Curs 3 - Mecanismele de apărare psihică

DSM IV
Ê În DSM IV (1996) se specifică faptul că mecanismele de apărare sunt procese psihice automate
care protejează individul de anxietate, de perceperea unor pericole sau de factorii de stres. Se
subliniază că subiecţii nu conş6en6zează existenţa acestor mecanisme de apărare decât atunci
când sunt deja ac6vate. Autorii americani realizează o clasificare exhaus6va a mecanismelor de
apărare, desfăşurată pe şapte nivele:
Ê nivelul adapta,v ridicat: cuprinde apărările care permit o adaptare op6mă la factorii de stres,
accentuarea sen6mentului de gra6ficare, realizarea unei conş6en6zari a sen6mentelor, ideilor,
consecinţelor, precum şi asigurarea echilibrului op6m între mo6vaţiile conflictuale (an6ciparea,
capacitatea de a recurge la celălalt (afiliere), altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea,
sublimarea, reprimarea);
Ê nivelul inhibiţiilor mentale: cuprinde apărările care menţin în afara conş6inţei idei, sen6mente, amin6ri,
dorinţe sau temeri suscep6bile de a reprezenta o amenţintare potenţială (deplasarea, disocierea,
intelectualizarea, izolarea afectului, formaţiunea reacţională, refularea, anularea retroac6vă);
Ê nivelul distorsiunii minore a imaginii: apărările din acest nivel operează unele distorsiuni minore ale
imaginii de sine, imaginii corporale, imaginii celorlalţi, cu scopul reglării autoaprecierii (deprecierea,
idealizarea, omnipotenţa);
Ê nivelul negării: apărările menţin în afara conş6inţei factorii de stres, precum şi anumite pulsiuni, afecte
sau sen6mente de responsabilitate neplăcute sau inacceptabile, ele fiind atribuite eronat unor cauze
externe (refuzul, proiecţia, raţionalizarea)
Ê nivelul distorsiunii majore a imaginii: reveria au6stă, iden6ficarea proiec6vă, clivajul imaginii de sine sau
al imaginii de ceilalţi;
Ê nivelul acţiunii: cuprinde apărări caracterizate prin u6lizarea acţiunii sau retragerii în prezenţa unor
factori stresanţi (ac6vism, retragere apa6că, plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor şi respingerea
ajutorului şi agresiunea pasivă);
Ê nivelul disreglării defensive: apărările cuprinse în această categorie reprezintă semnul eşecului reglării
defensive a subiectului la factorii de stres, ceea ce antrenează o ruptură în raport cu realitatea obiec6vă
(proiecţia delirantă, refuzul psiho6c, distorsiunea psiho6că).