BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

AL. ODOBESCU 75
de o nemasurata dragoste, ii zise : «Pentru
mine, locasele Iadului nu vor fi intunecate,
de as muri acum eu, in locul tau».
Abia apucase sa rosteasca aceste cuvinte
ca printr'un descantec, Admet se trezi
si, .
din amorteala, iar fiica lui Pelios ii simti
puterile sleindu-se treptat.
Intr'o clipä toga veselia se stinse ; tacere
adânch se fief) in sable ospatului, si iirele
cantaretilor stature mute; abia de cuteza
chte unul sa sopteasca cu frica vreo
cuvioasa rugaciune ; caci se astepth sä sosensed
infricosatele Mire, zeitele mortii, ca.
sá ridice pe Alcesta i s'o duca in imparatia
umbrelor. Ea era intinsä pe al ei asternut,
mai alba deck albul nufar care
pluteste pe luciul apei, i frumoasa ca
blânda Eos, zana iorilor, cand, in amurgul
serei, lumina-i incepe a se stinge de pe
ceruri.
Un minut mai lipsia Inca si lupta vietil
aveà sa se sfarseasca: iar Liettil Admet,
plin de dor si de cainta, rämâneà pentrn
totdeauna viauv de a sa mult iubita sotie.
In asa . groaznica prilejire, nobilul suflet
al lui Eracle fu patruns de indurare ; el
se jura cä nu va ierth ca negrele Mire sa-si
implineasca crunta lor dorinta. Atunci indata
se si porni in lunga cale i, ajungaud
colo departe, departe, in locasele ne-
.
.
.
.
.