cuprins - Pro Didactica

Soluţionarea problemelor ecologice este indispensabilă
de formarea conştiinţei ecologice (CE). Propunem
o abordare integralistă a formării CE la elevii liceeni
prin valoriÞ carea potenţialului de educaţie ecologică
a componentelor principale ale curricula a 4 discipline
şcolare: Chimia, Biologia, GeograÞ a şi Limba şi literatura
română.
Omul şi societatea se dezvoltă nu doar în timp, ci şi în
spaţiu. Cultura şi nivelul de dezvoltare a societăţii/omului
sînt reprezentate, mai întîi, de valorile etico-morale şi
estetice, apoi de cele economice, politice, juridice etc.,
precum şi de relaţiile Þ ecărui individ în parte, dar şi ale
societăţii în întregime, cu natura.
O valoare preponderent etic-morală şi estetică este
atitudinea omului faţă de natură. Dezvoltată pînă la conştiinţa
ecologică sau conştiinţa de mediu, această relaţie
este deÞ nitorie omului ca expresie a atitudinii sale faţă
de propria Þ inţă biologică. Dominat însă de dorinţa de
a acapara cît mai multe bunuri materiale, manifestînd o
atitudine pur economică faţă de natură, omul periclitează
echilibrul naturii. Or, pentru a-şi consolida relaţia cu
natura, deci pentru a-şi spori esenţa umanistă, omul va
trebui să parcurgă o cale lungă şi complexă de dezvoltare
şi perfecţionare pînă la calitatea de homo sapiens humanus
– omul care se autoconştientizează în raport cu societatea,
natura şi Universul, capabil să soluţioneze problemele
lumii contemporane, inclusiv cele legate de mediu. Depăşirea
crizei de mediu în care se aß ă omenirea astăzi este
posibilă doar prin formarea conştiinţei ecologice, care
presupune cunoştinţe sintetice achiziţionate în cadrul unor
discipline şcolare integrate referitoare la Sine, Societate,
Natură, Univers, dar şi la raportul pe care-l realizează faţă
de acestea; capacităţi de a construi un univers om-natură
armonios, convertite în atitudini complexe asupra naturii
şi asupra propriei Þ inţe în raport cu natura.
Examinată în acest context, ecologia devine o
problemă de teorie şi practică educaţională, deoarece
soluţionarea ei converge cu necesitate către înţelegerea
conceptelor privind interdependenţa om-cultură-natură,
a modului de funcţionare a sistemelor naturale, a
impactului activităţii umane asupra naturii şi formarea,
prin învăţare, a unor motivaţii şi responsabilităţii
conştiente şi durabile pentru mediu.
Pe de altă parte, dezvoltarea noastră ca homo sapiens
humanus se poate realiza doar într-o societate cu o cultură
ecologică înaltă, ceea ce înseamnă nu doar folosirea
mijloacelor tehnice moderne, dar şi măsuri complexe
de menţinere a echilibrului între activitatea economică
a omului şi sistemele naturii.
Un rol decisiv în formarea conştiinţei ecologice
(a unor caracteristici) îi revine curricula disciplinelor
şcolare GeograÞ a, Biologia, Chimia, Limba şi literatura
română prin intermediul principiilor, teleologiei,
conţinuturilor, metodologiei aferente educaţiei ecolo-
FORMAREA CONŞTIINŢEI ECOLOGICE ŞI DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI NAŢIONAL
EX CATHEDRA
gice/pentru mediu. Studiul efectuat asupra curricula
acestor discipline şcolare [1; 2; 3; 4] indică proiectarea
unor obiective, conţinuturi aferente educaţiei pentru
mediu, cît şi existenţa unor conţinuturi cu potenţial de
formare a conştiinţei ecologice (a unor caracteristici)
ne-valoriÞ cate de autori.
La prima vedere, s-ar părea că valorile proiectate [1;
2; 3; 4] sînt suÞ ciente pentru a asigura atingerea Þ nalităţii
învăţămîntului general prin formarea la elevi a concepţiei
ştiinţiÞ ce unitare despre lumea înconjurătoare, prin realizarea
studierii armonioase a ştiinţelor umaniste în raport
optim cu cele exacte, pentru cultivarea responsabilităţii şi
a respectului faţă de mediul ambiant, a conştiinţei şi comportamentului
ecologic, prin introducerea şi promovarea
interdisciplinarităţii [5; 6, p. 58].
Interdisciplinaritatea, principiul general ştiinţiÞ c şi
general pedagogic, indicat şi ca principiu fundamental
de realizare a procesului instructiv-educativ [5; 6, p. 58],
presupune căutarea temelor comune, aferente educaţiei
ecologice/pentru mediu, în diferite obiecte de studiu şi
insertarea lor în diverse arii disciplinare, asigurîndu-se
formarea la liceeni a atitudinii unitare faţă de mediu.
În anul 2006-2007, am realizat un experiment de
constatare în cl. X-XII, cu scopul de a stabili în ce măsură
liceenii îşi au formate caracteristici ale conştiinţei
ecologice (CE), simbioza acestora reprezentînd nivelul
de formare a conştiinţei lor ecologice.
Rezultatele ne-au permis să constatăm:
– prezenţa la liceeni a anumitor caracteristici ale
CE, însă insuÞ ciente şi nesistematizate în raport
cu demersul educaţional modern privind atitudinea
corectă a omului faţă de natură, dar şi în raport cu
potenţialul de educaţie ecologică al teleologiei şi
conţinuturilor educaţionale ale celor 4 discipline;
– lipsa la profesori a abilităţilor de integrare a
problemelor ecologice la unităţile de conţinut
cu potenţial de formare a CE;
– realizarea separată a obiectivelor aferente educaţiei
ecologice/pentru mediu indicate în curricula acestor
discipline în cadrul Þ ecărei discipline în parte.
Or, cunoştinţele achiziţionate separat în cadrul
orelor de chimie, biologie, geograÞ e, limba şi literatura
română nu pot conduce la formarea unor competenţe
ecologice sigure. În rezultat, adolescenţii nu sesizează
legătura indisolubilă natură-om-natură, nu îşi formează
o atitudine unitară, armonioasă faţă de mediul ambiant.
Ecologia este o ştiinţă interdisciplinară, deci necesită
o abordare interdisciplinară a problemelor, ceea ce
impune a dezvolta curricula disciplinelor Chimie,
Biologie, GeograÞ e şi Limba şi literatura română în
baza datelor experimentului, prin integrarea elementelor
de educaţie ecologică în componentele sale teleologică,
conţinutală, metodologică şi epistemologică. Accentul
s-a pus pe valoriÞ carea principiilor deja deÞ nite – al
37
Didactica Pro..., Nr.2(48) anul 2008