Curs 3 - Mecanismele de apărare psihică

Confruntare/evitare
• Clasificarea modalităţților de gestiune a stresului in funcţție de tipul
dominant de mecanism implicat era insuficientă, impunându-­‐se luarea
în considerare şi a orientării sau vectorizării acestor mecanisme in
raport cu situaţția stresantă. Această vectorizare este data de utilizarea
perechii conceptuale confruntare/evitare.
– Într-­‐o definiţție succintă, confruntarea constă în totalitatea strategiilor comportamentale,
cognitive sau neurobiologice orientate spre stresor, spre informaţția stresantă sau reacţția
biochimică generată de stres. Ele vizează abordarea directă a situaţțiilor problematice,
traumatizante şi căutarea unei soluţții optime pentru reducerea impactului lor. Confruntat cu o
“problemă”, individul adoptă o atitudine rezolutivă.
– Evitarea cuprinde toate strategiile comportamentale, cognitive şi neurobiologice care
procedează la eludarea stresorului, prin prelucrarea selectivă a informaţției negative.
Selectivitatea se realizează în două modalităţți principale: a) scotomizarea informaţției negative
traumatice, în sensul că acest tip de informaţție este ignorat, negat, reprimat, în general
evitat;b) distorsiunea informaţției, reinterpretarea ei într-­‐un cadru care îi diminuează valenţțele
negative. În general, prin aceste mecanisme se evită “semnalele de pericol”, subiectul căutând
să-­‐şi aloce resursele cognitive pentru procesarea informaţțiilor neutre sau cu valenţță pozitivă.
• Coroborând cele două tipuri de categorizări, după natura
mecanismului de coping, respectiv dupa vectorul acţțiunii sale, M.
Miclea propune o clasificare mai comprehensivă, biaxială.