BIBLIOTECA PENTRU TOTI AL. I. ODOBESCU - upload.wikimedia....

AL. ODOBESCU 113
Zio lumea ce va zice;
fericirea de aice
tot nu poate sa-ne-o strice!
Spue lumea ce-o voi
noi aci cat vom trai
fad, griji ne vom iubi!"
«Dar uritul, uritul cel pocit, boala cea
fall de crezámânt, care din placeri trezite
incoltqte,t sufletul 11 arnAreste, ca doruri
se hrane§te si la noui plAceri rAvneste, urh-
tul
cel urgisit, care se usuch i topeste, me-
reu i necurmat in inima copilei se prefirà
§i pe fiece zi mai adAnc o patrundeh, in
ea silnic se incuibh, mai amarnic o rodeh.
Feciorul de impärat vedeh i simtià toate;
dal leac sie-§i nu-si stià gási. Fata umblà
mai adesea razna prin paduri i prin livezi
cu fruntea 'nouratá, cu fata lacrimatá si
chnd se intorceh la setal ei si-1 gasià väi-
tându-§i tristea, lungit sub tulpina brazilor,
ea ii ziceh plangand i suspinand :
.
Scoala dragit; scoala frate!
nu mai tot zlicett pe spate,
ca mi-am urit zilele,
mutand capataiele,
and la cap, cand la picioare,
and la umbra, and la soare.
Of! draga, iubita mea!
nu pot, nu pot, chiar de-as vrea;
boala mea nici cli s'o duce.
pan'ce tu nu-mi vei aduce
./