Curs 3 - Mecanismele de apărare psihică

Mecanismele de apărare psihică
Ê Orice apărare reuşită presupune menţinerea în inconş6ent a conflictului generator de angoasă prin
deformarea realităţii (modificarea reprezentării realităţii în sensul mascarii elemetelor conflictogene).
Gradul de deformare a realităţii poate fi chiar un indice al caracterului patologic al unei apărări.
Ê Dezvoltând pe tema apărărilor patologice, acestea pot fi iden6ficate după trăsături ca: rigiditatea,
intensitatea, suprageneralizarea; un subiect nu poate fi considerat bolnav pentru că recurge la apărări,
ci pentru că apărările de care uzează în mod obişnuit pot fi calificate drept ineficiente, prea rigide, prost
adaptate realităţilor interne şi externe şi/sau exclusiv de acelaşi 6p.
Ê Apărările sunt mecanisme inconş6ente, care însă pot fi conş6en6zate; de subliniat faptul că un
mecanism defensiv devenit conş6ent nu implică şi conş6en6zarea conflictului subiacent. În virtutea
acestui fapt, ele pot rămâne funcţionale şi eficiente, chiar dacă subiectul este conş6ent că un anume
comportament are o funcţie defensivă.
Ê Deci, apărările sunt mecanisme psihice inconş6ente care se ac6vează datorită anxietăţii legate de
reprezentarea unui conflict generat de un pericol intern sau extern şi care au funcţia de reducere a
anxietăţii printr-­‐o deformare a acestei reprezentări.
Ê Un comportament este uneori considerat ca fiind una dintre manifestările observabile ale unui proces
defensiv mai abstract, care îl determină şi îl explică, iar alteori insuşi comportamentul este considerat
mecanism de apărare. În acest fel apare o confuzie între “explanandum” si “explanans”, mecanismele
fiind uneori invocate pentru a explica anumite comportamente, iar in alte situaţii comportamentele
însele sunt considerate mecanisme defensive.