FIBRE TEXTILE

48 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – FIBRE TEXTILE
Indicele de refracţie poate varia în secţiune (fig. 2.1.9). Valoarea lui n ⎢⎢ este constantă,
dar n⊥este minimă în centrul secţiunii.
Mărimea birefringenţei depinde de gradul de orientare şi asimetrie a moleculelor.
Cunoscând valoarea factorului de orientare, se poate calcula şi unghiul mediu ( α ) de
înclinare a catenelor:
2 ⎛ ∆n
⎞
sin 1
,
3 ⎜ d ρd
α = − ⋅
⎟
⎝ ∆nc
ρc
⎠
unde: ∆nd este birefringenţa determinată;
∆nc – birefringenţa cristalelor;
ρd – densitatea probei, determinată experimental;
ρc – densitatea cristalelor.
Anizotropia optică a fibrelor este determinată
de o serie de factori structurali: gradul de orientare a
cristalitelor, a macromoleculelor din zonele amorfe, de
indicele de cristalinitate al fibrei, de densitatea materiei
şi de conţinutul de substanţe străine, în special apa.
Birefringenţa totală a fibrei va fi dată de rezultatul
contribuţiei regiunilor cristaline şi amorfe din polimer:
Fig. I.2.9. Variaţia indicelui de
refracţie într-un filament de
viscoză neetirată [17].
o
c
c
c
o ( − X c ) ⋅ ∆ A ⋅ f A + f
∆n = ∆ ⋅ f ⋅ X + 1 ∆ ,
unde: ∆°c este birefringenţa intrinsecă a cristalelor;
fc – factorul de orientare a cristalelor; Xc – indicele de
cristalinitate a fibrei; ∆°A – birefringenţa intrinsecă
a zonelor amorfe; fA – factorul de orientare a fazei
amorfe; ∆f – birefringenţa de formă, care poate fi neglijabilă,
în comparaţie cu contribuţiile funcţiilor de orientare
cristalină şi amorfă.
Se poate calcula factorul de orientare amorfă:
f
A
∆n
− ∆
=
o
c
⋅ fc
⋅ X c .
o ( 1−
X ) ⋅ ∆ A
Cunoaşterea factorului de orientare amorfă prezintă un interes deosebit pentru tehnologi,
deoarece, atât în timpul solicitărilor cât şi al tratamentelor chimice, cele mai importante
modificări au loc la nivelul fazei amorfe şi într-o mai mică măsură la nivelul fazei cristaline.
I.2.1.7. Comportarea fibrelor textile faţă de radiaţii
Mediul înconjurător influenţează starea fibrelor, prin acţiunea luminii solare, a oxigenului
din aer, a căldurii şi a condiţiilor atmosferice. Pentru anumite produse textile, precum îmbrăcăminte,
năvoade, foi de cort etc., rezistenţa fibrelor la lumină prezintă o importanţă deosebită.
Acţiunea luminii asupra lor produce scăderea alungirii, a rezistenţei la tracţiune şi la deformări
repetate, toate acestea datorate fotodistrucţiei la nivel macromolecular. Degradarea este datorată
oxigenului din aer, lumina solară având rol catalitic. În vid şi în gaze inerte, degradarea fibrelor
este foarte redusă. Legat de rezistenţa la lumină este şi rezistenţă la îmbătrânire; fenomenul
distructiv numit îmbătrânire este activat de prezenţa luminii [3], [4], [18].
c