FIBRE TEXTILE

20 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – FIBRE TEXTILE
Structura finală a cristalelor se definitivează, în cazul fibrelor sintetice, după etirare şi
fixare. În unele cazuri, fibrele neetirate sunt necristalizate, dar prin etirare se realizează
orientarea catenelor şi a unităţilor structurale, urmată de cristalizare.
Orientarea însă nu presupune în mod obligatoriu şi cristalizarea. Se cunosc şi polimeri
fibroşi cu orientare foarte mare şi fără a fi cristalini. Alte fibre, după filare (neetirate), posedă
cristalite. În acest caz pot avea loc în timpul etirării două mecanisme: a – structura cristalină
iniţială este complet distrusă şi apare, ca formă intermediară, o structură orientată dar
necristalină; b – structura cristalină iniţială este orientată şi cristalinitatea creşte. În acest
mecanism se includ în structură şi o serie de defecte, goluri, microcavităţi etc.
Aceste două mecanisme vor duce la apariţia a două structuri diferite.
Cunoaşterea mecanismelor de formare a structurilor morfologice ale polimerilor filabili,
precum şi studiul structurii acestora, constituie una dintre problemele fundamentale ale teoriei
şi practicii în formarea fibrelor chimice.
Elucidând aceste probleme, se poate explica felul în care proprietăţile structuralmorfologice
ale fibrelor sunt determinate de procesele tehnologice de obţinere a acestora.
Corelând aceste probleme, se pot dirija tehnologiile de fabricaţie, în scopul realizării unor fibre
cu proprietăţi prestabilite în raport cu domeniul de utilizare.
d) Corelaţia „structură–proprietăţi“. Performanţele fibrelor, înţelegând prin acestea
capacitatea lor de a rezista la solicitări mecanice, termice şi chimice, la prelucrarea şi utilizarea
lor, sunt determinate de proprietăţile lor intrinseci.
Dacă proprietăţile intrinseci ale fibrei sunt dependente de structura chimică şi
morfologică, proprietăţile produsului finit (cele de exploatare) se constituie ca un rezultat firesc
al interacţiunilor anumitor proprietăţi intrinseci cu cele dobândite în procesele de prelucrare
tehnologică.
Proprietăţile fundamentale ale fibrelor sunt influenţate în mod hotărâtor de procedeele
de sinteză şi fabricare ale acestora, iar proprietăţile tehnologice, înţelegând prin acestea toate
etapele de prelucrare a fibrelor, mecanice şi/sau chimice, pentru a fi transformate în produse
textile, sunt influenţate de condiţiile de solicitare (tipul de solicitare şi intensitate), care pot
modifica într-o măsură variabilă proprietăţile iniţiale ale fibrei, cu implicaţii corespunzătoare în
durate de viaţă a produsului, respectiv calitatea lui [14].
O reprezentare schematică a acestor interacţiuni se redă în fig. I.1.12.
Procedee de fabricare a
fibrei
Structura fibrei (orientarea
moleculară şi starea de agregare)
Proprietăţile
(performanţele) fibrei
Procedee de prelucrare şi
finisare textilă a fibrei
Fig. I.1.12. Structura fibrei, ca rezultat al procedeelor de fabricare şi prelucrare.