Coperta Hyperion 10-11-12_2011.cdr - Stiri Botosani

S.P.: Christinel Eliade nu a acceptat niciodată acel
film făcut de Jelescou. Şi sînt de acord cu ea. Un film făcut
cu banii luaţi imprumut de la doamna Eliade, bani
care nu au mai fost returnaţi, nu poate fi emoţionant.
Este un film comercial. Ori ea nu şi-a dorit aşa ceva.
C.S.: Ce alte solicitări de materiale filmate au fost
făcute lui Christinel Eliade sau soţilor Eliade, în afara
filmului lui Paul Barbăneagră - „Mircea Eliade et la redécouverte
du sacré”- ale cărui filmări au durat mai bine
de zece ani!?
S.P.: În 1987, Vartan Arachelian a filmat pentru
TVR un interviu cu Christinel Eliade despre Maestru.
La Paris s-a mai turnat filmul Domnişoara Christina, o
coproducţie franco- română. Este un film destul de greoi,
întortocheat şi greu de înteles. Încă o dată opera lui
Eliade nu este pentru marile ecrane.(6). Poate un film
despre viaţa lui personală ar avea ceva succes, însă mă
îndoiesc că în acest secol vom vedea aşa ceva.
C.S.:”The Bengali Night”- varianta ecranizată a romanului
„Maitreyi”… Filmul a fost apreciat ca ecranizare
a unui roman scris de Mircea Eliade, cunoscut publicului
american mai ales ca autor de cărţi academice,
de istorie a religiilor sau ca film, pur şi simplu, o poveste
–comercială, din păcate - de dragoste dintre un european
şi o indiancă?Ce impact a avut asupra publicului cinefil
american? Realizatorii filmului au cerut sfatul apropiaţilor
lui Eliade pentru realizarea acestui proiect?
S.P.: Bengali Night s-a bucurat de atenţia celor care
l-au citit şi cunoscut pe Eliade. Adică publicul a fost
în mare parte format din studenţi, profesori şi filozofi.
Marele public american nu gustă filmele complicate,
intelectuale.
C.S.: V-aţi gîndit sau, poate, vi s-a solicitat să scrieţi
o carte despre anii petrecuţi în casa Eliade?
S.P.: Multă lume mă întreabă ...pe cînd o carte despre
cei pe care i-ai cunoscut si îndrăgit. Nu am încă răspunsul.
Scrisul unei cărţi despre asemenea personaje
implică multe, foarte multe detalii, situaţii, dificultăţi,
multe dintre ele nefiind poate în pas cu vremurile
C.S.: Cum încadraţi această experienţă de viaţă în
destinul Dvs.?
S.P.: Este chiar destinul meu. Punct. Nici nu mi-aş
permite să adaug, să modific sau să completez.
C.S.: Cum v-a fost el marcat, modelat…
S.P.: Modestie, simplitate şi profunzime în interpretarea
lumii şi a evenimentelor create de lume. Cu cîte
puţin din fiecare, intelect, cultură, simţire, adevăr, simplitate
şi curaj, putem citi şi interpreta mai bine ordinea
acestei lumi.
C.S.: Dacă aţi avea posibilitaea, privind retrospectiv,
ce anume aţi schimba în ceea ce a trăit familia Eliade- ca
momente neplăcute, „ştirbitoare” de destin?
S.P.: Nu aş schimba nimic. Toate au un răspuns şi o
rezolvare cînd le soseşte vremea.
C.S.: Ce aţi recomanda autorităţilor româneşti competente
că ar mai trebui să facă, din punct de vedere
diplomatic, pentru promovarea imaginii lui Eliade în
lume?
S.P.: Autorităţile româneşti mai întîi trebuie să se
identifice cu valorile şi tradiţiile poporului român.
Odată aprofundate, acestea trebuie făcute cunoscute
românilor de pretutindeni. Lecturi, cursuri, cărţi, filmuleţe
etc. despre Eliade şi ai lui contemporani, vor
face diferenţa.
C.S.: Aţi fost martor la o seamă de manifestări pro-
Eliade organizate pe plan mondial, cu ocazia centenarului…
Puteţi numi cîteva dintre ele, la care aţi participat?
S.P.: Anul Eliade, Centenarul Eliade, Pragmatismul
în opera lui Eliade etc.
C.S.: Care a fost atmosfera acestor manifestări? Care
au fost temele predilecte de dialog?
S.P.: Religie, interpretare, filozofie. Desigur că nu au
lipsit nici detractorii, care au încercat să schimbe direcţia
colocviilor sau a prezentărilor, fără reuşită însă, interesul
uriaş pentru opera lui Eliade fiind cu mult deasupra
acestor micimi.
C.S.: Ce întrebare aţi fi vrut să vi se adreseze? Cum
aţi fi răspuns?
S.P.: Înainte de a-l ponegri pe Eliade, încercaţi să-l
cunoaşteţi prin cercetarea istorică, religioasă, filozofică
sau pur şi simplu prietenească. Puneţi-vă în situaţia
lui ca persoană într-un timp istoric. Cum aţi fi procedat
pentru menţinerea unui echilibru perfect între un
savant şi un om obişnuit ? Intre un om care nu a avut
niciodată o maşină, un televizor sau o bicicletă. Un om
care a creat generaţii de savanţi fără de care lumea nu
ar fi progresat atît. Gîndiţi-vă la Mahatma Ghandi, cel
care nu a avut nici o avere, ci numai datoria de a elibera
India de sub jugul englez după 400 de ani, fără vărsare
de sînge. Mircea Eliade l-a întînlit pe Ghandi în India.
Constataţi, deci… Cine se aseamănă ...
C.S.: Vă mulţumesc.
_____________
* Apărut în volumul: Cristina Scarlat, Mircea Eliade, hermeneutica
spectacolului. Convorbiri, 1, Cuvânt înainte de Mircea
Handoca, Editura Timpul, Iaşi, 2008, pp.261-276.
Note. bibliografie:
1), 2), 5) - Stelian Pleşoiu - interviu consemnat de Silvia
Vrînceanu Nichita: „Fostul om de casă al lui Mircea Eliade dezvăluie:
Soţii Eliade au sfîrşit în mizerie”, în „Ziarul de Vrancea”,
22.08.2005;
3) Mircea Eliade - His Name, His Destiny din cele peste 30
de ore de filmări, s-a realizat o variantă mult prescurtată a documentarului,
care poate fi comandat pe adresa www.chiptaylor.
com;.
4) Saul Bellow-Ravelstein, ed. Polirom, Iaşi, 2001; ediţia a lla,
2008; traducere:Antoaneta Ralian; postfaţă de Sorin Antohi.
Trebuie marcat - lucru făcut şi de Francis Dworschack în materialul
citat - atitudinea lui Bellow, cea din 1992, cînd vorbea
laudativ despre colegul şi prietenul Eliade în filmul lui Petroi şi
cea de cîţiva ani mai tîrziu, ca autor al romanului „Ravelstein”,
în care înfierează simpatiile legionare din tinereţe ale lui Eliade
prin personajul Radu Grielescu, alter ego al acestuia.
6) Este vorba despre filmul lui Viorel Sergovici, Domnişoara
Christina, apreciat cu 4 premii UNITER în 1992.
28 HYPERION Dialogurile revistei