Coperta Hyperion 10-11-12_2011.cdr - Stiri Botosani

punct de vedere spiritual. În viziunea celor
întelepţi, a învăţa înseamnă, totodată,
a redescoperi într-un mod tainic ceea ce
deja ştiam.
A-i învăţa ceva bun, frumos şi adevărat
pe ceilalţi înseamnă, totodată, a le
aminti că ei ştiu tot atât cât ştim şi noi.
Asta am înţeles şi am descoperit în
tabăra de pictură a tinerilor artişti plastici
din România şi Ucraina, ce a finalizat
într-o explozie de culoare născută din
implozia de spirit, idei şi iubire a celor
ce mânuiesc penelul: Florin Grosu, Rodica
Buşcu, Oana Chinchişan, Ramona Ana
Ailincăi, Alexandru Adrian Huţanu, Ştefan
Adrian Smântancă, Liliana Bujdei şi Emilia
Burlacu Gusbeth, din partea română
şi Victor Tashchuk, Illia Sturko, Liudmyla
Bogdan, Ana Lucaniuc, Natalia Havrîleţ,
Andrei Antokhov, Oleg Dagaev, Vladimir
Tăutul, Olga Tăutul şi Cristian Bota din
Ucraina.
Reamintesc, acest eveniment face
parte din Proiectul pentru Dezvoltarea
reţelei turismului de eveniment în Bucovina
(regiunea Cernăuţi, Ucraina – judeţul
Suceava, România) iniţiat de Tatiana
Tatarciuc de la Primăria Cernăuţi în
colaborare cu Centrul Cultural Bucovina
al Județului Suceava prin poeta Carmen
Veronica Steiciuc. Consultantul tehnic al
proiectului este Mykola Shkribliak, profesor,
artist emerit al Ucrainei, membru al
Consiliului Orăşenesc Cernăuţi.
Încununarea muncii tinerilor artişti a
fost expoziţia de pictură organizată pe
o stradă din stânga primăriei, care poartă
numele lui Eminescu şi s-a deschis în
cadrul zilelor oraşului Cernăuţi în luna octombrie,
2011.
Am plecat din Suceava cu un microbuz
albastru, asemănător cu cerul curat
din acea zi de toamnă. Emoţie şi entuziasm.
Atât de puternice legături sufleteşti
s-au creat între noi şi grupul ucrainean,
încât ne e mereu dor de ei ca de nişte fraţi
buni. Prietenia s-a prelungit de la nivelul
sufletului prin firele nevăzute şi puternice
ale culorii într-un spaţiu infinit din universul
fiinţei noastre. Arta este precum iubirea,
ea acoperă totul, crede tot ce este
bun, nădăjduieşte mereu şi suportă totul
cu smerenie. De aceea semănăm între
noi şi, la numai o zi după prima întâlnire,
nu conta că vorbeam în limbi diferite, ne
întelegeam de minune.
Aşa că, acum, ”Pegasul” albastru zbura
prin Codrii de aur ai Cosminului, către
Cernăuţi. Şoapte de frunze de Sus, de jos,
ne făceau să translatăm în glorie, în istorie,
dar şi înlăuntrul vrăjit al fiecăruia dintre
noi. Acest lucru este întotdeauna cu
putinţă deoarece, chiar şi atunci când nu
bănuim, soluţia oricărei probleme sau situaţii
se află deja în microcosmosul fiinţei
noastre. Înțelepţii Orientului afirmă
că “Tot ceea ce există în Microcosmosul
fiinţei noastre se află pretutindeni în jurul
nostru, în Macrocosmos iar tot ceea ce nu
există în Microcosmosul fiinţei noastre nu
se află nicăieri în întregul Macrocosmos”.
Ne trezim din reverie în faţa Primăriei
Cernăuţi. Totul împrejur vorbea de sărbătoare:
răsfăţul de crizanteme şi trandafiri,
mesele din faţa fiecărei unităţi culinare,
care rivalizau cu operele artiştilor prin
armonie de culori şi miresme, se prelungeau
în cântecul unor coruri inspirate şi
costumele populare din toate zonele Regiunii
Cernăuţi dar şi din cele ale Judeţului
Suceava, din Polonia, Ungaria, Cehia...
Ne îmbrăţişăm cu grupul frumoşilor
(în toate) artişti din Ucraina. Tinerii trec
urgent la treabă, vegheaţi de Mykola, de
Tatiana - proaspăta mămică a îngeraşului
Maria – şi soţul ei Serghei, de Iurie Levcic
de la „Centrul Bucovinean de Artă pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Româneşti Cernăuţi”.
Scot, dintr-un depozit bine păzit, lucrările
de artă ale tuturor celor care au
participat la tabăra de pictură. Strada
Mihai Eminescu devine un muzeu în aer
liber. Peisaje cu spaţiul binecuvântat de
la Berehomet, din Munţii Măgura, din pământul
vegheat de sfinţi de la Suceviţa,
dar şi lucrări despre spaţiul lăuntric de un
lirism şi o filozofie grea de semnificaţii tainice.
Trebuie să poposeşti în faţa culorilor,
a semnelor ca să te umpli de har, să devii
mai bun, mai înţelept. Se pare că locuitorii
Cernăuţiului, în virtutea unei bune
practici de a savura Cunoaşterea prin frumos,
au simţit aceasta pentru că strada
s-a umplut repede de vizitatori, toţi interesaţi
de picturile expuse. Unii rămâneau
în tăcere, pierduţi pe drumul eterului, alţii
întrebau de autorii lucrărilor, dorind să
intre într-un dialog viu cu aceştia.
Pictorii, ca nişte părinţi grijulii, vegheau
copiii necuvântători, toţi pe ai tuturora,
ca într-un grup ezoteric din vremurile
unor milenii pierdute. Într-un
fel greu de povestit, îi auzeam pe artişti
adresându-li-se lucrărilor şi invers, parcă
acolo se deschisese o Poartă prin care se
purificau locul şi oamenii. Simt ca acest
lucru dăinuie şi după ce ne-am despărţit
de Bucovina de Nord. Pământul acesta al
Bucovinei şi de Sus şi de Jos pare a fi rămas
unul virgin, păstrând memoria întâei
Creaţii aşa că ea face să răsară, precum
Soarele dimineaţa şi Luna noaptea, oamenii
cu talent.
„Ştiinţa fără conştiinţă nu este decât
ruina sufletului” spunea Rabelais. Cred în
destinul artei de a nu lăsa omul să se rupă
de Izvor şi de aceea, indiferent de epocă,
de foame sau de frig, de recunoaştere
sau nerecunoaştere, artistul îşi înfăptuieşte
opera. E un fel de rugăciune, poate
dintre cele mai înalte, din moment ce
duce la uitarea de tine, de mine şi contopirea
în ceea ce seamănă cu un ocean în
care înoţi până ajungi la Adevăr. (Viorica
PETROVICI)
reGulamenTe
Regulamentul de
organizare şi acordare
a Premiului naţional de
Poezie „mihai Eminescu”
pentru Opera Prima
Avînd în vedere faptul că din 1991 se
acordă de către Primăria Municipiului Botoşani,
prin Hotărîrea Consiliului Local Botoşani,
din luna martie 1991, Premiul Naţional
de Poezie „Mihai Eminescu” pentru
Opera Omnia, cît şi propunerea unor
personalităţi ale literaturii române şi acceptul
organizatorului principal al acestui
premiu, în colaborare cu Fundaţia Culturală
„Hyperion-caiete botoşănene” Botoşani,
Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de
Studii „Mihai Eminescu”, începînd cu anul
1998 va fi acordat un premiu naţional pentru
debut editorial, care va purta denumirea
de Premiul Naţional de Poezie „Mihai
Eminescu” – Opera Prima.
Premiul va fi înmînat laureatului la începutul
galei de decernare a Premiului Naţional
de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera
Omnia, în fiecare 15 ianuarie pentru anul
precedent, pe scena Teatrului Mihai Eminescu
din Botoşani, valoarea lui financiară
fiind (şi în funcţie de fondurile aprobate
de Consiliul Judeţean Botoşani, prin
Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional
de Studii „Mihai Eminescu”) în valoare de
3.000 lei brut.
Poeţii debutanţi şi editurile care publică
astfel de cărţi vor trimite pe adresa organizatorilor
(Gellu Dorian, Fundaţia Culturală
„Hyperion-Caiete Botoşănene” Botoşani,
Pietonal Transilvaniei, nr.3, Bl. A8,
Apt. 8, Botoşani) cîte 6(şase) exemplare
din cărţile publicate în perioada ianuariedecembrie,
pînă pe data de 10 decembrie
a anului curent.
Un juriu format din critici şi istorici literari,
profesori universitari din importantele
centre culturale ale ţării, prezidat de
preşedintele juriul naţional de acordare a
premiului pentru Opera Omnia, în urma
selecţiei cărţilor primite în termenul regulamentar,
efectuată de o comisie formată
din reprezentanţi ai organizatorilor care
va fixa şi primele cinci cărţi nominalizate
de comun acord cu membrii juriului, va
decide cîştigătorul, care va fi invitat la gala
de decernare a premiului şi i se va înmîna
premiul.
Juriul are latitudinea de a acorda, în
funcţie de fondurile existente, pînă la cel
mult trei premii, împărţind fondul de premiere
în mod egal poeţilor premiaţi sau, în
situaţia în care anul editorial nu este relevant,
să nu acorde premiul.
196 HYPERION Note, comentarii, idei