BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

t
_ 88 AL. ODOBESCU
«Feciorul de imparat destruna arcul, Minunat
de asa cuvinte : iar pasárea, drept
multumita cá o iertase cu vie*, lash' sa-i
pice din cioc pe oblâncul selei voinicelului,
o piatra de zamfir, mare si frumoasä, limpede
i albastra intocmai ca seninul cerului.
«Din ceasul cand capätä aceasta nestemath'
si o ascunse in san, nu mai ramase
pasere pe cer care sä nu fie robita la vointa
lui. Pentru dansul, toate zburätoarele,
mandril paunasi, salbaticosi cocori, bufnile
cobitoare, soimi darji, gainuse motate,
dumbravence cu aripi verzi, pupaze
cu creste baltate, grauri pestriti, sitari,
dropii i ierunci, toate picau ca fermecate,
cand esia el la vanatoare; iar de se preumbla
numai prin codrii i prin livezi,
mierlile i privighetorile, pitulicele i stigletii,
presurele si sfranciocii, petroseii si
sfredelusii, botgrosii Si scatii, toil, tintezoii
si
pitigoii, toti ii intampinau peste tot locul
cu dulcile lor cântari ; cucul ii vestia
la tot ceasul multi ani cu noroc, i prigorii,
cu pene albastre, Ii insotiau pretutindeni,
chiuind i zburand vesel d'asupra capului
sau.
«Trecii o zi, trecura doua, ba mai trecurd
si alte noua si voinicelul nu se indui*
ca sa se instraineze dela mândrele
plaiuri ale Buzaului? In care el donani4
-