FIBRE TEXTILE

12 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – FIBRE TEXTILE
Unitate monosubstituită Unitate disubstituită
în care, R poate fi: H, CH3, Cl, OH, –CN etc.; în grupa monosubstituitelor se încadrează: poli
(vinilii) şi poliolefinele, iar în grupa disubstituitelor: poli (vinilidenele);
– în urma reacţiei de policondensare:
• poliamidele, a căror unitate structurală este de forma:
HO–[–OC–R1–CO–HN–R2–NH–]n–H,
în care R1 şi R2 reprezintă grupe metilenice: (CH2 ) x,
− ale celor două componente bifuncţionale
care participă la reacţia de policondensare;
• diacizii şi diaminele, din care rezultă grupa specifică amidelor: –CO–NH–;
• poliesterii, a căror unitate structurală este de forma:
HO–[–OC–R1–CO–O–R2–O–]n–H,
în care R1 şi R2 pot fi grupări alifatice, (− CH2)
x şi/sau grupări aromatice, ale celor două
componente bifuncţionale: diacizii şi dialcoolii, care participă la reacţia de policondensare şi
din care rezultă grupa specifică poliesterilor: –CO–O–;
• poliuretanii, care rezultă în urma reacţiei de poliadiţie dintre diizocianaţi şi diamine,
obţinându-se forma:
–[–CO–NH–R–NH–CO–O–R'–O–]n–.
În cazul polimerilor naturali, celuloza constituie componenta principală a fibrelor
vegetale, iar proteina reprezintă componenta definitorie a fibrelor animale.
În cazul acestor doi polimeri, reacţiile de formare a catenelor macromoleculare sunt
determinate, în afara compoziţiei chimice, şi de factori specifici materiei vii şi a mecanismelor
biologice.
Astfel, celuloza are următoarea unitate structurală:
în care, elementele structurale sunt legate unele de altele, în cadrul unei catene, prin punţi de
oxigen, în poziţia 1–4, rotite una faţă de alta cu 180°.
În cazul proteinelor (lâna, păruri, mătase), elementul de repetare are următoarea formă
generală: