Curs 3 - Mecanismele de apărare psihică

Mircea Miclea
• Conform taxonomiei biaxiale enunţțate de către M. Miclea, mecanismele de apărare pot intra la categoria copingului
cognitiv evitativ. Prin intermediul lor, subiectul evită să proceseze, sau minimalizează informaţția traumatică.
• Reconsiderarea cognitivă a acestor mecanisme schimbă radical concepţția asupra mecanismelor de apărare,
păstrându-­‐se doar denumirile psihanalitice, cu schimbarea completă a constructelor teoretice.
1. mecanismele cognitive de apărare nu mai sunt “ale eului”. Nu avem nevoie de ipoteza unui ego fantomatic,
un homunculus presat mereu de un id energetic si libidinal. Mecanismele cognitive de apărare au menirea de
a prelucra selectiv informaţția traumatică, internă sau externă, deci nu sunt orientate doar spre interior aşa
cum erau considerate in psihanaliză.
2. mecanismele cognitive de apărare nu mai sunt postemoţționale. Ele devin preponderent preemoţționale,
chiar dacă pot opera şi după daclanşarea reacţției emoţționale. Deci emoţția negativă (“anxietatea de
semnal”) nu mai devine cauza iminentă a activării unui mecanism defensiv. Mecanismele cognitive de
apărare se iniţțiază imediat după evaluarea primară a stimulului. Ele pot modula severitatea, semnificaţția,
probabilitatea sa de apariţție şi durata până la momentul confruntării, astfel încât să reducă efectele sale
disruptive. Reacţția afectivă survine după intervenţția mecanismelor cognitive de apărare. Intensitatea
distresului resimţțit subiectiv de o persoana este în funcţție de eficacitatea acestor mecanisme. Mecanismele
cognitive de apărare pot modula si evaluarea secundară a stresului. Evaluarea secundară are în vedere: a)
atribuirea responsabilităţții pentru situaţția dată; b) estimarea resurselor personale de adaptare la solicitările
situaţției; c) expectanţțele pentru viitor.
3. A treia deosebire principală dintre mecanismele defensive ca mecanisme de procesare a informaţției
traumatice şi mecanismele de apărare ale eului din paradigma psihanalitică vizează organizarea lor
ierarhică. Renunţțând la ideea unui id pulsional si dezadaptativ, renunţțând la ideea că mecanismele
defensive apar (numai) la interfaţța dintre id şi ego, nu se mai poate spune că unele mecanisme sunt mature
(pentru că utilizează cu succes energia libidinală), iar altele sunt primitive sau imature ( pentru că o
blochează vehement ).Ca atare, nu vom avea nici o ierarhie maturaţțională a mecanismelor, chiar dacă
reperele ontogenetice ale achiziţției acestora sunt diferite.