FIBRE TEXTILE

36 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – FIBRE TEXTILE
Termostabilitatea este o funcţie complexă, dependentă de mai mulţi factori ca: natura
chimică a polimerului, coeziunea intercatenară, ordinea tridimensională, orientare, prezenţa sau
absenţa catenelor laterale, a substituenţilor sau a unor ingredienţi cu compoziţia fibrei. Prezenţa
termostabilizatorilor într-un polimer conduce la realizarea stabilităţii legăturilor chimice, care
frânează viteza de descompunere termică. În funcţie de efectul lor, se pot folosi stabilizatori
antioxidanţi şi absorberi de UV, iar alte ingrediente introduse în polimer influenţează mai mult
asupra prelucrabilităţii decât asupra stabilităţii termice.
Unele caracteristici termice ale fibrelor se prezintă în tabelul I.2.9 [28], [57].
Fibra
Caracteristici termice ale unor fibre
Temperatura (°C) de:
Tabelul I.2.9
vitrifiere (T v) înmuiere (T î) topire (T t) descompunere (R d)
PA-6 +50 170 225 >300
PA-6,6 +60 235 265 >300
PET 75–85 235 260...267 >300
PVC +87 80 170...180 >180
PVCd –15 185 200
PE –20, +50, +120 115 137
PTFE –33, +126 327 330
PP –20 165 164...170 >250
PAN +104 235 T t > T d
Triacetat 105...107 220...225 306
Bumbac >T d - - Se degradează peste 180
Lână 70 - - Se degradează peste 135
Conductibilitatea termică şi izolaţia termică reprezintă caracteristici importante
pentru stabilirea destinaţiei produselor textile.
Conductibilitatea termică se referă la capacitatea fibrelor de a transmite căldura din
zonele mai calde către cele mai reci, proces urmat de egalizarea temperaturii. Conductibilitatea
calorică a fibrelor este o funcţie de temperatură, structura chimică şi fizică a fibrei. Astfel,
conductibilitatea termică (λ) este mai mare la fibrele cu cristalinitate avansată decât la cele
preponderent amorfe. De asemenea, la fibrele cu orientare avansată, conductibilitatea termică
este mai mare în direcţia axei longitudinale a fibrei decât pentru o stare izotropă.
Aprecierea cantităţii de căldură (Q) care trece printr-un strat de material fibros se
cuantifică prin relaţia:
λ ⋅ST ( 1−T2) ⋅t
Q =
[cal],
L
unde: λ este coeficientul de conductivitate termică, în kcal/m⋅h⋅°C;
S – suprafaţa stratului fibros, în m 2 ;
T1 – temperatura de la suprafaţa stratului, în °C;
T2 – temperatura de la suprafaţa opusă stratului, în °C;