algoritmulterapeutic la pacien ii tineri edenta i par ... - "Gr.T. Popa" Iasi

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR. T. POPA” IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
ALGORITMUL TERAPEUTIC LA
PACIENŢII TINERI EDENTAŢI PARŢIAL
ÎNTINS
Conducător ştiinţific,
Prof. Dr. NORINA – CONSUELA FORNA
IAŞI 2009
Doctorand,
Dr. ROXANA MIHAELA IONESCU

CUPRINS
INRODUCERE. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ........................................................... 5
STADIUL CUNOAŞTERII
CAPITOLUL I
ELEMENTE DE PATOLOGIE ORALĂ LA PACIENŢII TINERI EDENTAŢI
PARŢIAL .................................................................................................................................. 7
I. 1. Etiologia edentaţiei parţiale la tineri .................................................................. 7
I. 1. 1. Factori etiologici congenitali, aparenţi, dobândiţi ............................. 7
I. 1. 2. Implicarea factorilor suprasistemici şi intrasistemici în reglarea
homeostaziei sistemului stomatognat ........................................................... 10
I. 1. 3. Clasificarea edentaţiei ........................................................................ 11
I. 2. Tabloul clinic particular al edentaţiei parţiale la tineri .................................. 14
I. 2. 1. Examenul subiectiv ............................................................................. 14
I. 2. 2. Examenul obiectiv .............................................................................. 19
I. 2. 2. 1. Examenul facial .................................................................. 19
I. 2. 2. 2. Examenul oral ..................................................................... 20
I. 3. Evoluţia şi complicaţiile edentaţiei parţiale la tineri . .................................... 27
I. 3. 1. Evoluţia şi complicaţiile locale .......................................................... 28
I. 3. 1. 1. Suport odontal .................................................................... 28
I. 3. 1. 2. Suport parodontal .............................................................. 29
I. 3. 1. 3. Suport muco-osos ............................................................... 29
I. 3. 2. Evoluţia şi complicaţiile loco-regionale ............................................ 30
I. 3. 2. 1. Articulaţia temporo-mandibulară .................................... 30
I. 3. 2. 2. Muşchi ................................................................................. 30
I. 3. 2. 3. Glande salivare ................................................................... 31
I. 3. 3. Evoluţia şi complicaţiile generale ...................................................... 31
2

CAPITOLUL II
EVALUAREA PARACLINICĂ A EDENTATULUI PARŢIAL TÂNĂR – EXAMENE
MODERNE NON-INVAZIVE VERSUS EXAMENE CLASICE .................................... 32
II. 1. Examene paraclinice generale ......................................................................... 32
II. 2. Examene paraclinice locale şi loco-regionale ................................................. 39
II. 2. 1. Mucoasa orală ................................................................................... 39
II. 2. 2. Teste salivare ..................................................................................... 39
II. 2. 3. Unităţile odonto-parodontale ........................................................... 39
II. 2. 4. Articulaţia temporo-mandibulară ................................................... 45
II. 2. 5. Musculatura ...................................................................................... 52
II. 2. 6. Cinematica mandibulară .................................................................. 53
II. 2. 7. Ocluzia dentară ................................................................................. 54
II. 2. 8. Relaţiile mandibulo-craniene ........................................................... 54
II. 2. 9. Examenul gnatofotostatic ................................................................. 54
II. 3. Diagnosticul edentaţiei parţiale la tineri ......................................................... 55
CAPITOLUL III
ALGORITMUL DE TRATAMENT PROTETIC LA PACIENŢII TINERI EDENTAŢI
PARŢIAL ................................................................................................................................ 56
III. 1. Introducere ...................................................................................................... 56
III. 2. Mijloace protetice utilizate în tratamentul edentaţiei parţiale la tineri ..... 57
III. 3. Întocmirea planului de tratament .................................................................. 68
III. 4. Algoritmul terapeutic ...................................................................................... 78
III. 4. 1. Pregătirea organismului şi a cavităţii orale .................................. 79
III. 4. 1. 1. Educaţia sanitară ............................................................. 79
III. 4. 1. 2. Pregătirea generală a organismului ............................... 79
III. 4. 1. 3. Pregătirea locală preprotetică şi proprotetică .............. 80
III. 4. 2. Tratamentul protetic propriu-zis ................................................... 90
III. 4. 3. Tratamentul post-protetic .............................................................. 95
3

CONTRIBUŢII PERSONALE
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII ...................................................................................... 96
IV. 1. Introducere ....................................................................................................... 96
IV. 2. Motivaţia alegerii temei ................................................................................... 96
IV. 3. Scopul şi obiectivele cercetării ........................................................................ 97
IV. 4. Direcţiile de cercetare ...................................................................................... 98
IV. 5. Material şi metodă ........................................................................................... 98
CAPITOLUL V
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA PARACLINICĂ A PACIENŢILOR TINERI
EDENTAŢI PARŢIAL, PRIN METODE MINIM INVAZIVE ...................................... 100
V. 1. Introducere ...................................................................................................... 100
V. 2. Scopul studiului privind evaluarea paraclinică minim invazivă la pacienţii cu
vârste cuprinse între 18 şi 35 ani ............................................................................ 100
V. 3. Material şi metodă privind studiul de evaluare paraclinică minim invazivă a
lotului analizat .......................................................................................................... 100
V. 4. Rezultate şi discuţii ale cercetărilor ce derivă din studiul statistic şi din
metodologia de realizare a examenelor paraclinice .............................................. 109
V. 5. Concluzii ........................................................................................................... 144
CAPITOLUL VI
CERCETĂRI PRIVIND SITUAŢIILE CLINICE NORMALE ŞI PARTICULARE ALE
EDENTAŢIEI LA PACIENŢII TINERI ........................................................................ 146
VI. 1. Introducere ..................................................................................................... 146
VI. 2. Scopul studiului analizei particularităţii situaţiilor clinice normale versus
particulare la pacienţii tineri .............................................................................................. 146
4

VI. 3. Material şi metodă de realizare a analizei comparative normalitate versus
particularitate a situaţiilor clinice la pacienţii tineri ........................................................ 146
VI. 4. Rezultate şi discuţii ale cercetărilor comparative normalitate versus
particularitate a situaţiilor clinice la pacienţii tineri ............................................. 147
VI. 5. Concluzii ......................................................................................................... 182
CAPITOLUL VII
PARTICULARITĂŢI DE ABORDARE ÎN MANAGEMENTUL PACIENTULUI
TÂNĂR – CONTRIBUŢII PERSONALE ......................................................................... 183
VII. 1. Introducere ................................................................................................... 183
VII. 2. Scopul elaborării managementului terapeutic al pacientului tânăr ........ 183
VII. 3. Material şi metodă de elaborare a algoritmului terapeutic de abordare a
pacientului tânăr .................................................................................................................. 183
VII. 4. Rezultate şi discuţii privind aspectele de management terapeutic la
pacientul tânăr ......................................................................................................... 184
VII. 5. Concluzii ........................................................................................................ 212
CAPITOLUL VIII
CONCLUZII FINALE ........................................................................................................ 213
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 215
LISTĂ ABREVIERI ............................................................................................................ 234
LISTĂ LUCRĂRI PUBLICATE ........................................................................................ 235
5

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA CERCETĂRII
Frecvenţa din ce în ce mai mare a edentaţiilor parţiale la tineri, datorită în special cariei
dentare şi complicaţiilor ei dar şi a altor afecţiuni , impune o analiză mai atentă şi o
reconsiderare a atitudinii terapeutice care se cere minuţios adaptată şi nuanţată.
Grupa de vârstă adultă nu prezintă omogenitate, de aceea putem spune că perioada
cuprinsă între 18 şi 35 de ani se individualizează net de restul grupelor necesitând astfel o
reconsiderare a atitudinilor terapeutice.
Întregim astfel, lanţul stomatologiei grupelor de vârstă care începe prin stomatologia
infantilă, continuă cu juventostomatologia, stomatologia adultului propriu zis şi continuă cu
gerontostomatologia.[53]
Grupa de vârstă 18-35 de ani cuprinde indivizi care au ajuns la stadiul de maturitate
bio-psiho-socială. Totodată putem spune că acest interval de vârstă urmează adolescenţei şi se
caracterizează printr-un idealism juvenil uneori prelungit în prima parte a tinereţii. Sub aspect
biologic organismul uman este maturizat complet, starea de sănătate este maximă, iar
capacitatea de apărare şi adaptare este şi ea la cel mai înalt nivel.
Abordarea mai atentă a tinerilor cu afecţiuni stomatologice a dus la concluzia că
această patologie se deosebeşte uneori de entităţile descrise la adult sau la copil. Această grupă
de vârstă este cea mai dinamică, cea mai capabilă, dar şi cea mai supusă schimbărilor şi
tensiunilor.
Perioada cuprinsă între 18 şi 35 de ani se caracterizează printr-o intensificare a
mecanismelor etiopatogenice de îmbolnăvire prin carie şi boală parodontală iar din punct de
vedere gnatologic prin reacţii psiho-fiziologice urmate de bruxism, disfuncţii ocluzo-articulare
şi dezechilibre neuromusculare.
Pacienţii tineri cu diferite dizabilităţi au dificultăţi importante legate de sănătatea orodentară.
Acestea sunt datorate unui cumul de factori: abilitate uneori limitată de efectuare a
periajului, amânarea controlului stomatologic de pacient şi/sau aparţinătorii acestuia până în
momentul apariţiei unei simptomatologii zgomotoase, unele particularităţi de îmbolnăvire
caracteristice bolii generale sau induse de tratamentul acesteia şi nu în ultimul rând, reticenţa
practicianului referitor la abordarea clinică a acestei categorii de pacienţi, motivată de regulă
de dificultăţile de colaborare.
Problematica complexă generată de prezenţa edentaţiei parţiale la pacienţii cu vârste
cuprinse între 18 şi 35 ani suscită interesul practicienilor şi al cercetătorilor pentru a contura
un management specific terapeutic acestor pacienţi, grefat pe particularităţile morfofuncţionale
ale etapei de vârstă.
Necesitatea ierarhizării soluţiilor terapeutice la pacientul tânăr se impune ca urmare a
eşecurilor pe care le poate genera orice soluţie terapeutică prevalent ancorată în teritoriul
protezării mobile recomandată pacientului adult.
Menţinerea viabilităţii indicilor odonto-parodontali se realizează prin alegerea
disjunctoarelor ca EMSS aplicate pe dinţii suport, în acelaşi timp contracarând procesul de
resorbţie şi atrofie de la nivelul suportului muco-osos.
6

Exigenţele ce guvernează terapia edentaţiei parţiale la pacientul tânăr sunt ancorate atât
în sfera esteticii, cerinţă primordială la această etapă de vârstă, uneori depăşind dorinţa de
funcţionalitate, deşi această cerinţă ocupă în egală măsură un loc deosebit de important. În
scopul materializării valenţelor estetice, este necesară o selecţie atentă a soluţiei terapeutice ce
reuneşte atât biomaterialele actuale, cât şi tehnicile minim invazive de preparare şi de
conservare a structurilor câmpului protetic, un loc central ocupând terapia implanto-protetică,
această alegere fiind apanajul stabilităţii capitalului osos, de aceea guvernează variantele
terapeutice în cel de-al doilea interval al vârstei analizate, adică 25-35 ani.
CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII
1. Introducere
Complexitatea terapeutică a abordării pacientului tânar edentat parţial rezidă într-un
cumul factorial plurivalent şi individualizarea etiopatogenică a fiecărei laturi, coroborată cu
particularitatea fiecărui caz clinic, se constituie într-o abordare terapeutică ţintită. Corelarea
examenului clinic cu evaluările paraclinice, ancorate preponderent în sfera non-invazivă si
minim invazivă decelează cauzele declanşatoare ale întregului areal patogenic al edentaţiei
parţiale, prevalenţa afectărilor de acest tip se constituie într-o realitate clinică frecvent întâlnită
în activitatea practică. Impactul edentaţiei parţiale asupra armoniei sistemului stomatognat la
pacientul tânar este o pledoarie elocventă pentru realizarea unor metode profilactice bine
conduse, cu eliminarea factorilor etiopatogenici corelaţi cu iatrogenia, tipul de biomaterial
utilizat, abordarea tehnologică, fără a eluda arhietipurile caracterizate de specificul binomului
stare generală-patologie orală. Alegerea soluţiei terapeutice de elecţie la categoria de pacienţi
abordată corelată cu managementul terapeutic constituie două idei centrale ce guvernează
studiile derulate.
2. Motivaţia alegerii temei
Activitatea practică din teritoriul medicinii dentare oferă o imagine clară a frecvenţei
crescute a terapiei edentaţiei parţiale la pacientul tânar, interval de vârstă ce reuneşte cazurile
clinice între 18 şi 35 ani , ce pendulează între refacerea anatomică de fidelitate şi diversele
grade de abdicare de la aceasta, situaţie ce atrage manifestări la nivelul suportului dentoparodontal
şi muco-osos, cu ecou asupra dishomeostaziei sistemului stomatognat.
Paleta largă a soluţiilor terapeutice abordate în protetica dentară capătă valenţe
individualizate la pacienţii tineri edentaţi, soluţia terapeutică finală fiind rezultatul corelării
evaluării stării generale şi a patologiei orale, cu detaliile câmpului protetic, un rol esenţial
revenind variantelor terapeutice dependente de biomaterialele utilizate şi linia tehnologică
utilizată, toate aceste aspecte fiind sub semnul specificităţii anatomo-funcţionale la lotul de
pacienţi analizat. Obiectivarea aspectelor practice în cadrul unui lot de pacienţi, stabilirea
corelaţiilor între entitatea clinică şi factorul cauzal, însoţite de exemplificări elocvente,
evidenţiază posibilităţile practice, ancorate în teritoriul medicinii dentare actuale de a soluţiona
situaţiile clinice întâlnite.
Pacientul tânăr prezintă unele particularităţi în abordare şi un prognostic favorabil
tratamentului stomatologic, tocmai prin reactivitatea compensatorie a organismului
7

consecutive modificărilor morfo-funcţionale de la nivelul sistemului stomatognat. Deşi
mecanismele compensatorii şi de adaptabilitate ce intervin în menţinerea homeostaziei
sistemului stomatognat sunt mai marcante la tineri, tulburările funcţionale masticatorii,
fizionomice, de deglutiţie şi fonetice sunt şi ele regăsite printre acuzele pacientului. La această
categorie de vârstă primează tulburările fizionomice şi fonetice (regăsite în edentaţiile frontale,
prin afectarea pronunţiei fonemelor dentale şi sibilante), care cer urgentarea restabilirii
lor, reîntregind astfel semnificaţia estetică şi socială de care tinerii sunt preocupaţi în mod
special.
3. Scopul şi obiectivele cercetării
Având în vedere complexitatea şi varietatea patologiei edentaţiei parţiale întâlnite la
pacienţii tineri, studiul a avut ca scop evaluarea implicării stării generale, a statului odontoparodontal
şi muco-osos al pacientului tânăr , a complicaţiilor instalate şi a tratamentelor
restaurative prezente în declanşarea arealului de semne şi simptome a acestei entităţi clinice
cu profunde implicaţii asupra echilibrului oral.
Cercetarea a urmărit materializarea practică a următoarelor obiective:
1. Stabilirea corelaţiilor existente la lotul de pacienţi analizaţi între starea generală şi
patologia locală, prin intermediul metodelor non-invazive de evaluare paraclinică, dublată de
evaluările clasice.
2. Stabilirea rolului evaluărilor paraclinice non-invazive asupra individualizării
planului terapeutic, cu identificarea precoce a afectărilor sistemului stomatognat şi a
implicaţiilor stării generale în particularizarea algoritmului terapeutic.
3. Identificarea arhietipului de situaţii clinice particulare la pacientul tânăr edentat
parţial întins dictate de starea generală, statusul suportului muco-osos sau dento-parodontal,
complicaţiile locale, loco-regionale, percepţia exigenţelor estetice şi criteriile socioeconomice.
4. Elaborarea unui ghid practic al managementului terapeutic la pacienţii tineri cu
edentaţie parţială.
4. Direcţiile de cercetare
1. Evaluarea clinică şi paraclinică a unui lot de pacienţi cu vârste cuprinse între 18 şi
35 de ani, metodele de evaluare paraclinică sunt ancorate în registrul non-invaziv şi minim
invaziv .
2. Identificarea situaţiilor clinice particulare ale edentaţiei la pacienţii tineri, ce
necesită protezări specifice din sfera clasică şi modernă a proteticii dentare.
3. Particularităţi de abordare în managementul pacientului tânăr.
5. Material şi metodă
Material
Loturile incluse în studiu sunt variabile ca număr de cazuri, în funcţie de studiul
realizat.
Criteriile de includere în lot:
au fost incluşi pacienţi care au semnat şi datat formularul de consimţământ informat;
8

pacienţi tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35 ani cu edentaţie parţială şi diverse
grade de afectare a stării generale;
pacienţi ce pot să participe la studiu pe perioadele determinate.
Criterii de excludere:
cei ce nu pot să participe la studiu pe întreaga perioadă;
pacienţi necooperanţi.
Loturile studiate sunt reprezentative statistic.
Tipuri de studii utilizate:
v studiul clinic şi paraclinic utilizind metode non-invazive şi minim invazive;
v examene paraclinice: termografie, radiografie digitală, diagnodent, examene clasice
(ortopantomografie, tomografie);
v cuantificarea aspectelor corelative stare generală-patologie orală, rezultate în urma
interpretării termogramelor;
v metode statistice.
În vederea atingerii obiectivelor propuse:
Pentru studiul clinic şi paraclinic a fost luat în studiu un lot reprezentativ de pacienţi
(210 cazuri), prezentaţi în asistenţa la solicitare cu vârste cuprinse între 18 şi 35 ani,
respectând exigenţele metodologice impuse de perspectiva atingerii scopului şi obiectivelor
generale şi specifice ale cercetării. Au fost selectate cazurile cu edentaţie parţială investigate
clinic şi paraclinic pentru a face o evaluare corectă a statusului odonto-parodontal şi mucoosos
, o cuantificare a complicaţiilor locale, loco-regionale şi generale şi a calităţii terapiilor
restaurative existente.
Pentru identificarea situaţiilor clinice particulare a pacienţilor tineri cu edentaţie
parţială s-au cuantificat criteriile prevalente ce conduc la alegerea soluţiei terapeutice de
elecţie.
În vederea concretizării managementului terapeutic la pacienţii tineri cu edentaţie
parţială s-a elaborat un ghid practic în vederea standardizării acestui algoritm în acord cu
varietatea de situaţii clinice existente.
Metodele statistice descriptive şi analitice utilizate au permis analiza, compararea şi
prelucrarea fidelă a datelor obţinute. În cadrul acestei cercetări s-a folosit pentru prelucrarea
statistică a datelor programul STATISTICA, dedicat cercetării medicale. În cadrul studiului sau
aplicat teste specifice diverselor tipuri de date analizate dintre care putem aminti teste de
compararea valorilor medii a unui parametru corespunzător mai multor loturi de date dintre
care testul ANOVA, Scheffé, Spjotvol/Stoline, Kruskal-Wallis, Mann-Whitney teste specifice
de corelaţie pentru variabile cantitative cât şi pentru variabile calitative dintre care putem
menţiona Pearson, Chi–pătrat (χ 2 ), Mantel-Haenszel, Fisher, Spearman, Kendall tau, Gamma.
În urma aplicării acestor teste s-au luat în discuţie principalii parametrii de interes, iar
în funcţie de valorile acestora s-au stabilit concluziile. Astfel, p, parametrul de referinţă
calculat în cadrul testelor, reprezintă nivelul de semnificaţie al testului, care s-a comparat cu
p=0,05 corespunzător unei încrederi de 95%, acesta având valori semnificative pentru
pcalculat

CAPITOLUL V. STUDIU PRIVIND EVALUAREA ŞI PARACLINICĂ A
PACIENŢILOR TINERI EDENTAŢI PARŢIAL, PRIN METODE NON-
INVAZIVE ŞI MINIM INVAZIVE
1. Introducere
Intervalul de vârstă 18-35 ani reuneşte un lot de pacienţi cu particularităţi
morfofuncţionale ce-şi pun amprenta în mod decisiv asupra abordării terapeutice în teritoriul
edentaţiei parţiale, aspect ce include corelarea acestor parametri cu starea generală. Aspectele
specifice ale câmpului protetic atrag în mod indiscutabil metode non-invazive şi minim
invazive de tratament, elemente bazale ce conduc la elaborarea unui diagnostic de precizie şi
la derularea unui plan terapeutic individualizat pentru acest tip de pacienţi.
2. Scop
Scopul acestui studiu vizează cuantificarea aportului metodelor noninvazive şi minim
invazive de evaluare paraclinică, coroborate cu aspectele clinice, un element deosebit de
important fiind reprezentat de interrelaţia stare generală - patologie orală, stabilindu-se în
acelaşi timp tipul de examen paraclinic ce dublează evaluarea iniţială termografică în vederea
elaborării unui diagnostic de precizie şi a stabilirii uni plan de tratament individualizat, grefat
pe specificul morfofuncţional al lotului de vârstă 18-35 ani.
3. Material şi metodă
Lotul de studiu a fost reprezentat de pacienţi cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani,
diagnosticaţi cu edentaţie parţială, cu diferite afectări ale stării generale. În egală masură, la
lotul de studiu s-a pus un accent deosebit pe rezultatele paraclinice şi traiectoriile terapeutice
trasate de utilizarea diagnodentului, fără a omite rolul pe care îl are radiografia digitală în
etapa de diagnostic precum şi în cea terapeutică.
Într-un prim timp s-a realizat examenul clinic după algoritmul clasic, rezultatele
acestuia indicând tipul de examen noninvaziv sau minim invaziv realizat.
Termografia reprezintă un examen general noninvaziv ce a fost realizat la toţi cei 210
pacienţi ai lotului de studiu. Ulterior stabilirii prin metode statistice a elementelor corelative
dintre starea generală şi patologia orală, 22 de pacienţi au fost evaluaţi paraclinic prin
intermediul diagnodentului în raport cu elementele corelative stabilite între starea generală şi
aspectele clinice ale patologiei orale, 40 de pacienţi au fost evaluaţi paraclinic prin intermediul
10

adiografiei digitale, la restul de pacienţilor examenele paraclinice specifice medicinei dentare
tip ortopantomografie, tomografie ATM, computer-tomograf.
În acelaşi timp, examenele paraclinice noninvazive au fost dublate de examene clasice
tip ortopantomografie sau tomografie. Pentru înregistrarea termogramelor s-a folosit aparatul
de măsurare CRT 2000.
Condiţii de examinare a pacientului:
Pentru a putea aborda tot complexul fiziologic reglator, măsurarea se va efectua
dimineaţa.
Subiectul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, care să nu influenţeze
metabolismul:
Ţinuta pacientului trebuie sa fie comodă. Îmbrăcămintea strâmtă trebuie evitată,
deoarece aceasta schimbă temperatura locală. Braţele şi picioarele trebuie să fie acoperite,
pentru că aici se va măsura sistemul reglator după ce se dezbracă pacientul.
Timpul de acomodare a subiectului în cabinet este de 20 de minute. Temperatura
camerei va fi cuprinsă între 20-22 Grade Celsius, cu o umiditate nu prea crescută. Ochelarii
trebuie scoşi pe tot parcursul adaptării. Înainte de măsuratoare se vor însema punctele:
Glabella (Gl) şi cele două puncte pe partea interioră a braţului. (EL 1 şi El 2).
Dacă faza de adaptare a fost depăşită, se va putea începe măsurătoarea.
Ordinea măsurătorilor este următoarea: termograma dinţilor (2), termograma
standardizată (1) şi la sfârşit termograma sânului (3) (cifrele din paranteză specifică ordinea
în termogramă). Pentru măsurarea punctelor situate la nivelul sternului, pacientul se va
dezbrăca. Faza de răcire (de scădere a temperaturi corpului) începe abia după 1 până la 2
minute (perioada de latenţă). În acest interval de timp se poate derula măsurarea celorlalte
puncte. După prima măsurătoare pacientul se dezbracă, va rămâne 10 minute în cameră pe
un scaun, pentru a-i da corpului posibilitatea de a reacţiona.
Apoi urmează cea de a doua măsurătoare (linia roşie de pe diagramă), în aceeaşi
manieră ca şi prima (linia neagră-linia de diagnostic). În acest moment obţinem astfel
termograma pacientului cu cele două măsurători. Se decide necesitatea celei de-a treia
măsurători (linia verde din termogramă).
Pentru cea de a treia măsurătoare patologia descoperită va fi tratată local cu laser sau
terapie neurală prin anestezie locală. Se va aştepta încă 6 minute permiţând organismului să
răspundă la acest impuls, urmând o a treia măsurătoare care este foarte importantă şi nu
trebuie evitată.[188]
Termograma este apoi pregătită pentru evaluare.
Măsurarea arealelor dinţilor
Se măsoară cu gura închisă, la nivelul zonei cervicale a coroanelor dentare. Se începe
în cadranul din dreapta sus (11-18) (cadranul I) şi se continuă măsurarea în cadranul II (21-
28). În acelaşi mod se măsoară apoi la mandibulă: din nou în cadranul din dreapta jos (41-48)
11

(cadranul IV) până la linia mediană, apoi în continuare în cadranul din stânga jos (31-38)
(cadranul III). Se măsoară direct deasupra şi dedesubtul nasului deasupra buzelor. (Fig. V.1)
Pentru necunoscători zonele se pot marca prin puncte. (Fig. V.2)
Fig. V.1. Arealele de măsurare ale
dinţilor
Fig. V.2. Diagrama de măsurare a punctelor termografice
Metodologia de lucru destinată utilizării diagnodentului:
A fost utilizat dispozitivul diagnodent cu lungimea de undă de 655 nm, lungime ce
permite depistarea ţesuturilor afectate de procesul carios, care sunt fluorescente, proporţional
12

cu gradul de distrucţie, acest lucru oglindindu-se în valori crescute pe ecranul aparatului
DIAGNOdent. La această valoare, suprafeţele dentare curate şi sănătoase nu prezintă
fluorescenţă sau în cantităţi foarte reduse, fapt ce se materializează prin valori scăzute afişate
pe ecranul dispozitivului.
Un semnal sonor permite clinicianului să sesizeze modificările de pe ecran, ceea ce
permite ca practicianul săă se concentreze asupra pacientului, nu doar la afişajul aparatului.
Rezultate clinice:
Dispozitivul laser DIAGNOdent exclude dubiile în privinţa diagnosticului şi planului de
tratament aplicate la dinţii cu leziuni carioase ascunse. Abilitatea aparatului de a explora
şanţurile şi fosetele ocluzale oferă clinicianului posibilitatea de a trata cariile de sub suprafeţe
cu mai multă încredere.
Date terapeutice, rezultate din utilizarea dispozitivului DIAGNOdent, ce stau la baza
elaborării scalei diagnostice şi a planului de tratament:
■ 0-10 Structuri dentare sănătoase - nu necesită măsuri deosebite
(se recomandă folosirea pastei de dinţi cu fluor)
■ 11-20 Carie în jumatatea externă a stratului de smalţ - se impun măsuri profilactice
uzuale (fluorizări, tratament cu ozon)
■ 21-30 Carie în jumatatea internă a smalţului - necesită profilaxie intensă sau
restaurare, indicaţia depinzând de:
- activitatea carioasă
- riscul cariei
- intervalul recall
■ > 30 Carie în dentină: impune restaurare şi profilaxie mai intensă
4. Rezultate şi discuţii
1 . Structura lotului pe intervale de vârstă (Fig. V.3) dihotomizează pacienţii în două
intervale de vârstă, 18-25 şi 25-35 de ani. Se remarcă un procent de 71,43% la intervalul de
vârstă 25- 35 de ani, aspect important deoarece pe particularităţile psiho-somatice specifice
acestui interval începe să se grefeze o patologie orală complexă, la graniţa dintre
juventostomtologie şi medicina dentară a adultului. Grefat pe caracteristicile
juventostomatologiei este intervalul de vârstă 18-25 de ani, ce indică prevalenţa soluţiilor
terapeutice minim invazive, atât la nivelul suportului odonto-parodontal cât şi muco-osos.
13

Structura lotului pe
intervale de vârstă
71.43
%
28.57
%
18 - 25 ani
25 - 35 ani
Fig. V.3. Reprezentarea grafică a structurii lotului pe intervale de vârstă
2. În ce priveşte repartiţia lotului pe sexe remarcăm un procent de 57,14 %
corespunzător sexului feminin, comparativ cu un procent de 42,86 % corespunzător sexului
masculin (Fig. V.4). Prevalenţa sexului feminin pledează pentru exigentele estetice ce trebuie
să guverneze soluţia terapeutică aleasă în teritoriul edentaţiei parţiale, indice general care
corelat cu vârsta va sta la baza indicaţiilor soluţiilor de avangardă reprezentate de terapia
implantoprotetica la acest lot de pacienţi.
Fig. V.4. Reprezentarea grafică a structurii lotului pe sexe
3. În ceea ce priveşte repartiţia lotului pe medii de provenienţă ponderea o deţine
mediul urban într-un procent de 71,43% fata de 28,57% ce revin mediului rural (Fig. V.5).
14

Aceste procente pun în lumina aspecte ce ţin de ergonomia derulării şedinţelor
terapeutice şi de opţiunea ulterioară a terapiei de elecţie în acord cu specificul intervalului de
vârsta analizat.
Fig. V.5. Repartiţia lotului pe medii de provenienţă
4. Aspectele referitoare la distribuţia lotului pe clase (Fig. V.6) de edentaţie relevă
complexitatea patologiei identificate la cei 210 pacienţi cu vârste cuprinse între 18-35 ani,
reunind următoarele clase de edentaţie:
- edentaţii cls. I Kennedy – 60 de pacienţi
- edentaţii cls. II Kennedy – 45 de pacienţi
- edentaţii cls. III Kennedy – 40 de pacienţi
- edentaţii cls. IV Kennedy – 45 de pacienţi
- edentaţii cls V Applegate -10 de pacienţi
- edentaţii cls VI Applegate -10 de pacienţi
Fiecare clasa de edentaţie atrage un tablou clinic specific, coroborat cu topografia
edentaţiei, binom ce conduce la individualizarea alegerii soluţiei de elecţie grefată pe aspectele
specifice stării generale.
15

Fig. V.6. Distribuţia lotului pe clase de edentaţie
5. Termografia, examen non-invaziv ce decelează pe baza diferenţelor de temperatură
afecţiunile aparatelor şi sistemelor stării generale, realizează în acelaşi timp aspectele
corelative dintre starea generală şi patologia orală , traiectorii de diagnostic precoce ce vor fi
dublate de examene specifice zonelor afectate.
Rezultatele obţinute ulterior evaluării termografice au relevat caracterul iniţial
inaparent al simptomatologiei generale, pacientul neavând cunoştinţă de prezenţa vreunei
patologii la nivelul aparatelor şi sistemelor, factor ce ar fi putut interfera negativ cu patologia
specifica teritoriului medicinei dentare. Ierarhizând este cunoscută legătura oferită de
termograma între sisteme şi segmentul dentar. (Fig. V.7)
În ce priveşte modificarea parametrilor termici ce indică afectarea cardiacă la un număr
de 40 de pacienţi investigaţi termografic, s-a indicat dublarea ulterioară de examenele de
specialitate ce au indicat entitatea clinica specifică.
Diagnosticul precoce al afectării respiratorii a fost stabilit la un număr de 30 de
subiecţi ce au prezentat în urma examinării termografice modificări menite să ne orienteze
asupra afectării segmentului respirator.
Afecţiunile metabolice ce îmbracă forme complexe şi stau la baza multiplelor
dezechilibre ce influenţează sanogenitatea orală au fost semnalate la un număr de 25 de
indivizi, fapt ce relevă ponderea relativ crescută a acestor disfuncţii la segmentul de vârstă din
sfera juventostomatologiei.
La un număr de 27 pacienţi, termogramele au indicat modificări doar la nivelul
traseelor adiacente arealului de măsurare a dinţilor, statusul general fiind decelat la parametri
optimi, fără semnificaţie în aria patologică.
Afecţiunile imunologice s-au întâlnit la un număr de 15 pacienţi, în timp ce afectarea
psihiatrică ce influenţează abordarea în medicina dentară a fost semnalat la un număr de 10 de
cazuri din lotul analizat.
Afecţiunile gastro-enterologice ce interferă cu afecţiunile din teritoriul cefalic s-au
întâlnit la un număr de 20 de cazuri, afecţiunile alergologice de asemenea conectate la
modificările din teritoriul cefalic a fost prezent la un număr de 10 cazuri.
16

Prin această metodă s-a identificat un număr de 10 cazuri cu modificări termografice în
teritoriul afecţiunilor neurologice, patologia renală fiind întâlnită la 15 cazuri, altor afecţiuni
fiindu-le rezervat un număr de 8.
Fig. V.7. Structura lotului pe afecţiuni înregistrate prin evaluare termografică
Grefat pe structura generală a lotului evaluat, am selectat cazuri clinice reprezentative
din punctul de vedere al corelaţiilor stabilite între traseele termografice ce reflectă starea
generală şi traseele ce indică modificări în aria de măsurare dentară şi teritoriul cefalic.
Punctul de plecare pentru raportarea modificărilor survenite în fiecare zonă înregistrată este
reprezentată de diagrama ce relevă valori fiziologice ideale, în acord cu principiile de
interpretare a termogramelor computerizate propuse de Eidam Diagnostics Corporation,
Canada, 2006.(Fig. V.8, V.9)
17

Fig. V.8. Aspecte ale traseelor termografice cu valori ideale (conform criteriilor diagnostice
Eidam Diagnostics Corporation)
Fig. V.9. Aspecte ale evaluării profilului de reactivitate termografic
Elementul fundamental ce stă la baza acestor corelaţii dublate ulterior de examenele
clinice şi paraclinice specifice fiecărei direcţii orientative diagnostice, este reprezentat de
asociaţiile preexistente între afectarea structurii odontale şi afectarea organică la nivelul căreia
se reflectă organul respectiv, abordând astfel o viziune integrativ holistică terapeutică la
pacienţii tineri. (Fig. V.10)
18

Fig. V.10. Corelaţia grafică a binomului dinte-organ
CAZ CLINIC : Pacient A. V., 22 ani, mediu urban
Pacientul se prezintă fără afecţiuni odontale sau parodontale (Fig. V.20), însă la
examenul extraoral s-au depistat devieri ale mandibulei în mişcarea de deschidere,
acompaniată de laterodeviaţie dreaptă, simptomatologia subiectivă fiind dominată de semnele
sindromului algo-disfuncţional, aspecte concludente şi în tomografia ATM. (Fig. V. 21)
În termograma cefalică se remarcă valori blocate ale formelor reglatorii, atât la nivelul
sinusurilor, cât şi ale tuturor dinţilor (Fig. V.22). În urma examenului clinic şi radiologic al
sinusurilor maxilare nu a fost depistată o patologie specifică la acest nivel. Tratamentul a
constat în realizarea unei gutiere de relaxare, pe care pacientul a purtat-o noaptea, însoţită de
terapia miorelaxantă timp de 4-6 săptămâni.
Fig V.20. Ortopantomografie pacient A. V.
19

Fig. V.21. Tomografie ATM pacient A. V.
Fig. V.22. Termogramă iniţială pacient A. V.
Termograma de control indică tendinţa de normalizare atât a formelor reglatorii
blocate la nivel sinusal, cât şi asupra tuturor dinţilor.(Fig. V.23)
20

Fig. V.23. Termogramă de control pacient A. V.
Ulterior analizei traseelor termografice se conturează date corelative ale afectării stării
generale prin modificările la nivelul unui anumit organ cu patologia orală, de la nivelul
structurii dentare ce se reflectă asociativ în plan somatic, deosebit de important marker al unei
abordări terapeutice ţintite fiind termograma reglatorie care indică modificarea pozitivă
termografică în arealele afectate, corespunzător pozitivării statusului oral.
Din lotul de pacienţi termografiaţi am selectat un număr de 22 cazuri, la care
termograma indică disfuncţii reglatorii cantonate la nivelul unităţilor dentare, modalitatea de
diagnostic oro-dentar fiind reprezentată de utilizarea diagnodentului, mijloc de investigare
minim invaziv aplicat pe 101 dinţi.
Din lotul de pacienţi selectaţi se constată o prevalenţă a celor din mediul urban faţă de
cei din mediul rural (Fig. V.24), elemente ce vor sta la baza corelării mediului de provenienţă
cu statusul odontal, aspecte corelate cu modul de alimentaţie, grefat de cele mai multe ori pe
spaţiul de provenienţă.
21

Distribuţia pacienţilor pe medii de
provenienţă
31.82%
68.18%
Fig. V.24. Structura lotului pe medii de provenienţă
urban
În ce priveşte repartiţia pe sexe (Fig. V.25), constatăm o prevalenţă a pacienţilor de sex
masculin, aspect important în stabilirea corelaţiilor cu modul de atac carios depistat cu ajutorul
diagnodentului.
Distribuţia pacienţilor pe
sexe
36.36
%
63.64
%
Fig. V.25. Structura lotului pe sexe
rural
masculin
feminin
Parametrii de statistică descriptivă situează valoarea medie la nivelul valorii de 28,82,
deviaţia standard este redusă, ceea ce indică faptul că valorile individuale ale vârstei sunt
apropiate de valoarea medie, cifra de 6,857 ia în calcul şi vârstele extreme ale lotului,
respectiv 18 şi 35 ani.(Tabel X)
22

VARSTA
Tabel X. Parametrii de statistică descriptivă
Statistica
Eroarea
standard
Media 28.82 1.462
Intervalul de încredere al
mediei 95%
Limita inf. 25.78
Limita sup. 31.86
Mediana 27.00
Varianţa 47.013
Deviaţia standard 6.857
Minimum 18
Maximum 35
Domeniul valorilor 26
Asimetria .625 .491
Boltirea -.288 .953
În ce priveşte distribuţia leziunilor odontale la nivelul unităţilor dentare (Fig. V.26,
Tabel XI), remarcăm prevalenţa acestora la nivelul lui 17, urmată de ponderea leziunilor la
nivel 45-46, de asemenea se constată o afectare procentual mare la nivelul 27, 36, urmată de
leziuni la nivel 33, 36, un număr relative mic de leziuni se regăseşte la nivel 26, 37, 38,
numărul cel mai mic regăsindu-se la 11, 12, 13, 24, 25, 34.
8
6
4
2
3
11 1
4
8
5
3 33
1 1 2
Distribuţia de frecvenţe: Dinţi
studiaţi
77
6 6
5 5
4
2 2
1
0
1112131416171821222324252627333435363738454647
Fig. V.26. Distribuţia leziunilor odontale la nivelul unităţilor dentare
23

Tabel XI. Analiză descriptivă – distribuţie frecvenţe dinţi studiaţi
Val
id
Frecvenţa
absolută
Frecvenţa
procentuală
D 8 7.9 7.9
M 27 26.7 34.7
M-O 16 15.8 50.5
M-O-D 11 10.9 61.4
O 14 13.9 75.2
O-D 3 3.0 78.2
V 1/3 CERVICALA 22 21.8 100.0
Total 101 100.0
Frecvenţa procentuală
cumulată
Rezultatele individualizării localizării leziunilor cavitare şi necavitare la nivelul feţelor
dentare, marker al tipului de atac carios grefat pe arhietipul sanogen oral indică o prevalenţă la
nivelul feţelor meziale, urmată de feţele orale, apoi vestibulare, procentul cel mai mic revenind
feţelor distale (Fig. V.27). Această repartiţie se poate explica prin particularităţile reactive ale
grupului selectat analizat din arealul juventostomatologiei.(Fig. V.28)
60
50
40
30
20
10
0
Feţele dinţilor - incluse în
54 studiu
44
22
D M O V
22
Fig. V.28. Distribuţia feţelor dentare analizate în studiu
24

Fig. V.28. Aspecte ale detectării leziunilor dentare la nivelul suprafeţelor odontale
Rezultatele tipurilor de cavităţi (Fig. V.29) oferă prevalenţa leziunilor cavitare, urmate
de cele necavitare în proporţie de 13,86%, leziunilor microcavitare revenindu-le cel mai mic
procent de 10,89%.
Deosebit de important pentru partea practică este faptul că cea mai mare parte a
leziunilor sunt cavitare, element ce stă la baza optimizării terapiei precoce şi augmentării
metodelor de prevenţie la pacienţii tineri, în vederea creării unui status oral optim viitorului
pacient adult.
75.2
5%
Tip
13.8
6% 10.8
9%
necavita
ra
Fig. V.29. Distribuţia tipurilor de cavităţi
În ce priveşte profunzimea cavităţilor, o putem ierarhiza plasând pe primul loc
profunzimea medie în proporţie de 33,66%, urmată de profunzime mare în medie de 31,68%,
profunzime superficială în procent de 20,79% şi fără profunzime 13,86%.(Fig. V.30.)
25

31.68
%
0
Profunzime
13.86
% 20.79
%
33.66
%
Fig. V. 30. Distribuţia profunzimii cavităţilor
Un aspectdeosebit de important grefat pe scala modificărilor parametrilor termografici
este reprezentat de tipul de afecţiune carioasă acută sau cronică, formele acute îmbrăcând un
procent de 73,3% comparativ cu formele cronice.(Fig. V.31)
Aspecte importante pentru abordarea terapeutică şi revenirea la formele reglatorii
optime sunt reprezentate de modalităţile terapeutice de rezolvare a acestor tipuri de cavităţi.
VALOARE
DIAGNOD
ENT
26.73
%
acuta
cronica
Evoluţie
73.27
%
Fig. V.31. Distribuţia formelor de evoluţie carioasă
Tabel XV. Parametrii de statistică descriptivă
Statistica
Eroarea
standard
Media 55.12 2.521
Intervalul de încredere al
mediei 95%
Limita inf. 50.12
Limita sup. 60.12
Mediana 65.00
Varianţa 642.006
Deviaţia standard 25.338
Minimum 15
26

Maximum 89
Domeniul valorilor 74
Asimetria -.319 .240
Boltirea -1.523 .476
Media valorilor diagnodentului la lotul de pacienţi analizat este de 55,12, deviaţia
standard atinge valoarea de 25,338, o valoare relativ apropiată de valoarea medie, ceea ce este
un indice pozitiv pentru viabilitatea datelor rezultate în urma prelucrării statistice.
Caracteristicile fiecărei situaţii clinice conduc la o plajă largă de valori, cele minime având
valoarea de 15, cele maxime de 89.(Tabel XV, Fig. V.32)
Fig. V.32. Aspecte ale histogramei valorilor diagnodentului la lotul de pacienţi cu vârste
cuprinse între 18-35 ani
Studiem valorile înregistrate cu Diagnodent comparativ în funcţie de tip, profunzime şi
evoluţie a leziunii. Valorile înregistrate nu respectă legea de distribuţie normală, prin urmare
pentru a face comparaţii între loturi vom folosi teste neparametrice – testul Kruskal – Wallis
pentru comparaţii între mai multe loturi şi testul Mann – Whitney pentru comparaţii între 2
loturi.
Am constatat următoarele:
Valori Diagnodent comparative pe tip leziune:
Tabel XVI. Parametrii de statistică descriptivă – comparativ pe tip
leziune
necavitară microcavitară cavitară
27

VALOARE
DIAGNOD
ENT
Media 20.07 21.09 66.50
Intervalul de încredere al
mediei 95%
Limita inf. 18.46 19.99 62.39
Limita sup. 21.68 22.19 70.61
Mediana 20.50 21.00 71.00
Varianţa 7.764 2.691 323.933
Deviaţia standard 2.786 1.640 17.998
Minimum 15 19 19
Maximum 24 23 89
Domeniul valorilor 9 4 70
Asimetria -.260 .157 -.940
Boltirea -1.096 -1.746 -.073
Media valorilor diagnodentului comparativ pe fiecare tip de leziune analizată are valori
diferite în funcţie de arhietipul lezional, deviaţia standard are valori mici: 2,786 pentru
leziunile necavitare şi 1,640 pentru leziunile microcavitare, o valoare mai mare înregistrânduse
la cele cavitare de 17,998, valoare apropiată de altfel de valoarea medie cavitară de
66,50.(Tabel XVI)
Fig. V.33. Corelaţia valori diagnodent - tip de leziune
În ce priveşte corelaţia valori diagnodent - tip de leziune, constatăm valori
semnificative statistic, coroborate cu o curbă acendent evolutivă a leziunilor necavitare,
trecând prin stadiul microcavitar, finalul aparţinând stadiului cavitar.(Fig. V.33)
Datorită neomogenităţii valorilor medii la grupele analizate, în etapa următoare s-a
recurs la compararea rangurilor prin testul Kruskal-Wallis, obţinându-se rezultate
semnificative statistic din punct de vedere al tipului lezional analizat.(Tabel XVII)
28

Tabel XVII. Testul Kruskal-Wallis: Compararea rangurilor
VALOARE DIAGNODENT
Tip N Rangul mediu
Statistica Valoare
necavitara 14 13.11 Chi-pătrat 51.761
microcavitara 11 16.23 Df 2
cavitara
Total
76 63.01
Semnif.
asimpt. p
.000
101 Diferenţe semnificative
statistic
Media parametrilor ce caracterizează profunzimea cavităţilor identificată cu ajutorul
diagnodentului variază ca şi valoare, cea mai ridicată medie înregistrându-se la profunzimea
mare a cavităţilor de 81,28, urmată de cavităţile medii cu o valoare de 62,82, iar cele
superficiale cu o valoare de 26,14. Deviaţia standard are valori reduse pentru fiecare din cele 3
tipuri de profunzimi, valorile individuale fiind foarte mici, aspect ce certifică semnificaţia
valorii medii a rezultatelor statistice.(Tabel XVIII)
Tabel XVIII. Parametrii de statistică descriptivă – comparativ pe
profunzime
VALOARE
DIAGNOD
ENT
0 superficială medie mare
Media 20.07 26.14 62.82 81.28
Intervalul de încredere al
mediei 95%
Limita inf. 18.46 22.85 59.19 79.54
Limita sup. 21.68 29.44 66.46 83.02
Mediana 20.50 23.00 67.50 82.00
Varianţa 7.764 52.329 108.574 23.241
Deviaţia standard 2.786 7.234 10.420 4.821
Minimum 15 19 45 71
Maximum 24 38 78 89
Domeniul valorilor 9 19 33 18
Asimetria -.260 .509 -.660 -.359
Boltirea -1.096 -1.645 -.990 -.967
Referitor la parametrii de statistică descriptivă ale valorilor diagnodentului, coroborate
cu profunzimea, remarcăm o curbă ascendentă grefată pe diferenţe semnificative statistic,
traseul reunind valorile superficiale, medii şi mari ale profunzimii. (Fig. V.34)
29

Fig. V.34. Corelaţia valori diagnodent – profunzimea leziunii
Testul Kruskal-Wallis ,utilizat datorită aceluiaşi aspect de neomogenitate a
parametrilor analizaţi, oferă diferenţe statistice semnificative rezultate în urma analizei
rangurilor, parametrul analizat fiind reprezentat de profunzimea cavităţilor. (Tabel XIX)
Faptul că cele mai mari valori se regăsesc la cavităţile cu profunzimea cea mai mare
pledează pentru augmentarea manoperelor profilactice şi interceptive la lotul de pacienţi cu
vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani.
Tabel XIX. Testul Kruskal-Wallis: Compararea rangurilor
VALOARE DIAGNODENT
Profunzime N Rangul mediu
Statistica Valoare
0 14 13.11 Chi-pătrat 87.902
superficiala 21 21.26 Df 3
medie
34 53.18
mare 32 84.78
Total
Semnif.
asimpt. p
.000
101 Diferenţe semnificative
statistic
Diferenţe nesemnificative statistic se regăsesc în arealul parametrilor de statistică
descriptivă comparative pe tip de evoluţie, reflectate la nivelul graficului liniar.(Tabel XX,
Fig. V.35)
30

Tabel. XX. Parametrii de statistică descriptivă – comparativ pe
evoluţie
VALOARE
DIAGNOD
ENT
acută cronică
Media 53.77 58.81
Intervalul de încredere al
mediei 95%
Limita inf. 47.65 50.08
Limita sup. 59.89 67.55
Mediana 64.00 68.00
Varianţa 698.782 487.926
Deviaţia standard 26.434 22.089
Minimum 15 17
Maximum 89 83
Domeniul valorilor 74 66
Asimetria -.177 -.814
Boltirea -1.671 -.662
Fig. V.35. Corelaţia valori diagnodent – tip de evoluţie
Testul Mann-Whitney, ales în acord cu specificitatea parametrilor analizaţi, ulterior
comparării rangurilor, oferă diferenţe statistice nesemnificative între formele acute şi cronice
ale leziunilor carioase detectate, valorile obţinute neputând fi decât orientative pentru
încadrarea într-o categorie clinică sau alta. (Tabel XXI)
31

Tabel XXI. Testul Mann-Whitney de comparare a rangurilor
VALOARE DIAGNODENT
5. Concluzii
Evoluţie N
Rangul
mediu
Suma
rangurilor
Statistica Valoare
acuta 74 50.26 3719.50 Mann-Whitney U 944.500
cronica 27 53.02 1431.50 Wilcoxon W 3719.500
Total
Z -.419
Semnif.asimpt. p .676
101 Diferenţe nesemnificative
statistic
1. Se remarcă un procent de 71,43% la intervalul de vârstă 25- 35 de ani, aspect
important deoarece pe particularităţile psiho-somatice specifice acestui interval
începe să se grefeze o patologie orală complexă, la graniţa dintre
juventostomtologie şi medicina dentară a adultului.
2. Patologia analizată, atât la nivel oral cât şi general, pledează pentru aspectele
corelative ale binomului unitate dentară-organ afectat, elocvente fiind modificările
traseelor termografice pentru aria somatică analizată ulterior terapiei specifice
stomatologice.
3. Terapia non-invazivă şi minim invazivă de diagnostic guverneză teritoriul
juventostomatologiei, stabilindu-se corelaţii semnificative statistic între starea
generală reflectată în traseele termografice şi patologia orală susţinută de examene
paraclinice consacrate în medicina dentară.
4. Modificările la nivel termografic cantonate la nivel dentar au fost susţinute de
utilizarea diagnodentului, mijloc minim invaziv de detectare a leziunilor dentare şi
încadrarea în tipurile de atac carios.
5. Valori semnificative statistic, cu profund impact în elaborarea diagnosticului
precum şi în maniera terapeutică abordată, au fost obţinute prin analiza
parametrilor reprezentaţi de tipul de leziune, de profunzimea acesteia, tipul de
evoluţie regăsindu-se nesemnificativ din punct de vedere statistic cu ajutorul
acestei metode.
CAPITOLUL VI. CERCETĂRI ASUPRA SITUAŢIILOR CLINICE
NORMALE ŞI PARTICULARE ALE EDENTAŢIEI LA PACIENŢII
TINERI
32

1. Introducere
Evaluarea particularităţilor clinice ale pacienţilor tineri edentaţi parţial constituie un
punct de plecare pertinent în scopul argumentării şi diversificării alegerii soluţiei de tratament
dictată de o serie de parametri deosebit de importanţi privitori la starea generală, aspectele
loco-regionale şi locale, odonto-parodontale. Studiile statistice derulate în acest capitol au
rolul de a cuantifica interrelaţia dintre tipul de câmp şi soluţia terapeutică aleasă , modificările
induse de caracteristicile morfo-funcţionale specifice intervalului de vârstă influenţând în mod
decisiv alegerea variantei terapeutice finale.
2. Scopul studiului
Scopul studiului este reprezentat de stabilirea corelaţiei dintre particularitea cazurilor
clinice la pacienţii tineri edentaţi parţial şi varianta terapeutică aleasă, rezultantă criteriilor
terapeutice şi a principiilor ce guvernează alegerea soluţiei terapeutice de elecţie .
3. Material şi metodă
A fost luat în studiu un lot alcătuit din 115 de pacienţi – 90 femei şi 25 bărbaţi,
provenind în proporţie de 69, 57% din mediul urban şi 30, 42 % din mediul rural, care au fost
examinaţi şi trataţi pe o perioadă de doi ani (1 mai 2006-1 mai 2008). Toţi pacienţii prezentau
diagnosticul de edentaţie parţială, de etiologie variată şi cu diferite complicaţii datorită
absenţei terapiei sau terapiei deficitare.
4. Rezultate şi discuţii
Prelucrările statistice au fost realizate în SPSS 15.0, iar pentru reprezentări grafice s-a
folosit Microsoft Excel.
Structura lotului pe sexe
21.74
%
78.26
%
femei
Fig. VI.1. Reprezentarea grafică a lotului studiat pe sexe
33

Am constatat o prevalenţă a sexului feminin (Fig. VI.1), element ce stă la baza
predominenţei caracteristicilor estetice la viitoarele restauraţii protetice, aspect corelat cu
statusul odonto – parodontal şi muco-osos, fiind cunoscut faptul că estetica este cerinţa
esenţială asociată pe de parte sexului feminin, în acelaşi timp intervalul de vârstă analizat fiind
apanajul acestor exigenţe, aspecte esenţiale în alegerea soluţiilor terapeutice în acord cu tipul
de edentaţie şi complicaţiile instalate.
Structura lotului pe medii
de provenienţă
30.43
%
69.57
%
urban
rural
Fig. VI.2. Reprezentarea grafică a lotului studiat pe medii de provenienţă
Din lotul de pacienţi evaluat cea mai mare parte a provenit din mediul urban în
proporţie de 69,57% (Fig. VI.2), factorul de provenienţă trebuie raportat la condiţiile de viaţă
şi muncă, elemente ce îşi pun amprenta la nivelul statusului oro-dentar, fără a eluda
cunoaşterea de către pacienţi prin intermediul internetului şi mass-mediei a soluţiilor
terapeutice existente.
Structura lotului pe
intervale de vârstă
47.83
%
52.17
%
18 - 25 ani
25 - 35 ani
Fig. VI.3. Reprezentarea grafică a lotului studiat pe intervale de vârstă
34

Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 18 şi 35 de ani (Fig. VI.3), 47,83% având vârste
între 18 – 25 ani, 52, 17% - vârste între 25 – 35 ani, intervale de vârstă care deşi ancorate în
culoarul juventostomatologiei, prezintă caracteristici morfofuncţionale diferite, ce stau la baza
alegerii sau excluderii uneia sau alteia din soluţiile terapeutice de soluţionare a edentaţiei
parţiale.
Fig. VI.4. Reprezentarea grafică a lotului studiat în funcţie de etiologia edentaţiei
În ceea ce priveşte etiologia (Fig. VI.4), majoritatea pacienţilor au prezentat drept
etiologie boala carioasă, urmată de afectarea parodontală, într-o proporţie importantă
materializându-se etiologia prin cauze congenitale, o proporţie de 8,70% revenind cauzelor
aparente. Aspectele etiologice influentează arhitectura câmpului protetic şi implicit alegerea
soluţiilor terapeutice.
Se remarcă prevalenţa etiologiei dobândite a edentaţiei parţiale întinse, materializată
prin suma tuturor complicaţiilor afecţiunilor sistemului stomatognat sau prin eşecul terapeutic
al fiecărei entităţi clinice din teritoriul oro-maxilo-facial, consecinţa imediată fiind
reprezentată de extracţia dentară, manoperă terapeutică ce influenţează morfologia viitoarei
componente muco-osoase. Un fapt incontestabil este acela că pacienţii, deşi
contemporaneitatea medicală este guvernată de principiul profilactic, se prezintă la cabinetul
de medicină dentară în urgenţă, declanşată de fenomenul dureros, în această situaţie, extracţia
fiind opţiunea finală.
Afecţiunile parodontale inflamatorii induse de placă sunt probabil cele mai răspândite
afecţiuni inflamatorii la oameni, afectând în mod virtual toţi adulţii din întreaga lume.
Considerate în trecut ca maladii “esenţiale”, afecţiunile inflamatorii ale parodonţiului
marginal şi profund, recunosc la ora actuală o etiologie microbiană specifică, cu factor
primordial placa bacteriană, la care se adaugă o multitudine de factori favorizanţi şi sistemici,
ce se pot clasifica în factori locali (determinanţi şi favorizanţi) şi factori sistemici.
Multitudinea factorilor etiologici determină includerea parodontopatiilor în grupa cu
etiologie multifactorială complexă.
Formele clinice de hipodonţie şi oligodonţie sunt cele care conduc la o abordare
interdisciplinară a cazului, într-un prim timp realizându-se tratamentul ortodontic în vederea
35

obţinerii unui spaţiu protetic optim aplicării terapiei protetice, varianta implantară deţinând
supremaţia în paleta de alternative de tratament în acord cu vârsta pacientului şi arhietipul
morfo-funcţional ce caracterizează câmpul protetic.
Forma clinică cea mai întâlnită în practica stomatologică este reprezentată de
hipodonţie, dinţii interesaţi, în ordinea incidenţei absenţei acestora pe arcadă, sunt reprezentaţi
de molarul 3, considerat emblematic pentru evoluţia filogenetică a speciei umane, urmat de
incisivul lateral superior şi premolarul doi.
Reprezentativ pentru problematica abordată este un caz clinic cu agenezie de lateral,
etiologie a edentaţiei, ce a atras modificări în plan orizontal, redimensionarea spaţiului protetic
potenţial prin terapie ortodontică constituindu-se într-un obiectiv prioritar al planului de
tratament.
Asocierea incluziei dentare, totale sau parţiale, cu factori colaterali, reprezentaţi de
restaurări incorecte sau diferite tipuri de patologie dobândită, contribuie la extinderea
edentaţiei reduse, transformând-o în una întinsă.
Fig. VI.5. Reprezentarea grafică a lotului studiat în funcţie de clasa de edentaţie
Am analizat de asemenea clasele de edentaţie ale pacienţilor (Fig. VI.5). Cea mai
frecventă situaţie a fost cea a clasei I Kennedy – întâlnită în 35% dintre cazuri, urmată la
egalitate de clasa a II-a Kennedy (23% din cazuri) şi clasa a III-a (25% din cazuri). Un procent
comparabil de pacienţi (17%) au prezentat edentaţie de clasa a IV-a Kennedy, iar incidenţele
cele mai scăzute s-au înregistrat pentru clasele de edentaţie V şi VI (10%, respectiv 5%).
36

Criterii de particularizare a
situaţiilor clinice
criteriul socio-economic
complicatii loco-regionale
complicatii locale
afectare suport muco-osos
afectare suport dento-…
15
20
20
0 10 20 30
Fig. VI.6. Particularizarea cazurilor clinice
Criteriile de particularizare a soluţiei terapeutice (Fig. VI.6), grefate pe particularităţile
morfo-funcţionale specifice intervalului de vârstă analizat într-o proporţie de 30 % revin
indicilor clinico-biologici ce caracterizează suportul dento-parodontal, un procent important
revenind complicaţiilor locale, , gradului de afectare a suportului muco-osos revenindu-i un
procent de 20 %, egal de altfel cu cel generat de complicaţiile loco-regionale ce
particularizează în mod cert abordarea terapeutică, ssemnificativ ramânând şi criteriul socioeconomic
ce stă la baza soluţiei terapeutice finale.
Fig. VI.7. Reprezentarea grafică a ponderii soluţiilor terapeutice alese
Referitor la prevalenţa soluţiilor terapeutice la lotul studiat remarcăm ponderea
soluţiilor moderne mobilizabile (Fig. VI.7), urmată de terapia implanto-protetică, procente
semnificative statistic revenind soluţiilor terapeutice clasice, cel mai mic procentaj revenind
protezărilor sociale, alegere dictată de criteriile socio-economice.
Procentul de 21,74% reuneşte cazuri sociale diagnosticate cu edentaţie parţială întinsă,
la care obiectivele prioritare terapeutice au vizat latura funcţionalităţii, urmărind refacerea
30
30
37

parametrilor morfo-funcţionali cu redimensionarea etajului inferior şi restabilirea relaţiilor
mandibulo-craniene.
■ CAZ CLINIC 1 : Pacienta R. A., 18 ani, mediu urban
Terapia implanto-protetică, treapta de exigenţa în arealul de soluţii terapeutice a
medicinii dentare actuale încearcă să explice dacă trecerea timpului nu va deteriora efectul de
ideal pentru aceasta opţiune.
Astfel, pentru o pacientă tânară cu agenezie de lateral (Fig. VI.32), la care spaţiul
protetic potenţial a suferit modificări în sensul diminuării dimensiunii mezio-distale a
acestuia, oportunitatea unei terapii ortodontice fixe a conferit spaţiul optim aplicării
implantelor, manoperă urmată de perioada de contenţie, absolut indispensabilă menţinerii
rezultatelor.
Fig. VI.32. Aspect intraoral pacientă R.A.
Până la execuţia finală a protezării definitive, rolul menţinătoarelor de spaţiu este
exercitat prin dinţii artificiali ce au ocupat locul spatiului protetic potenţial.
În condiţiile în care nu s-ar fi recurs la tratamentul ortodontic ce a redat spaţiul
aplicării implantelor, ne-am fi confruntat cu un real eşec estetic sau s-ar fi impus sacrificii
mult prea mari de substanţă amelo-dentinară, care trădează încălcarea principiului biologic,
care ca pentru orice lege încălcată reprezintă o gravă abatere.
38

Fig. VI.33. Aspecte ale etapelor implanto-protetice
Imaginea finală reprezintă un optim terapeutic (Fig. VI.33), redând pacientei zâmbetul
specific vârstei, în deplin acord cu funcţionalitatea variantei terapeutice alese.
O contribuţie la alegerea acestei soluţii ideale este şi cea a avidităţii pacientului pentru
nou, uneori cu valenţe de excentric, ceea ce deschide orizontul pentru tot ce înseamnă
avangardă în domeniu.
■ CAZ CLINIC 2: Pacient M.I., 28 ani, mediu rural
Diagnosticul acestui pacient ne ancorează în teritoriul reabilitării orale, cu restabilirea
segmentelor afectate, cu refacerea armoniei faciale, fapt ce constituie dezideratul terapeutic al
acestui caz.
Diagnosticul acestui caz a fost reprezentat de edentaţie parţial întinsă maxilară clasa a
III-a Kennedy cu 3 modificări, subclasa D Lejoyeux, de etiologie plurifactorială, cu tulburări
ale funcţiilor sistemului stomatognat, cu complicaţii locale , loco-regionale, generale,
netratată.(Fig. VI.38)
- Malocluzie clasa III Angle, cu modificarea parametrilor ocluziei statice (decalaj
sagital 2 cm) alterarea ocluziei dinamice, păstrarea contactelor dentare în zona laterală 16, 26
cu 36, 46 traumatizante, cu prezenţa anomaliilor scheletale, cu tulburarea funcţiilor sistemului
stomatognat, cu complicaţii locale, loco-regionale, generale, prognostic rezervat, netratată.
- Incongruenţă dento-alveolară prin înghesuire la nivelul grupului frontal inferior.
Ne confruntăm cu sechelele unei despicături maxilo-palatine, din nefericire
intervenţiile chirurgicale nu au redat un câmp protetic favorabil, intervenţia de chirurgie
ortognată nu a putut fi transpusă în plan practic, în aceste condiţii protezarea scheletată cu
elemente speciale a constituit soluţia terapeutică de elecţie în acest caz clinic.
39

Fig. VI.38. Aspect iniţial, înaintea protezării
Elementele de incongruenţă la nivel mandibular au creat reale probleme în restabilirea
rapoartelor ocluzale.
Fig. VI.39. Modele ale câmpului protetic maxilar şi mandibular
Analiza modelelor de studiu (Fig. VI.39) oferă imaginea clară a unei realităţi de
necontestat, materializată printr-o boltă palatină mutilată, cu ştergerea reliefului cunoscut, în
acest context amputarea caninilor (Fig. VI.40), impunându-se ca o condiţie sine-qua-non de
refacere ulterioră a arhitecturii maxilare , conferind buzei superioare o plenitudine optimă,
facilitând în egală masură repoziţionarea cranio-mandibulară.
40

Fig. VI.40. Aspecte ale preparării substructurilor organice în vederea aplicării sistemelor
speciale la nivel canin
Aspectele de microstomie au oferit elemente particulare în abordarea terapeutică,
conferind un înalt grad de dificultate corelate cu sechelele cicatriceale labiale superioare.
Fig. VI.41. Machetele în ceară cu dinţi ale viitoarelor proteze
Utilizarea machetei diagnostice (Fig. VI.41) a constituit o etapă importantă de
prefigurare a viitoarei construcţii protetice., analizând redimensionarea dimensiunii etajului
inferior, configurarea suportului pentru buza superioară, un aspect forte important revenind
refacerii rapoartelor ocluzale.
41

Fig. VI.42. Proteza maxilară finită şi aspectul pacientului după protezare
Protezarea scheletată a utilizat mijloace speciale de menţinere, sprijin şi stabilizare la
nivelul caninilor, ce au fost amputaţi şi acoperiţi de dispozitive corono-radiculare, permiţând
astfel vestibularizarea buzei superioare şi redarea unui echilibru dento-somato-facial.(Fig.
VI.42)
Este foarte important să punem în balanţă variantele terapeutice şi mai ales cum să
surmontăm obstacolele legate de particularitatea cazului clinic şi criteriile soco-economice ce
vor guverna mereu transpunerea în practică a variantelor terapeutice.
5. Concluzii
1. Soluţia terapeutică de elecţie este în deplin acord cu particularitatea cazului clinic,
materializată de protezarea pe implante, variantele terapeutice scheletate clasice sau moderne.
2. Soluţia terapeutică finală reprezintă suma indicilor clinico-biologici rezultaţi din
examenul clinic şi paraclinic corelată cu starea generală şi criteriile socio-economice.
3. Prevalenţa etiologiei de tip carios în proporţie de...... urmată de etiologia cauzelor
congenitale şi aparente, conferă particularităţi certe câmpului protetic ce stau la baza alegerii
soluţiei terapeutice de elecţie.
4. Din arealul soluţiilor terapeutice la lotul analizat se constată prevalenţa de 34,78% a
restaurărilor mobilizabile, în cadrul cărora deosebit de important pentru particularitatea
segmentului de vârstă 18-35 ani este utilizarea attachmenturilor colate, care nu accentuează
mobilizarea suportului odonto-parodontal, menajând în acelaşi timp resorbţia şi atrofia celui
muco-osos.
42

CAP. VII. PARTICULARITĂŢI DE ABORDARE ÎN MANAGEMENTUL
PACIENTULUI TÂNĂR – CONTRIBUŢII PERSONALE
VII. 1. Introducere
Terapia edentaţiei parţiale la tineri presupune o abordare specifică dictată de
particularităţile morfofuncţionale caracteristice grupului de vârstă între 18 şi 35 ani, prima
parte a intervalului 18-25 ani fiind supusă evoluţiei şi dinamicii, creşterii şi dezvoltării,
selectând în acelaşi timp variantele terapeutice de elecţie, în timp ce cea de-a doua parte a
intervalului se apropie de graniţa maturităţii.
VII. 2. Scop
Scopul acestui capitol vizează managementul terapeutic al pacientului tânăr edentat
parţial, ce constă în realizarea unui algoritm rapid, eficient, adaptat particularităţilor lotului de
studiu abordat, structurat pe următoarele traiectorii:
1. Analiza parametrilor de creştere, evoluţia rapidă, surprinderea clişeului de stadiu
2. Pregătirea specifică guvernată de metode non-invazive şi minim invazive (laser)
3. Alegerea soluţiei terapeutice bazate pe principii minim invazive tip punte
Maryland – faţete sau restaurări fixe cu sprijin redus la nivelul suportului muco-osos, ancorate
preponderent în sfera disjunctoarelor, limitând evoluţia modificării parametrilor ce
caracterizează suportul muco-osos.
VII. 3. Material şi metodă
A fost realizat un ghid practic al managementului terapeutic în edentaţia parţială la
pacienţii tineri (Fig. VII.1), ce cuprinde un algoritm clinic eficient, grefat pe particularităţile
morfo-funcţionale ale juventostomatologiei, individualizind examenul clinic şi paraclinic prin
utilizarea programului computerizat „Prodent”, pregătirea nespecifică şi specifică îmbrăcând
un caracter particular, guvernate de principiul conservator şi minim invaziv, alegerea varintei
terapeutice în funcţie de principiul biomecanic şi biologic fiind esenţială, alegerea finală la
acest interval de vârstă fiind dominată de posibilitatea de refacere estetică.
43

Fig. VII.1. Ghid practic al managementului terapeutic
în edentaţia parţială la pacienţii tineri
Stabilirea managementului terapeutic în edentaţia parţială la pacienţii cu vârste
cuprinse între 18 şi 35 de ani sistematizează şi concretizează fiecare etapă a algoritmului
terapeutic, guvernată de reunirea atingerii unui maxim în materializarea obiectivelor estetice,
funcţionale, fără a eluda principiul biomecanic, esenţial menţinerii unei arhitecturi optime a
suportului muco-osos supus involuţiei fireşti datorate vârstei.
Realizarea unui scor al eficienţei are la bază componentele cuantificabile ale scorului
fizionomic, al rezistenţei în timp şi cel al minim invazivităţii.
Se=Sf+Sr+Smi
Un deziderat important în acest management vizează înlocuirea protezei pentru a nu
produce deprecieri.
VII. 4. Rezultate şi discuţii
Fiecare etapă a algoritmului terapeutic este sub semnul principiului fizionomic reunit
cu cel biologic şi biomecanic, atât metodele de evaluare cât şi cele terapeutice fiind ancorate în
sfera non şi minim invazivităţii. Atât pregătirea nespecifică, cât şi cea specifică sunt dominate
de realizarea manoperelor utilizând laserul.
Din arealul de soluţii terapeutice fixe pentru intervalul de vârstă 25-35 de ani, soluţia
de elecţie este implanto-protetică, în acord cu stabilitatea capitalului osos. În condiţiile când
acesta nu este caracterizat de parametrii optimi, se pregăteşte suportul muco-osos deoarece
menţinerea pierderilor de substanţă atrag extinderea acestora, reabilitarea în astfel de situaţii
fiind dificilă.
Din registrul soluţiilor terapeutice mobile, se remarcă superioritatea celor ce utilizeză
sistemele speciale ca elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare prin neta superioritate
estetică şi biomecanică.
Principiile ce guvernează terapia edentaţiei parţiale în registrul juventostomatologiei
pun un accent deosebit pe valenţele estetice, funcţionalitate, principiul biologic, un rol
deosebit de important având principiul biomecanic.
44

Pentru a elabora un plan de tratament de elecţie pentru fiecare caz clinic în parte,
acesta este necesar sa ţină cont de o serie de obiective şi criterii ce influienţează în mod
decisiv derularea etapelor şi alegerea variantei finale de tratament.
Obiectivele planului de tratament au un caracter individualizat fiind ancorate în
elementele cheie ale principiului conceptelor profilactice, respectiv curative de tratament.
Obiectivele profilactice urmăresc realizarea unei profilaxii generale şi a unei profilaxii
locale (nespecifice şi specifice).
Profilaxia generală va fi individualizată cazului clinic cu varste cuprinse intre 18 si
35 ani şi are în vedere prevenirea agravării unor afecţiuni generale pe care le prezintă bolnavul
ca şi prevenirea apariţiei unor îmbolnăviri noi pe tot parcursul tratamentului stomatologic
Profilaxia locală nespecifică urmăreşte păstrarea sănătăţii ţesuturilor de la nivelul
cavităţii orale, prevenirea apariţiei leziunilor odontale, parodontale, mucosale suplimentare
făcând uz de mijloace de profilaxie locală (educaţia sanitară, detartraj, tratament
antiinflamator, fluorizări,ozonoterapie, masaje gingivale, ionizări etc.).
Profilaxia locală specifică urmăreşte conservarea unui metabolism optim şi a unei
stări de sănătate optime a ţesuturilor ce vin in contact cu diferitele tipuri de protezari.
Obiectivele curative vizează două aspecte ce se reflectă în derularea şi finalitatea
planului terapeutic: morfologic şi funcţional.
Aspectul morfologic al obiectivului curativ are ca scop reabilitarea edentaţiei parţial
prin protezare mobilă scheletată, utilizind elementente speciale de menţinere, sprijin şi
stabilizare, ancorate prevalent în sfera elementelor disjunctoare, o alternativă de
elecţie a acestui tip de edentaţie fiind reprezentată de alternativa implanto-protetică, grefata pe
segmentul de varsta 25-35 ani.
Aspectul funcţional al obiectivului curativ este o urmare firească a refacerii
morfologice, funcţiile aparatului dento-maxilar fiind refăcute. Din arealul de criterii ce
guvernează planul de tratament este necesar să ţinem cont de:
Criteriul socio-economic ţine cont de statutul socio-economic al pacientului, de
distanţa faţă de cabinetul stomatologic, mediul din care provine (urban, rural), de timpul liber
pe care bolnavul îl poate afecta tratamentului stomatologic. Acest criteriu poate modifica
esenţial prognosticul terapiei alese, fiind cunoscut faptul înlocuirii terapiei implanto-protetice,
de elecţie la pacienţii tineri, la care capitalul osos este stabilizat cu variante mobile terapeutice,
ce pot conduce la resorbţie şi atrofie sau cu restaurări protetice fixe.
Criteriul dotării tehnice conferă premisele abordării soluţiilor terapeutice moderne
ce conduc la o finalitate clinică de succes. Elocvente pentru abordarea specifică a edentaţiei
parţial întinse sunt sistemele de navigare dentară (Ex: Robodent). Manoperele asistate de
calculator conferă manoperelor efectuate precizie şi o planificare corectă, aceste sisteme fiind
folosite cu succes în reabilitarea implanto-protetică a edentaţiei parţiale întinse.(Fig. VII.2)
45

Fig. VII.2. Sistem navigare Robodent
Datorită rezistenţei materialelor propuse pentru structurile protetice (zirconiu, alumină)
ce se pot realiza prin sistemul CAD-CAM şi datorită preciziei de execuţie se recomanda
utilizarea acestor tipuri de tehnologii la pacientii tineri , aceste sisteme avind o linia
tehnologică completă şi cu softul aferent, având trăsături comune, dar şi elemente
caracteristice menite să îmbunătăţească şi să extindă utilizarea sistemelor în funcţie de toate
situaţiile clinice .
Miezul dur din ceramică se poate realiza prin procedee aditive şi substractive, cu sau
fără asistare computerizată. Deasupra se utilizează ceramică feldspatică cu un coeficient de
dilatare corespunzător materialului utilizat pentru miez.
Criteriul competenţei profesionale al echipei stomatologice este foarte important şi
se referă la pregătirea profesională a echipei de asistenţă dentară: medic, asistenta de cabinet şi
tehnicianului dentar. Se vor indica numai soluţii protetice ce asigură succesul tentativei
terapeutice.
Criteriul biologic vizează starea clinică a organismului şi a sistemului stomatognat.
Acest criteriu se regăseşte la fiecare etapă a planului de tratament, fie că este vorba de
examenele clinice şi paraclinice, la finalul cărora se sistematizează şi se cuantifică indicii
clinico-biologici, generali, loco-regionali şi locali muco-osoşi şi dento-parodontali, sau că este
vorba de alegerea biomaterialului din care este realizată restaurarea fixă sau proteza mobilă,
precum şi contactul pe care îl are proteza mobila cu suportul muco-osos.Acest concept se
coreleaza cu aspectele de non si minima invazivitate
Evaluarea clinică şi parcalinică a pacientului edentat parţial tânăr prin intermediul
softului şi al metodelor preponderent non şi minim invazive
Examenul clinic de decelare a semnelor şi simptomelor declanşate de edentaţie este
deosebit de important, ancorând practicianul în arealul de formule computerizate ce oferă o
imagine clară a stării prezente a edentaţiei. Avem nevoie de transpunerea detaliilor clinice în
vederea analizei schemelor de tratament, ce pot fi realizate prin intermediul unor softuri
performante, individualizate, reprezentative atît pentru partea clinică cât şi tehnologică,
teritoriul inteligenţei artificiale oferind substratul necesar materializării practice.
Aceste mijloace vor facilita captarea unui volum mai mare de date pentru a face acest
transfer de informaţie în timp relativ scurt. Pentru a fi utile aceste sisteme de asistare a
deciziei, trebuie să ofere medicului ne-specialist recomandările având specificitatea şi
46

acurateţea pe care i le-ar oferi consultul unui expert în domeniu. Deci, sistemul de asistare a
deciziei încearcă să ofere unui singur practician experienţa acumulată de mai mulţi.
Diagnosticul computerizat se bazaeaza pe date epidemiologice cum ar fi: aria de răspândire,
prevalenţa bolii, frecvenţa pe grupe de vârstă, şi in final, pe informaţia clinică propriu-zisă –
sensibilitatea şi specificitatea simptomelor cu valoare în diagnosticul diferenţial.
În era aspectelor computerizate, atât ca mijloace de evaluare, cât şi sfera terapiei şi a
tehnologiilor de laborator, dimensiunea umană ramâne o permanenţă care ţine cont de
aspectele pe care realitatea cu laturile sale diverse le ridică în faţa deciziei terapeutice, aspecte
ce pot fi în acord sau nu cu paradigma soluţiei de tratament oferite de calculator.
Nu trebuie sa renunţăm la analiza atentă a fiecarui detaliu pe care examenul clinic îl
poate oferi, datele fiind esenţiale unui diagnostic de precizie şi a unui plan terapeutic în acord
cu particularitatea cazului clinic.
Introducerea datelor complete în programul computerizat ce vizează atât aspectele de
stare generală, esenţiale în direcţionarea manierei terapeutice , cât şi datele cunoscute ale
anamnezei ce aduc pacientul în planul cunoaşterii concrete a variabilelor ce stau la baza
elaborării diagnosticului şi planului de tratament este prima etapă a fişei clinice
computerizate.(Fig. VII.3)
47

Fig VII.3. Fişă clinică computerizată
Datele culese în urma examenului clinic extraoral şi intraoral vor fi introduse ulterior
în baza de date, contribuind la elaborarea diagnosticului şi a planului de tratament. (Fig.
VII.4)
Fig. VII.4. Completarea datelor de examen clinic în fişa computerizată
48

Nu putem vorbi separat de evaluarea paraclinică, aceasta reunindu-se în programele
computerizate actuale cu aspectele clinice, oferind o oglindă clară a particularităţilor cazului
clinic.(Fig. VII.5)
Fig. VII.5. Completarea datelor de examen paraclinic în fişa computerizată
Valoarea examenelor paraclinice este de o importanţă majoră în stabilirea conduitei
terapeutice individualizate/optime. Examenele paraclinice au rolul, în edentaţia parţială întinsă, de
a preciza nivelul şi extinderea unor leziuni decelate la examenul clinic, vizând atât starea
generală cât şi starea locală şi loco-regională.
Cele mai cunoscute examene paraclinice la care se recurge în cazul diagnosticului de
edentaţie sunt reprezentate de
• Camera intraorală, care permite o mai exactă şi detaliată examinare intraorală.
• Examenul radiografic este principalul examen complementar utilizat în stomatologie, iar
în protetică, alături de studiul de model, formează suportul paraclinic al diagnosticului .
Fig. VII.6. Radiografia digitală
49

» Radiografia digitală (Fig. VII.6), examen noninvaziv, este utilizat atât în evaluare cât şi
în cadrul etapelor, o utilitate deosebită prezentând în cadrul etapelor de reabilitare implantoprotetică,
această terapie rămânând de elecţie în situaţiile de stabilitate ale capitalului osos.
»Radiografia panoramică (pantomografia concentrică, ortopantomografia,
pantomografia excentrică) a arcadelor dento-alveolare ne oferă o imagine de ansamblu,
permiţând observarea multitudinii spaţiilor protetice potenţiale cu stadiile evolutive ale
complicaţiilor locale, comparativ, la nivelul fiecărui spaţiu protetic potenţial, respectiv al zonelor
învecinate .Radiografia retodentoalveolară ramâne deosebit de importantă pentru detalii, în aceeaşi
sferă înscriindu-se şi radiografiile digitale.
» Radiografia cefalometrică (faţă, profil, axială) poate preciza diagnosticul unor
modificări morfologice ale substratului osos, anomalii primare sau secundare, asimetrii craniofaciale
ce ar putea influenţa conduita terapeutică.
» Teleradiografia de profil reprezintă o metodă de investigare paraclinică obiectivă şi
obligatorie în evaluarea relaţiilor mandibulo-craniene fundamentale (RC şi RP) şi a homeostaziei
sistemului stomatognat. Importanţa acestui examen radiologic justifică introducerea unui sistem de
prelucrare şi evaluare computerizată. Programul de prelucrare a teleradiografiei de profil,
permite atât măsurarea unui set standard de valori de unghiuri, proporţii şi lungimi de segmente,
cât şi determinarea interactivă de valori de unghiuri, proporţii şi lungimi de segmente.
» Computer-tomografia (CT) a devenit un examen uzual în terapia implanto-protetică
. Investigarea componentei musculare a sistemului stomatognat se poate efectua prin tonometrie
şi electromiografie. Investigarea componentei neuromusculare prezintă o importanţă deosebită
nu numai în diagnosticul şi evoluţia disfuncţiilor, ci şi în controlul eficienţei terapeutice a
refacerii protetice a planului de ocluzie.
» Axiografia computerizată
Examinarea paraclinică a cinematicii mandibulare analizată prin
mandibulokineziografie devenită astăzi un examen complementar preţios în diagnosticarea
sindromului disfuncţional, depistând de multe ori elemente ce nu sunt decelabile prin
examenul clinic.
Examinarea paraclinică a ocluziei dentare utilizează următoarele examene
complementare: examenul gnatosonic; examenul gnatofonic.
Analiza T-scan reprezintă analiza ocluzală computerizată, metodă modernă de
investigare a contactării dento-dentare, care permite echilibrarea planului de ocluzie la nivelul
dinţilor naturali,
Din arealul de metode minim invazive ce orientează pacientul spre investigarea
anumitor aparate şi sisteme, a căror importanţă asupra terapiei stomatologice este deosebită, în
egală masură oferind date corelative despre patologia generală şi cea dentară, face parte
termografia, metodă avangardistă pe care o vom detalia în acest material.
Termografia reglatorie computerizată pune în evidenţă un mecanism neurofiziologic
normal al organismului şi trebuie susţinută de aparatură adecvată. Este o metodă profilactică şi
adjuvantă de diagnostic, fiind de elecţie pentru simplitatea, uşurinţa de utilizare, precum şi
neinvazivitatea ei. Metoda pune în evidenţă detaliile sistemului reglator la nivel mezenchimal,
prin înregistrarea temperaturii corpului în diferite puncte stabilite. Modificările hormonale,
prezenţa mercurului şi a altor metale grele în organism, precum şi urmărirea eficacităţii
tratamentelor instituite reprezintă aspecte care propulsează termografia reglatorie
computerizată în cadrul examenelor paraclinice de elită.
50

O enormă sumă de date a fost acumulată şi prelucrată în ultimii 20 ani, astfel încît sunt
formulate o serie largă de întrebari sofisticate, dintre care, unele au deja raspuns, dar pentru
altele, acesta înca nu este conturat. Se pare însă că în curând va fi posibil de realizat
înţelegerea în detaliu a evenimentelor patologice care conduc la dezvoltarea fiecarui tip de
patologii. Cercetatorii în domeniului speră că aceste informaţii vor direcţiona lansarea unei noi
modalităţi de abordare a tratamantului ce se va folosi în prevenţie.
Funcţia este o reacţie de răspuns la solicitare. Dacă organismului uman este supus unei
solicitări acesta va reacţiona, declanşând oreacţie de răspuns care poate caracteriza un sistem
la un moment dat, astfel stabilindu-se funcţia. Interesant este însă că fiecare sistem dă un alt
răspuns, care însă nu se poate fi prestabilit anterior.
Ar fi ideal ca medicul practician să ştie reacţia de răspuns a pacientului înainte de
intervenţie. Acesta este rolul termografiei computerizate, de a depista modificările incipiente
de la nivelul organelor şi sistemelor, înainte de răsunetul clinic al unei patologii caracteristice.
De asemenea, termografia poate controla eficienţa unui tratament instituit, cât şi
stabilirea cu exactitate a cauzei care a declanaşat boala.
Diagnosticul clinic şi informaţiile medicale suplimentare din CRT dau un diagnostic
complex creând premisele unei terapii individualizate, ţintite, în special vindecării cazurilor de
boli cronice şi refractare.
Refacerea morfo-funcţională a arcadei maxilare s-a realizat prin intermediul unei
lucrări protetice mixte realizată din gaudent şi acrilat, în timp ce arcada mandibulară prezenta
două protezari fixe din wipla şi acrilat. Prezenţa celor două tipuri diferite de aliaj a condus la
formarea curenţilor galvanici, obiectivaţi atât de simptomele subiective mai sus amintite, cât şi
de cele obiective reprezentate de modificările prezente la nivelul suportului parodontal al
dinţilor stâlpi.(Fig. VII.7)
Fig. VII.7. Termograma pacientului cu intoleranţă la materialele dentare
Aceşti pacienţi prezentau la examenul clinic intraoral materiale dentare diferite care
refăceau corect, sau incorect morfologia şi integritatea arcadelor dentare. Datorită simptomelor
digestive pacienţii erau sub urmărirea unui medic internist, urmând o medicaţie adecvată, fără
ca simptomatologia să se remită.
51

În urma diagnosticării unui grup de 100 pacienţi cu intoleranţă la materialele dentare
se poate concluziona că termogramele capului şi ale dinţilor acestor pacienţi prezentau forme
reglatorii blocate într-un procent de peste 30%. În termograma generală se pot observa
modificări ale valorilor temperaturii la nivelul abdomenului superior, a gâtului, abdomenului
inferior, demonstrând astfel patologia digestivă, limfatică, hepatică şi pancreatică semnalată de
pacienţi.
Fenomenele de intoleranţă materială se poate manifesta şi în cazul pacienţilor edentaţi
total protezaţi prin intermediul protezelor total amovibile acrilice. Acţiunea nefavorabilă a
monomerului rezidual din cadrul protezării provizorii amovibile totale poate determina
modificări de culoare şi de consistenţă ale mucoasei alveolare, aspect ce creează premisele
utilizarii acrilatului flexibil , monomer free.
Clinic, intoleranţa la materialul acrilic se manifestă prin hiperemia mucoasei
acoperitoare întregului câmp protetic, uneori şi a mucoasei jugale, labiale şi chiar a
comisurilor. Simptomatologia subiectivă este dominată de dureri vii de tip arsură.
Tratamentul protetic al edentaţiei trebuie privit ca un produs al analizei comparative
dintre avantajele şi dezavantajele bio-funcţionale pe care le implică fiecare caz în parte. Atât
terapia stomatologică cât şi receptivitatea pacienţilor comportă aspecte particulare şi un
caracter diferenţiat, individualizat, ţinând cont de caracterul bio-psiho-social al acestora
Există o strânsă interdependenţă între factorii clinici, socio-economici şi psihologici
care pot elimina din start sau, din contra, pot multiplica posibilităţile de tratament şi în funcţie
de care diversele variante terapeutice pot rămâne doar frumoase idealuri De aceea,
diagnosticul edentaţiei parţiale trebuie privit în context sistemic, luând în consideraţie toţi factorii
cumulativi acordând importanţa cuvenită evaluării psihologice a pacientului, care poate creea
probleme de acceptare sau respingere a tratamentului aplicat.
Pregătirea nespecifică a cîmpului protetic la pacient tânăr edentat parţial
Medicina dentară actuală este guvernată de tehnici minim invazive, în această
categorie intrând laserul dentar, ce poate fi utilizat pe fiecare specialitate a medicinii dentare în
parte cu efecte benefice, anulând în primul rând durerea, excluzând anestezia. În teritoriul
pacientului tânăr laserul terapeutic guvernează manoperele terapeutice nespecifice cât şi
specifice.
Însă, nu orice lumină albastră are calităţile optice şi mecanice ale unui Laser terapeutic,
un exemplu de laser performant este Kavo Key Laser 1242/1243.
Pentru cariile dentare, îmbracând de multe ori forme profunde cu pierderi mari de
substanţă prin metodele clasice ar fi imposibil să poată fi rezolvate fără anestezie, prin
intermediul laserului sensibilitatea este anulată, tratamentul cariilor desfăşurându-se în condiţii
de optim terapeutic, putând fi păstrată vitalitatea dintelui.(Fig. VII.8)
52

Fig. VII.8. Aspecte ale utilizării laserului la pacienţii tineri
Un aspect deosebit de important este anularea zgomotului turbinei, ce este înlocuit cu
laserul şi în timpul manoperelor de preparare a dintelui ce se realizează atraumatic, în vederea
aplicării diferitelor tipuri de restaurări protetice.
În teritoriul endodonţiei , în momentul în care apar complicaţii ale cariilor şi pacientul
merge în mai multe sedinţe pentru a se realiza tratamentul mecano-chimic pe canalele dentare,
prin intervenţia laserului, se reduce spectaculos numărul de germeni din interiorul canalului,
conducând la reducerea şedinţelor şi recuperarea dintelui.
Mult temutele incizii şi manopere de drenaj , fără a exclude celelalte manopere de
modelare gingivală sau regularizare a suportului osos, se pot realiza fără anestezie, realizând o
hemostază şi cicatrizare rapide.
Nu putem să nu vorbim de rezultate spectaculoase în sfera parodontologiei, în care de
multe ori terapiile medicamentoase pot conduce la o ameliorare, însă asociate cu manoperele
de chiuretare realizate prin intermediul laserului au o foarte bună soluţionare, aceleaşi
rezultate performante întâlnindu-se şi în teritoriul implantologiei şi chirurgiei oro-maxilofaciale.
Ca în orice domeniu, avangarda este în deplin acord cu aspectele socio-economice şi
standardele atât ale cabinetului de medicină dentară cât şi cele ale pacientului, astfel încât
întrebarea din titlu este posibil să-şi menţină caracterul retoric, însă pacientul trebuie să ştie că
poate avea acces şi trebuie să aibă acces la aceste metode şi tehnici minim invazive.
Pregătirea specifică a pacientului tânăr edentat parţial
Aceată etapă constă în:
1. Terapia parodontală iniţială (antiinflamatorie, nechirurgicală)
2. Tratamentul bolii carioase
3. Controlul factorilor de iritaţie parodontală-îndepărtarea/înlocuirea/optimizarea restaurărilor
defectuoase
4. Tratamentul endodontic, inclusiv intervenţii de chirurgie endodontică
5. Restaurarea dinţilor devitali şi/sau cu distrucţii coronare/radiculare severe
6.Extracţia dinţilor/resturilor radiculare nerecuperabile
7. Protezarea provizorie/tranzitorie
8. Echilibrarea ocluzală
Terapia parodontală
53

Ca o primă atitudine terapeutică, obligatorie în cadrul acestei etape preprotetice, o
reprezintă controlul plăcii şi detartrajul, chiar dacă nu există o afectare parodontală.
Igienizarea cavităţii orale se va efectua de către medic şi asistenta medicală, bolnavul
continuând-o în conformitate cu regulile şi indicaţiile primite în cadrul educaţiei sanitare.
Decelarea plăcii bacteriene dentare şi verificarea calităţii igienizării, cu ajutorul
revelatorilor de placă şi testul Snyder, trebuie să se realizeze încă din etapa de educaţie
sanitară (care trebuie să însoţească toate etapele planului de tratament), când pacientul este
conştientizat asupra stării de igienă pe care o prezintă şi asupra tehnicilor de periaj pe care
trebuie să le realizeze.
Planul de tratament odonto-parodontal trebuie alcătuit după o examinare minuţioasă şi
după un diagnostic corect. Orice etapă terapeutică este urmată de evaluarea rezultatelor
obţinute, când se apreciază răspunsul pacientului la procedurie terapeutice specifice etapei de
tratament.
În etapa de pregătire nespecifică secvenţa procedurilor parodontale cuprinde faza I de
terapie - faza etiologică sau etiotropă (antiinflamatorie, nechirurgicală) ce are ca obiectiv
eliminarea şi controlul tuturor factorilor implicaţi în distrucţia parodontală, în scopul
interceptării şi opririi evoluţiei afectării parodontale. Această etapă presupune:
q controlul plăcii, prin măsuri de autocontrol sau profesionale,
q detartraj/ surfasaj,
q corectarea factorilor iritanţi restaurativi şi protetici,
q tratamentul cariilor (temporar sau definitiv, în funcţie de prognosticul dintelui),
q terapia antimicrobiană locală sau sistemică,
q terapia ocluzală,
q deplasări ortodontice minore,
q imobilizare provizorie;.
Tratamentul afecţiunilor parodontale va porni încă din această etapă, prin primele
măsuri de control al plăcii şi tartrului, care pot fi realizate de către pacient (după educaţia
sanitară) sau de către echipa medicală (controlul profesional al plăcii şi tartrului).
Detartrajul/surfasajul
Detartrajul este procedura prin care se îndepărtează placa şi tartrul de pe suprafaţa
dintelui, atât supra cât şi subgingival, fără tentativa deliberată de a se îndepărta şi substanţă
dentară.
Surfasajul (root planning sau netezirea suprafeţelor radiculare) este procedura prin
care se îndepărtează de pe suprafaţa radiculară tartrul rezidual înglobat şi porţiuni de cement
necrotic pentru a se produce o suprafaţa netedă, dură, curată.
Obiectivul principal al surfasajului şi detartrajului este acela de a restabili sănătatea
parodontală prin îndepărtarea completă de pe suprafaţa dintelui a elementelor ce provoacă
inflamaţia gingivală. Detartrajul şi surfasajul nu sunt proceduri separate, deoarece toate
principiile care guvernează detartrajul se splică şi surfasajului.
Detartrajul şi surfasajul trebuie efectuate cu minuţiozitate, urmărind îndepărtarea
tuturor factorilor locali de iritaţie parodontală.
Detartrajul/surfasajul manual se realizează fie cu chiurete universale fie cu chiurete
speciale.
Chiuretele universale se folosesc pe toate suprafeţele dentare, în toate zonele. Pot fi
inserate în aproape toate zonele arcadei, dimesiunea porţiunii active şi lungimea tijei pot varia,
iar cele mai utilizate sunt: chiureta Barnhart şi chiureta Columbia.
54

Chiurete speciale sunt de mai multe tipuri: chiurete Gracey, chiurete After-Five ® ;
chiurete Mini Bladed s.a.
Alegerea chiuretei sau a instrumentului de surfasaj se face esenţial în raport cu
profunzimea leziunii, talia orificiului de intrare a pungii, de arhitectura pungii, de poziţia
dintelui pe arcadă şi de cantitatea de ţesuturi care trebuie eliminată (Mârţu si Mocanu 2000).
Detartrajul şi surfasajul se pot realiza în câmp închis (fără expunere chirurgicală a
zonei pe care se intervine) sau în câmp deschis-prin intermediul unui lambou de acces (pentru
vizualizarea directă a suprafeţei radiculare).
Detartrajul/surfasajul sonic şi ultrasonic - Instrumentele sonice/ultrasonice au
capacitatea de a îndepărta endotoxinele de pe suprafaţa rădacinilor, fără îndepărtarea
concomitentă, accidentală a cementului sau dentinei, sau alterarea semnificativă a suprafeţei
radiculare.
Concomitent se procedează la eliminarea celorlalţi factori de iritaţie parodontală:
tratamentul leziunilor de colet, îndepărtarea/optimizarea obturaţiilor defectuoase, îndepărtarea
restaurărilor incorect adaptate.
Tratamentele odontale
Se realizează tratamentul odontal şi endodontic, (caria simplă şi complicată) în funcţie
de forma anatomo-clinică a afecţiunilor.
Tratamentul cariilor dentare
Există 2 categorii de situaţii clinice (leziuni carioase tratate şi leziuni netratate), fiecare
din ele cu câte 3 subcategorii, în funcţie de profunzimea procesului carios: superficială, medie
şi profundă.
Procesele carioase de pe dinţii ce nu vor fi incluşi în soluţia protetică, se tratează în
cadrul etapei de pregătire nespecifică, tratamentul desfăşurându-se până în etapa de obturaţie
coronară definitivă.
Pentru leziunile de pe dinţii viitori stâlpi de punte, există mai multe posibilităţi, în
funcţie de forma clinică:
n cariile superficiale – leziunea carioasă se desfiinţează în timpul preparaţiei
substructurii, fără a fi necesară reconstituirea prin obturaţie;
n cariile medii – în etapa pre-protetică se îndepărtează ţesutul alterat, realizând
tratamentul plăgii dentinare şi o obturaţie provizorie. După realizarea preparaţiei, în
funcţie de retentivitatea acesteia, cavitatea restantă va fi obturată cu material definitiv
sau va deveni cavitate suplimentară de retenţie (când forma şi volumul preparaţiei nu
asigură o retenţie suficientă).
n cariile profunde – impun examene radiologice şi teste de vitalitate care decid atitudinea
terapeutică. În funcţie de cazul clinic, se pot realiza, fie obturaţii coronare cu
dispozitive de retenţie, fie reconstituiri corono-radiculare - când prin preparare nu mai
poate fi asigurată rezistenţa substructurii, etc.
În cazul proceselor carioase ale căror margini se situează în zona terminaţiei cervicale
a preparaţiei (MOD, cl. a II-a, cl. a V-a) se recomandă materiale de reconstituire coronară
speciale pentru bonturi protetice de tipul glassionomerilor.
Tratamentul endodontic
Afecţiunile pulpare şi periapicale sunt supuse unui tratament endodontic corect.
Tratamentul endodontic are trei etape de bază: diagnosticul, prepararea canalului ce urmăreşte
55

debridarea, modelarea şi sterilizarea lui, şi obturarea sistemului canalar radicular. Afecţiunile
pulpare beneficiază de tratament conservator.
În cazul prezenţei gangrenei şi, respectiv, a complicaţiilor ei, se realizează un tratament
endodontic corespunzător, în cele din urmă efectuându-se, în cazul persistenţei patologiei
periapicale, şi intervenţii de rezecţie apicală.
Rezecţia apicală reprezintă o metodă de chirurgie ajutătoare tratamentului endodontic,
ce se poate aplica atât la nivelul dinţilor monoradiculari, cât şi pluriradiculari, fiind diferită în
funcţie de gradul de dificultate al acestor situaţii clinice.
Ea poate fi realizată în următoarele situaţii:
• dinţi pe care s-a realizat în prealabil obturaţia endodontică corectă şi completă şi la
care persistă un proces periapical;
• atunci când obturaţia nu corespunde din punctul de vedere al etanşeităţii şi procesele
periapicale persistă;
• atunci când procesele apicale sunt situate pe dinţi neobturaţi sau obturaţi incomplet, la
care se asociază şi o incrustaţie corono-radiculară care nu poate fi îndepărtată;
• când canalele radiculare sunt blocate şi nu permit instrumentarea corectă (ace rupte pe
canal, canale obliterate) şi se doreşte conservarea dintelui pe arcadă.
Timpii rezecţiei apicale (Fig. VII.9) vor fi adaptaţi în funcţie de aceste situaţii clinice:
• Incizia
• Decolarea lamboului mucoperiostal
• Trepanarea tăbliei osoase
• Rezecţia apexului
• Chiuretajul periapical-îndepărtarea completă a ţesuturilor patologice din jurul
apexului
• Obturarea canalului radicular- în concordanţă cu situaţia clinică, în funcţie de
aspectele discutate anterior
• Sutura plăgii.
56

Fig. VII.9. Timpii rezecţiei apicale: acces, evidenţierea
procesului patologic, rezecţie apicală şi chiuretaj, situaţia clinică
finală
Rezecţia apicală se poate realiza înaintea tratamentului protetic (în cadrul pregătirii
nespecifice) sau ca parte integrantă a tratamentului specific, când, după tratamentul
endodontic, se pregăteşte substructura organică şi se amprentează loja radiculară. Adaptarea
incrustaţiei se face preoperator, iar fixarea definitivă se realizează intraoperator, în şedinţa în
care se execută şi rezecţia apicală.
După realizarea tratamentelor endodontice se realizează restaurarea dinţilor devitali
şi/sau cu distrucţii coronare/radiculare severe.
Extracţia resturilor radiculare
Se extrag resturile radiculare nerecuperabile sau fără valoare protetică.
Implantarea-face parte din pregătirea specifică, putându-se derula în acelaşi timp cu
augmentarea capitalului osos, etapa de reconformare a arhitecturii crestei alveolare poate
preceda manopera de implantare, încadrându-se în pregătirea preimplantară (Fig. VII.10).
Fig. VII.10. Aspecte ale pregătirii specifice implantare şi de remodelare a crestei alveolare
utilizind Titan Mech
Etapele terapeutice se grefează pe cele clasice, alegerea fiind dictată de particularităţile
cazului clinic.
57

Restaurarile fixe sunt ancorate în teritoriul prepararilor minime, exemple concludente,
oferind faţetele şi puntile Maryland.
Teritoriul stomatologiei moderne abordează probleme de înaltă exigenţă în cazul
restaurărilor dentare, integrându-se armonios în homeostazia sistemului stomatognat.(Fig.
VII.11) În ultima decadă, faţetele au oferit un tratament conservativ ca o alternativă la
coroanele dentare. Exemplificăm prin faţete ce pot coabita cu terapia implanto-protetică:
Fig. VII.11. Aspect clinic iniţial pacienta M.A. 26 ani
Material şi metodă:
1. descrierea algoritmului general de elaborare
2. modelare matematică
3. aspecte, rezultate şi discuţii( cazuri clinice )
Modalitatea de particularizare a aspectelor pe care le comportă aceste soluţii terapeutice este
reprezentată de modelarea matematică utilizând metoda elementului finit.
1. Descrierea algoritmului general de elaborare
Faţetele laminate sunt restaurări ideale pentru diverse probleme estetice şi funcţionale. Natura
conservativă a preparării împreună cu proprietăţile de reflexie, absorbţie şi transmisie a luminii fac ca
aceste restaurări să poată coexista alături de dinţii naturali.
Etape preliminare:
- curăţarea dinţilor cu pastă cu fluor pentru a îndepărta coloraţiile extrinseci;
- tratarea leziunilor carioase şi înlocuirea obturaţiiloe necorespunzătoare;
- anestezie locală, dacă pacientul solicită sau dacă se anticipează că limitele preparaţiei se vor
situa în dentină.
Etape propriu-zise:
Prepararea dintelui
1. Prepararea cervicală: se prepară un congé supra/subgingival. În această zonă smalţul este
foarte fin astfel încât profunzimea preparaţiei va fi de 0,3mm pentru modicările de culoare
moderate şi de 0,4mm pentru modificările profunde( mai mult de 0,5mm pentru caninii
maxilari şi incisivii centrali unde smalţul este mai gros ).
2. Se va extinde prepararea spre suprafeţele proximale, în apropierea punctelor de contact, dar
fără a le desfiinţa, urmărind conturul papilei dentare. Se vor folosi freze diamantate adecvate
ca formă şi mărime.
58

3. Se vor prepara şanţurile de ghidaj necesare pentru prepararea feţei vestibulare utilizând freze
de înfundare( ex: Nixon 0,3mm; 0,5mm; 0,7mm sau LSV #1, #2 ). Pentru modificările de
culoare reduse şi moderate este necesară o profunzime de 0,5mm, iar pentru cele profunde
0,7mm.
4. Smalţul vestibular rămas se îndepărtează urmărind conturul dintelui şi în 2/3 planuri. Dacă s-a
descoperit dentina, acesta va fi protejată cu un desensibilizant dentinar( ex: Gluma
Desensitizer ) sau cu o răşină fotoactivată.
5. Dacă se va aplica tehnica supraacoperii( overlapping technique ) se prepară marginea incizală/
suprafaţa linguală. Dacă nu se doreşte modificarea lingimii dintelui, limita preparării va fi
plasată la nivelul marginii incizale, dar acest lucru va determina obţinerea unei faţete cu o
grosime redusă în această zonă. Dacă se doreşte alungirea dintelui este necesară o acoperire
de cel puţin 0,7- 1mm şi reducerea marginii incizale. Limita preparării se va situa la mai puţin
de 1mm pe suprafaţa linguală. Se va verfica cu atenţie ocluzia ocluzia astfel încât interfţa
faţetă/smalţ să nu se afle în aria stopurilor centrice.
6. Deschiderea lentă a ambrazurilor incizale şi rotunjirea tuturor ungiurilor ascuţite.
7. Lărgirea punctelor de contact cu ajutorul stripsurilor( ex: Compo- Strips ) astfel încât să
permită trecerea uşoară a unei benzi metalice de 0,05mm.
8. Finisarea suprafeţei vestibulare cu freze diamantate cu granulaţie fină.
Amprentarea
1. Inserarea firului retractor
2. Amprentarea întregii arcade cu un material siliconic
3. Amprentarea arcadei antagoniste şi înregistrarea ocluziei
Restaurările temporare nu sunt întotdeauna necesare, mai ales atunci cand faţeta finală este
utilizată pentru a masca modificările de culoare, fără modificarea conturului şi a alinierii dinţilor.
Totuşi în cazul unor coloraţii cum ar fi cele produse de tetraciclină sau în cazul descoperirii
acccidentale a dentinei sunt necesare faţetele provizorii. Acestea pot fi obţinute din răşini compozite
microfile prin metoda directă, din răşini acrilice prin intermediul unei amprente vacuum prepormate
sau pot fi faţete prefabricate şi adaptate cazului clinic. (Fig. VII.12)
Fig. VII.12. Aspecte ale protezării provizorii
Tehnicianul trebuie să primească cât mai multe informaţii referitoare la culoarea dintelui
dinaintea preparării, fotografii precum şi un model diagnostic. Prescripţia de laborator va cuprinde
harta de culori dorită, nuanţa dintelui preparat, nivelul de transluciditate şi opacitate, lungimea dorită,
59

anatomia suprafeţei şi textura. Faţeta se poate obţine prin metoda modelului refractar sau prin metoda
foiţei de platină.
Se va face pe model şi în cavitatea orală a pacientului. Dintele va fi curaţat cu pastă fără fluor
iar interiorul faţetei va fi protejat cu glicerină deoarece acesta oferă o tensiune suficientă astfel încât
aceasta să fie menţinută pe dinte. Dacă situaţia este favorabilă, faţeta va fi pregătită pentru cimentare.
Majoritatea laboratoarelor gravează acid şi silanizează faţetele înainte de furnizare. Dacă este necesar,
faţeta se va grava cu acid hidrofluoric 9,5% 5 min, se va spăla şi usca; astfel se îmbunătăţeşte
intensitatea legăturii mecanice.
Sunt recomnadate răşinile foto/dualpolimeizabile deoarece acestea oferă o flexibilitate mai
mare, timp de lucru şi îmbunătăţirea legăturii. Se vor respecta indicaţiile producătorului, iar în general
se gravează acid dintele preparat cu acid fosforic 37% pentru 15-30 sec, se spală şi se usucă. Urmează
aplicarea agentului bonding, polimerizarea şi apoi faţeta se va fixa cu un compozit microfil. Excesul va
fi îndepărtat, se polimerizează din toate direcţiile aproximativ 40 sec pentru fiecare faţă. După
polimerizare, orice exces de compozit va fi finisat cu o freză de carbid/ diamantată şi lustruit cu gume
de cauciuc.
Fig. VII.13. Restaurarea finală prin faţetă integral ceramică
Pacientul va fi instruit să nu supună faţeta la forţe excesive. Prima vizită va fi la o săptămână de
la cimentare pentru a se evalua răspunsul parodontal şi marginile restaurării şi apoi la intervale de 3-4
luni.
Faţetele sunt acum o alternativă viabilă coroanelor dentare, oferind avantaje estetice şi
longevitate crescută (Fig. VII.13). Succesul acestora va depinde de calitatea produsului de laborator, de
grija şi corectitudinea tehnicii de preparare a dintelui şi nu în ultimul rând de plasarea faţetei de către
stomatolog. Odată cu dezvoltarea materialor adezive, durata de viaţă a acestor restaurări va creşte . O
alternativă conservativă de tratament în cadrul posibilităţilor de protezare cu respectarea
cerinţelor estetice la pacienţii tineri o constituie puntea de colaj Maryland, care este formată
din două elemente de agregare reprezentate de faţete de colaj ce se agregă pe feţele orale ale
dinţilor stâlpi şi un corp de punte alcătuit dintr-un intermediar fizionomic.[45] Poate fi metaloceramică
(Fig. VII.14), metalo-composită sau integral ceramică (Fig. VII.15). Se indică în
60

edentaţii de amplitudine redusă; ocluzie normală psalidodontă; dinţi cu volum coronar bine
reprezentat şi normal coloraţi; integritate parodontală menţinută; carioreceptivitate redusă;
creastă edentată bine reprezentată; stare generală şi de igienă bune.
Fig. VII.14. Punte Maryland metalo-ceramică
Fig. VII.15. Punte Maryland integral ceramică
Oportunitatea soluţiei implanto-protetice la pacientul tânăr
Un element deosebit de important este stabilitatea capitalului osos, legată de vârstă, ceea ce
reprezintă dimensiunea ofertei osoase în sens vertical şi condiţionează lungimea implanturilor care
urmează a fi aplicate la acest nivel .(Fig. VII.16)
Fig. VII.16. Aspecte ale alegerii tipului de implant la pacienţii tineri
Dacă se are în vedere aplicarea unui singur implant în zona anterioară atunci creasta alveolară
are de obicei o înălţime suficientă. În mod ideal, porţiunea terminală a implantului ar trebui să se
găsească la 2-4 mm de joncţiunea amelo-cementară a dinţilor vecini.
Lăţimea crestei alveolare
Implanturile dentare au nevoie de o distanţă de măcar 1,5 mm atât până la rădăcinile dinţilor
vecini sau între ele cât şi până la cele două corticale osoase (vestibulară şi orală). (Fig. VII.17)
61

Fig. VII.17. Imagine radiologice CT esenţiale managementului terapeutic implanto-protetic la
pacienţii tineri
Dacă deficienţa este mai mică, atunci o aplicare a implanturilor mai spre vestibular şi mai
profund precum şi utilizarea bonturilor angulate ar putea diminua acest neajuns.
Echilibrul care trebuie păstrat între condiţiile de refacere a formei şi dimensiunilor coronare
precum şi a profilului de emergenţă pe de o parte şi refacerea curburii vestibulare a arcadei pe de altă
parte necesită o foarte mare abilitate atât din partea medicului cât şi din partea tehnicianului, existând
fie riscul realizării unor coroane cu diametre mai mari pentru a suplini deficitul osos şi a fi integrate în
curbura vestibulară a arcadei, fie realizarea unor restaurări cu morfologie aparent plană, artificială.
Un element important este deţinut de morfologia dinţilor limitrofi câmpului implantar.
• forma coroanei dentare - corelaţie cu forma rădăcinii.
Avantajul zonei anterioare maxilare: dinţi de formă triunghiulară, au rădăcini conice, fapt care
permite ca între ele să existe o cantitate suficientă de os.
• lungimea coroanelor clinice - consecinţe biomecanice directe, indiferent de forma dintelui.
Coroanele clinice lungi ale dinţilor naturali adiacenţi implanturilor presupun realizarea unor proteze
implanto-purtate alcătuite din coroane la fel de lungi, ceea ce poate conduce la modificarea raportului
dintre braţul forţei şi cel al rezistenţei în cazul implanturilor
Condiţii optime:
platforma unui implant să se găsească la 3-5 mm apical faţă de joncţiunea amelo-cemenatară
a dinţilor naturali,
implantul aplicat cât mai vestibular posibil pentru permite refacerea în condiţii optime
profilului de emergenţă,
trecerea discretă de la implantul cu un diametru mai mic decât cel al dintelui natural la
coroana dentară metalo-ceramică ce trebuie să se înscrie în limitele impuse de conturul dentar
natural
Tratamentele protetice uzuale pe implanturi se adresează crestelor alveolare edentate
parţial, în special în sectorul posterior al arcadei şi în sectorul frontal pentru implanturi uni- sau
pluridentare.
Reabilitările mobile
62

Superioritatea protezelor scheletate ce utilizează ca elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare
fie elementele clasice reprezentate de croşete, fie cadrul elementelor speciale, elementele disjunctoare
faţă de cele conjunctoare, datorită capacităţii de a proteja ţesuturile odonto-paro-dontale în egală
măsură se detaşează superioritatea soluţiilor mobilizante ce utilizează sistemele speciale de menţinere,
sprijin şi stabilizare ancorate în registrul estetic traiectorie esenţială ce guvernează terapia pacientului
tânăr edentat parţial. (Fig. VII.18)
Utilizarea elementelor speciale rigide conduce la un plus de estetică, însă poate mobiliza
unităţile odonto-parodontale ce intră în aceste construcţii protetice, de aceea monitorizarea este o etapă
deosebit de importantă, pentru a înlocui aceste restaurări înainte de a avea efecte negative asupra
câmpului protetic.
Fig. VII.18. Aspecte ale protezarii scheletate la pacienta P.T, 34 ani
Din punct de vedere al echilibrului biomecanic se recomandă coabitarea elementelor speciale
de menţinere, sprijin şi stabilizare, cum ar fi capsele sagitale pentru zona frontală, în vederea unei
restaurări optime fizionomice, pentru conservarea molarului restant s-a aplicat un croşet la acest nivel.
Fig. VII.19. Aspecte ale protezarii mobile la pacienta T.V, 32 ani
Considerentele biomecanice sunt deosebit de importante, prevenind procesele de resorbtie şi
atofie, la care pot contribui protezele mobile, de aceea factorul timp de acţiune este foarte
important.(Fig. VII.20)
63

Fig. VII.20. Aspecte ale protezării mobile la pacient tânăr edentat parţial
Deosebit de importantă este menţinerea posibilităţii înlocuirii soluţiei terapeutice pe un interval
de timp mic şi mediu ce are ca scop conservarea parametrilor ce caracterizează suportul odonro-parodontal
încetinind procesele de resorbţie şi atrofie care trecând în registrul celei de a doua decade a
vârstei analizate, respectiv 25 – 35 de ani se combină cu involuţia firească a acestui suport.
VII. 5. Concluzii
1. Evaluarea clinică şi paraclinică a pacientului tânăr edentat parţial se realizează prin
intermediul unui program computerizat ce stă la baza elaborării unei soluţii rapide
şi aplicarea acesteia pe termen scurt şi mediu, juventostomatologia xcluzând
varianta lungă.
2. Soluţiile terapeutice fixe sunt ancorate în teritoriul implanto-protetic în condiţii de
stabilitate ale capitalului osos, în vederea absenţei agresivităţii asupra dinţilor
stâlpi, în variantă clasică recurgând la puntea Maryland, ce presupun o preparare
conservativă.
3. Introducerea scorului de eficienţă este un element de originalitate ce
vizează estetica soluţiei terapeutice, rezistenţa în timp şi cuantumul de
minimă invazivitate, acest scor completând algoritmul rapid computerizat.
CAPITOLUL VIII. CONCLUZII FINALE
1. Se remarcă un procent de 71,43% la intervalul de vârstă 25- 35 de ani, aspect
important deoarece pe particularităţile psiho-somatice specifice acestui interval
începe să se grefeze o patologie orală complexă, la graniţa dintre
juventostomtologie şi medicina dentară a adultului.
2. Patologia analizată, atât la nivel oral cât şi general, pledează pentru aspectele
corelative ale binomului unitate dentară-organ afectat, elocvente fiind modificările
traseelor termografice pentru aria somatică analizată ulterior terapiei specifice
stomatologice.
64

3. Terapia non-invazivă şi minim invazivă de diagnostic guverneză teritoriul
juventostomatologiei, stabilindu-se corelaţii semnificative statistic între starea
generală reflectată în traseele termografice şi patologia orală susţinută de examene
paraclinice consacrate în medicina dentară.
4. Modificările la nivel termografic cantonate la nivel dentar au fost susţinute de
utilizarea diagnodentului, mijloc minim invaziv de detectare a leziunilor dentare şi
încadrarea în tipurile de atac carios.
5. Valori semnificative statistic, cu profund impact în elaborarea diagnosticului
precum şi în maniera terapeutică abordată, au fost obţinute prin analiza
parametrilor reprezentaţi de tipul de leziune, de profunzimea acesteia, tipul de
evoluţie regăsindu-se nesemnificativ din punct de vedere statistic cu ajutorul
acestei metode.
6. Soluţia terapeutică de elecţie este în deplin acord cu particularitatea cazului clinic,
materializată de protezarea pe implante, variantele terapeutice scheletate clasice
sau moderne.
7. Soluţia terapeutică finală reprezintă suma indicilor clinico-biologici rezultaţi din
examenul clinic şi paraclinic corelată cu starea generală şi criteriile socioeconomice.
8. Prevalenţa etiologiei de tip carios în proporţie de...... urmată de etiologia cauzelor
congenitale şi aparente, conferă particularităţi certe câmpului protetic ce stau la
baza alegerii soluţiei terapeutice de elecţie.
9. Din arealul soluţiilor terapeutice la lotul analizat se constată prevalenţa de 34,78%
a restaurărilor mobilizabile, în cadrul cărora deosebit de important pentru
particularitatea segmentului de vârstă 18-35 ani este utilizarea attachmenturilor
colate, care nu accentuează mobilizarea suportului odonto-parodontal, menajând în
acelaşi timp resorbţia şi atrofia celui muco-osos.
10. Evaluarea clinică şi paraclinică a pacientului tânăr edentat parţial se realizează prin
intermediul unui program computerizat ce stă la baza elaborării unei soluţii rapide
şi aplicarea acesteia pe termen scurt şi mediu, juventostomatologia xcluzând
varianta lungă.
11. Soluţiile terapeutice fixe sunt ancorate în teritoriul implanto-protetic în condiţii de
stabilitate ale capitalului osos, în vederea absenţei agresivităţii asupra dinţilor
stâlpi, în variantă clasică recurgând la puntea Maryland, ce presupun o preparare
conservativă.
12. Introducerea scorului de eficienţă este un element de originalitate ce vizează
estetica soluţiei terapeutice, rezistenţa în timp şi cuantumul de minimă
invazivitate, acest scor completând algoritmul rapid computerizat.
13. Evaluarea clinică şi paraclinică a pacientului tânăr edentat parţial se realizează prin
intermediul unui program computerizat ce stă la baza elaborării unei soluţii rapide
şi aplicarea acesteia pe termen scurt şi mediu, juventostomatologia xcluzând
varianta lungă.
14. Soluţiile terapeutice fixe sunt ancorate în teritoriul implanto-protetic în condiţii de
stabilitate ale capitalului osos, în vederea absenţei agresivităţii asupra dinţilor
65

stâlpi, în variantă clasică recurgând la puntea Maryland, ce presupun o preparare
conservativă.
15. Introducerea scorului de eficienţă este un element de originalitate ce vizează
estetica soluţiei terapeutice, rezistenţa în timp şi cuantumul de minimă
invazivitate, acest scor completând algoritmul rapid computerizat.
66

BIBLIOGRAFIE
1. Adoro – Verarbeitungsanleitung 2004; 41;
2. Aldescu C.: Radiologie pentru studenţi şi medici stomatologi, Polirom 1998: 55-113;
3. Alpha Bio – Product Catalog 2006; 15-35;
4. Alwas-Danowska H.M., Plasschaert A.J.M., Suliborski S., Verdonschot E.H.: Reliability
and validity issues of laser fluorescence measurements in occlusal caries diagnosis.
Journal of Dentistry 2002; 30:129–134;
5. Amet E.M.: A unique method of combining teeth and endosseus implants for a stable
removable prothesis. J. Oral Implantol. 1993; 19: 216-220;
6. Ankylos – Product Catalog 2006; 16;
7. Astrand P., Borg K., Gunne J., Olsson M.: Combination of natural teeth and
osseointegrated implants as prosthesis abutments. Int. J. of Oral Maxillofacial Implants,
1991, 6: 95-111;
8. Asvanund C., Morgano S.M.: Restoration of unfavorably positioned implants for a
partially edentulous patients bz using an overdenture retained with a milled bar and
attachments: A clinical report. J. Prosthetics Dent. 2004; 91: 6-10;
9. Attard N.J., David L.A., Zarb G.A.: Immediate Loading of Implants with Mandibular
Overdentures: One-Year Clinical Results of a Prospective Study. Int. J. Prosthodont.,
2005, 18: 463–470;
10. Attard N.J., Zarb G.A., Laporte A.: Long-term treatment costs associated with implantsupported
mandibular prostheses in edentulous patients. International Journal of
Prosthodontics 2005; 18:117–123;
11. Attrill D.C., Ashley P.F.: Occlusal caries detection in primary teeth: A comparison of
DIAGNOdent with conventional methods. British Dental Journal, Vol. 190, No. 8, April
28, 2001;
12. Baciliero U. et al.: Arthropathy of the TMJ and disorders of the endocapsular dynamics:
Analysis with MRI and artroscopy. J Cr Maxillofac Surg, 1998, 26:13;
13. Badel T., Pandurić J., Marotti M., Krolo I.: Clinical Investigation of Temporomandibular
Joint Arthrosis Frequency in Young Males, Acta Stomatol Croat. 2006;40(1):46-55;
14. Bader J.D., Shugars D.A.: A systematic review of the performance of a laser
fluorescence device for detecting caries. The Journal of the American Dental Association
2004;135:1413–1426;
15. Baston R., Bălan S.: Protezarea conjunctă timpurie a unei edentaţii terminale
mandibulare drepte printr-o punte cimentată pe implanturi STI-Bio – Tehnica Dentară
III, 1(8) 2004; 10-12;
16. Baston R., Gaspar M.: De la insuficient la excelent în proteza totală mandibulară fixă
implantoportată – curs la congresul AMSPPR Bucureşti, 2007;
17. Baston R., Hutu E,. Gaspar M., Ilea-Peltecu C.: Aprecierea factorilor de risc estetici în
împlantologie – prezentare la congresul anual al UNAS Bucureşti, 2007;
18. Baston R., Hutu E., Gaspar M., Costea Ş., Costea C.: Coroana implantoportată
unidentară cimentată metaloceramică versus coroana implantoportată unidentară
67

înşurubată integrată cu bontul protetic (SRIAC): pe care, unde, cum şi când să o alegem?
– Revista Română de Stomatologie LIII, 1, 2007; 27-39;
19. Baston R., Hutu E., Gaspar M.: Evaluarea retrospectivă a scoringului biomecanic iniţial
pentru reabilitările pluridentare pe implanturi Impladent şi Frialit-2 din perioada 2003 –
2006 – Revista Română de Stomatologie LII, 1-2, 2006; 26-35;
20. Baston R., Hutu E., Ilea-Peltecu C.: De la complicaţii la inovaţii în implantologia dentară
– prezentare la conferinţa anuală de stomatologie SRS – GAO Bucureşti, 2007;
21. Baston R., Stanciu L.: Factorii de risc estetici în împlantologie – Revista Română de
Stomatologie LIII, 2, 2007; 117-128;
22. Baston R., Szilagy T., Bălan S.: Reabilitarea unei edentaţii terminale maxilare prin sinus
– lift pe cale laterală şi proteză conjunctă cimentată pe trei implanturi – Tehnica Dentară
III, (10), 2004; 27-30;
23. Baston R.: Evoluţii în tehnologia coroanei integrate cu bontul protetic (părţile 1 şi 2) –
Revista Română de Stomatologie LI, 3, 2005; 106-110 şi 111-114;
24. Baston R.: Evoluţii în tehnologia coroanei integrate cu bontul protetic (părţile 3 şi 4) –
Revista Română de Stomatologie LI, 3, 2005; 179-183 şi 184-187;
25. Baston R.: Greşeli şi complicaţii în implantologia orală – prezentare la conferinţa anuală
a SRS Bucureşti, 2005;
26. Baston R.: Între cosmetică dentară, parodontologie şi reabilitări pe implanturi –
prezentare la Congresul internaţional de Implantologie orală Bucureşti, 2005;
27. Baston R.: Metode de amprentă pentru reabilitările conjuncte pe implanturi – Revista
Română de Stomatologie LI, 1-2, 2005; 15-21;
28. Baston R.: O metodă nouă pentru obţinerea adaptării pasive pentru coroanele solidarizate
implantopurtate – prezentare la congresul SRIOB Bucureşti, 2006;
29. Baston R.: Principii gnatologice în modelajul punţilor frontale (îndrumător ştiinţific dr.
Emilian Hutu) - lucrare de diplomă Bucureşti, 1980; 3-24;
30. Baston R.: Reabilitarea pe implanturi în edentaţiile laterale reduse – Revista Română de
Stomatologie LI, 1-2, 2005; 44-48;
31. Baston R.: Verschraubte Vollkompositkronen mit dem Impladent Implantatsystem –
Vortrag bei dem 13. Sommersymposium der MVZI Dresden, 2006;
32. Baum L., Phillips R.W., Lund M.R.: Textbook for operative dentistry, 3 rd edition, W.B.
Saunders Company, Philadelphia, USA, 1995;
33. Becker C.M.: Cantilever fixed prostheses utilizing dental implants: a 10-year
retrospective analysis. Quintessence International 2004; 35:437–441;
34. Bennet M.E., Puclett A.D., Parsall D.E., Roberts S. B.: Conversion of Heat and Pressure
Cured Composite – J. Dent. Res. 1996; Abstr. 2188, (75) 291;
35. Bergbreiter C., Pröbster L., Klaus Th.: Seven Year Clinical Study of Silicoated Resin –
bonded Fixed Partial Dentures – Abstract EPA – Meeting Milano 1993;
36. Bergenholtz G.: Iatrogenic injury to the pulp in dental procedures: Aspects of
pathogenesis, managementand preventive measures. Int Dent J 1991; 41: 99-110;
37. Bicon Restorative Manual 2004; 23-36;
38. Blum P.: Regulationsthermographische Erstdiagnostik des Unterbauches mit klinisher
(intraoperativer) Befunderhebung Arztezeitschrift fur Naturhoilverfahren 9 (1992): 746-
747;
68

39. Bottcher R., Goepel H.: Galvanotechnik in der Implantatprothetik-Teil 2:
Galvanoforming-erganzende Technik in der Implantatprothetik. Implantologie Journal 6,
2003, 22-26;
40. Bourgeois D., Chedid N.: Interet de la prediction de facteurs de risque carieux dans la
protetique dentaire, Realites Cliniques, 2004, 15, 3, 215-226;
41. Bragger U., Krenander P., Lang N.P.: Economic aspects of single-tooth replacement.
Clinical Oral Implant Research 2005; 16:335–341;
42. Brahim J.S.: Dental implants in children, Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of
North America, Volume 17, Issue 4, Nov. 2005; 375-381;
43. Bratu D., Bratu E., Antonie S.: Restaurarea edentaţiilor parţiale prin proteze
mobilizabile, Ed. Medicală, Bucureşti, 2008;
44. Bratu D., Ieremia L., Uram-Ţuculescu S.: Bazele clinice şi tehnice ale protezării
edentaţiei totale, Editura Medicală, Timişoara 2005;
45. Bratu D., Nussbaum R.: Bazele clinice şi tehnice ale protezării fixe, Editura Signata,
Timişoara 2001;
46. Brudvik J. S. : Advanced removable partial dentures, Ed. Quintessence, 1999;
47. Bruhn L., Buchholz G., Curth K.: 3 – Jahresstudie zur klinischen Bewertung des
Silicoater –Dentacolor–Verfahrens im Vergleich zur anderen Verblendsystemen In:
Hofmann M.(Hrsg.) – Silicoatersymposium Bad Homburg 1989, Hüthig Heidelberg
1990;
48. Bryant S.R., Zarb G.A.: Crestal bone loss proximal to oral implants in older and younger
adults, The Journal of Prosthetic Dentistry, Vol. 89, Issue 6, June 2003; 589-597;
49. Budtz-Jorgensen E., Bochet G.: Alternate framework designs for removable partial
dentures. J Prosthet Dent.1998; 80: 58-66;
50. Burlui V., Forna N., Ifteni G.: Clinica şi terapia edentaţiei parţiale intercalate reduse, Ed.
Apollonia, Iaşi, 2001;
51. Burlui V., Forna N.: Clinica şi terapia edentaţiei parţiale întinse, Editura Apollonia, Iaşi
2004;
52. Burlui V., Morăraşu C.: Reabilitare orală complexă, Editura Apollonia, Iaşi 2002;
53. Burlui V.: Juvento-stomatologia, vol I, II, Editura Apollonia, Iaşi 2003;
54. Burlui V., Morăraşu C.: Gnatologie, Editura Apollonia, 2000: 173-241;
55. Caldas D.C., Baldisserotto S. M., De Lima E. F., Elken G. R., Rosing C. K., Sadami R.,
Shinkai A.: Functional evaluation of oral rehabilitation with removable partial dentures
after five years. J Applied Oral Science 2006; 14(2):111-6;
56. Christensen G.J.: Facing the challenges of ceramic veneers, JADA, May 2006, vol.137:
661-664;
57. Creugers N.H., Kreulen C.M., Snoek P.A., de Kanter R.J.: A systematic review of
single-tooth restorations supported by implants. Journal of Dentistry 2000; 28:209–217;
58. Daher T., Hall D., Goodacre C.J.: Designing Successful Removable Partial Denture,
Compendium/March 2006, Vol.27, No.3;
59. Davarpanah M., Martinez H., Kebir M., Tecucianu J.F.: Handbuch der zahnärztlichen
Implantologie – Quintessenz Verlags – Gmbh Chicago, Berlin, London, Chicago, Tokyo,
Kopenhagen, Paris, Mailand, Barcelona, Istambul, São Paulo, Neu Delhi, Moskau, Prag,
Sofia und Warsaw 2003; 15-16, 180-185;
69

60. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.:
Comunication between the dentist and the dental technician, British Dental Journal 2000;
189: 471-474;
61. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.: Need
an demand for treatment, British Dental Journal 2000; 189: 364-368;
62. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.: The
removable partial denture equation, British Dental Journal 2000; 189: 414-424;
63. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O.: Surveying, British
Dental Journal, vol.189, no.10, 2000, 532-541;
64. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O.: Retention, British
Dental Journal, vol.189, no. 12, 2000, 646-657;
65. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.:
Bracing and reciprocacion, British Dental Journal, vol.190. no.1, 2001, 10-14;
66. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.:
Clasp design, British Dental Journal, vol.190. no.2, 2001, 71-81;
67. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O., Hammond P.:
Indirect retention, British Dental Journal, vol.190. no.3, 2001, 128-132;
68. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J. R., Ralph J. P., Glantz P. O.: A Clinical Guide to
Removable Partial Dentures Design, 2 nd Edition, BDJ Books, London, 2000;
69. Davenport J. C., Basker R. M., Heath J.R., Ralph J. P., Glantz P.: The removable partial
denture equation. British Dental Journal OCTOBER 28, 2000, Vol. 189, No. 8: 414-424;
70. Davis D.M. et al.: The emotional effects of tooth loss: a preliminary quantitative study.
BDJ, 2000; 188(9): 503-506;
71. Davis D.M., Packer M.E., Watson R.M.: Maintenance requirements of implantsupported
fixed prostheses opposed by implant-supported fixed prostheses, natural teeth,
or complete dentures: a 5-year retrospective study. International Journal of
Prosthodontics 2003; 16:521–533;
72. Davis D.M., Packer M.E.: Mandibular overdentures stabilized by Astra Tech implants
with either ball attachments or magnets: 5-year results. International Journal of
Prosthodontics 1999; 12:222–229;
73. De Boever J.A., Van Den Berghe L., De Boever A.L., Keersmaekers K.: Comparison of
clinical profiles and treatment outcomes of an elderly and a younger temporomandibular
patient groups. J Prosthet Dent. 1999; 81(3):312-7;
74. Denry I., Kelly J.R.: State of the art of zirconia for dental applications. Dent Mater 2008;
24(3):299–2307;
75. Diehl R. et al.: Factors associated with successful denture therapy. J Prosthodont, 1996;
5: 84-90;
76. Donciu V., Donciu I.: Proteza parţial mobilizabilă, Ed. Didactică şi Pedagogică,
bucureşti 2001;
77. Dulčić N., Pandurić J., Kraljević S., Badel T., Ćelić R.: Incidence of temporomandibular
disorders at tooth loss in the supporting zones. Coll Antropol. 2003; 27 Suppl 2:61-7;
78. Dyer K., Ibbetson R., Grey N.: A question of space: Options for the restorative
management of worn teeth. Dent Update 2001; 28: 118-123;
70

79. Esposito M., Worthington H.V., Thomsen P., Coulthard P.: Interventions for replacing
missing teeth: different types of dental implants. Cochrane Database of Systematic
Reviews 2003:CD003815;
80. Fabrizio C., Fabrizio B., Guliano P.: Lokalisierte Augumentation des Sinusbodens durch
einen krestalen Zugang bei der Implantation – Internationales Journal fur Parodontologie
& Restaurative Zahnheilkunde, Quintessenz Publishing Co, Inc. Carol Stream 2001;
431-440;
81. Fagin M.: Color Atlas of Dental Medicine: Aesthetic Dentistry. J of Prosthodontics,
2005; 14: 75-79;
82. Firu P.: Stomatologie infantilă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983: 61, 73-
79;
83. Forna N. : Evaluarea stării de sănătate afectate prin edentaţie, Editura Demiurg, 2007
ISBN 978-973-152-017-9;
84. Forna N., Antohe M.: Reabilitarea pierderilor de substanţă oro-maxilo-faciale. Ed.
Demiurg, Iaşi, 2007;
85. Forna N., Burlui V.: Clinical guidelines and principles in the therapy of partial extended
edentation, Editura Apollonia, 2001;
86. Forna N.: Telescoparea în terapia edentaţiei parţiale întinse, Editura Apollonia, Iaşi
2002;
87. Frank R. P., Milgrom P., Leroux B. G., Hawkins N. R.: Treatments outcomes with
mandibular removable dentures: a population-based study of patient satisfaction; J.
Prosthet. Dent. 1998; 80(1): 36-45;
88. Frank R.P., Brudvik J.S., Leroux B. et al.: Relationship between the standards of
removable partial denture construction,clinical acceptability, and patient satisfaction. J
Prosthet Dent. 2000; 83: 521-527;
89. Friadent – The Ultimate Esthetics - Product Presentation Catalog 2003; 2;
90. Friberg B., Ekestubbe A., Sennerby P.: Clinical Outcome Of Brånemark System
Implants Of Various Diameters: A Retrospective Study – JOMI 17, 5, 2002; 671-677;
91. Fromentin O. et al.: Quality of Prosthetic care: Patients Level of Expectation, Attitude
and Satisfaction. European J Prosthodont Rest Dent, 2001; 9 (3/4): 123-129;
92. Geis – Gersdorfer J., Frank G.: Besserer Verbund durch Silanisieren-Ein Fortschritt in
der dentalen Technologie – Dent. lab. 34, 1986; 1543-1546;
93. Göbel R., Welker D., Hilpert M., Kupper H.: Verbundfestigkeit mit Galvanogold bei
Verblendung und Befestigung – Dtsch. Zahnärztl. Z. 57, 2002; 594-598;
94. Göbel R., Welker D.: Anorganische Legierungs – Kunststoff – Verbundferfahren,
Silikatisierung, Silanisierung, Verzinnen – Quintessenz Zahntech 26, 6, 2000; 733,-743;
95. Göbel R., Welker D.: Etablierte und neuentwickelte Metal – Kunststoff –
Verbundverfahren – im experimentelen Vergleich – Dtsch. Zahnärztl. Z, 1999; 644-647;
96. Göbel R., Welker D.: Legierungs – Kunststoffverbunde in der Zahnmedizin –
experimentele Stressung und Prüfung – Swiss Dent. 11, 1996; 22-28;
97. Göbel R., Welker D.: Metall – Kunststoff – Verbundverfahren in der Zahnmedizin –
Dent. lab. 94, 1996; 2045-2048;.
98. Göbel R., Welker D.: Organische Legierungs – Kunststoff – Verbundferfahren,
Silikatisierung, Silanisierung, Verzinnen – Quintessenz Zahntech 27, 2, 2000; 197-203;
71

99. Gotfredsen K., Holm B.: Implant-supported mandibular overdentures retained with ball
or bar attachments: a randomized prospective 5-year study. International Journal of
Prosthodontics 2000; 13:125–130;
100. Guggenberger R.: Das Rocatec System – Haftung durch tribochemische Beschichtung –
Dtsch. Zahnärzt. Z. 44, 1989; 874-876;
101. Heinrich-Weltzien R., Kuhnisch J., Oehme T., Ziehe A., Stosser L., Garcia-Godoy F.:
Comparison of different DIAGNOdent cut-off limits for in vivo detection of occlusal
caries. Operative Dentistry 2003; 28: 672–680;
102. Heintze S.D., Cavalleri A., Zellweger A.G., Buchler A., Zappini G.: Fracture frequency
of all-ceramic crowns during dynamic loading in a chewing simulator using different
loading and luting protocols. Dent Mater 2008; 24(10):1352–1361;
103. Henwood S,, Wilson M.A., Edwards I.: The role of competence and capacity in relation
to consent for treatment in adult patients. BDJ, 2006; 200: 18-21;
104. Hertrampf K. et al.: Hat die resiliente Lagerung von doppelkronenverankerten
Teilprothesen eine Indikation? Zahnarztl Welt 2002; 111:163-167;
105. Heydecke G., Klemetti E., Awad M.A., Lund J.P., Feine J.S.: Relationship between
prosthodontic evaluation and patient ratings of mandibular conventional and implant
prostheses. Int J Prosthodont. 2003; 16: 307-12;
106. Hibst R. et al.: Detection of Occlusal Caries by Laser Fluorescence: Basic and Clinical
Investigations. Med. Laser Appl. 2001; 16: 205-213;
107. Holand W., Frank M., Schweiger M., Rheinberger V.: Development of translucent glass
ceramics for dental application. Glastech Ber Glass Sci Tech 1994; 67C:117–122;
108. Holloway J.A.: Precision Attachments: A Link to Successful Restorative Dentistry. J of
Prosthodontics, December 2000; 9: 247;
109. Hubálková H., Linetskiy I.: New Trends in Prosthetic Dentistry Prague Medical Report,
Vol. 107 (2006) No. 2:149–164;
110. Hubálková H., Linetskiy I.: New Trends in Prosthetic Dentistry. Prague Medical Report,
Vol. 107 (2006) No. 2, p. 149–164;
111. Hutu E, Baston R.: Integrarea reabilitărilor pe implanturi în planul de tratament dentistic
general – prezentare la congresul AMSPPR Bucureşti, 2005;
112. Iancu C., Pop M., Pop V.: Probabilităţi şi statistică, teorie şi aplicaţii. Ed Servosat, Arad,
1996;
113. Ifran A.: Dental Photography – Quintessence Publishing Co, Inc Chicago, Berlin,
London, Tokyo, Moscow, Prague, Sofia, Warsaw 2004; 99-201;
114. Impladent Product Catalog 2006; 2-13;
115. Impladent Prosthetic Manual 2004; 6-33, 37-40;
116. Impladent Surgical Manual 2004; 4-21;
117. IMZ Implant Catalog 1989; 4-8;
118. IMZ-TwinPlus Artikelkatalog (in Friadent Artikelkatalog) 1999; 59;
119. Ionescu A.: Tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze mobile. Clinica şi tehnica de
laborator, Editura Naţional, Bucureşti 1999;
120. Jemt T., Johansson J.: Implant treatment in the edentulous maxillae: a 15-year follow-up
study on 76 consecutive patients provided with fixed prostheses. Clinical Implant Dental
Related Research 2006; 8:61–69;
72

121. Jenkins J.G.: Precision attachments - a link to successfull treatment. Quintessence
Publishing Co Ltd, 1999;
122. Jepson N.J.A., Thomason J.M., Steele J.G.: The influence of denture design on patient
acceptance of partial dentures. J Prosthet Dent. 1995:178;296-300;
123. Jepson N.J.A.: Removable partial dentures, Quint. Pub. Ltd., 2004;
124. Jimenez-Lopez V.: Implantatgetragener Zahnersatz – Quintessenz Verlag-Gmbh Berlin,
Chicago, São Paulo, London, Tokyo, Moskau, Prag und Warschau 1994; 27-52;
125. Jivraj S.A., Chee W.W.L.: Use of a removable partial denture in the management of
chronic screw loosening. J. Prosthetics Dent. 2005; 93: 13-16;
126. Johnson D., Stratton R.: Fundamentals of removable prosthodontics. Quintessence
Publishing Co Ltd, 1980;
127. Jungwirt F., Marx R.: Haftfestigkeit innovativer Metallprimer für den Metall –
Kunststoff – Verbund – Dtsch. Zahnärtz. Z. 53, 1998; 269-271;
128. Kalender W.A., Polacin A.: Physical performance characteristics of spiral CT scanning.
Med Phys 1991; 18:910-15;
129. Kern M., Thompson P.: Influence Of Prolongued Thermal Cycling And Water Storage
On The Tensile Bond Strength Of Composite To NiCr Alloy – Dent. Mater. 9, 1994; 19-
25;
130. Kerr Lab – Belle de St. Claire.: BelleGlass Bedienungsanleitung 2004; 1-25;
131. Klages U., Esch M., Wehrbein H.: Oral Health Impact in Patients Wearing Removable
Prostheses: Relations to Somatization, Pain Sensitivity and Body Consciousness. Int J of
Prosthodontics, 2005, 18(2): 67-69;
132. Klinge B., Hultin M., Berglundh T.: Peri-implantitis – Dent. Clin. North. Am. 49 (3)
2005, 661-676;
133. Kois J. S.: Predictable Single-tooth Periimplant Esthetic Five Diagnostic Keys. –
Compendium 25 (11), 2004; 895-897;
134. Kreuser B.: Gute Ergebnisse auch ohne Beimengung autologer Spongiosa – Sonderdruck
aus DZW Spezial - Ausgabe 12/98 vom 16 Dezember 1998; 2-6;
135. Kugel G., Perry R.D., Aboushala A.: Restoring anterior maxillary dentition using
alumina- and zirconia based CAD/CAM restorations. Compend Contin Educ Dent
2003;24: 569-72;
136. Kuhnisch J., Ziehe A., Brandstadt A., Heinrich-Weltzien R.: An in vitro study of the
reliability of DIAGNOdent measurements. Journal of Oral Rehabilitation 2004; 31: 895–
899;
137. Kutsch K., Whitehouse J., Schermerhorn K.E., Bowers R.J. : Thermoplastic materials,
Cosmetic Dental Materials, 2003;
138. Kuzmanovic D.V., Payne G.T., Purton D.G.: Distal implants to modify the Kennedy
classification of a removable partial denture: A clinical report, J. Prosthet. Dent. 2004,
92, 1, 8-11;
139. Larsson C., von Steyern P.V., Sunzel B., Nilner K.: All-ceramic two- to five-unit
implant-supported reconstructions – a randomized, prospective clinical trial. Swed Dent
J 2006; 30(2):45–53;
140. Levine A., R.Clem D., Beagle J., Ganeles J., Johnson P., Solnit J., Keller J. W.:
Multicenter Retrospective Analysis Of The Solid-Screw ITI Implant For Posterior Single
– Tooth Replacements – JOMI 17, 4, 2002; 550-556;
73

141. Lewis D.W.: Optimized therapy for the edentulous predicament: cost-effectiveness
consideration. J. Prosthetics Dent. 1998; 79: 93-99;
142. Lindthe J., Karring T., Lang N. P.: Clinical Periodontology And Implant Dentistry –
Blackwell Munksgaard 2003; 809-975;
143. Littner M.L.: Antibiotic Use In Dentistry – Published By The Tel-Aviv-Jaffa Branch Of
The Israeli Dental Association 2004; 12-15;
144. Longo P.A.: Utilizing a diagnostic guide for diagnosing and treatment planning
attachment systems for removable prostheses. J of Prosthodontics, 2002; 11: 335-409;
145. Ludwig K., Behrens E.: Untersuchungen zur Verbundfestigkeit eines innovativen
Verblendsystems mit dem Ceromer Targis – Quintessenz Zahntech. 23, 1997;1359-1368.
146. Ludwig K.: Metall – Kunststoff Verbundsysteme. In: Eichner K., Kappert H. F. (Hrsg.):
Zanhärztliche Werkstoffe und ihre Verarbeitung. Band 1- Hüthig, Heidelberg 1996; 251-
270;
147. Ludwig P., Neidermeier: Prothetik, Thieme, 2002: 87-93;
148. Lussi A., Hellwig E.: Performance of a new laser fluorescencedevice for the detection of
occlusal caries in vitro. Journal of Dentistry 2006; 34: 467–471;
149. Lussi A., Hibst R., Paulus R.: DIAGNOdent: an optical method for caries detection.
Journal of Dental Research 2004; 83:C80–3;
150. Lussi A., Reich E.: The influence of toothpastes and prophylaxis pastes on fluorescence
measurements for caries detection in vitro. European Journal of Oral Sciences
2005;113:141–144;
151. MacEntee M.I., Walton J.N., Glick N.: A clinical trial of patient satisfaction and
prosthodontic needs with ball and bar attachments for implant-retained complete
overdentures: 3-year results. Journal of Prosthetic Dentistry 2005; 93:28–37;
152. Masumi S., Kim Y. J., Clark G. T.: The value of maximum jaw motion measurements
for distinguishing between common temporomandibular disorder subgroups. Oral Surg
Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2002;93(5):552-9;
153. Matsuyama K., Nakashima S., Kaneko K.: An in vitro study on the detection of early
enamel carious lesions by use of an infra-red camera (abstract). Caries Res 1998;
32:294;
154. McCord J.F., Grey N.J., Winstanley R.B., Johnson A.: A clinical overview of removable
prostheses: Factors to consider in planning a removable partial denture. Dent Update,
2002; 29(8): 376-381;
155. McGivney G.P., Carr A.B., William L.: Mc`Cracken`s Removable Partial
Prosthodontics, 10 th ed., C. V. Mosby, 2000;
156. Meiners H., Herrmann R., Spitzbarth S.: Zur Verbundfestigkeit des Rocatec Systems –
Dent. lab. 38, 1990; 185-188;
157. Mendes F.M., Hissadomi M., Imparato J.C.P.: Effects of drying time and the presence of
plaque on the in vitro performance of laser fluorescence in occlusal caries of primary
teeth. Caries Research 2004; 38:104–108;
158. Mericske-Stern R.D., Taylor T.D., Belser U.: Management of the edentulous patient. Clin
Oral Implants Res. 2000;11:108-25;
159. Mihai A.: Implantologia orală – Editura Sylvi Bucureşti 2000, 9, 99-110;
74

160. Mijritsky E., Karas S.: Removable Partial Denture Design Involving Teeth and Implants
as an Alternative to Unsuccessful Fixed Implant Therapy: A case Report, Implant
Dentistry, Sept. 2004, 13(3): 218-223;
161. Mijritsky E., Ormianer Z., Bochet G., Grudman M. et al.: Aesthetic consideration for the
treatment of partially edentulous patients with removable partial denture design.
Compend Contin Educ Dent 2005; 26: 744-746;
162. Mijritsky E.: Implants in Conjunction With Removable Partial Dentures: A literature
review. Implant dentistry, 2007, 16, 2: 146: 152;
163. MIS Product Catalog 2004, 21;
164. Misch C.E.: Dental implant prosthetics, Elsevier – Mosby, 2005;
165. Mitchell D., Mitchell L., Brunton W. P.: Oxford Handbook Of Clinical Dentistry –
Oxford University Press 2005; 523-560;
166. Mordohai N., Reshad M., Jivraj S., Chee W.: Factors That Affect Individual Tooth
Prognosis And Choises In Contemporary Treatment Planning. British Dental Journal
Vol.202, No.2, Jan.27 2007;
167. Mozzo P. et al.: A new volumetric CT machine for dental imaging based on the conebeam
technique: preliminary results. Eur Radiol 1998; 8: 1558-1564;
168. Müller W.D., Unger A., Schöpf C.: Vita Zeta HLC Bond für sicheren Metall –
Kunststoff – Verbund – Dent. lab. 43, 1995; 963-967;
169. Musil R., Beer M., Miek A., Ritschel U.: Das Silicoater MD-Verfahren in zweijähriger
klinischer Bewährung – Dent. lab. 38, 1990; 1215-1221;
170. Musil R., Tiller H.J.: Die molekulare Kopplung der Kunststoff–Verblendung an die
Legierungsoberflache – Dent. lab. 32, 1984; 1155-1161;
171. Naoshi S.: Parodontalchirurgie Klinischer Atlas – Quintessenz Bibliothek Berlin,
Chicago, London, Tokyo, Paris, Barcelona, São Paulo, Moskau, Prag und Warschau
2001; 248-331;
172. Narby B., Kronstrom M., Soderfeldt B. Et al.: Prosthodontics and the patient: What is
oral rehabilitation need? Conceptual analysis, Int J Prosth 2005; 18: 75-79;
173. Nathansky Z.: Internal Sinus Floor Elevation - New Dental Implantology Possibilities -
Čes. Stomat. 103/51, 6: 2003; 229-233;
174. Nedir R., Bischof M., Szmukler-Moncler S., Belser U.C., Samson J.: Prosthetic
complications with dental implants: from an up-to-8-year experience in private practice.
International Journal of Oral Maxillofacial Implants 2006; 21:919–928;
175. Negruţiu M., Sinescu C., Sandu L., Floriţa Z., Romînu M.: Guidelines of removable
partial dentures, Ed. Marineasa, Timişoara, 2004;
176. Neugebauer J. et al.: Three-dimensional diagnostics, planning and implementation in
implantology. Int J Comput Dent 2006; 9: 307-319;
177. Nobel Biocare Dental Laboratory Procedures & Products 2005; 6-30;
178. Norusis J .M.: SPSS for Windows. Basw System User’s Guide. SPSS Inc; 1992;
179. Osterberg T., Carlsson G., Sundh V.: Trends and prognoses of dental status in the
Swedish population: analysis based on interviews in 1975 to 1997 by Statistics Sweden,
Acta Odontol Scand, 2000; 58: 177-182;
180. Păuna M. şi colab.: Aspecte practice în protezarea edentaţiei parţale, Ed. Cerma,
Bucureşti, 2003;
181. Penaranga P.: Importance of psychology in dentistry. Acta Odont Venez. 1990; 28(2-3):
39-48;
75

182. Perez M.A., Moreo P., Garcia-Aznar J.M., Doblare M.: Computational simulation of
dental implant osseointegration through resonance frequency analysis, Journal of
Biomechanics 41 (2008): 316-325;
183. Petridis H., Hempton T.J.: Periodontal considerations in removable partial denture
treatment: a review of the literature. Int J Prosthodont. 2001;14:164-172.;
184. Phoenix R.D., Cagna D.R., De Freest C.F.: Stewart`s Clinical Removable Partial
Prosthodontics, third edition, 2003;
185. Phoenix R.D., Cagna D.R., DeFreest C.F.: Clinical Removable Partial Prosthodontics.
3rd ed. Quintessence Publishing Co; 2003: Chapter 3;
186. Podstata J., Baston R.: Implantarea imediată folosind implanturile Impladent STI-Bio –
prezentare la congresul AMSPPR Bucureşti, 2003;
187. Podstata J., Simunek A., Baston R., Machacek J., Novak J., Strnad J.: Implanturile
dentare Impladent, sistem modern pentru protezarea conjunctă şi adjunctă a edentaţiilor
– prezentare la congresul UNAS Bucureşti, 2002;
188. Pogorelik P.: Bazele termografiei computerizate. Editura “ Gr. T. Popa “ Iaşi 2005: 15-
40;
189. Polansky R., Haas M., Lorenzoni M., Wimmer G., Pertl C.: The effect of three different
periodontal pre-treatment procedures on the success of telescopic removable partial
dentures. J Oral Rehabil.2003; 30: 353-63;
190. Polson M.A.: Periodontal Regeneration – Current Status and Dirrections – Quintessence
Publishing Co, Inc Chicago, Berlin, London, Tokyo, Moscow, Prague, Sofia, Warsaw
1994; 11-19;
191. Pospiech P., Nothdurft F.P. Long-term behaviour of zirconia-based bridges: three year
results. J Dent Res 2003; 83: [Abstract 230];
192. Pospiech P.: Die prophylaktisch orientierte Versorgung mit Teilprothesen, Georg
Thieme verlang, Stuttgart-New York, 2002;
193. Protetim Product Catalogue 2003; 2-4;
194. Raghoebar G.M., Meijer H.J., van’t Hof M., Stegenga B., Vissink A.: A randomized
prospective clinical trial on the effectiveness of three treatment modalities for patients
with lower denture problems. A 10-year follow-up study on patient satisfaction.
International Journal Oral Maxillofacial Surgery 2003; 32:498–503;â
195. Raigrodski A.J., Chiche G.J., Potiket N., Hochstedler J.L., Mohamed S.E., Billiot S., et
al.: The efficacy of posterior three-unit zirconium-oxidebased ceramic fixed partial
dental prostheses: a prospective clinical pilot study. J Prosthet Dent 2006; 96(4):237–
244;
196. Rappelli G., Coccia E.: Fiber-reinforced Composite Fixed Partial Denture to Restore
Missing Posterior Teeth: A Case Report. J Contemp Dent Pract 2005
November;(6)4:168-177;
197. Reich S., Wichmann M., Nkenke E., Proeschel P.: Clinical fit of all-ceramic three-unit
fixed partial dentures, generated with three different CAD/CAM systems. Eur. J. Oral.
Sci., 2005, 113: 174–179;
198. Reinhardt C., Kreusser B.: Retrospective Study of Dental Implantation With Sinus-lift
And Cerasorb Augumentation – Dentale Implantologie & Parodontologie – Flohr
Verlag 2000, 2-7;
199. Renouard F., Rangert B.: Risk Factors in Implant Dentistry – Quintessence Publishing
Co, Inc Chicago, Berlin, London, Chicago, Tokyo, Copenhagen, Paris, Milan,
76

Barcelona, Istambul, São Paulo, New Delhi, Moskow, Prague, Sofia and Warsaw, 1999;
29-38, 39-66;
200. Replace Implants Product Catalog 2004; 4-42;
201. Ribeiro P.D., Marques Padovan L.E., Sanches E., Nary-Filho H.: Bone grafting and
insertion of dental implants followed by Le Fort advancement for correction of severely
atrophic maxilla in young patients. Int. J. Oral Maxillofac. Surg. 2009;
202. Ritter L., Neugebauer J., Dreiseidler T., Rothamel D., Cizek J., Karapetian V. E.,
Mischkowski R. A., Bindl A., Zoller J. E., 3 D X-ray Meets CAD/CAM Dentistry: A
Novel Procedure for Virtual Dental Implant Planning. International Journal of
Computerized Dentistry 2009; 12: 29-40;
203. Robinson F., Haubenreich J.: Oral rehabilitation of a young adult with hypoplastic
amelogenesis imperfecta: A clinical report The Journal of Prosthetic Dentistry, 2004,
Vol.95,Issue1:10-13;
204. Rzanny A., Göbel R., Welker D.: Quasistatische Prüfungen an 21 Füllungs – und
Verblendkomposits ZWR 104, 1995; 698–703;
205. Saito M., Notani K., Miura Y., Kawasaki T.: Complications and failures in removable
partial dentures, J Oral Rehabil., 2002; 29: 627-632;
206. Saito M., Notani K., Miura Y., Kawasaki T.: Stress distribution of abutments and base
displacement with precision attachments and telescopic crown-retained removable
partial dentures, J Oral Rehabil., 2003; 30:482-487;
207. Sandu L., Borţun C., Faur N., Negruţiu M. : Croşetele dentare turnate – alegere,
proiectare şi analiză numerică, Ed. Eurobit, Timişoara, 2004;
208. Schwab D.: Why patients do not accept treatment. J. Prosthetics Dent. 1999; 8:66-68;
209. Scrivani J.S., Ueith D.A.: Temporo-mandibular disorders. Dentistry Today: 78-87, July
2000;
210. Shafi I., Phillips J.M., Dawson M.P., Broad R.D.,. Hosey M.T.: A study of patients
attending a multidisciplinary hypodontia clinic over a five year period, BDJ 2008
(205):649-652;
211. Sherring M., Martin L.P.: Attachments for prosthetic dentistry. Introduction and
application, Quintessence Publishing Co., London, 1994;
212. Shillingburg H.T., Hobo S., Whitsett L.D., Jacobi R., Brackett S.E.: Fundamentals of
Fixed Prosthodontics. 3 rd edition, Quintessence Publishing Co. Inc., Berlin, 1997;
213. Šimůnek A. a kol.: Dentální implantologie - Nucleus hk. ® Hradec Králové 2001, 22-
118;
214. Šimůnek A., Baše J., Kopecká H., Mounajjed R., Skalská H.: Replacement Of Individual
Teeth With Impladent Implants (First published in Quintessenz, 7, 6, 1998), 1-10;
215. Šimůnek A., Kopecká H., Strnad J.: Alkali Treatment – Reduced Healing Time Of
Impladent Implants With Bioactive Surface – Quintessenz Vol 13, 6, 2004; 16-20;
216. Skeppar J., Nilner M.: Treatment of craniomandibular disorders in children and young
adults. J Orofac Pain. 1993;7(4):362-9;
217. Sondell K. et al.: The Dentist’s Communicative Role in Prosthodontic Treatment. Int J of
Prosthodontics, 2004; 17(6): 22-35;
218. Sondell K., Söderfeldt B., Palmqvist S.: Dentist-Patient Communication and Patient
Satisfaction in Prosthetic Dentistry. Int J of Prosthodontics, 2002; 15(1): 34-48;
219. Sondell K., Söderfeldt B., Palmqvist S.:Communication during prosthodontic treatmentdentist,
patient and dental nurse. Int J of Prosthodontics, 2000; 13(6): 506–512;
77

220. Sonoda H. et al.: Accuracy of a Laser Fluorescence System for Dental Caries Diagnosis.
J Dent Res 79 (IADR Abstracts 2000), Abst. #432, p. 197;
221. Strub J.R., Türp J. C., Witowski S., Hürzeler M. B., Kern M.: Curriculum Prothetik –
Quintessenz Verlag Berlin, Chicago, London, São Paulo, Tokio, Moskau und Warschau
1994, 1103-1105;
222. Strub J.R., Turp J.C., Witkowski S., Nurzler M.B., Kern M.: Protetik, Curiculum, vol. II:
733-815;
223. Strub J.R., Turp J.C., Witkowski S., Nurzler M.B., Kern M.: Protetik. Band III,
Quintessenz Verlags-GmbH, 2002; 939-951;
224. Suckert R.: Das Sebond MKV System. Ein innovativer Metall – Kunststoff – Verbund –
Dent. lab. 35, 1987; 1009-1012;
225. T.B.R. ide@ Product Catalog 2002, 11-26;
226. Taira Y., Yoschida K., Matsumura H., Atsuta M.: Phosphate And Thoiphosphate
Primers For Bonding Prosthodontic Materials To Titanium. – J Prosthet. Dent. 79, 1998;
384-388.
227. Tiller H.-J., Göbel R., Wulf M., Roulet J. F.: Der Sialo Pen. Ein „Minisilicoater” oder
ein neues Verbundsystem – Quintessenz Zahntech 27, 3, 2001; 316-320;
228. Tinschert J., Natt G.: Oxidkeramiken und CAD/CAM technologien. Koln: Deutscher
Zahnartze Verlag; 2007;
229. Tiolox Implants – Product Catalog 2003; 3;
230. Tonioli M.B. et al.: Laser Fluorescence Detection of Smooth Surface Lesions in Enamel.
J Dent Res 79 (IADR Abstracts 2000), Abst. #3318, p. 558;
231. Ueno T., Kumagai T., Hirota K., Saitoh Y., Kojima I.: The Caracteristics Of Metal
Adhesion Primer „GC Metal Primer II”- J Dent Res 1997; 76, 312, Abstr. No. 2385;
232. Uludag B., Celik G.: Fabrication of a maxillary implant-supported removable partial
denture: A clinical report. J. Prosthetics Dent. 2006; 95: 19-21;
233. Vajdovich I.: A gyakorló fogorvos implantológiája – Dental Press Hungary Kft.
Budapest 2002; 15-22;
234. Veen v. d. J. H., Bronsdijk A. E., v. d. Poel: Sad OVS System als Haftmechanismus für
Komposit – Ätzbrücken. Eine neue Verbundtechnik zwischen Metall und Komposit.
Quintessenz 35, 1984; 1943-1946;
235. Vermylen K., Collaert B., Linden U., Bjorn A.L., De Bruyn H.: Patient satisfaction and
quality of single-tooth restorations. Clinical Oral Implant Research 2003; 14:119–124;
236. Wakabayashi K., Sohmura T., Takahashi J., Kojima T., Akao T., Nakamura T.,
Takashima F., Maruyama T.: Developments of the computerized dental cast from
analyzing system. Dent. Mater. 1998;
237. Walton J.N., MacEntee M.I.: Choosing or refusing oral implants: a prospective study of
edentulous volunteers for a clinical trial. International Journal of Prosthodontics 2005;
18:483–488;
238. Weigl P., Hahn L., Lauer H.C.: Advanced biomaterials used for a new telescopic retainer
for removable dentures Dentures: Ceramic vs. Electroplated Gold Copings: Part I. In
Vitro Tribology Effects. J Biomed Mater Res 2000; 53(4): 320-336;
239. Weinberg L.A.: Atlas of Tooth and Implant-Supported Prosthodontics, Quitessence,
Publ. Co. Inc. Chicago, 2003;
240. William C. S., Allan G. F.: Clinical Applications of Cone-Beam Computed Tomography
in Dental Practice. J Can Dent Assoc 2006; 72(1):75–80;
78

241. Williams R. J., Bibb R., Eggbeer D., Collis J.: Use of CAD/CAM technology to fabricate
a removable partial denture framework. J Prosthet Dent 2006; 96:96-9;
242. Williams R. J., Bibb R., Rafik T.: A technique for fabricating patterns for removable
partial denture frameworks using digitized casts and electronic surveying. J Prosthet
Dent 2004; 91:85-8;
243. Wirz J., Schmidli F.: Kunststoff – Metall – Verbund – Neue Wege in der restaurativen
Zahnmedizin – Quintessenz 43, 1992; 123-132, 339-346, 535-542;
244. Wöstmann B. et al. : Indications for Removable Partial Dentures: A Literature Review.
Int J of Prosthodontics, 2005; 18(2): 70-76.
245. Wostmann B., Budtz-Jorgensen E., Jepson N. Et al.: Indication for removable partial
dentures: A literature review. Int J Prosth 2005; 18: 139-145;
246. Wright R.F., Yamano S.: Atlas of Oral and Maxillofacial Rehabilitation. J of
Prosthodontics, January 2006; 15: 69;
247. Wulfes H.: Kombitechnik und Modellguss. Moderne Konstruktionen. Rationelle
Anfertigung. Academia dental, Bremen 2004;
248. Xive ® X-elerate Your Process 2003; 4;
249. Yamazaki M.: Estetické restaurativní ošetřování: komplexní protetické sanace.
Quintessenz, Praha, 2005, 108–115;
250. Ziegler C.M., Woertche R., Brief J., Hassfeld S.: Clinical indications for digital volume
tomography in oral and maxillofacial surgery. Dentomaxillofac Radiol 2002; 31(2):126–
30;
251. Zitzman N.U., Sendi P., Marinello C.P.: An economic evaluation of implant treatment in
edentulous patients – Preliminary results. Int J Prosth 2005; 18: 20-27;
252. Zlataric D.K., Celebic A.: Treatment outcomes with removable partial dentures: a
comparison between patient and prosthodontist assessments. Int J Prosthodont.
2001;14:423-6;
79

LISTĂ LUCRĂRI PUBLICATE
1. Optimizarea protezării amovibile prin modificări structurale ale acrilatelor, Magda
Antohe, Norina Forna, Gabrielle Charlotte Chiţanu, Monica Andronache, Teodora
Ţipău, Roxana Ionescu, 2005
2. Cuantificarea nevoilor de tratament pornind de la principiile edentaţiei parţiale
întinse în terapia prin proteze amovibile, Ramona Fătu, Tănase Gabriela, Norina
Forna, Roxana Ionescu, Angela Oniţoiu, Cosmin Oniciuc, 2006
3. The Biological Integration of Removable Dentures in Particular Clinical Cases With
Motory Disabilities, Mihail Drug-Ionescu, Magda Antohe, Roxana Drug-Ionescu,
Carmen Nicoleta Simion, Norina Forna - Works of International Congress „Zilele
Medicinei Dentare Ieşene”, Dental Medicine Between Reality and Paradigm, 13-15
Martie 2008:152-157.
4. Aspects in Biomaterials Selection for Removable Dentures- Marker of Biological
Integration, Mihail Drug-Ionescu, Magda Antohe, Roxana Drug-Ionescu, Norina
Forna
5. The Influence of Esthetic Criteria in Removable Dentures for Young Patients,
Roxana Drug-Ionescu, Magda Antohe, Mihail Drug-Ionescu, Carmen Nicoleta
Simion, Norina Forna – Works of International Congress „Zilele Medicinei Dentare
Ieşene”, Dental Medicine Between Reality and Paradigm, 13-15 Martie 2008:158-161.
6. Considerations When Selecting Special Elements for Skeletized Prosthesis in Young
Partial edentulous Patients, Roxana Drug-Ionescu, Mihail Drug-Ionescu, Magda
Antohe, Norina Forna – Rev. Med. Chir. Soc. Med. Iaşi 2008, vol.112, nr.1, supl.1:
233-236.
80