BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

AL. ODOBESCU 91
el apucä spre canto.,
usor, sprinten. i voinic ;
tot spre vale se lash,
si cararea cluta,
botul prin iarbä virand,
urmele tot mirosind.
Urma 't 'ci, urma 'I
colea!
MiclAus n'o mai perdek
Pr'intuneric o simtitt,
Noaptea 'ntocmai ca ziva.
«Astfel, cu cAinele cálAuzä bunä, voinicul
apucä d'alungul in jos, valea Orgoaei.
Prin volbura apelor ei, se rostogoliau acum
cu vuet, rädAcinile de copaci i bolovanii
de peatth, surpati dela munte. i cainele
st6pAnu umblau incet i cu sfialá pe
costisul lunecos ; dar &and ajunserà tocmai
d'asupra priporului de unde se väd, in
poalá, urmele unei cetáli de Uriasi Si brasda
vladnica. a Troiannlui, Micláus stätii in loc
maráind, ca in preajmä de vânat. Voinicelul
sticli ochii. Flácáraie alburii iesiau
pe acolo din pämânt i sburau d'asupra
tainitei unde stdturá ascunse, ataja mare
de vreme, comorile cele dela Petroasa,
closca cea vestitä cu puii ei de aur ; dar
la lumina sclipitoare a vApaielor, vânátorul
zärI, printre ierburi i petroaie, cäpälama
lungareata a unui dihor care, cu ochii
rdsleti, cáth drept la dansul. Trupul si
coada, dobitocul ii le incolcise, le Meuse