul in sus, nici vol sá
mai priveasca la seninul cerului: lucremenità
acolo pe plata, din ochii ei se
scurse mereu un izvor nesecat de lacrimi,
liana ce ins4i fu coprinsä de raceala pie