BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

AL. ODOBESCU 87
tul i ca gandul, peste stanch peste verdeata,
peste gol i earba crealà.
«Gaud fu la amiazul mare, fugarul stain
locului i feciorul de imparat se trezi singur
singurel chiar d'asupra Penteleului.
Jur imprejur, cat coprindeh ochiul, zari
numai creste de munti, cari mai mari, cari
mai marunti. Dar mai presus de toti se
ridica crestetul gol, de pe care el privia
vedea, jos pamantul cu verdetile, ctifundandu-se
de toate partile, iar sus, cerul
limpede si senin, scaldat numai in raze de
lumina.
oarele dogorià drept d'asupra
in arsita, ameazului, pare ca contenise ori
ce adiere ; nici o suflare nu se simtia, nici
un sunet, nici o miscare.
«Stà marmurit voinicul ; nici ca mai
pomenise el asa Were, asa pustiu, asa
mandrele !
cand deodata, pe sub roata
aurita a soarelui, se ivi o pasare mareatä,
un vultur negru cu aripile falnic intinse.
De graba puse voinicul mann pe arc, il
incorda i gata era sä repeaza sägeata,
cand pe sus auzi vulturul croncanind in
limba sa cea päsareasca. :
ImpArate luminate,
nu-mi lua zilele toate ;
Ia-mi-le pe jumatate ;
c5.-ti, voiu da eu nestemate,
chiar pieatra zamfirului.
1imnezime4 cerului 1"
n
i
.
.
' I