Curs 3 - Mecanismele de apărare psihică

Mircea Miclea
• Mircea Miclea dă o definiţție copingului, văzut drept “orice mecanism de prevenţție şi
adaptare la stres, orice tranzacţție între subiect şi mediu în vederea reducerii intensităţții
stresului…adaptarea în acest caz vizează nu numai ,
asimilarea lui, ci şi înlăturarea lui printr-­‐o acţțiune fermă”. În opinia sa, copingul vizează
“toate modalităţțile de gestionare a stresului”.
• Mecanismele de coping pot intra in acţțiune fie anticipat, fie în momentul inducerii stresului sau după
acţțiunea stresorului. În accepţțiunea lui M. Miclea, mecanismele de coping pot fi grupate in trei mari
categorii:
– comportamentale: grupeaza toate comportamentele care au funcţția de a preveni sau reduce
reacţția de stres. Numărul şi varietatea acestora este extrem de mare, aproape orice
comportament într-­‐un anumit context putând dobândi funcţție adaptativă sau profilactică (ex.:
fuga sau lupta, încercările de anihilare a stresorului, căutarea unui sprijin social, acţțiunea
planificată, abandonarea în activităţțile cotidiene, perseverenţța, antrenamentul sistematic).
Există mai multe ipoteze care încearcă să explice preferinţța subiectului pentru acest tip de
coping, cea mai plauzibilă fiind cea evoluţționistă, conform căreia evoluţția, atât la nivel de
specie, cât şi la nivel individual, reclamă un control din ce in ce mai sporit asupra mediului.
Mecanismele de coping comportamental reduc stresul doar atunci când costul realizarii lui nu
depăşeşte beneficiile (în caz contrar fiind ele însele cauzatoare de distres).