In memoriam

16
editat\ cu sprijinul
F u n d a ] i e i A N O N I M U L
[ i c u s p r i j i n u l
F u n d a ] i e i I N S T I T U T U L
PENTRU LIBER| INI}IATIV|
A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 2 5 a p r i l i e 2 0 0 8 ( A n u l X L ) . 3 2 p a g i n i . 3 l e i
România
literar\
semneaz\: Nicolae Manolescu, Alex. {tef\nescu,
Livius Ciocârlie, Ioana Pârvulescu, Gheorghe Grigurcu,
Alexandru Niculescu
p. 16-17
Marile repere
Ar fi foarte, foarte multe de spus despre Monica Lovinescu. Mai exact, despre Monica
Lovinescu [i Virgil Ierunca, nume imposibil de desp\r]it nu numai în istoria literar\,
ci [i într-o adev\rat\ istorie a luptei împotriva comunismului. Ei ilustreaz\ cu
prisosin]\ un capitol important, înc\ neanalizat cum se cuvine, al rezisten]ei prin
cultur\. C\ci, cum bine observa Monica Lovinescu în Jurnalul s\u din 28 decembrie
1982: ,,Niciodat\ România nu se va instala destul în lini[te pentru a-[i oferi
luxul s\-[i demistifice istoria.” Acest lucru nu a fost posibil nici dup\ c\derea comunismului
deoarece tot felul de frustra]i [i de la[i au ap\rut pe ,,câmpul de lupt\” mai târziu, dup\
ce au fost ridicate statuile înving\torilor – ca s\ folosesc metafora unui celebru critic literar
francez – [i, în deplin\ siguran]\, au început s\ le d\râme. Pentru fidelii ascult\tori de ieri
ai Europei libere, vocea atât de cunoscut\ a Monic\i Lovinescu, d\t\toare de speran]\
[i încredere, era a[teptat\ cu religiozitate de c\tre cei ce nu se puteau exprima, nu [tiau
sau nu aveau unde. Dar [i cu mare nelini[te de puterea vremii. Aceasta vedea în Monica
Lovinescu un adversar de temut, de unde [i tentativa criminal\ de a o suprima. În ceea
ce m\ prive[te, am avut [ansa s\-i vizitez pe Monica Lovinescu [i pe Virgil Ierunca de
câteva ori la domiciliul lor din Paris [i, de fiecare dat\, la întoarcerea în ]ar\, prima întrebare
ce mi se punea la partid, la securitate sau de c\tre turn\torii obi[nui]i, altfel persoane
respectabile, cu prestigiu intelectual, era dac\ i-am întâlnit. Cum puteam recunoa[te? La
plecare eram amenin]at c\ ei, securi[tii, au oameni peste tot [i c\ voi fi urm\rit. Dac\ pl\ti]i
oameni s\ m\ urm\reasc\, s\ v\ spun\ ei! le r\spundeam. Cum a[ putea s\ uit orele
petrecute în compania Monic\i Lovinescu [i a lui Virgil Ierunca? Mi-ar fi imposibil, c\ci,
prin tot ceea ce f\ceau, “tr\iau” numai în România [i pentru aceast\ ]ar\. Se interesau
de fiecare dat\ cum puteau s\ m\ ajute mai bine în ]ar\, ca [i în pu]inul timp petrecut la
Paris. Astfel c\ stabilisem diverse coduri pentru eventualitatea în care mi s-ar întâmpla
ceva nepl\cut. N-am abuzat de ele, dar m\ sim]eam oarecum asigurat c\ erau la curent
cu aventurile c\r]ilor mele [i ale colegilor mei, în drumul lor c\tre cenzuri [i dup\... O
singur\ dat\, când am avut teribilele scandaluri cu romanul meu, Refugii, am riscat
telefonându-le din Bucure[ti [i rugându-i ca, în cronica pe care urmau s\ o consacre c\r]ii,
s\ nu aminteasc\, pe cât posibil, cuvântul „miner”. Am g\sit consemnat acest detaliu în
acela[i Jurnal al Monic\i Lovinescu, din 1984: ,,Citesc – cu uimire – noul roman al lui Buzura,
Refugii, [i nu m\ mir c\ a avut peste un an de h\r]uieli cu cenzura, ci c\ a ap\rut. [...]
Sînt subjugat\ [i – în acela[i timp – speriat\ la gândul c\ voi avea de scris despre carte.
Buzura ne-a transmis s\ nu ne slujim de termenul ,,miner”. Dar dac-ar fi numai atât. De
fapt, nimic din acest roman n-ar trebui numit, spus, identificat, într-atâta fic]iunea e rupt\
din cea mai implacabil\ dintre realit\]i”. Articolele acestor minuna]i oameni [i intelectuali
de la Europa liber\ îi derutau pe urm\ritorii ce îmi ]ineau eviden]a fiec\rei pagini deoarece
nu erau niciodat\ siguri dac\ am reu[it sau nu s\-mi trimit manuscrisele în str\in\tate,
LOVINESCU
a[a cum îi amenin]am. Între un scandal mare [i unul mic, adic\ între publicarea c\r]ilor
incomode în str\in\tate sau tip\rirea lor în ]ar\, autorit\]ile preferau varianta ultim\.
La plecarea din Paris, Monica Lovinescu m\ întreba dac\ îmi cump\rasem c\r]ile ce mi
In memoriam
m o n i c a
se p\reau importante, iar Virgil Ierunca, un excep]ional cunosc\tor al muzicii [i al marilor
interpre]i, m\ aproviziona cu discuri pe care altfel nu mi le-a[ fi putut procura.
Dup\ Revolu]ie i-am întâlnit de dou\ ori, la Paris, când un avion de scriitori au avut
[ansa s\ se întâlneasc\ în deplin\ libertate cu autorit\]ile culturale franceze [i cu
valorile incontestabile ale emigra]iei noastre. {i, mai târziu, la Bucure[ti, la Conferin]a
Scriitorilor din aprilie ’90. Pentru mine Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca r\mân un reper
moral [i intelectual esen]ial, o amintire pre]ioas\ din anii când comunismul era o realitate
brutal\. Dumnezeu s\ o odihneasc\ în pace pe Monica Lovinescu!
Augustin BUZURA

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
2
s u m a r
Un om, un destin, un card de Barbu Cioculescu- p. 3
CONTRAFORT de Mircea Mih\ie[ – p. 4
V\ place Sagan?
In memoriam Paul Miron de Sorin Lavric – p. 4
CRONICA PESIMISTEI de Ioana Pârvulescu – p. 5
Ferici]i cei ce t\g\duiesc
CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6
Liturghia filosofic\
CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7
Les faux monnayeurs
Poeme de Miron Kiropol – p. 8
TROPICE SURÂZ|TOARE de Mihai Zamfir – p. 9
Pa[te brazilian
CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9
Ultimul cititor `n limba român\ de Leo Butnaru – p. 10
TICHIA DE M|RG|RITAR de Alex. {tef\nescu – p. 10
CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11
Flac\ra Ro[ie
SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu – p. 12
Noica `ntre extreme
Ce s-a `ntâmplat de curând la Bra[ov de Ion Simu] – p. 13
LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14
Vie]ile altora
PREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15
P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15
IN MEMORIAM MONICA LOVINESCU – pp. 16-17
Semneaz\ Nicolae Manolescu, Alex. {tef\nescu, Livius Ciocârlie,
Ioana Pârvulescu, Gheorghe Grigurcu, ALexandru Niculescu
JURNAL – pp. 18-19
Cre[tetul ghe]arului de Constan]a Buzea
Are [i literatura partea ei de Al. S\ndulescu – p. 20
In memoriam
Dan Grigorescu de Iordan Datcu – p. 21
C`teva conota]ii subiective de Ion Cocora – p. 22
Tiberiu Olah [i cele [apte porunci ale postmodernismului
de Liviu D\nceanu – p. 23
CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24
Dragoste [i pu]in\ holer\
CRONIC| PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25
Desp\r]irea de Nic\petre
CRONICA TRADUCERILOR
C\l\torii ini]iatice de Codrin Liviu Cu]itaru – pp. 26-27
Pietre de pavaj de Linard Candreia – p. 27
Prezentare [i traducere de Magdalena Popescu-Marin
Pentru copii [i cinici de Mircea Lazaroniu – p. 28
PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 29
Les trois Grâces
POEMUL {I SCRISOAREA de Constan]a Buzea – p. 30
LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31
DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31
Luna de pe cer
OCHIUL MAGIC – p. 32
România
literar\ ®
Director:
NICOLAE MANOLESCU
Redac]ia:
GABRIEL DIMISIANU – director-adjunct
ALEX. {TEF|NESCU – redactor-[ef
OANA MATEI – secretar general de redac]ie
ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,
MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU
Redactori asocia]i: IOANA PÂRVULESCU,
CRISTIAN TEODORESCU
Corectur\:
CONSTAN}A BUZEA (pag. 8, 18, 19, 20, 22, 25, 30, 31),
SIMONA GALA}CHI (pag. 4, 10, 13, 14, 23, 26, 27, 32),
ECATERINA IONESCU (pag. 3, 9, 11, 12, 15, 16, 17, 21),
NINA PRUTEANU (pag. 1, 2, 5, 6, 7, 24, 28, 29).
Grafica: MIHAELA ßCHIOPU
Fotoreporter: ION CUCU
Tema num\rului: In mmemoriam
Tehnoredactare computerizat\:
IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN
Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU
Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER (Germania),
GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE VALENTOVÁ
(Cehia)
Redac]ia: Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133,
sector 1, cod 010071, Bucure[ti.
Secretariat: SOFIA VL|DAN, CORNELIU IONESCU, MIRONA
LAUD|, GHEORGHE VL|DAN
Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,
RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG
Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),
RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)
e-mail: romania_literara@yahoo.com;
revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;
tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81
Imprimat la FED PRINT
Revista România literar\ este editat\ de Funda]ia
România literar\ cu sprijin de la Funda]ia Institutul
pentru Liber\ Ini]iativ\, Funda]ia „Anonimul“, Uniunea
Scriitorilor din România, Ministerul Culturii [i Cultelor, prin
Administra]ia Fondului Cultural Na]ional.
Sponsorizare de la Banca
Românã de Dezvoltare – Groupe
Société Générale.
Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din
România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a
publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.
România literar\ este membr\ a Asocia]iei Revistelor,
Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie cu statut
juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul Culturii [i Cultelor.
ISSN 1220-6318

Ostatistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai
unul din cinci români sufer\ de afec]iuni
nervoase. Când ar fi unul din doi, nu s-ar
mai [ti care e medicul [i care pacientul.
C
ITEAM, `n anii adolescen]ei, pagini de
evocare a Bucure[tilor de alt\dat\, cu
apa de b\ut adus\ cu sacaua din susul
Dâmbovi]ei, unde era de o divin\
limpiditate. Cu felinarele de gaz care
se aprindeau, romantic, la c\derea serii,
bucat\ cu bucat\, dintr-o fl\c\ruie `n
vârf de par. Cu tr\suri lunecând pe
pavelele de granit [i mai cu seam\ cu
s\niile str\pungând n\me]ii - `nc\ simt
c\ldura p\turii de pe genunchi, ca s\
nu mai pomenesc de zurg\l\i. Dar gustul saniei l-am
prins `n or\[elul copil\riei mele, unde tocmai absolveam
cu brio prima clas\ [colar\, ultimul eclatant succes al
carierei mele. (~n treac\t precizez c\ sunt pe punctul
de a primi o decora]ie, cea dintâi, de altminteri, `n gradul
care se potrive[te cel mai bine unui octogenar: de cavaler.)
G\ie[tii anului 1935 nu se puteau compara cu
Bucure[tii, al c\ror fidel locuitor am devenit, de
atunci [i pân\ acum. Cum perioada fugii `n exil a trecut
nefolosit\ de mine, probabil c\ tot aici voi da col]ul.
Or\[elul de provincie `n care am enun]at primele
propozi]iuni clare mi-a dat `ns\ ideea complet\ a farmecelor
naturii – am fost un copil precoce – dar Bucure[tii, cu
splendida lor civiliza]ie - `n lipsa oric\ror al]i factori de
compara]ie – m-au cucerit. Cartierul `n care p\rin]ii mei
construiser\ o vil\ cu câte dou\ od\i pentru fiecare suflet
al casei [i o camer\ pentru oaspe]i era reputat pentru
luxurianta lui vegeta]ie [i acea a[ezare geografic\ ce
oferea cele mai spectaculoase apusuri de soare din
`ntreaga urbe. Mihai Sadoveanu venea anume s\ le
admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu,
Ion Minulescu [i tot atât de des Adrian Maniu sim]eau
r\coarea cartierului, când se `ntorceau din centrul
`nfierbântat.
Cartier al clasei mijlocii care tocmai se `nvârto[a
`n acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota
cvartalurilor ad\postitoare a marilor potenta]i, nu se
comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori
cu Her\str\ul B\ncii Na]ionale, dar urmau de aproape.
Aici, un larg bulevard cu nume schimb\toare, dup\
decesul unor monarhi – `n anii cei mai tri[ti a purtat
numele lui Petru Groza –, f\cea leg\tura cu centrul,
str\juit de falnici castani ce-[i uneau coroanele de pe
o parte [i alta a c\ii, `ntr-o fantastic\ bolt\. Trec\tor
pe lâng\ case cu mister [i amator de lecturi exotice,
m\ sim]eam undeva `n America de Sud, pe o avenida
din Montevideo.
N-ar avea rost s\ `n[ir aici plimb\rile prin Gr\dina
Botanic\, raitele pe m\gura cu mormântul Anei Davilla
sau s\niu[ul de pe dealul ce se numea }\c\lia, retezat
mai pe urm\ spre a se construi pe platforma sa Academia
Militar\. A[ vorbi numai de lini[tea ce domnea, `n
preajma celui de-al doilea r\zboi mondial `n aceast\
reziden]\ de oameni a[eza]i, locuind pe str\zi cu
nume de medici, `n case cu gr\dini `n care vântul leg\na
pâlcuri de cârcium\rese – ah! parfumul de pe urm\ al
straturilor de regina nop]ii `n vântoasele seri de octombrie!
Sau ultimul boboc de trandafir, la jum\tatea lui noiembrie.
Premiile de Debut
ale
României literare
~n seara zilei de 22 aprilie, la Clubul Prometheus,
a avut loc decernarea Premiilor de Debut ale
României literare – acordate, ca `n fiecare
an, cu `ncepere din 2002, cu sprijinul Funda]iei
Anonimul.
Au fost premiate volumele:
Eminescu, negocierea unei imagini
de Iulian Costache, Editura Cartea Româneasc\
Literatura traumei de Andrei Simu],
Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj Napoca
O istorie „glorioas\“. Dosarul protocronismului
românesc de Alexandra Tomi]\,
Editura Cartea Româneasc\
Un om,
un destin,
un card
Sau iedera verde sub z\pada ce se topea...
~n curtea casei, printre hortensii ]â[neau brotaci,
scuturând boabele de rou\, pânzele marelui p\ianjen cu
cruce pe spinare str\luceau sub soarele de dup\
ploaie. Nop]ile, cucuv\ile din podurile Facult\]ii de
Medicin\ convorbeau cu cele de pe strea[inile palatului
Cotroceni, `n nesfâr[ite [uete. Afar\ de rezultatele mele
[colare `n cea de a treia clas\ a Liceului Gheorghe Laz\r,
totul era `n ordine – dac\ n-a[ ]ine un pariu, a[ putea,
`n schimb, ca oltean, s\ m\ jur c\ a[a a fost. Dar ce
lini[te, ce sa] de via]\, cu un veac `nainte! Am o irefutabil\
dovad\: fotografia, panoramic\ a unei mari p\r]i din
ora[, cu str\zi, uli]i, cvartaluri, la ceas de lumin\, poate
toiul zilei. Pe toat\ `ntinderea, ]ipenie de fiin]\ omeneasc\
– sau de oricare alt soi – de parc\ fotograful – Szathmary?
– le-ar fi cerut tuturor bucure[tenilor s\ nu ias\ din case.
~n schimb, un filmule] ar\ta Calea Victoriei `n zilele
sfâr[itului copil\riei mele, singurul centru al Capitalei
pe atunci, foind de lume [iroitoare `n sus [i `n jos,
cam la aceea[i or\. Era un obicei al locului, c\ruia numai
cel de-al doilea r\zboi mondial i-a pus cap\t. Când,
tot `n anii premerg\tori conflictului, reputatul filosof de
origine balt\ Hermann von Keyserling a vizitat România
– gurul se afla `n posesia darului special de a intui
firea adânc\, ascunsul caracter [i, de aici, destinul
unui popor – proasp\t dejugat a admis c\ destinul
poporului nostru este de a duce mai departe faima [i
flamura Bizan]ului, privilegiu p\r\sit de maica Rosia,
devenit\ U.R.S.S.
~n privin]a Bucure[tilor a f\cut curioasa observa]ie
c\ ora[ul `i p\rea izbitor de asem\n\tor cu Sankt
Petersburgul de dinaintea revolu]iei ro[ii. Memoria `mi
joac\ o fest\ `n ce prive[te contextul: `l impresionase
masa de oameni trecând hipnotic `n ambele sensuri,
pe Cale, sau, dimpotriv\, aspectul adormit al unui
ora[ cu infinit\ siest\? Ceea ce [tiu este c\ pe atunci
Bucure[tilor li se spunea Micul Paris [i nu doar de c\tre
cei ce-i locuiau. Ora[ vesel, frumu[el, f\r\ noxe,
totu[i `n plin\ dezvoltare, ap\rat de scuturi de p\dure
[i aerisit de o centur\ de lacuri recent asanate, Bucure[tii
cre[teau pe vertical\, se americanizau, precum constata
eroul din Cartea nun]ii, Jim, al lui G. C\linescu.
De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a
Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la cap\tul de
linie a tramvaiului 16, oprind `ntr-un pitoresc cartier
str\juit de o cruce de piatr\, de la vilele de pe
]\rmurile lacului Her\str\u la c\scioarele feroviarilor
a c t u a l i t a t e a
din Giule[ti, st\rile sociale se delimitau, s-o spunem,
t\ios. {i `ntocmai cum un strat nou de grosime se adaug\
`n fiecare an arborilor, [i, ora[ul se `ngro[a. O bun\ [i
veche prieten\ din exil `[i luase r\mas bun, la plecare,
de la un cop\cel de la {osea, pe care-l `ndr\gise,
poate `n plimb\ri sentimentale. ~l c\utase, la o scurt\
revenire acas\, dup\ patruzeci de ani [i-l reg\sise copac
b\trân, pe duc\.
Pe punctul de a-[i pierde con[tiin]a de sine sunt
Bucure[tii de ast\zi, dup\ amput\rile din perioada
comunismului [i opera]iile cosmetice din zilele noastre.
Dup\ gravul e[ec al unor [iruri de edili de a-i restitui
vestigiile istorice – sau, m\car de a-i p\stra fizionomia.
Scump, cândva `n sentiment, a devenit acum exorbitant
de scump pe metrul p\trat. O fotografie luat\ de sus
ar `nf\]i[a din nou o urbe lipsit\ de oameni, dar `n]esat\
de automobile, ca de o gigantic\ invazie de goange „bar\
`n bar\“. Iar pe fiecare arter\ comercial\ o agen]ie de
schimb valutar, o farmacie, o banc\ [i un market. Str\inul
`n trecere, tare `n intui]ii asemenea contelui Keyserling,
va constata c\ dis-de-diminea]\, bucure[teanul schimb\
valut\, cu banii ob]inu]i cump\r\ doctorii, alifii, balsamuri,
dar mai cu seam\ antidepresive, apoi trece la banc\,
unde ob]ine un `mprumut ce-l angajeaz\ pentru restul
vie]ii. Când nu se opre[te la bancomat, `nainte de a
p\trunde `n paradisul marketului, din care va ie[i `nc\rcat
cu toate bun\t\]ile p\mântului. Un om, un destin, un
card...
O statistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai unul
din cinci români sufer\ de afec]iuni nervoase. Când ar
fi unul din doi, nu s-ar mai [ti care e medicul [i care
pacientul. Din surse `ntotdeauna bine informate [tim
`ns\ c\ `n Bucure[ti oricât de mul]i oameni [i-ar
pierde min]ile, nu ar g\si autorit\]ile nepreg\tite,
posibilitatea ca to]i bucure[tenii s\ fie asista]i este
asigurat\ prin semestriale rectific\ri de buget, la rândul
lor acoperite prin spectaculoasele cre[teri ale PIB-ului.
De aceea n\zuie[te fiecare român care se respect\ s\
locuiasc\ `n Bucure[ti. Dar nu numai ei: sunt dovezi
concrete c\ un gând asem\n\tor `i furnic\ pe d-nii Bush,
Putin, Brown, pe madam Angela, pe Voronin al nostru...
Ora[ul jubileului de la 1906, al Lunii Bucure[tilor,
din 1935, al unui festival mondial al tineretului, prin
o mie nou\ sute cincizeci [i nu mai [tiu cât, al
summit-ului U.E., `n 2008, când [i când se `nnoie[te,
se cur\]\ de zgur\ - sigur c\ nu este o Gomor\ [i c\
nu va deveni Las Vegas-ul Europei de R\s\rit. Dar `n
aceste zile când, ora[ule al meu, `n toate parcurile tale
`nfloresc cornii, iar `n gr\dini magnoliile, când sângele
ni se primene[te de prim\var\, parc\ te `n]eleg mai bine.
Poate unde ne asem\n\m. {i, oricum, dup\ atâta vreme
`mpreun\...
S\-mi fi târât papucii b\trâne]elor prin Valparaiso
sau Bogota – ba chiar s\ fi c\lcat pavelele Parisului,
inclusiv pe aceea mai adâncit\ care i-a stârnit lui Proust
mecanismele recâ[tig\rii timpului – ce-a[ mai fi plâns
dup\ tine!
Barbu CIOCULESCU
3
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
a c t u a l i t a t e a
4
NU EXIST| cititor de revist\ cultural\
care s\ nu fi auzit de Françoise
Sagan. E genul de scriitor despre
care nu [tii exact când l-ai citit
[i dac\ ]i-a pl\cut sau nu, dar ]i-a
r\mas cu siguran]\ în memorie.
Î]i aminte[ti, mai întâi, cel pu]in
dou\ din titlurile c\r]ilor ei, Bonjour
tristesse [i Aimez-vous Brahms?
Titluri, într-adev\r, percutante.
Apoi, nu se [tie cum, în pliurile
memoriei s-au cuib\rit [i câteva
scene picante: problemele ([i triumfurile) în amor, marile
prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale [ansonetei
[i rock-ului galic, ma[inile, dramele financiare. Un
num\r recent al revistei „Lire“ dedic\ un documentar
substan]ial scriitoarei a c\rei faim\ a rivalizat cu
aceea a vedetelor de cinema, politicienilor [i cânt\re]ilor
vremii.
N-am s\ trec în revist\ bio-bibliografia acestui „enfant
terrible“ al scenei culturale franceze din anii ’50-’60.
În primul rând, pentru c\ nu i-am citit prea multe c\r]i
(iar cele pe care le-am citit nu m-au impresionat din
cale-afar\). În al doilea, pentru c\ orice dic]ionar (ca
s\ nu mai vorbesc de-o c\utare pe Google) poate furniza
detaliile dorite de eventualul cititor. Am s\ evoc, îns\,
câteva scene care arat\ c\ nu doar c\r]ile, ci [i via]a
scriitoarei ar merita transpus\ într-un film.
Istoricul literar amator de chi]ibu[\raie se va bucura
s\ descopere o similitudine între debutul Françoisei
Sagan [i cel al lui Proust. Sunt cunoscute împrejur\rile
care au dus, în 1913, la respingerea de c\tre Gallimard
a primului volum din C\utarea timpului pierdut. Se [tie
ce eforturi s-au f\cut, apoi, pentru a repara eroarea [i
a-l readuce în matc\ pe autorul care se potrivea-m\nu[\
direc]iei estetice promovate de editur\. În 1954, Françoise
Sagan, o tân\r\ de nou\sprezece ani, depune la Editura
Denoël o carte cu titlul Bonjour tristesse. François
Nourissier, secretarul general al editurii – ulterior, el
însu[i unul din cei mai importan]i romancieri francezi
ai anilor ’60-’70 – uit\, pur [i simplu, s\ deschid\
manuscrisul. Când se decide s-o fac\, e prea târziu:
tân\ra [i impetuoasa autoare semnase deja contractul
cu Julliard. Întâmpl\tor sau nu, pseudonimul ales de
debutant\ e inspirat de numele prin]esei de Sagan, un
personaj din marele roman al lui Proust.
Triumful e instantaneu. Vânz\rile ating cote
inimaginabile: peste o jum\tate de milion de exemplare
Paul Miron
(1926-2008)
V\ place Sagan?
doar în primul an. Urmeaz\ o ecranizare, datorat\ lui
Otto Preminger, [i p\trunderea în înalta lume artistic\,
de la Brigitte Bardot [i Alain Delon, la marii scriitori
ai vremii. Autoarea se înscrie, frenetic, pe-o curb\ a
exceselor, colorat\ de o via]\ amoroas\ pe cât de intens\,
pe atât de lipsit\ de prejudec\]i. N-are nici o dificultate
s\-i seduc\ pe cei mai frumo[i b\rba]i ai vremii (chiar
dac\ unii dintre ei erau homosexuali!) [i pe cele mai
fascinante femei – de la Juliette Gréco la Peggy Roche.
În tot acest timp, lucreaz\ cu o poft\ pantagruelic\,
publicând romane cu titluri ce fascineaz\ cititorul mediu
(Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur,
Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii.
De[i mereu în plin\ lumin\, [tie s\ cultive penumbra [i
chiar obscuritatea. Fiul s\u, Denis Westhoff, m\rturise[te
într-un interviu, cu total\ ingenuitate, c\ n-a avut niciodat\
idee de leg\turile homosexuale ale mamai sale: „Riscând
s\ par un naiv, nu mi-am dat seama de lucrul \sta, chiar
dac\ [tiam c\ rela]ia ei cu Peggy Roche era deosebit\.
O cuno[team, desigur, [i pe Annick Geille, dar n-am
aflat c\ ea fusese amanta mamei mele decât acum dou\
luni, când i-am citit cartea! {ti]i, asemeni multor
copii, nu eram preocupat de via]a sexual\ a mamei
mele...“
Fascinat\ de ma[ini, Sagan a cump\rat, de-a lungul
vie]ii, câteva din cele mai scumpe exemplare ale vremii.
În garajul ei s-au aflat, pe rând, un Jaguar X/440, un
Mercedes, un Gordini, un Ferrari 250 GT. Conducând
ca o n\luc\, obsedat\ de vitez\ – întocmai ca în scris
–, era cât pe ce s\ sfâr[easc\ tragic. În 1957, la
volanul unui Aston Martin, pierde controlul [i sufer\
o fractur\ a craniului, bazinului [i toracelui. Intr\ în
com\, dar scap\ în mod miraculos. Nu renun]\ îns\ la
via]a aventuroas\. Dimpotriv\, func]ioneaz\ exclusiv
pe baz\ de adrenalin\: câ[tig\ [i pierde averi la masa
de joc, f\când din exces regula existen]ei de zi cu zi.
E atât de obsedat\ de rulet\, încât ajunge s\ i se interzic\
accesul în toate cazinourile din Fran]a.
Aceast\ femeie care a fost pl\tit\ rege[te, care a
risipit îns\ totul, n-avea cum s\ nu intre în cele mai
incredibile încurc\turi cu legea. La începutul anilor ’90,
se vede implicat\ în una din marile escrocherii ale
deceniului. E vorba de a[a-numita „afacere Elf“, o
inginerie economico-financiar\ de propor]ii, în care
corup]ia politic\ [i interesele oligarhiei petroliere au
zguduit puternic bazele „blândului socialism“
francez. Ca apropiat\ a pre[edintelui Mitterand,
Sagan intervine în favoarea unuia din „aranjorii“ din
Anun]\m pe cititorii României literare c\,
în ziua de 17 aprilie, a murit scriitorul Paul Miron.
La sfîr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, scriitorul
s-a stabilit în Republica Federal\ Germania [i a studiat
la Bonn (1947) [i apoi la Paris (1948), unde s-a integrat
în comunitatea cre[tin\ condus\ de Paul Evdokimov.
În 1951 [i-a dat doctoratul în Filologie cu o tez\ despre
structura tipologic\ a limbii române în compara]ie cu
latina clasic\ [i vernacular\ (Zur Typologischen
Struktur des Rumänischen). În 1962 s-a stabilit la
Freiburg, unde a ob]inut în 1974, prin decret ministerial,
titlul de profesor al universit\]ii locale. A fost primul
profesor universitar de limb\ [i literatur\ român\ din
Germania Federal\. În 1967 a înfiin]at Societatea
cultural\ „Mihai Eminescu“ (Deutsch-rumänische
Studienvereinigung M. Eminescu) [i a editat anuarul
filologic [i literar Dacoromania, revist\ înfiin]at\
de Sextul Pu[cariu, dar interzis\ în vremea aceea în
]ar\.
În anii ’70, sub auspiciile Societ\]ii culturale „M.
Aceast\ femeie care a fost pl\tit\
rege[te, care a risipit îns\ totul, n-avea
cum s\ nu intre în cele mai incredibile
încurc\turi cu legea.
zona petrolului, André Guelfi – beneficiarul, în
lumea interlop\, al unei porecle demne de onomastica
filmului Clanul sicilienilor, Dédé le Sardine. Drept
r\splat\, lui Sagan i se promite un milion de euro.
Mitterand urma s\ faciliteze activitatea companiei „Elf“
în Uzbekistan. Scenariul v\ sun\ cunoscut? Înlocui]i
numele Uzbekistan cu o alt\ ]ar\ ex-sovietic\ din Orient,
„Elf“ cu o companie din România [i ve]i constata c\ nu
e nimic nou sub soarele oligarhiei petropolitice...
În 2002, Sagan e condamnat\ la un an de închisoare
pentru fraud\ fiscal\. Aranjorii de la „Elf“ au echivalat
lucr\rile de refacere a conacului ei din Normandia cu
un milion de euro, de[i, dup\ cum s-a dovedit, banii
investi]i nu se ridicau decât la vreo treime. Mai mult,
naiva Sagan a fost folosit\ de „petroli[ti“ pentru a
albi alte câteva sute de mii de euro... Statul francez i-a
pus sechestru pe drepturile de autor, astfel încât tot ceea
ce se câ[tig\ în clipa de fa]\ din vânzarea c\r]ilor sale
merge direct la fisc.
Femeia care scria cecurile cu viteza cu care-[i redacta
romanele, a fost obligat\ s\-[i tr\iasc\ ultimii doisprezece
ani ai vie]ii în casa unei prietene. Ajunsese atât de s\rac\,
încât abia-[i permitea s\ cumpere un pachet de ]ig\ri.
N-a mai scris nimic semnificativ în aceast\ perioad\,
iar prietenii din „înalta societate“ n-au mi[cat un
deget pentru ea. Marea perfoman]\ „cultural\“ a ultimilor
ani e c-a reu[it s\-i vând\ lui Johnny Halliday un text
pentru un cântec. Prizonier\ în avenue Foch, în casa
lui Ingrid Mechoulam, [i-a a[teptat sfâr[itul cu o resemnare
pe care existen]a anterioar\, nutrit\ de cantit\]i gigantice
de adrenalin\, n-o anun]a în niciun fel.
Ast\zi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile.
Un comentator constata, cu amar\ ironie, c\, în clipa
de fa]\, exist\ pe pia]\ mai multe c\r]i despre Sagan,
decât c\r]i scrise de ea... Denis Westoff m\rturisea, cu
mândrie filial\, c\ în ultimii ani a reu[it s\ achite cam
patruzeci la sut\ din milionul datorat fiscului francez.
Ar mai fi un „fleac“ de [ase sute de mii de euro, pe care,
cu pu]in noroc, i-ar putea achita dac\ Hollywoodul se
va decide – a[a cum s-a anun]at – s\ fac\ un film
dup\ Bonjour tristesse. Ar fi punctul de relansare pentru
aceast\ artist\ care, precum Oscar Wilde, [i-a pus geniul
în via]\ [i doar talentul în scris. O artist\ care a fost [i
a r\mas, pân\ în ultima clip\, o femeie vie [i fericit\.
Poate c\ pe mormântul ei ar trebui s\ stea, mândre,
aceste cuvinte ale lui Juliette Gréco: „Eram dou\ femei
tinere f\r\ griji, care iubeam iubirea. F\ceam dragoste
adesea, dar nu întotdeauna cu acela[i partener...“
Eminescu“, Paul Miron a invitat în Germania zeci de
intelectuali români, dîndu-le posibilitatea s\ ias\ dintre
grani]ele ]\rii [i s\ respire pentru o vreme aerul
occidental. Pe deasupra, în calitate de profesor al
Facult\]ii din Freiburg, Paul Miron a oferit burse de
studiu intelectualilor români în perioada comunist\.
În plus, sute de români ajun[i în Occident au primit
asisten]a lui în timpul sejurului în str\in\tate. Sub
egida Societ\]ii „M. Eminescu“ au avut loc 24 de
colocvii interna]ionale, iar conferin]ele ]inute în cursul
lor au fost editate în volumele revistei Dacoromania
Jahrbuch für östliche Latinität.
În anul 1991 i s-a decernat titlul de „Doctor Honoris
Causa“ al Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“ din
Ia[i. A fost cet\]ean de onoare al municipiului Ia[i
[i membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, al Funda]iei
Memoria [i al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“.
Sorin LAVRIC

Un lucru e cert: nu t\g\duie[ti, nu conte[ti, nu
negi Inexistentul, te r\zboie[ti numai cu ceea
ce exist\. Paradoxal, pentru t\gad\ e nevoie
de prezen]\, de credin]\.
AR MERITA F|CUT odat\ un top al cli[eelor
critice. Dac\ pe locul I se afl\, f\r\ îndoial\,
„Luceaf\rul poeziei române[ti“, formula cea
mai cunoscut\, cea mai rezistent\ [i cea mai
repetat\ din istoria recept\rii române[ti, la locul
doi ar putea concura, cred, cu bune [anse de
câ[tig, „Arghezi oscileaz\ între credin]\ [i t\gad\“,
împreun\ cu alte câteva, tot despre poe]i. Întrucât are un
cod al ei, poezia e perceput\ de cititorii neaviza]i ca o
limb\ absolut de neîn]eles, amenin]\toare, de aceea
formulele înv\]ate pe dinafar\ despre un poet sau altul
func]ioneaz\ ca ancore lingvistice pe o mare plin\ de
primejdii. Dac\ limba aceasta necunoscut\ [i de neîn]eles
este despre Necunoscutul [i Neîn]elesul însu[i, adic\
despre Dumnezeu, cum se întâmpl\ cu Psalmii arghezieni,
nu e de mirare c\ ancorarea se face rapid [i reflex.
Înc\ de la primul curs despre poezia interbelic\ îi
previn pe studen]i c\ reproducerea formulei cu pricina
f\r\ un minim comentariu are drept consecin]\ picarea
examenului. Îi dedic eu îns\mi bogate explica]ii [i nuan]\ri
de-a lungul semestrului, repetând avertismentul. Cu toate
acestea, nu exist\ ocazie s\ nu-mi scrie m\car o persoan\,
cu senin\tate aforistic\, „Arghezi oscileaz\ între credin]\
[i t\gad\“, punct. Încerc totu[i s\-i salvez: le pun întreb\ri
de istorie literar\ (Care e originea acestei formule?) [i
de bun-sim] (Cum adic\ „între credin]\ [i t\gad\“, ce
înseamn\ asta?), la care r\spunsul este o mare t\cere
uimit\. Anul acesta am coborât [tacheta [i i-am
întrebat pur [i simplu pe to]i cei care intraser\ la oral:
„Ce înseamn\ cuvântul t\gad\?“ De [tiut, nu [tia nimeni.
I-am invitat atunci s\ deduc\ din context [i am primit
r\spunsurile cele mai aberante cu putin]\, foarte departe
de ceea ce a[teptam, „contestare“ sau „negare“.
Dac\ studen]ii la Litere care devin apoi profesori
de literatur\ român\ l-ar fi citit pe Arghezi însu[i
[i ar fi preluat de acolo sintagma, u[or modificat\,
[i nu din comentariile de pe internet ori din auzite,
l\ut\re[te, nu m\ sup\ram. Trei dintre cele
mai citate versuri argheziene: Te dr\muiesc în
zgomot [i-n t\cere, Pentru credin]\ [i pentru t\gad\ [i
Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu „Este!“ reprezint\ arm\tura
(începutul, miezul [i finalul) unui singur Psalm.
Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere
{i te pândesc în timp, ca pe vânat,
S\ v\d: e[ti [oimul meu cel c\utat?
S\ te ucid? Sau s\-ngenunchi a cere.
Înc\ din aceast\ prim\ strof\ se întrev\d cele dou\
variante ale cerului arghezian: cu un Dumnezeu care
poate fi doborât prin negare, ucis, pentru c\ nu te ascult\
când îi ceri sau cu un Dumnezeu al credin]ei supuse:
oricum, cu un Dumnezeu. Se vede limpede c\, în ambele
variante, cerul lui Arghezi e cu [oim. Dar s\ vedem
urmarea:
Pentru credin]\ [i pentru t\gad\,
Ferici]i cei
ce t\g\duiesc...
Te caut dârz [i f\r\ de folos.
E[ti visul meu din toate cel frumos
{i nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer gr\mad\.
Întrebarea din prima strof\ [i-a g\sit deja r\spunsul,
„oscila]ia“ între „s\ te ucid“ [i „s\-ngenunchi“ s-a rezolvat,
m\car în privin]a primei variante: „Nu-ndr\znesc s\ te
dobor din cer“ pe tine, care exi[ti, a[adar nu aleg negarea,
t\gada, ci credin]a. Dac\ îns\ cel care a ales e dispus s\
îngenuncheze nu se [tie. Urmeaz\, în acest Psalmcheie
pentru mistica arghezian\, un mic ocol metaforic,
o strof\ în care se descrie reflectarea în noi, oamenii, a
Dumnezeului din cer: „Ca-n oglindirea unui drum de
ap\, / pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti;“ – la fel
cum orice imagine apare [i dispare în luciul undelor,
nu pentru c\ n-ar exista, ci pentru c\ oglinda este imperfect\,
b\tut\ de vânt. Iar apele sufletului sunt cele mai
tulburi, cele mai pu]in netede. „Ca taurul s\lbatec când
se-adap\“, omul nu e în stare s\-l vad\ pe Dumnezeu
sus, în puritatea eterului, ci numai jos, „printre pe[ti“, în
reflectare, într-un joc secund care, spre deosebire de
cel barbian este mai impur. Finalul e tautologic, nu aduce
nout\]i decât la nivelul formul\rii:
Singuri, acum, în marea ta poveste,
R\mân cu tine s\ m\ mai m\sor,
F\r\ s\ vreau s\ ies biruitor.
Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: «Este!».
A[adar, din perspectiva arghezian\ nu se pune problema
existen]ei / inexisten]ei lui Dumnezeu – cum în]eleg unii
dihotomia credin]\-t\gad\ –, ci numai a posibilit\]ii
omului de a-l percepe, fie prin v\zul interior, fie prin
„pip\it“ (tot interior, o pip\ire sufleteasc\ a[a cum e
„mânc\rimea“ sufleteasc\ a îndr\gostirii, „sufletul bolnav
de râie“). O exprimare paradoxal\ a singur\t\]ii
omului este folosirea adverbului la plural [i a verbului
la singular: singuri acum... r\mân. Singuri sunt, pân\
l i t e r a t u r \
la urm\ omul, fiecare om în parte, [i Dumnezeul s\u,
dar, în viziunea lui Arghezi, lega]i în eternitate. Exist\
o reciprocitate a celor dou\ singur\t\]i, uman\ [i divin\,
care-[i corespund [i fac ca singur\tatea cu Dumnezeu s\
fie plural\.
Cel care a impus îns\ formula „între credin]\ [i t\gad\“
(f\r\ oscileaz\, care e adaus apocrif) este criticul {erban
Cioculescu. În volumul Introducere în poezia lui T.
Arghezi, capitolul dedicat poeziilor mistice argheziene
este intitulat Între credin]\ [i t\gad\. Ca toate „formulele
norocoase“, adic\ u[or de re]inut, cu priz\ la public, [i
aceasta a fost curând pervertit\, tocit\ [i pân\ la urm\
repetat\ în gol. Chiar dac\ la comentarea versului din
psalmul pe care-l parafrazeaz\, {erban Cioculescu vorbe[te,
de alminteri în treac\t, despre „c\utarea zadarnic\“, el
strecoar\ îns\ [i ideea contrar\: „Chiar când domin\
sentimentul îndoielii, nevoia credin]ei se afirm\ impetuoas\,
ca o recunoa[tere indirect\ a lui Dumnezeu, dup\
consolatorul cuvânt pascalian: Tu ne me chercherais pas
si tu ne me possédais“. De fapt fraza pascalian\ e
„Dieu – Console-toi: tu ne me chercherais pas si tu ne
m’avais trouvé“. Substitu]ia lui {erban Cioculescu, care
pune verbul a avea în locul lui a g\si d\ chiar un sens
mai puternic aser]iunii: Nu m-ai c\uta dac\ nu m-ai avea,
altfel spus dac\ n-a[ exista în tine. Nimic din toate acestea
n-a mai r\mas la cititorii mai noi: între credin]\ [i t\gad\
a devenit un cli[eu, vid ca oricare altul. Dac\ totu[i se
trece de repetarea papagaliceasc\, în genere interpretarea
e deformat\ (anii comuni[ti au contribuit la asta), iar
Arghezi devine un poet jum\tate credincios, jum\tate
necredincios.
Nimic mai departe de adev\rul scrisului arghezian.
În absolut tot ce scrie, poezie, proz\ sau
publicistic\, Arghezi îl are pe Dumnezeu al\turi.
În Rug\ciunea lui Coco din Bilete de papagal,
spune r\spicat c\ nu scrie nici m\car un rând
f\r\ s\ se roage înainte: Dumnezeule, puternicule
[i ginga[ule, au e[ti pas\re au e[ti gând, au e[ti stea
c\l\toare; au e[ti munte peste luceaf\r, au e[ti vis, au e[ti
f\r\ s\ fii, te ghicesc... Vino la mine cu vântul, vino cu
raza, vino cu vuetul lin al întunericului, din p\mânt,
din hold\, din foc [i din ghea]\, din mugetul vacilor [i
din scuturarea frunzelor, vino cu mor]ii, vino cu viii [i
cu cei ce nu vor fi...Vino [i ridic\-mi cuvintele, ca o
bolborosire fierbinte din fundul mâlului care m\ robe[te,
pân\ la fa]a undelor lucii de sus... Susul pur [i mâlul
apelor noastre suflete[ti sunt acelea[i ca în Psalm.
Un lucru e cert: nu t\g\duie[ti, nu conte[ti, nu negi
Inexistentul, te r\zboie[ti numai cu ceea ce exist\.
Paradoxal, pentru t\gad\ e nevoie de prezen]\, de credin]\.
Situându-se între credin]\ [i t\gad\, Arghezi face
parte, tocmai de aceea, dintre ferici]ii care cred f\r\ gre[
[i f\r\ sincope. Ferici]i cei care pot t\g\dui...
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 5

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
6
c o m e n t a r i i c r i t i c e
N
IMENI nu ar citi c\r]i de filozofie
dac\ n-ar sim]i c\ se alege cu ceva
de pe urma lor. Dac\ accep]i acest
lucru nu-]i r\mîne decît s\ afli
care anume e cî[tigul cu pricina.
Iar dac\ volumul asupra c\ruia
ne oprim e unul de doct\ desf\[urare
terminologic\ – scris într-un jargon
a c\rui dificultate descurajeaz\
pe jum\tate din cititori –, întrebarea
devine cu atît mai sîcîitoare. Ce
anume poate oferi o carte de strict\
[i arid\ alur\ lexical\ – cum
este cea a lui Jean-Luc Marion
– încît s\ existe un public cultivat
care s-o guste? Orice tent\ mali]ioas\ trebuie l\sat\ la
o parte. Nu e vorba de a rosti verdicte sarcastice pe
seama disciplinelor speculative, ci de a intui ce se petrece
în mintea unui om care le îndr\ge[te.
Oricît de desprins de realitate ar fi un amator de
filozofie, el r\mîne o fiin]\ profund egoist\: î[i urm\re[te
interesul cu înc\p\]înare. Asta înseamn\ c\ nu e dispus
s\ fac\ lucruri inutile. Iar dac\ sunt atî]ia oameni care
pot da unei lucr\ri de specula]ie filozofic\ o întrebuin]are
personal\, înseamn\ c\ acolo, în actul lecturii, se petrece
ceva folositor. Ca s\ afl\m care este acest folos,
cartea lui Jean-Luc Marion e cît se poate de nimerit\.
Ea este un excelent material de studiu, c\ci întrune[te
dou\ condi]ii fundamentale: 1) e scris\ în jargon abstract
[i 2) se sprijin\ pe tradi]ia cre[tin\.
Mesajul c\r]ii lui Marion poate fi rezumat astfel:
Dumnezeu, ca temei al lumii, este o instan]\ inaccesibil\
oamenilor: nu-l putem gîndi [i nici nu putem ajunge
la el în vreun fel. Inaccesibilitatea aceasta face ca
între noi, creaturile lui, [i el, creatorul nostru, s\ se ca[te
o distan]\ pe care nici o teologie [i nici o metafizic\
nu o pot acoperi. Exist\ o pr\pastie între noi [i el. O
ne[tiin]\ lucie. {i atunci, tot ce putem face e s\ compens\m
ne[tiin]a închipuindu-ni-l pe Dumnezeu în felurite
chipuri. Toate aceste chipuri sunt idoli, forme umane
de a concepe ceva non-uman, a[adar biete încerc\ri
de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul „idol“ nu
trebuie luat aici în sensul idolatru, ca form\ ilicit\ de
pre]uire a f\pturii în locul creatorului, ci mai curînd
în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibil\
prin care oamenii î[i reprezint\ elementul divin.
În acest caz, idolii pot fi reprezenta]i de icoane, [i
atunci avem de-a face cu butaforia simbolic\ a cultului
religios, sau pot fi descri[i cu ajutorul no]iunilor, [i
atunci avem de-a face cu teoriile teologico-filozofice.
De[i în prima situa]ie avem reprezent\ri, iar în a doua
avem concepte, în ambele avem de-a face cu aproxima]ii
neizbutite. Cum e fiin]a divin\ nu [tim, dar îi [tim idolii
pe care ni i-am f\cut din ea. {i astfel, idolul este ca o
treapt\ care, umplînd un gol, ne sugereaz\ distan]a care
ne desparte de Dumnezeu. Cum s-ar spune, idolul e
tot ce a g\sit omul în lips\ de altceva mai bun. Acest
faute de mieux metafizic e blestemul filozofiei: nu putem
vorbi de Dumnezeu decît repetînd întruna c\ nu [tim
nimic despre el.
Gîndul c\ toate modurile prin care vrem s\ în]elegem
fiin]a divin\ sînt idoli nu poate s\ nu ne de[tepte imboldul
de a ne dispensa de ele. C\ci dac\ fiecare doctrin\ e o
tentativ\ nereu[it\ de sesizare a Domnului, atunci s-o
l\s\m în plata lui. Numai c\, dac\ ne lep\d\m de ele,
c\dem iar\[i în golul de la început: reg\sim pr\pastia
ini]ial\ care ne separ\ de Dumnezeu. Pentru Marion,
deznod\mîntul acesta nu trebuie s\ ne descurajeze,
dimpotriv\: numai dup\ ce am m\turat drumul de
r\m\[itele [i vestigiile tradi]iei, vom putea s\ ne apropiem
de temeiul lumii. Altfel spus, ca s\ ne apuc\m de treab\,
trebuie mai întîi s\ facem cur\]enie. Concluzia paradoxal\
la care ajunge Marion este c\, întrucît Dumnezeu este
absolut, adic\ cu totul dezlegat de mintea noastr\, impasul
acesta e chiar punctul nostru de vedere asupra lui
Dumnezeu. „Ab-solutul desface leg\tura care îl leag\
de gîndirea noastr\. El se desface, [i de aici provine [i
înfrîngerea noastr\, care se acord\ în chip riguros cu
ab-solutul ca atare [i, în înfrîngerea ei, îl cinste[te.
Imposibilitatea de a gîndi în mod absolut de negînditul,
imposibilitate practic [i teoretic de neocolit, nu numai
c\ nu pune punct încerc\rii de a-l gîndi, ci autentific\
aceast\ încercare [i, într-un anumit sens, o inaugureaz\.
Confirmarea experimental\ a faptului c\ de negînditul
nu este iluzoriu const\ tocmai în faptul c\ gîndirea nu
reu[e[te s\-l gîndeasc\. Gîndirea se înt\re[te prin neputin]a
ei în fa]a celui de negîndit. Aceast\ neputin]\ îi
devine un prim refugiu [i o nou\ incitare. – Prin urmare,
afirm\m: nu numai c\ trebuie s\ rostim distan]a, dar
imposibilitatea de a o rosti ca pe un enun] oarecare o
atest\, [i chiar o împline[te. Ceea ce noi numim,
pu]in pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare
a discursului la acel ceva despre care este vorba.“ (p.
204)
Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic,
diagnosticul nu las\ loc de controverse: iat\ un autor
care, etalîndu-[i neputin]a, î[i face din ea un titlu de
mîndrie, ba chiar ajunge s\-[i priveasc\ neputin]a ca pe
sursa adev\ratei putin]e. Omul f\r\ bra] nu numai c\ î[i
simte bra]ul, dar chiar îl mi[c\, atîta doar c\ totul se
întîmpl\ pe planul gîndirii. O disciplin\ ai c\rei
adep]i î[i recunosc incapacitatea de a-l gîndi pe Dumnezeu
ar trebui s\-[i pun\ armele-n cui [i s\-[i declare falimentul.
În filozofie se întîmpl\ invers: falimentul e convertit în
triumf [i discursul se leag\ dezinvolt cu o poft\ lexical\
de zile mari: [i astfel filozofii încep s\ scrie cu o
Liturghia
filozofic\
Jean-Luc Marion, Idolul [[i ddistann]a, trad.
din francez\ de Tinca Prunea-Bretonnet [i
Daniela P\l\[an, control [tiin]ific de
Cristian Ciocan, Humanitas, 2007, 354 pag.
Jargonul filozofic are o func]ie liturgic\, credin]a
cititorului hr\nindu-se din concepte cu aceea[i
ardoare cu care un mirean, b\tînd m\t\nii în
timpul slujbei, se reculege cu evlavie.
verv\ infatigabil\ despre neputin]a de a-l gîndi pe
Dumnezeu. A[a c\, înt\rindu-se pe seama faptului c\,
neajutora]i cum sînt, î[i m\rturisesc neajutorarea, devin
dintr-o dat\ puternici: î[i braveaz\ infirmitatea preschimbînd-o
în virtute. {i astfel ciungii seam\n\ cu
schilozii c\rora m\rturisirea public\ a estropierii le d\
aripi, iar teoreticienii brodeaz\ pe band\ rulant\ contradic]ii:
urî]enia e adev\rata podoab\ a frumuse]ii,
minciuna e începutul adev\rului [i frica e pedala
declan[atoare a curajului, în timp ce gîndirea începe de
la neputin]a de a gîndi ceva, tot a[a cum, de vreme ce
[tii c\ despre Dumnezeu nu se poate scrie nimic, tresari
de uimire constatînd c\ totu[i s-a scris atît de mult.
Dac\ l\s\m la o parte tonul cinic al unei spontane
reac]ii de respingere, singura explica]ie pe care o avem
în privin]a faptului c\ genul acesta de filozofare are
un public fidel e una psihologic\: discursul speculativ
supravie]uie[te fiindc\ are efect. Sunt oameni care îi
simt nevoia [i îl degust\ la propriu.
Ei bine, în ce const\ efectul discursului speculativ?
În faptul c\ între]ine o dispozi]ie care nu se deosebe[te
prea mult de sensibilitatea religioas\ a credinciosului
din biseric\. Atîta doar c\, în acest caz, altarul [i naosul
las\ locul textelor tradi]iei [i [tiin]ei etimologiei. În
cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii
lexicale la care particip\ empatic: e ca [i cum ar lua
parte la un ritual de pe urma c\ruia se încarc\ cu o stare
de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice
al c\rei principal rost este acela de a-i hr\ni nevoia de
mister. Tocmai de aceea cele mai bune c\r]i filozofice
sunt suficient de obscure ca, prin chiar echivocul
premeditat al expresiilor folosite, s\ sugereze o enigm\
ce urmeaz\ s\ fie dezlegat\ în paginile lor. Am\nuntul
c\ volumul se încheie f\r\ ca autorul s\ rezolve vreo
enigm\ nu are importan]\: important este c\ senza]ia
de mister a fost creat\.
{i atunci ce deosebe[te un merg\tor la biseric\ de
un cititor de filozofie? Faptul c\ al doilea nu-[i poate
cultiva nevoia de mister pe cale obi[nuit\. Cu alte cuvinte,
od\jdiile preo]ilor oficiind misteriile tradi]ionale nu-l
mai satisfac. El vrea entit\]i subtile [i, de preferin]\,
nesensibile. El vrea concepte de factur\ abstract\, nu
pere]i întuneco[i [i nici bolboroseal\ de stran\. În
rest, ritualul la care particip\ e curat religios: un
ighemonicon tainic ale c\rui subîn]elesuri provoac\ un
veritabil fior de presim]ire a „dincolo“-ului. E un lucru
[tiu c\, acolo unde imagina]ia e confuz\, hr\nindu-se
din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelume[ti
înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmpl\ într-un tratat
speculativ: etalarea caden]at\ a unor od\jdii conceptuale
sugerînd existen]a unor misterii divine, dar ni[te misterii
la care nu po]i ajunge decît a[a, pe calea abstrac]iunilor,
etalarea aceasta isc\ o reverbera]ie fantasmatic\ ce merge
mîn\ în mîn\ cu credin]a propriu-zis\.
Ce înseamn\ asta? Un lucru foarte simplu: jargonul
filozofic are o func]ie liturgic\, credin]a cititorului
hr\nindu-se din concepte cu aceea[i ardoare cu care un
mirean, b\tînd m\t\nii în timpul slujbei, se reculege cu
evlavie. C\ cititorul de filozofie este prea rafinat ca s\
se mul]umeasc\ cu mirosul de t\mîie c\delni]at între
proscomidie [i euharistie este iar\[i un lucru secundar:
substratul tr\irii e acela[i, doar cauzele exterioare
care o declan[eaz\ sunt altele. Rug\ciunea e înlocuit\
cu citatul celebru, iar tainele biserice[ti las\ locul paradoxurilor
pe care filozofii le cultiv\ ca scop în sine,
dup\ un protocol ce aminte[te de sobrietatea hieratic\
a preotului din altar. Filozoful sluje[te la propriu,
atîta doar c\ n-o recunoa[te.
Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se
achit\ de oficiul divin sub forma incant\rii unor
aporii speculative. Urmarea este c\ francezul creeaz\
un univers de sine st\t\tor în care sunetul de org\ al
cuvintelor rezist\ prin conota]iile sugerate (adic\ prin
înc\rc\tura lor emo]ional\), iar nu prin denota]ii (prin
referin]a lor la realitate). A c\uta vreo leg\tur\ între
cuvintele lui Marion [i lumea real\ înseamn\ s\ te
str\duie[ti în van. De fapt autorul nici nu-[i propune
asta, cum nici un preot, atunci cînd î[i ]ine slujba, nu
pretinde c\ vorbe[te despre realitate. Lumea unei lucr\ri
de filozofie este autarhic\: nu are nevoie de realitate
pentru a exista. În schimb are nevoie de cititori care,
sub efectul unui ritual de degustare conceptual\, î[i scot
din laten]\ o sensibilitate religioas\.

Specialistul veritabil va fi – în aceast\
polarizare oarecum dictat\ – inconsecvent.
Iar electoratul s\u intelectual îl va urma, pe
un versant sau pe altul.
Les faux
monnayeurs
Mircea Anghelescu, Mistiffic]iunni. FFalsurri, ffarrse,
apocrriffe, ppasti[e, ppseudonnimme [[i aalte mmistiffica]ii
îînn lliterraturr\, Editura Compania, Bucure[ti,
2008, 208 pag.
AR FI, la rândul s\u, o mistific]iune gestul
critic de a considera recentul volum al
lui Mircea Anghelescu drept prima –
sau singura – lucrare autohton\ de istorie
literar\ perfect accesibil\ publicului
lipsit de preg\tire filologic\. Ba mai
mult decât atât, o mistific]iune tributar\,
ca atâtea altele de la pa[optism încoace,
unei uluitoare iluzii a voca]iei de întemeiere.
S\ deconstruim, a[adar, povestea,
f\r\ a [tirbi cu vreo f\râm\ certa importan]\
a c\r]ii purtând un asemenea titlu, deopotriv\ neobi[nuit
[i captivant. În chestiunea – destul de malformat\, ce
e drept, de calapodul exigen]elor sportive – pe care-o
reprezint\ întâietatea, e suficient s\ amintim, dintr-un
condei, m\car de câteva din studiile lui {tefan Cazimir
(Nu numai Caragiale, Caragiale fa]\ cu Kitschul sau
Alfabetul de tranzi]ie). Nu se citesc ele [i acum, a[a
erudite cum sunt, cu explozii de încântare? Nu sunt
ele în stare s\ preschimbe, la lectur\, orice amator onest
de picanterii lingvistice într-un împ\timit bovaric al
[tiin]elor umaniste?
Nu altul e traseul convertirii spontane a cititorului
în actualul caz al Mistific]iunilor publicate de Mircea
Anghelescu. Iar faptul nu are de ce s\ ne mire. A[a se
întâmpl\ de obicei când un istoric literar cu adev\rat
competent se decide s\ se joace cu imaginarul amorf
al publicului s\u virtual [i s\ speculeze ingenios ceea ce
acesta a[teapt\ în mod pasiv de câteva decenii. Adic\
forma de snobism înalt la care se raporteaz\, cel mai
frecvent, cei mai mul]i dintre cititori. Adic\, dac\ este
s\ fim corec]i, m\car din anii ’70 încoace, fenomenul
borgesian. Înso]it, evident, de numeroasele sale avataruri.
Care, f\r\ a putea fi puse în direct\ leg\tur\ cu opera
prozastic\ a argentinianului, se revendic\, marginal, din
ea. M\ gândesc, ferindu-m\ totu[i s\ comit acte de
lezmajestate, chiar la un Paolo Coelho sau un Dan Brown.
Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început
s\ nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului
al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscu]ii
geniali câ[tig\ prim-planul în dauna spadasinilor de elit\.
De]in\torii de manuscrise rarisime îi las\ în urm\ pe
aristocra]ii cu via]\ scindat\. Desigur, aici avem un
Borges citit în liter\ [i ignorat în adâncime. Dar, în totului
tot, îl avem.
Cine ar fi putut în]elege mai bine esen]a pur literar\
a unor atare devieri de la ordinea adev\rului (fie el
biografic sau bibliografic) decât un istoric literar format
chiar în perioada de emula]ie local\ a Fic]iunilor [i exersat
continuu în biblioteci, a[a cum e Mircea Anghelescu ?
Prejudecata aridit\]ii pove[tilor datate [i vechiul
cli[eu al istoriei literare ca domeniu mai degrab\
ursuz se spulber\. Cartea se cite[te pe ner\suflate [i
pentru c\ se ofer\ dintru-nceput unei asemenea grile
de lectur\: „Exist\ în toate culturile o zon\ de umbr\,
pu]in cunoscut\ marelui public [i chiar speciali[tilor, în
care se plaseaz\ o categorie de documente, de scrieri
greu de definit: pentru unii, cheie secret\ a unor episoade
oculte, înc\ neelucidate; pentru al]ii, un fel de rebut al
istoriei, texte care nu sunt ce par sau ceea ce au vrut s\
par\. La prima vedere, ele sunt doar compuneri apocrife,
falsuri, «mistific\ri». Ar fi deci texte c\rora cititorul
nu le poate acorda nici o încredere pentru c\ fie nu au
fost scrise de persoana c\reia i se atribuie, fie nu-i apar]in
epocii de la care se reclam\, fie con]in un alt element
care altereaz\ [i astfel anuleaz\ statutul invocat de regul\
în titlu sau pe ceea ce se nume[te «foaia de titlu» a operei,
tip\rite sau manuscrise, sau caracterul s\u legal, dac\
este vorba de un document oarecare. [...] În literatur\
îns\, mistific\rile nu sunt doar «altceva decât pretind»
s\ fie, ni[te contrafaceri care, o dat\ dovedite, î[i pierd
orice valoare. Pentru a putea în[ela gustul [i competen]a
unor cititori, fie [i numai pentru o clip\, aceste mistific\ri
– termenul francez superchérie e mai cuprinz\tor [i mai
sugestiv, având [i o nuan]\ de sfidare, de provocare –
trebuie s\ inspire prin ele însele încredere, s\ sugereze
calit\]i pe care le-ar avea [i originalul.“ (pag. 8)
Sau nu, sunt tentat s\ completez ultima fraz\ citat\.
Fiindc\ exist\, pe o scal\ în]esat\ de zeci de tonuri, dou\
tipuri de lectur\ ale unor asemenea texte de frontier\.
Una credul\ [i – surpriz\ ! – una dezinteresat\. Prima,
validând f\r\ precau]ii autenticitatea documentelor. Cea
de-a doua, preocupat\, pe urmele postmodernismului
livresc, numai [i numai de expresivitatea acestora. Ba
chiar exploatând energic orice firav\ posibilitate de fals,
în vederea unei noi articul\ri a contextului. Prima,
descinzând dintr-o eroare de calcul, dar men]inându-se
(prin urgen]a [i necesitatea depist\rii unui adev\r)
într-o paradigm\ [tiin]ific\. Cea de-a doua, aducând
cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi
constructive, hedoniste [i vivificante.
R\mâne de discutat unde se plaseaz\, statistic, op]iunea
publicului. Nu trebuie uitat c\, dac\ ignoran]a le este –
în linii generale – proprie cititorilor inocen]i, nevoia
de certitudini nu e numaidecât un blazon al celor aviza]i.
Cred c\ reparti]ia celor dou\ atitudini e cu atât mai dificil\
cu cât una dintre necunoscutele ecua]iei se plaseaz\,
în permanen]\, de cealalt\ parte a cli[eului. Specialistul
veritabil va fi – în aceast\ polarizare oarecum dictat\
– inconsecvent. Iar electoratul s\u intelectual îl va urma,
pe un versant sau pe altul.
{i în inten]ia, [i în alc\tuirea Mistific]iunilor, Mircea
Anghelescu rezolv\ dilema în favoarea sa. El introduce
rigoarea expertului în pledoaria de ap\rare – literar\ –
a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identific\.
Falsurile, farsele, apocrifele, pasti[ele, pseudonimele
sunt salvate de discreditul de care-au avut parte pân\ nu
demult, cel pu]in în spa]iul românesc. De la exemple
formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat
în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist
Caion sau falsa memorialistic\ genuin\ din Însemnarea
lui Dinicu Golescu) pe care le supune unui judicios
exerci]iu de reinterpretare [i pân\ la scrieri adesea
inaccesibile chiar [i cunosc\torilor (pretinsa cronic\ a
lui Huru, un contemporan al voievodului Drago[ sau
industria de mistificare pus\ la cale, în exilul s\u francez,
de Adrien Le Corbeau, pe numele s\u real Rudi Bernhaut),
inventarul se ramific\ parc\ de la sine. În sensul reformul\rii
unei tradi]ii a unor asemenea ludice – sau, alteori, meschine
– monede calpe.
S-ar cuveni insistat ceva mai mult asupra falsificatorului
de geniu care a fost Rudi Bernhaut. Nu pentru a narativiza
nepermis de mult o cronic\ ce nu [i-a propus s\ rezume,
ci pentru c\ aici mi se pare c\ st\ centrul de greutate al
c o m e n t a r i i c r i t i c e
unei c\r]i cu multe capitole care aspir\ la acest statut.
Plecat din România la sfâr[itul primului deceniu al
secolului trecut, se acomodeaz\ greu în Parisul pe care
inten]ionase s\-l cucereasc\, graviteaz\ f\r\ prea mare
succes în jurul unor autori consacra]i, pe care nu reu[e[te
s\-i conving\ [i de aten]ia c\rora beneficiaz\ numai
fragmentar. În sfâr[it, ideea de a compune, printr-o munc\
aproape maniacal\ [i cu rezultate de o neb\nuit\ veridicitate,
ipoteticele memorii ale unei doamne din intimitatea
lui Maupassant se dovede[te salutar\ pentru nefericitul
emigrant. Debutul va urma nu dup\ mult timp [i va fi
spectaculos: „Primul roman al fostului postulant apare
în 1922 la editorul care-l [i folosea ca func]ionar la
serviciul de expedi]ii, Fasquelle. Intitulat Le Gigantesque,
romanul este o parabol\ filozofic\ a scurgerii timpului,
a[a cum se reflect\, în existen]a milenar\ a unui Sequoia
gigantica, doborât în cele din urm\ de o for]\ superioar\:
un tr\snet îl face s\ ia foc [i-l ucide. Romanul a fost
primit cu un interes relativ în presa francez\, ceea ce
se reflect\, firesc, în chip exagerat, în sensibilitatea
autorului. Putem b\nui febrila a[teptare a consacr\rii
dup\ ecourile ce au p\truns în coresponden]a lui Adrien
Le Corbeau cu unul dintre pu]inii scriitori francezi
care-i manifest\ simpatie [i încredere, uitatul ast\zi
dramaturg [i romancier Saint-Georges de Bouhélier.“(pag.
155) Interesant, poate, mai mult decât alte detalii e faptul
c\ versiunea englez\ a c\r]ii îi apar]ine lui T.E. Lawrence,
aventurierul implicat în luptele din Peninsula Arab\,
autor – o [tim bine – al Celor [apte stâlpi ai în]elepciunii.
Bineîn]eles c\ lista lui Mircea Anghelescu e restrictiv\
[i minimal\. Bineîn]eles c\ se pot ad\uga, concentric,
câteva situa]ii de mistificare cel pu]in echivalente, ca
grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai
ca form\ de dialog intelectual elevat [i, în fapt, de
legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are
în fa]\ [ansa clar\ a unei cariere de circuit – ca în
legile electronicii – comutabil. Se deschide doar celor
care [tiu s\-l foloseasc\. De pild\ acelora care vor tr\i,
nu peste mult\ vreme, surpriza reg\sirii personalit\]ii
versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu
neverosimil\ [tiin]\ a am\nuntului de prozatorul Ion
Iovan.
Fin cunosc\tor al perioadei, Mircea Anghelescu îl
las\, bun\oar\, deoparte pe un romantic minor – complet
minor – ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). M\
întreb de ce, având în vedere c\ biografia acestuia,
asezonat\ de prieteni dup\ tiparul câtorva traduceri la
mod\ pe atunci, ar fi putut sus]ine cu cinste un capitol
al Mistific]iunilor ? B\nuiesc motivul [i confirm a[teptarea
implicit\ a autorului. Da, conceptul acesta e perfect valid.
{i da, el atrage magnetic, în sfera pe care-o delimiteaz\,
alte exemple. Remarcabile.
C|R}I
p r i m i t e
Constantin Bacalba[a, Bucure[tii de alt\dat\,
text integral, vol. I (1871–1884), vol. II (1885–1900),
vol. III (1901–1910), vol. IV (1910–1918), vol. V
(album foto, rezultat din colaborarea lui Mihai
Oroveanu, Mihai Manea [i a editorului Dan Petre
Popa), Bucure[ti, Ed. Albatros, 2007.
448+416+320+478+120 pag).
Nichita St\nescu, O pat\ de sânge care vorbe[te/
A bloodstain that speaks, edi]ie bilingv\, antologie
alc\tuit\ de Dionisie Duma, trad. în limba englez\
de Mike Fröhlich, prefa]\ de Liliana Ursu, edi]ia a
II-a, Gala]i, Ed. Pax Aura Mundi, 2008. 80 pag.
Bogdan O. Popescu, Poeme în loc de tutun,
primele zile ale l\satului de fumat împreun\ cu alte
speran]e, cu 11 ilustra]ii de Mihai Zgondoiu, Timi[oara,
Ed. Brumar, 2007. 104 pag.
Aurelia Corbeanu, Timp de patim\, Geam\nu,
Tiparg, 2008 (roman). 168 pag.
Florin Costinescu, Secunda etern\, poezii, cu
un cuvânt înainte de Eugen Negrici, Editura Muzeul
Literaturii Române, Bucure[ti, 2008, 250 p.
7
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
8
p o e z i e
miron
KIROPOL
22 decembrie 2006
Cheam\ jocul dup\ numele mitului,
Numai a[a se poate spune c\ e[ti.
Cheam\ ceea ce `n mintea uman\ e nimicul
Gratuitatea, hazardul,
{i totul `mprejur se va preface
~n aer subtil, `n fericirile copilului
Când arunc\ `n unde pietricele
{i vede `n pustiul celuilalt mal
O citadel\ a anticilor.
23 decembrie 2006
Piatr\ lins\ de apele de dinainte de `ntâia
z\mislire,
Ochi desprins dintr-un zeu,
Singurul bine ce r\mâne
~n mâna cer[etorului
Aproape de râul ce-[i pierde respira]ia
~n tumultul vârtejului
~n pieptul bâlbâind sl\bit
Ca `naintea sicriului rug\ciunea
De a fi:
Sunt ea `n cele mai ascunse
M\runtaie ale sale.
Atunci vine furtuna [i m\ suge
Din carne, din os [i din duh
Pân\ ce m\ rev\rs peste maluri
Despuind digurile de memorie.
{i bine e s\ ui]i chiar [i visul
C\ lacrima ]i-a fost mireas\.
25 decembrie 2006
Vine o lini[te turbat\
Din orice spa]iu d\ruit
Lacrima dac\ `[i arat\,
Oglind\ sie[i, pe cel ce a murit.
Vine un joc venit din spa]ii
Vizitate f\r\ corp,
Un alt `nceput al vie]ii
Un alt sfâr[it al mor]ii.
Locul ocupat `n carne se face
Podoab\ infinitului.
26 decembrie 2006
Love[te ziua trupul meu lovit.
Auzi-l cum nu se mai aude.
Lumina va mai sc\dea din prea pu]inul ei
P\n\ `n visul surpat,
Pân\ când `mi va vorbi
Cu coaja sfâ[iat\,
Iar ceea ce `mi va spune
Va fi t\cerea `ntâiului har,
~nflorirea ce din sfâ[iere z\misle[te.
*
Lumin\ din lumin\, vindecare din vindecare,
Inima bate dincolo de ea
~n ceea ce se zide[te abia:
Mân\ cu mi[c\ri visate de degete,
Ochi gata s\ se rostogoleasc\ din privire,
Unghii moarte `nfipte `n soare
Pentru a re`nv\]a fierbintele inimii.
Un laur `nl\n]uie fruntea despicat\.
Vezi, din orice v\zduh
E[ti cel chemat.
S\ ne `nchin\m prieteni, aur [i sfere
F\r\ sfâr[it `n f\r\ sfâr[it,
Miere pe gura Verbului
Ce ne vars\ `n gâtlejul p\s\rilor,
~n cantic tras afar\ din gu[\
De ciocurile puilor.
*
Aceast\ muzic\ e trupul f\cut coaj\
Din care ]â[ne[te cererea `n c\s\torie
A mugurilor `nconjura]i de tandre]ea
Ce râde [i plânge de bucuria desp\r]irii
de p\rin]i,
De cer [i p\mânt, pentru a deveni cer [i
p\mânt.
C\uta]i ceea ce nu mai este
~n ceea ce este,
C\ci se arat\ la fa]\
Sora mea ce mu[c\ din fructul dintâi,
Sânul meu r\mas `n al ei.
*
Singur\tate, ve[nic\ potrivnicie,
~mpotriva lacrimei [i `mpotriv\ mie,
Când m\ g\sesc f\r\ s\ fiu,
Poate ca form\ de `nger `n sicriu.
Gonit din mine [i n\scut din scrum,
Macera]ie a spiritelor din ieri pân\ acum;
Ah, flori care c\de]i ori drepte
V\ a[eza]i `n mor]ii de pe trepte,
~n ceea ce `n ei se `ntrupeaz\
Vampir, fantom\, Dumnezeu cui paz\?
Singur\tate, am\gire, har?
Arheologic trup vie]ii `i par.
Apoi, dac\ mai sunt, afla]i c\ am
Chipul gemând cu aburul pe geam,
{i ceea ce-mi r\mâne din figur\
Str\bate leacul, dar creat arsur\.
*
Sufletul meu, ceea ce mai tr\ie[te din tine
E `nceputul gloriei.
Deci r\mâi hohot de plâns `ntre suspine;
A[a, via]\ f\r\ moarte,
Se risipesc adunate vis peste vis florile.
{i altceva ce mai pot s\ spun
~n afara cuvintelor de nimeni sprijinite,
C\zut, ridicat de c\dere?
C\ am existat `ntâmpl\tor,
Nor devorat de alt nor,
Creat necreat rut
Prin sinea sa ce piere.
Privesc anticele popoare,
M\ las privit de ele.
Lacrima `nva]\ s\ zboare
Cu sarea ca piele.
*
Cuvintele fericirii
~mi stau pe buze,
Spune-mi o dat\ [i `nc\ o dat\
Minunile ascunse.
M\ voi preface
C\ nu le-am auzit.
A[a vei veni, pace
Rostit\ de mit.
Nimeni pe p\mânt
Nu ne-a uitat.
Suntem aceea[i carne,
Leac vinovat.
*
S\ nu râzi de mine,
S\ nu râzi prea tare,
S\ râzi floral
Ca o `ntrebare
A cerului când pe umerii
Omului cade
Cu stelele toate
Cu Dumnezeu `nf\[ate,
Cu `ngenuncherea ochilor
Ce nu mai v\d,
Cu `ngenuncherea
Auzului ce nu mai aude,
~n lumile goale,
Din cear\ f\cute.
Suflu peste ele [i le refac
Zân\ din ve[nic leac.
29 decembrie
Chiar [i mireasma are un fo[net cald,
Soarele `nve[mânt\ orice poart\,
Cel ce `n sine sinea lui [i-o poart\
Trece prin lume ca fald peste fald
De aripi desf\cute ca s\ ard\,
F\clii `ngr\m\dite sub o stea
Ce-i cânt\ numele din zeu `n zeu
Pân\ `n secunda devenit\ cea de pe urm\,
Chemat\ z\mislire.
*
Hölderlin: Asupra mor]ii unui copil:
Proprie copiilor frumuse]ea se cere,
D\ruire a Domnului r\sfrângerii;
Au ca el odihn\ [i t\cere,
Lucru pentru care sunt l\uda]i [i `ngerii.
*
Acolo unde lumina `[i are locul na[terii
Vin pe lume pentru a lua har
Din toate [i mai ales din mine,
C\ci `mi sunt dat,
{i sunt dar celui ce m\ con]ine:
Copil [i `nceput, sfâr[it [i eternitate.
1 ianuarie 2007
Se desf\[oar\ `n sare a[teptarea
~naintea zidului, se vede
Dincolo gr\dina, abia un ram
Din când `n când plute[te.
Ceva supracelest a copt `n sev\
{i iat\ p\mântul peste mor]i a pleznit
Cu zbucium de strig\te cântate.
Nu mai e mult pân\ la ve[tile
A tot ceea ce din carne
Devine duh, stele [i fire de iarb\:
Ve[mânt pentru `ncoronare.
2 ianuarie 2007
M\ redau mie `nsumi
Nem\rginit sfâ[iere,
Punct chemat `n punct chemat
Din care curg toate circonferin]ele
~n mine deasupra a[trilor [i `n ei.
Cât\ dorin]\ de a fi prin a nu fi,
De a nu r\mâne om `n carne,
Cuvânt degustat [i respins,
Astfel ne iubim din corp `n corp,
Din ceea ce am fost `n ceea ce suntem.
*
C\ te-am visat, prin vis erai pierdut\,
Un nimic fosforescent.
Prea mult buzele mele l-au rostit.
Acum `i spun c\ t\cerea `i d\ via]\.
Toate lucrurile vor fi nori
Ce [i-au `nchipuit c\ sunt corp.
4 ianuarie 2007
M\ aflu singur `n comun sfâr[it,
Nu se aude decât mirajul infinitului
Ce-mi sufl\ peste chip.
Zile tocmite cu cerul se desfat\
Ca limbile moarte nepovestite de nori.
M\ aflu ca un cerc vr\jit
~nconjurând p\mântul.
M\ spun `n vis, trec prin zicerea umbrelor.
Focul mi-e hran\ pân\ când
Oasele scrumite ale tuturor oamenilor
Renasc din m\duva mea
Pe un p\mânt de regi.
*
Spune-mi c\ am `nviat
Mai `nainte de a fi c\zut `n moarte,
Tu, Doamne ce e[ti fericirea lacrimei
{i bucuria celui ce sus]ine cerul
Cu gemetele lumilor disp\rute
Pentru a se face har.
Vecine trompete de `ngeri
{i flaute `naripate
Vestesc un con]inut
De Cantic devorator de zborul abisului
Tandru cu cel pustiit.
5 ianuarie 2007
Cuvântul se a[eaz\ pe ornamente
Cu ve[ti de copii,
Adulmec\ cerul cu vocale, silabe,
Viziuni mai vechi decât cerul,
Miracol e carnea când se `ntoarce
C\tre privirea celui ce o iube[te
Recreat\ `n semne sacre,
~n cuvinte rostite chiar nerostite.
*
Lumina zilei geme vinovat\
Peste chipul ce a tr\it pe culmea
Dus\ la vale.
Câte stânci s-au rostogolit `n pr\pastie,
Au acoperit drumul
De la o ve[nicie la alta!
Nimeni nu are timp s\-[i aduc\ aminte
De c\derea lor `n care oameni
{i fort\re]e au `ncetat s\ fie.
Chiar dac\ azi p\mântul e leag\n
Unui sfâr[it geam\n.

Erau peisajul [i atmosfera unui
Pa[te de la noi, c\zut
`nt`mpl\tor ceva mai t`rziu,
spre sf`r[itul lui aprilie.
TROPICE SURÂZ|TOARE
Î
N }|RILE CATOLICE, Pa[tele a
fost dintotdeuna o s\rb\toare mai
important\ decât Cr\ciunul: dac\
acesta din urm\ celebreaz\ o na[tere,
deci o virtualitate – na[terea celui
promis secole la r`nd, dar despre
care nu se [tia `nc\ nimic – s\rb\toarea
prim\verii marcheaz\ o `nviere,
adic\ un miracol. Na[terea este la
r`ndul ei un miracol, dar un miracol
petrecut de miliarde de ori; cel al `nvierii `nseamn\
`ns\ eveniment fondator, `nceput de istorie. S\rb\torirea
intens\ [i emo]ional\ a Pa[telui s-a instaurat
`n toate ]\rile cre[tine ale Europei.
Dar `n Brazilia? Dar `n America de Sud? Dac\
lu\m `n serios statisticile, aproape 85% din popula]ie
ar fi aici catolic\, ba chiar catolic-practicant\.
Ateismul [i agnosticismul par s\ fie, tot dup\
statistici, ca [i absente. {i totu[i, atmosfera pascal\
`n sens european a lipsit `n Brazilia lui martie 2008
aproape cu totul, de[i clima ar fi trebuit s\ ajute
la producerea iluziei: o atmosfer\ ca la `nceputul
verii europene, ploi dese [i c\ldu]e urmate de cer
senin intens, mare de flori `n copaci [i pe p\mânt,
parfum discret `n aer. Erau peisajul [i atmosfera
unui Pa[te de la noi, c\zut `nt`mpl\tor ceva mai
t`rziu, spre sf`r[itul lui aprilie. ~n Brazilia nu era
nici pe departe prim\var\, ci doar un fel de toamn\
luminoas\, `nsorit\ [i `nflorit\ la maximum. Pe c`t
de intens tr\iesc brazilienii Cr\ciunul, la peste
treizeci de grade Celsius, `n profuziune vegetal\,
pe c`t de atent `[i construiesc ei, cu mijloace locale,
simbolurile iernii [i ale s\rb\torii (de la z\pad\
artificial\ [i Mo[ Cr\ciun la milioane de brazi
`mpodobi]i), pe at`t de inexplicabil `ntorc ei spatele
Europei `n momentul festivit\]ii pascale. La Pa[te,
ei nu mai sunt fiii dep\rta]i ai Vechiului Continent,
ci oameni ai Lumii Noi, ai unei lumi construite
dup\ alt\ m\sur\. La Pa[te, ei nu tr\iesc ~nvierea
[i minunea `nceputului, ci tr\iesc aproape exclusiv
Patimile M`ntuitorului; nu celebreaz\ `nnoirea
lumii, ci se apleac\, obsesiv, asupra chinurilor
cristice din S\pt\m`na Mare, ref\c`nd cu fervoare,
la nesf`r[it, Via Crucis. Exist\, f\r\ `ndoial\, [i o
festivitate de tip european, cu liturghii solemne de
duminic\, oameni elegan]i merg`nd la slujb\, biserici
`mpodobite cu mii de flori; dar ea atinge doar infima
p\tur\ suprapus\ din marile ora[e. Pentru c\, `n
Brazilia profund\, lucrurile se petrec cu totul altfel.
Acolo suferin]a face parte din cotidian [i de
aceea s\rb\toarea Pa[telui cap\t\ propor]ii de
spectacol s`ngeros. Exist\ sute de comunit\]i citadine
[i rurale unde etapele drumului crucii sunt ref\cute
`n Vinerea Mare scrupulos, cu aten]ie special\
acordat\ chinului fizic, durerii [i exasper\rii.
Particip\ mii de oameni – de cele mai multe ori
`ntr-o t\cere morm`ntal\: actorii improviza]i,
interpre]i ai principalelor personaje din tragedia
judec\rii [i r\stignirii lui Isus, sunt oameni notabili
ai satului ori cartierului, cet\]eni proeminen]i sau
persoane cu talent dramatic recunoscut; mul]imea
locuitorilor ]ine s\ participe la spectacolul improvizat
m\car ca simpli anonimi, dar ca anonimi ce tr\iesc
cu tot sufletul nara]iunea evanghelic\; grani]a dintre
participan]ii la acest auto religios [i publicul
aflat de o parte [i de alta a drumului pe care Isus,
cu crucea `n spate, este t`r`t sub lovituri, se [terge
cur`nd: b\rba]ii, femeile [i copiii de pe margine nu
mai [tiu dac\ se afl\ acolo ca spectatori ori ca actori.
Dup\ ore de peregrinare chinuitoare, cortegiul
Pa[te
brazilian
ajunge la locul R\stignirii: e situat de obicei pe o
`n\l]ime, `n fa]a unui zid ruinat. Crucificarea expune
toate suferin]ele fizice posibile [i cap\t\ uneori
accente at`t de autentice, `nc`t filme artistice pe
aceea[i tem\ (precum cel al lui Pasollini din
urm\ cu c`teva decenii) par ast\zi mai degrab\
edulcorate `n compara]ie cu spectacolul live ce are
loc `n sute de localit\]i braziliene. ~n unele ]\ri
(slav\ Domnului c\ Brazilia nu e dintre ele), bietul
interpret al lui Isus e biciuit de-a binelea, s`ngele
care curge e s`nge adev\rat, ba uneori se procedeaz\
chiar [i la un fel de crucific\ri veritabile. ~n America
de Sud asemenea excese nu exist\; `ns\ o parte din
suferin]a Calvarului este aici voluntar [i con[tient
asumat\ de mari mase de oameni, tocmai pentru
c\ suferin]a continu\ s\ fie teribil de prezent\ `n
aceast\ margine a lumii. Pa[tele, ca eveniment al
calendarului, se concentreaz\ `n Vinerea Mare.
Dup\ ce trece printr-o asemenea traum\, popula]iei
locale nu-i mai r\m`ne destul\ energie pentru a
celebra cu prea mult fast s\rb\toarea de duminic\.
Hybris-ul a ac]ionat `ntr-adev\r r\scolitor. Asist`nd
la spectacolele populare din S\pt\m`na Mare
`nscenate `n America de Sud, `ncepi s\ `n]elegi
ce va fi `nsemnat tragedia greac\, reprezentat\ `n
secolul V `nainte de Cristos, care era starea de spirit
a spectatorului atenian pus s\ urm\reasc\ `nt`mpl\rile
zeilor [i ale eroilor, cu nefericirile c\rora se identifica
integral.
A doua zi de Pa[te, `n Brazilia se lucreaz\ dup\
program normal, ca `ntr-o zi obi[nuit\. {colile
`[i reiau cursurile f\r\ s\ fi beneficiat de vreo
vacan]\. S-ar zice c\ emo]iile intense i-au obosit
`n asemenea m\sur\ pe credincio[i, `nc`t ei reintr\
aproape cu pl\cere `n rutina cotidian\.
FF oooto:: IIonn CCCUU CCCU
l i t e r a t u r \
Ob`r[iile mele-s
`ntr-un flutur...
Obîr[iile mele-s într-un flutur,
M\ trag din pîlcuri de ciuperci c-otrav\,
Îns\ nurlii; izvoare-mi duc pe tav\
Dulci genealogii ce-n începuturi
Raiul îl au, cu [erpi[ori [i-arhangheli,
{i-un pom stufos cu mere cît încape,
Bost\n\rii, r\zoare de sparanghel,
Legume somnoroase dînd din pleoape,
M\rar pustiu pîn\-l atingi cu sînii,
Fîntîn\ grea de rou\ cînd te-apleci
Cu genele s\-i mîngîi ape reci,
C\tre amurg, la spartul s\pt\mînii.
C\ci ne-mpletim iubirea printre steve,
Privi]i de-un Dumnezeu f\r\delege
Ce spaima,-n bun\tatea-i, ne-n]elege...
Fototeca
României literare
Radu Cosa[u, Constantin }oiu – 1992
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 9

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
10
l i t e r a t u r \
ULTIMUL CITITOR
în limba român\...
Lui Gheorghe Grigurcu
PRIN SECOLUL 33 (XXXIII – cu cifre
romane...), în Republica Moldova, sau,
posibil, în România, ba chiar, nu este
exclus, în România Mare-bis – nimeni
nu poate [ti ce [i cum se va întâmpla
pân\ atunci în – h\t! – hatul secolului
33, încât urma[ii no[tri se pot trezi chiar
cu toate teritoriile întregite în cadrul
Europei Unite cu Statele Unite ale
Americii sau chiar cu cele dou\ Americi,
de sud [i de nord, plus Cuba, Triunghiul
Bermudelor, – ca s\ nu excludem din calcul Eurasia
[i China, în special, – astfel c\ nu sunt în zadar pledoariile
noastre prezente pentru un dimpreun\-a-fi...
Dar s-ar p\rea c\ o luar\m pe pârtia unui alt subiect,
dramatic, stringent non-stop, dar totu[i – altul, fa]\
de inten]ia ini]ial\ a nara]iunii prezente, în desf\[urare
sub ochii domniilor voastre... Numai c\ nu se poate
desf\[ura sub ochii dumneavoastr\, dac\, asemeni
personajului care iat\-iat\ apare peste câteva rânduri de
text – în text, sunte]i de asemenea din secolul 33... De
ce nu se poate?... Pentru c\ problema, ecua]ia e urm\toarea:
în acel secol 33, în ]\rile, uniunile sau comunit\]ile pe
care încerc s\ le presupun, s\ le conturez, tr\ia – aten]ie!
– un cititor în limba român\. Ceilal]i, concet\]eni sau
con-continentali, con-intercontinentali-interplanetari
etc. (deja în lume ap\ruser\ multe no]iuni noi, în
dependen]\ de modelele, modula]iile [i tribula]iile
politice, statale, etnice [.a.m.d.); a[adar, ceilal]i îl
considerau pe acest unic cititor din Moldova, România
sau... (vezi textul de mai sus) un pic cam ie[it de pe fix.
Dar, m\ gr\besc s\-i dau dreptate cititorului, – nu era
a[a, ie[it-s\rit: pur [i simplu, omul era extrem de
legat de lectur\, ca într-un basm foarte vechi, de prin
secolele 27-29, poate, când, cic\, mai citeau înc\
pân\ [i fata babei [i fata mo[neagului, [i F\t-Frumos [i
Ileana Cosânzeana, Me[terul Manole [i Ana, pre[edintele
]\rii [i unii politicieni etcetera. A[adar, era un ins de
mod\ veche, antic\, s-ar putea spune, homerian\, chiar
Inegalabilul
Marin Mincu
ÎN REVISTA Cafeneaua literar\ nr. 3/ 2008, Virgil
Diaconu relateaz\, p\truns de importan]a momentului,
o întâlnire a lui Marin Mincu cu studen]ii de la
Universitatea Pite[ti, prilejuit\ de lansarea volumului
s\u O panoram\ critic\ a poeziei române[ti din
secolul al dou\zecilea.
C\lin Vlasie, care figureaz\ în antologie la sec]iunea
Textuali[ti. Postmoderni, a prezentat – conform relat\rii
lui Virgil Diaconu – în termeni entuzia[ti antologia,
considerând-o complet\, întrucât „acord\ aten]ie
textualismului“ (nu neap\rat lui C\lin Vlasie). Dup\
opinia (dezinteresat\) a lui C\lin Vlasie, „azi nici nu se
poate imagina o enciclopedie a poeziei române[ti f\r\
textualism“.
Acela[i C\lin Vlasie salut\ faptul c\ antologia
(enciclopedia, panorama) începe cu Macedonski „pentru
c\ el este deschiz\torul poeziei moderne, nu Eminescu“.
Nu conteaz\ faptul c\ o antologie a poeziei române[ti
din secolul dou\zeci nu avea cum s\ înceap\ cu Eminescu
(care, potrivit unor surse demne de încredere, a tr\it
în secolul nou\sprezece). Important este c\ Marin Mincu
nu a optat pentru Eminescu.
„{tim – explic\ Virgil Diaconu – c\ pentru C\lin
dac\, din cauza orbirii, Homer nu putea nici s\ scrie,
nici s\ citeasc\.
Îns\ româna[ul nostru citea! Se înc\p\]âna s\ citeasc\.
Acolo, în peste 12 secole de aici înainte! Nu, nu s-ar
fi putut spune c\ are atingere cu ie[itul de pe fix – liceul
l-a terminat aproape cu eminen]\, a participat la olimpiada
interna]ional\ a elevilor cititori (înc\), unde, din vreo
50 de state, se g\sir\ doar vreo 21 de concuren]i. Mergea
bine [i la Universitate, îns\ de acolo, prin anul trei, fu
exmatriculat: un coleg de c\min l-a turnat c\, nop]ile,
cite[te sub plapum\ la lumina unei lanterne!
Dar, în fine, chiar [i cu studii universitare incomplete,
s-a descurcat. {i-a procurat un avion supersonic,
astfel c\, dac\ ai casei îl cic\lesc c\ cite[te [i cite[te [i
tot cite[te, lectorul acesta ciudat zboar\ aiurea, într-un
loc numai de el [tiut, unde se mai poate citi în relativ\
lini[te. Oricum, familia o poate între]ine din citit –
din reclam\ de genul: „Vizita]i Chi[in\ul! Printre alte
curiozit\]i, v\ ve]i întâlni cu omul care mai cite[te!
Întâlnirea – cu bilete pl\tite“.
În mare, totul e ca la oamenii obi[nui]i. Numai c\,
– m\ rog, – chestia asta cu cititul... îl deosebea. Îl...
retro-particulariza. Radical. De ceilal]i. Asta e: îi pl\cea
s\ citeasc\. {i nu, colea, o or\-dou\ pe an, sau, hai s\
zicem, pe lun\, ci – devora carte dup\ carte. Minu]ios,
atent, f\r\ grab\ citea.
Când cineva se plângea c\ el stric\ aspectul general
al societ\]ii, autorit\]ile constatau, oarecum ab\tute:
„Ar putea fi [i mai r\u... L\sa]i-l în pace...“ {i de ce
n-ar fi fost l\sat? În pace. Nu bârfea pe nimeni, nu turna
la CNSAS; când era chemat la [coal\, c\, m\ rog,
unul din cei cincisprezece copii ai s\i a comis cine
[tie ce abatere de la regulament, – se ducea. Frecventa
adun\rile p\rinte[ti. La 1 martie, le d\ruia m\r]i[oare
alor casei, la 8 – flori so]iei. Pe 1 decembrie se
prindea în hora unirii pe podul de peste Prut care,
spre fericirea noastr\, nu devenise apa sâmbetei.
Ei, dar asta e (buba), – devora, rând pe rând, c\r]i
din bibliotecile ce mai r\m\seser\ pe ici-colea în
ora[. Ni[te... r\m\[i]e, bibliotecile... Nimeni-]ipenie în
ele, ci doar gardianul. Nici vorb\ de director, bibliografi,
bibliotecari – nimeni, ci doar gardianul.
I se mai imput\ c\ nimeni nu mai în]elege ce fel
de c\r]i cite[te el. „Române[ti“, le spune calm. „P\i [i
noi suntem români, de ce nu în]elegem?“ Ce s\ le
r\spund\?... {i el – cite[te române[te, înc\; precum [i
ceilal]i cona]ionali ai s\i, vorbe[te o alt\ limb\. Esperanto,
se pare, sau, poate, înc\ englez\... Nu e frivol a presupune
– [i chinez\... Sau – hindi... Astfel c\, repet, în române[te
Vlasie, Eminescu nu este nici cel pu]in un poet
minor: «Eminescu este idiotul na]ional» – declar\ el
într-un interviu cu Daniel Corbu în revista Feed back
nr. 2/ 2005.“ Nu [tiam chiar to]i c\ pentru C\lin
Vlasie Eminescu este idiotul na]ional. De acum înainte
îns\ vom [ti. {i vom [ti, implicit, [i cine este idiotul
jude]ean.
Alte fraze r\sun\toare notate de Virgil Diaconu:
„Aceast\ carte este o biblie a poeziei române[ti din
secolul al XX-lea. În str\in\tate ar produce senza]ie,
pentru c\ poezia româneasc\ este cu mult peste
poezia str\in\ – francez\, german\, italian\, american\.“;
„Peste antologia lui Mincu nu se poate trece. Ea este sinteza
unei epoci spirituale. Putem uita tot ce a f\cut Mincu,
dar aceast\ antologie nu o putem uita. Nici Manolescu,
nici Simion nu puteau face o antologie ca asta.“
Câteva comentarii:
Ni se aduce la cuno[tin]\ c\ antologia-enciclopediapanorama
este de fapt o biblie... S\ sper\m c\ aceast\
calificare reprezint\ ultima ad\ugire la fi[a ei de identitate.
În str\in\tate, antologia-enciclopedia-panoramabiblia
ar produce senza]ie... Bineîn]eles. Pe str\zile
Parisului simpatizan]ii poeziei lui Macedonski ar s\rb\tori
în delir victoria repurtat\ împotriva celor ce au r\mas
fanii poeziei lui Eminescu. Iar la Londra mii de tineri
ar saluta, cu focuri de artificii [i petarde, prezen]a lui
C\lin Vlasie în sec]iunea Textuali[ti. Postmoderni.
Poezia româneasc\ este cu mult peste poezia str\in\
– francez\, german\, italian\, american\... Reiese din
aceast\ apreciere c\, în timpul s\u liber, C\lin Vlasie
a citit toat\ poezia francez\, toat\ poezia german\, toat\
poezia italian\ [i toat\ poezia american\. Trebuie s\-i
corect\m îns\ entuziasmul anun]ându-l c\ poezia albanez\
este cu mult peste poezia româneasc\ [i c\ poezia bulgar\
este cu mult peste poezia albanez\.
Peste antologia lui Marin Mincu nu se poate trece...
Sigur c\ nu se trece. Cine ar avea curaj?
Cum se vede
literatura român\
din perspectiva
secolului 33...
cite[te numai el, pe când ceilal]i 11 milioane de cona]ionali
– atâ]ia mai erau potrivit ultimului recens\mânt, din
anul 3233... – nu.
Cite[te, cite[te, cite[te, apoi strânge cu acurate]e
volumele r\v\[ite, le a[eaz\ frumu[el în raft – Doamne,
– raft! – ce arhaism! Papur\ Vod\, nu altceva! Dup\
care se întinde în pat [i viseaz\ cu ochii miji]i.
Cuprins de euforie. Bine c\ a strâns c\r]ile de pe du[umele
– s\ nu se împiedice de ele vreun gâgâlici din familie,
unul din mai recen]ii veni]i pe lume. {i pe lun\, s-ar
putea spune. Pentru c\, în familie, ei to]i, p\rin]i [i copii,
[i-au f\cut un scop din a aduna o sum\ necesar\
pentru a pl\ti 17 locuri – racheta ful – pentru o excursie
în lun\. Astfel c\, pe de o parte, ai casei se str\duie s\
nu-i prea arate iritarea lor, când îl v\d c\ cite[te sau
vin turi[ti de aiurea, îmbulzindu-se în casa lor, s\
vad\ cum t\ticul e absorbit de lectur\. V\ spuneam doar
chestia aia cu reclama: „Vizita]i Chi[in\ul! Ve]i vedea
un român care cite[te! Vederea – cu bilet de intrare“.
Numai c\ nu a fost s\ ajung\ [i el în lun\... Din
cel mai banal motiv: pur [i simplu, s-a pr\p\dit...
A început s\ vad\ prost cu un ochi. Apoi cu cel\lalt.
So]ia îi zice, hai în vizit\ la oculist. Iar acesta, doctorul,
era chiar unul din rudele lor îndep\rtate. S-au salutat,
apoi a luat loc în fotoliu, oculistul a pus o lumin\,
alta, a luat microscopul, oglinzi, lup\ [i altele, s-a por\it
mult cu ruda sa important\, cititorul nostru, mândria
noastr\ etnic\ din secolul 33, îns\ dup\ o or\ de studiu,
cercetare, diagnosticare suspin\ adânc, poate c\ chiar
dureros, spunând doar atât: „Nu mai e nimic de f\cut...“
Auzind astea, cititorul – ba]! – o d\ în infarct! {i chiar
moare...
El se temea nespus de tare de oculi[ti. C\-i vor spune
odat\ c\ nu-i mai pot reîntoarce vedere. Deci, c\ nu
va mai putea citi. Precum i se [i întâmplase în fotoliul
rudei sale îndep\rtate. (Poate c\ chiar de pe alt\ planet\...)
Da, se temea de oculi[ti.
Dar cine nu se teme de ei. Da, da, chiar mai mult
decât de stomatologi se tem! Pentru c\ nu este echivalent\
scoaterea unui dinte cu scoaterea unui o...!!!...chi!!!
Leo BUTNARU
P.S. Bineîn]eles, ave]i dreptate în ceea ce v\ gândi]i:
într-adev\r, pe piatra sa de mormânt fu scris, simplu:
„Ultimul cititor în limba român\“.
Vizitarea mormântului era [i ea pe baz\ de bilete.
Astfel c\ familia r\mas\ în urma sa nu o ducea deloc r\u...
Putem uita tot ce a f\cut Mincu, dar aceast\ antologie
nu o putem uita... Problema este c\ nu putem uita tot
ce a f\cut Mincu.
Nici Manolescu, nici Simion nu puteau face o antologie
ca asta... Este adev\rat, Marin Mincu nu poate fi egalat.
De altfel, printr-o coinciden]\, [i Marin Mincu are
despre sine p\reri favorabile. Reproducem în continuare
– de data aceasta f\r\ s\ mai coment\m – extrase din
declara]iile sale, a[a cum le-a consemnat Virgil Diaconu.
Iar dac\ unele dintre ele ne fac s\ izbucnim în râs,
vina nu este a lui Marin Mincu, ci a noastr\, pentru c\
nu avem sim]ul m\re]iei:
„Poate c\ în bibliografia obligatorie a studen]ilor
de la Litere profesorii Universit\]ii pite[tene vor introduce
[i c\r]ile mele.“;
„Nu s-a spus c\ sunt scriitor bilingv.“;
„Sunt primul produs al culturii române[ti calificat
în Occident.“;
„În receptarea critic\ româneasc\ a poeziei sunt trei
mari etape. Prima este aceea a lui Titu Maiorescu. [...]
A doua faz\ de receptare critic\ a poeziei este
Istoria... lui G. C\linescu. [...] A treia etap\ critic\
este Panorama... aceasta.“;
„Cartea cuprinde 94 de poe]i. Cine nu este aici nu
este important.“;
„Singurul critic român e Manolescu. Dar faptul c\
i-am criticat metoda m-a costat absen]a din Istoria... lui.
S\-i spui lui Niki (c\tre C\lin Vlasie, care urmeaz\ s\
editeze Istoria... lui Manolescu) c\ limbajul lui critic
a r\mas la fel de urechist.“
Problema e dac\ are sau nu ureche muzical\. Pe
de alt\ parte, r\mâne o enigm\ de unde [tie Marin Mincu
c\ este absent într-o istorie aflat\ înc\ în lucru.
În ceea ce ne prive[te, îl asigur\m c\ este prezent
într-o istorie a umorului involuntar românesc la care
lucr\m în momentul de fa]\.
Alex. {TEF|NESCU

Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bun\ tradi]ie a marii proze
ob]inute prin acumularea [i filtrarea de mici istorii, biografii,
destine umane. Aceast\ filia]ie se vede mai clar în Sonata
pentru acordeon, cronica unei familii [i a unui mediu proletar.
Flac\ra
Ro[ie
Radu Aldulescu, SSonnata ppenntrru aacorrdeonn,
edi]ia a II-a, Editura Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 2008, 384 p.
A
EXISTAT, în primii ani
postrevolu]ionari, un interval gol al
recept\rii critice profesioniste [i
sistematice. Între momentul retragerii
din oficiul de cronicari a ultimilor
„mohicani“ din genera]ia ’60 (1991-
1993) [i cel al apari]iei unei noi
promo]ii de comentatori (1997-2000)
se observ\ un no man’s land care
s-ar fi cuvenit gestionat de c\tre
„optzeci[ti“ [i „nou\zeci[ti“. Dac\ ace[tia n-ar fi avut
alte preocupa]iuni, de bun\ seam\ mai importante...
Era în fond miza lor s\ urm\reasc\ o literatur\, în
sfâr[it, sc\pat\ din chingile cenzurii [i care începuse
deja s\ produc\ proz\ [i poezie pe stoc. {i aceasta
fiindc\, în pofida ignoran]ilor [i cârtitorilor care „nu
în]eleg“ rostul [i rolul criticii, operele lirice [i prozastice
nu pot respira f\r\ ea. În acei ani romantici ai exploziei
de tip\rituri, scriitorii cu adev\rat buni s-au pierdut
în plutonul miilor de veleitari – un fel de amestec
inform, de past\ din care criticii de meserie ar fi trebuit
s\-i extrag\.
Este [i cazul lui Radu Aldulescu, autor care nu
a reu[it s\ debuteze editorial înainte de Revolu]ie,
iar când a f\cut-o, în 1993, n-a prea mai avut pe cine
s\ impresioneze. N-a prea mai fost cine s\-l citeasc\
[i s\-l analizeze, de[i prozatorul primise Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru un prim [i splendid roman:
Sonata pentru acordeon. Deficitul de imagine al acestui
romancier pursânge (nici mai mult, dar nici mai pu]in
decât atât) este cu siguran]\ remediabil, dar el a avut
drept cauze caren]ele ori dezinteresul criticilor,
nicidecum hibe ale c\r]ilor sale. Solide la propriu
[i la figurat, dense [i totodat\ trepidante, cinematografice
în sensul bun al termenului, scrise cu o veritabil\ art\
compozi]ional\ [i stilistic\, aceste romane de sute de
pagini publicate, în ultimii cincisprezece ani, î[i
a[teapt\ înc\ lectorii. Inclusiv pe cei ce se prezint\
drept critici literari [i care afirm\ – sancta simplicitas!
– c\ n-au citit nimic de Radu Aldulescu.
Gurile rele, de serviciile c\rora niciodat\ nu ne
putem lipsi, i-au [i lipit scriitorului „nou\zecist“ o
etichet\: un autor cu vân\, dar scriind numai din talent
[i din „redarea“ numeroaselor experien]e de via]\
prin care a trecut. Un prozator f\r\ cultur\, f\r\ cap
teoretic, f\r\ manier\, care boxeaz\ la nesfâr[it între
corzile romanelor sale, fug\rindu-[i dintr-un col] în
altul personajele. Nu g\sim la el pic de intertextualitate,
de[i biografism ar fi: [i înc\ din abunden]\. Mi se par
realmente amuzante astfel de obiec]ii, din seria celor
care i-au fost aduse, în alt\ epoc\ literar\, [i lui Marin
Preda (cum poate s\ înjure de mam\ un asistent la
Filozofie, fie el [i „cel mai iubit dintre p\mânteni“?).
Fiindc\ se confund\, din candoare sau în mod voit,
eul creator cu eul biografic; [i romanul realist-obiectiv,
cu cel postmodern, autoreferen]ial [i metatextual
(„doricul“ cu „corinticul“, în termenii lui Nicolae
Manolescu).
Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bun\ tradi]ie
a marii proze ob]inute prin acumularea [i filtrarea de
mici istorii, biografii, destine umane. Aceast\ filia]ie
se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica
unei familii [i a unui mediu proletar f\cut\ prin
juxtapunere [i compactare epic\. În Amantul Coliv\resei,
ca [i în Istoria eroilor dintr-un ]inut de verdea]\ [i
r\coare, perspectiva se l\rge[te treptat, în spa]iu [i
în timp, prin cercuri concentrice având în centrul
configurator un personaj-cheie. Utilizând cu dexteritate
[i în mod creativ stilul indirect liber [i pe cel direct
legat, alternând persoanele gramaticale [i înf\]i[ând
„eroii“ din exterior sau dinl\untrul lor, autorul face
s\ creasc\ volumul [i complexitatea unor fic]iuni
sprijinite pe câte o ax\ narativ\ [i caracterologic\.
Ponderea faptelor, structura obiectiv\ a lumii epice
sunt, a[adar, marcate [i influen]ate de psihologia,
morala [i comportamentul unui subiect, precum în
romanul „ionic“ (de[i f\r\ extrema solipsist\ de acolo).
În Istoria eroilor..., subiectul, în aceast\ accep]iune,
este un scriitor, Aurel Golea, iar subiectele subiectului,
ca s\ zic a[a, sunt existen]ele altora [i via]a sa.
În Sonata pentru acordeon, perspectiva fluctueaz\,
fiind „ocupat\“, succesiv, de o pluralitate de euri care
vor s\ se manifeste [i s\ se exprime. Fra]ii vitregi
Marian [i Gelu Dei apar în scene în care se pune
reflectorul pe ei, un observator atent, scormonitor
f\când naveta [i intermediind la nesfâr[it între noi [i
personaje. De regul\, acestea se individualizeaz\ [i
devin pregnante prin vorbele, tonul, gestica, mimica,
faptele [i înjur\turile colorate, captate vizual [i auditiv,
ca în proza comportamentist\. Apar îns\ [i infiltr\ri
în interiorul con[tiin]ei lor, flash-uri ce lumineaz\
deodat\ gânduri profunde, lacunar exprimate,
sentimente înc\ ascunse, obsesii care îi macin\ pe
sub aparen]a de b\ie]i duri, de Ferentari. Vezi, pare
c\ ne avertizeaz\ prozatorul, folosindu-se cu subtilitate
de ubicuit\]ile ori altern\rile naratoriale; gânde[tete
numai, înt\re[te el, vorbind atât cu lectorul relaxat,
cât [i cu personajul istovit de „ocna de via]\“. Ai zice,
revine vocea supracon[tiin]ei, c\utând aproxim\ri [i
echival\ri cât mai adecvate pentru a exprima – în
acest mod colocvial – ceea ce e atât de greu exprimabil:
r\bdarea pe care protagonistul din edenul socialist
[i-o pierde încetul cu încetul, speran]ele care îi
lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picare[ti din proza lui
Radu Aldulescu, care tot schimb\ locul pentru a
c o m e n t a r i i c r i t i c e
schimba odat\ „norocul“, nu apar în acest cadru.
Cu excep]ia unui Pitic mare cartofor, pe care to]i îl
caut\, dar nimeni (dintre mili]ieni, securi[ti, activi[ti)
nu-l poate g\si, personajele sunt aici blocate,
legate cu lan]uri de mediul lor familial [i profesional.
Au venit [i s-au în[urubat aici, la cap\tul Bucure[tilor,
angajându-se [i muncind pe brânci în vreun depou
sau o fabric\. Ciocioana, mama fra]ilor Dei, cu un
nume desprins parc\ dintr-un film neorealist
italian, lucreaz\ toat\ ziua la band\, la Flac\ra Ro[ie,
unde va munci apoi [i Nina, fiica sa, [i probabil
urma[ele urma[elor ei... Marian, în iadul depoului
s\u, aproape c\ nu se mai distinge din canalele
„înnoroiate cu flegm\ de motorin\ amestecat\ cu ulei
[i ap\“, fiind zilnic tocat de compresoarele locomotivelor
electrice. {omerii nu au un program fix, dar presteaz\
activit\]i alternative nu mai pu]in solicitante. Curvele
(ca Mantiliza) preacurvesc. Sectoristul Piroteal\ vine
regulat s\-[i ia tainul. Un boxer ca Gigi Bombonaru,
cu cât repurteaz\ mai multe victorii, cu atât ia mai
mul]i pumni în cap. Un co[ciugar bate suta de ani,
tot încropind co[ciuge. La rândul s\u, cizmarul Gic\
Dei, \l b\trân din familia ramificat\ sub ochii no[tri,
îi ]ine practic pe to]i: mam\ [i so]ie, copii [i nepo]i.
Romanul este în bun\ m\sur\ static, fiindc\ aceast\
lume proletar\ e legat\ [i fixat\ de noua glie, a Statului.
Casele vor fi demolate [i înlocuite de blocuri, cur]ile
vor disp\rea, p\s\rile, purceii, mieii vor lua conturul
fluid al viselor de oameni cu foamea-n gât, pierzând
tot mai mult timp la cozi tot mai dese. Imobilismul
mediului scanat [i radiografiat de romancier se datoreaz\
îns\, dup\ cum vom vedea, nu numai ingineriei [i
planific\rii sociale (cu clasa muncitoare, chipurile,
în postur\ conduc\toare), ci [i unei repetitivit\]i
biologice, la nivelul diferitelor genera]ii. Cu diferen]ele
de rigoare, tot mai [terse pe m\sur\ ce romanul
avanseaz\, copiii vor reitera gre[elile p\rin]ilor [i vor
retr\i, când va veni vremea, dramele lor. Sistemul
socio-economic, regimul politic [i, pe de alt\ parte,
legile implacabile ale eredit\]ii îi vor aduce pe
junii de azi exact în punctul de perspectiv\ [i de
suferin]\ al tinerilor de ieri; [i b\trânilor de mâine.
Interpretez în exces romanul? Marian Dei îl tr\ie[te,
ca [i p\rin]ii lui, pe propria piele: „În toamn\ se
mutaser\ din camera lor închiriat\, tot aici în cartier,
la cap\tul dinspre Pia]a Ferentari al str\zii Trompetului.
Nu erau Gelu [i Nina, iar el avea cinci ani; cizmarul
care st\tea cu Mamaivana îi luase de un an [i ceva
pe el [i pe mama, întâi în c\m\ru]a aia [i pe urm\
aici; îi era tat\ de-acum [i oricum n-avea s\-[i afle
altul vreodat\, [i i-a mai r\mas viu în memorie mirosul
de istovire al acelor seri, când t\ticu [i mama aproape
c\ picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele
lor se estompau în pâlpâiala de vis a l\mpii cu gaz,
ce au f\cut [i ce-ar mai fi de f\cut, saci de ciment [i
suluri de carton [i c\r\mid\ de cump\rat, rate la
mobil\ [i rate la îmbr\c\minte“ (p. 78). Dup\ treizeci
de ani, spre finele romanului [i pe una dintre turnantele
epuizante ale vie]ii sale în cerc, fostul copil [i exciclistul
campion la juniori are exact acelea[i st\ri.
Oboseal\, disperare, grea]\: „Nici pe el nu-l prea
auzise plângându-se, de[i se întâmpla s\ amâne s\ se
duc\ la veceu din pricin\ c\ are treab\ pân\ peste cap
sau e prea murdar pe mâini pentru astfel de îndeletniciri,
de[i avea un salariu mai mic cu aproape o mie de
lei decât al ei. Doar c\-l vedea mai mereu ostenit în
ultima vreme, mai spunea câteodat\ c\-l dor oasele
de parc\ ar fi b\tut, [i când venea de la lucru adormea
înainte s\ apuce s\ m\nânce. Ostenise[i, pesemne.
Prea timpuriu, dac\ faci socoteala anilor pe degete.
N-ai decât s-o duci a[a mult [i bine, s\ te la[i dus,
a[a cum to]i se las\ du[i.“ (pp. 340-341)
{i totu[i, ce se petrece, care sunt întâmpl\rile din
acest roman-cronic\ al unui perimetru strâmt [i
criogenizat? Se întâmpl\ multe.
(va urma)
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 11

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
12
c o m e n t a r i i c r i t i c e
A
RE DREPTATE din capul locului
Sorin Lavric. Aîncerca s\ vorbe[ti
azi, în România, despre legionari
la un mod pe cît cu putin]\ obiectiv
înseamn\ a-]i aprinde paie în cap.
Cînd nu e de-a dreptul tabuizat\,
tema e sortit\ unei trat\ri unilaterale,
cu o puternic\, pîn\ la deturnare,
tent\ afectiv\, cu o concluzie
dinainte stabilit\, ilustrînd o pozi]ie
politic\ sau alta : „Ori ne a[ez\m
obstina]i în raza unor verdicte obtuze [i simplificatoare,
ori alunec\m într-o simpatie frenetic\ [i nostalgic\, o
simpatie care, m\rind nea[teptat propor]iile fenomenului,
împrumut\ un ton elegiac de prohod istoric. În ambele
situa]ii, distan]a optim\ în fa]a temei dezb\tute e
ratat\. Perspectiva lipse[te, iar putin]a de a vorbi cu o
minim\ adecvare despre fenomenul legionar piere“. Întratît
de pasional\ e atmosfera ce înconjoar\ fenomenul
istoric cu pricina, încît pîn\ [i plasarea cercet\torului
într-un „spa]iu neutru“, al înregistr\rii evenimentelor,
nu e scutit\ de suspiciunea unei tenden]iozit\]i mascate,
a unui odios partizanat disimulat. {i totu[i nu putem
trece cu vederea la nesfîr[it ori a eticheta rudimentar
faptul c\ am avut a face cu o mi[care de mas\, care a
cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care
trei mai semnificative, dup\ aprecierea lui Mircea
Vulc\nescu, con]inut\ în scrierea sa dedicat\ lui Nae
Ionescu: „În mi[carea G\rzii de Fier au venit s\ fuzioneze,
cu timpul, mai mult sau mai pu]in trainic, cel pu]in trei
straturi diferite: grupul mic al conduc\torilor de la-nceput,
provenit din extrema dreapt\ a mi[c\rii studen]e[ti, apoi
grupul, mai mare, al micii burghezii încercate de concuren]a
evreiasc\ [i-n sfîr[it grupul mai larg al muncitorimii
atrase de tendin]ele sociale de stînga ale mi[c\rii. Acestor
trei grupuri le-ar trebui ad\ugat [i grupul r\zle] al
aristocra]ilor [i intelectualilor, nemul]umi]i de pozi]ia
lor în societate, c\ut\tori ai unei noi a[ez\ri în cadrul
na]iunii“. Fire[te, fiecare din aceste entit\]i [i-a conturat
o figur\ distinct\, [i-a urm\rit obiectivele imanente în
cuprinsul mi[c\rii, „sco]înd-o pe nesim]ite din f\ga[ul
ei ini]ial [i îndemnînd-o, cu sau f\r\ voia conduc\torilor
ei, spre orient\ri pe care ace[tia nu le b\nuiau la început“.
Prezen]a unei serii de intelectuali de elit\ precum Mircea
Eliade, Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulc\nescu,
Radu Gyr, Aron Cotru[, Horia Stamatu, Mihail Polihroniade,
Haig [i Ar[avir Acterian, Sextil Pu[cariu, Ion Barbu,
P.P. Panaitescu, Drago[ Protopopescu, Ernest Bernea
ca [i inspiratorul multora dintre ace[tia, Nae Ionescu,
nu face decît s\ indice complexitatea fenomenului. S\
fi fost to]i ace[tia ni[te primejdio[i fanatici, ni[te incurabili
obseda]i, ni[te penibili r\t\ci]i? Empatia lor de dreapta
s\ fi anulat meritele lor, s\-i fi compromis pentru totdeauna?
E suficient s\ rostim sentin]e prefabricate, s\ azvîrlim
anateme pe urmele propagandei comuniste care mixa în
furoarea sa negativ\ adev\rul [i minciuna, binele [i r\ul,
valoarea [i nonvaloarea, pentru a da na[tere la un produs
de întrebuin]are obligatorie? Spre deosebire de
fascism [i de nazism, legionarismul nu a avut un punct
de plecare preponderent politic, ci unul spiritual,
declarîndu-[i ]eluri educative, pe un fundal regenerator
în raport cu politicianismul oneros, cu afacerismul
parazitar al interbelicului. Iat\ cuvintele lui Noica: „Sînt
oameni care, în judecata lor, au r\mas în urm\ cu anii:
ei în]eleg legionarismul ca o mi[care politic\ sau chiar
haiduceasc\, în loc s-o vad\ drept una spiritual\, adic\
interiorizat\ [i n\zuind c\tre forme de via]\ cre[tin\. E
adev\rat, pot fi [i dintre legionari unii care au r\mas la
mentalitatea politic\ sau la cea haiduceasc\. Dar ei
sînt întîrzia]ii mi[c\rii, sau atunci structural inap]i spre
a progresa odat\ cu ea. De aceea, nu judeca]i mi[carea
dup\ cei care nu stau decît la periferia ei, ci dup\ cei
buni, care n\zuiesc s\ fie înc\ mai buni [i stau ca atare
în inima ei. Dac\ ve]i spune: am v\zut un legionar f\cînd
cutare ac]iune nevrednic\ – nu ve]i în]elege ce este de
în]eles. Cînd îns\ ve]i vedea – [i-l ve]i vedea – un legionar
care înc\ nu e mul]umit de sine, atunci ve]i fi v\zut ceva
din Legiunea îns\[i“. Ne d\m seama de vulnerabilitatea
actual\ a unor atari aser]iuni, care cu u[urin]\ pot fi
abordate într-o cheie parodic\. {i totu[i nu exist\ deosebire
între legionarismul incipient, dominat de Corneliu Zelea
Codreanu, [i cel degenerat în violen]e vindicative, din
NOICA
între
extreme
Sorin Lavric, Noica [[i mmi[carrea llegionnarr\,
Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2007, 316 pag.
etapa Horia Sima, între membrii ideali[ti ai mi[c\rii, de
la preo]ii [i înv\]\torii din mediul rural, de la muncitorii
oropsi]i, de la periferiile marilor ora[e, la intelectualii
de vîrf ai ]\rii [i indivizii încrîncena]i care s-au dedat
la asasinate? Legionarul, precizeaz\ Sorin Lavric, a
alc\tuit postura tragic\ a unor oameni ce au dorit cu
ardoare s\ întrupeze un ideal religios, „mîntuirea neamului“,
apelînd, regretabil, la instrumentele politicii. Psihologia
sa mesianic\ a e[uat în fatala confuzie dintre mistic\ [i
ac]iune, ducînd la anularea sim]ului ce separ\ ideologia
de fapte. Plecînd de la principii nobile, c\m\[ile verzi
au ajuns a fi o „întrupare a R\ului“, printr-o grav\ dereglare
de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura
viziunea etic-religioas\ cu ajutorul pîrghiilor vie]ii civile.
Legionarul e un halucinat al ideii pîn\ la înc\lcarea
limitelor admisibile de regulile competi]iei sociale, un
vizionar derapat ce comaseaz\ obiectul contempla]iei
cu realitatea: „Legionarul nu mai tr\ie[te printre oameni,
ci tr\ie[te printre idei [i icoane sau, mai bine zis, s\vîr[e[te
fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate,
[i nu cînt\ririi rezultatului ac]iunii“. Orizontul spiritual,
de o deschidere (iluzorie) f\r\ precedent, era seduc\tor.
Mircea Eliade scria entuziasmat: „În nicio parte a lumii,
ast\zi oamenii nu-[i propun un scop atît de pu]in lumesc,
atît de spiritual. Numai în a[a-numitul Grup de la Oxford
se mai sper\ ast\zi într-o salvare a Europei prin cre[tinism.
Dar nici acolo nu s-a pomenit un jur\mînt atît de
aspru, un jur\mînt aproape c\lug\resc“. Gazetarul Noica
de la Buna Vestire [i de la Radio era aservit unei asemenea
st\ri de spirit întrucît nu gîndea ideologic, ci tr\ia ideologic,
î[i ideologiza via]a. Îl va fi atras [i aspectul ini]iaticritualic
al manifest\rilor c\m\[ilor verzi, tr\s\tura lor
de sumbru cavalerism, cu tent\ medieval\, ce dorea a
respecta un „cod al onoarei“ pe care-l semnala [i Alexandru
Paleologu (nicadorii [i decemvirii s-au predat benevol
autorit\]ilor, dup\ execu]iile comise, ceea ce, s\ recunoa[tem,
nu e un gest de toate zilele). Din nefericire, un
avertisment pe care-l lansa Noica sun\ ambiguu: „Tot
nu sim]i]i c\ binele vine din\untru? Tot nu vede]i c\
binele Legiunii e s\ ne fac\ mai buni – [i abia dup\ aceea
vor r\s\ri faptele bune? Cum crede]i c\ pot cre[te flori
dac\ sufletul nostru este înc\ împietrit în necredin]\ [i
rele? Legiunea nu poate face decît dou\ lucruri: sau s\
însufle]easc\ [i s\ transforme în bine inimile noastre,
ale celor mul]i, fa]\ de care binele nu se poate face decît
cu pu]intelul, cum spunea profesorul acela; sau, dac\
nu vom fi vrednici, Legiunea va trebui s\ fac\ binele
cu sila; cu poli]ia“. Acest bine f\cut cu „poli]ia“, cu for]a
includea un abuz: cel de-a trece de la ceea ce î]i po]i trasa
ca program de via]\ personal la un program extins asupra
colectivit\]ii. Aci apare excesul fundamentalist cu valen]e
criminale care a marcat dezastrul unei mi[c\ri izvorîte
din înalte principii, închizînd un cerc demonic. Dac\
doctrina legionar\ prevedea lupta împotriva corup]iei,
a unui sistem democratic mistificat, slujitorii s\i au ajuns
a lupta cu armele adversarilor lor, a substitui un [ir de
abuzuri cu altul, ilustrînd contrariul propov\duirii cu
ardent\ înc\rc\tur\ sufleteasc\ a lui Noica: „România
nu se afla sub har, remarc\ Sorin Lavric, iar legionarii,
departe de a fi înfrico[\tor de buni, reu[iser\ în acele
zile s\ fie însp\imînt\tor de r\i. Spectrul acestor crime
îi va urm\ri pe legionari de-a lungul întregii lor istorii,
iar propaganda comunist\ va [ti s\ exploateze atît de
bine faptele acestea, încît memoria românilor asociaz\
automat imaginea legionarilor cu crimele din luna
noiembrie 1940“. E corect sau nu? Oricum, „dintre toate
crimele pe care le-au s\vîr[it partidele politice pe
scena interbelic\ româneasc\, singurele care ]î[nesc
de la sine în mintea noastr\ sînt cele ale legionarilor“.
Într-adev\r, se uit\ terorismul de stat al lui Carol al II-lea
[i al unora dintre politicienii apropia]i acestuia, care s-a
soldat cu mult mai multe victime decît cele ce pot fi puse
în seama legionarilor [i care, neîndoios, a provocat riposta
lor. Nu se cuvine s\ privim situa]ia pe ambele-i versante?
Nu e cazul s\ stabilim o leg\tur\ cauzal\, o logic\, oricît
de sîngeroas\, a conexiunii evenimentelor? „Chiar dac\
legionarii au s\vîr[it mai pu]ine crime decît adversarii
lor, memoria selectiv\ a posterit\]ii a re]inut faptul c\
numai legionarii au fost criminali [i, lucru mult mai grav,
c\ tot ei au introdus violen]a pe scena politic\ interbelic\“.
Demonizarea unei singure tabere nu are cum s\ slujeasc\
adev\rul istoric [i, desigur, nu echivaleaz\ cu o total\
justificare a celeilalte tabere. S\ st\m strîmb [i s\ judec\m
drept. Pentru f\r\delegile lor, unele abominabile, legionarii
au primit o tripl\ pedeaps\, din partea lui Carol al II-lea,
a lui Antonescu [i a comuni[tilor, multe mii dintre ei
pierind pe frontul de Est unde au fost trimi[i inten]ionat
în linia întîi. Au fost sanc]iona]i cu vîrf [i îndesat. Pentru
fiecare crim\ pe care au s\vîr[it-o c\m\[ile verzi, au
pierit m\car cîteva zeci din rîndul lor. Comparativ,
c\peteniile, tor]ionarii, propagandi[tii totalitarismului
comunist n-au primit nici 0,1 la sut\ din aceea[i pedeaps\!
Unii din exponen]ii sistemului comunist se mai afl\ în
Parlamentul României, suflînd în trîmbi]ele lor retardate,
iar al]ii apar cu non[alan]\ pe micul ecran, între ei [i
un faimos general stigmatizat de aportul s\u la terorism.
Dac\, Doamne fere[te, cineva ar cuteza s\ vorbeasc\
la un post de televiziune despre „p\r]ile bune“ ale Legiunii
n-ar izbucni un scandal care ar trece dincolo de grani]ele
]\rii? Nu cumva din acest dezechilibru moral, generator
al unei con[tiin]e înc\rcate, provine m\car în parte
stînjenirea noastr\ de a consacra o discu]ie liber\
legionarismului, analizei [i explicit\rii resorturilor sale,
ducînd, dup\ cum afirm\ Sorin Lavric, la „o ratare a
înse[i esen]ei acestui fenomen cu urm\ri atît de tragice
pentru istoria noastr\“? Din p\cate, aplic\m înc\ celor dou\
extremisme, de stînga [i de dreapta, m\suri diferite.
(va urma)

Eugen Simion [i Nicolae Manolescu au fost
prezen]i la Bra[ov, în zilele de 17 [i 18
aprilie. Au ascultat cu stoicism comunic\rile
prezentate de studen]i [i profesori.
Ce s-a
întâmplat
de curând
la Bra[ov?
A
NDREI BODIU, poet, prozator [i
critic bine cunoscut, decanul Facult\]ii
de Litere din Bra[ov, a creat un eveniment
al vie]ii universitare române[ti:
Colocviul Na]ional Universitar
de Literatur\ Român\ Contemporan\,
aflat în acest an la a patra edi]ie.
Consemnându-l publicistic, îmi fac
datoria de martor [i participant.
Merit\ semnalat ca atare în presa
cultural\, pentru c\ el înseamn\ un
prilej de comunicare a vie]ii academice (de obicei,
închistat\ [i imobil\, conservatoare în sens r\u) cu
actualitatea cea mai vie [i mai dinamic\ (indiferent\
spa]iilor aulice), un mod fericit de intersectare a dou\
sfere intelectuale ce trebuie, necesarmente, s\ se stimuleze
reciproc. Fiind eu însumi implicat ca profesor în via]a
universitar\, observ c\ este din ce în ce mai obsedat\,
în mod dispropor]ionat, de probleme privitoare la
asigurarea condi]iilor de desf\[urare a procesului de
înv\]\mânt (ce ar trebui s\ fie secundare): rentabilizarea
economic\, acreditarea programelor de studiu, adaptarea
la sistemul Bologna, cu licen]a ob]inut\ în trei ani [i
studii de masterat în al]i doi (ca liceul în dou\ trepte).
Dificult\]ile/obsesiile financiare, administrative [i
curriculare ocup\ aproape tot timpul unui universitar
interesat de reform\. Trecerea la sistemul Bologna
este una dintre cele mai mari prostii ale înv\]\mântului
superior românesc, prostie acoperit\ sub denumirea
de reform\ sau compatibilizare european\. E o
situa]ie care ar merita o discu]ie separat\: dac\ aceast\
transformare a adus vreun profit studen]ilor, profesorilor,
înv\]\mântului [i societ\]ii române[ti. Meritul lui Andrei
Bodiu este cu atât mai mare cu cât a reu[it s\ se sustrag\
acestor probleme sterile ale unei reforme de dragul
reformei [i s\ implice înv\]\mântul filologic în dinamica
valorilor literare actuale. Aceast\ implicare înseamn\
punerea fa]\ în fa]\ a trei factori: studen]ii (cititori [i
speciali[ti în formare, parte din publicul receptor),
profesorii (ca formatori de opinie [i de competen]e
estetice, intermediarii unei rela]ii) [i scriitorii (creatorii
de valori, în c\utare de public [i exege]i). Intr\ astfel
în joc termenii unei pie]e de idei [i de interpret\ri, câ]iva
dintre factorii decisivi ai unei consacr\ri, ai dobândirii
sau ai men]inerii unui prestigiu, ai unui rang axiologic.
Cu alte cuvinte, un colocviu na]ional universitar de
literatur\ român\ contemporan\, dac\ este bine gândit
[i bine organizat cum este cel ini]iat de Andrei Bodiu,
particip\ la fenomenul viu al consacr\rii unor valori
durabile. Subiec]ii anilor anteriori au fost: Mircea Horia
Simionescu [i Emil Brumaru (aprilie 2006), Ana Blandiana
[i Gabriela Adame[teanu (martie 2007) [i, anul trecut,
postum, Gheorghe Cr\ciun (decembrie 2007).
Invita]ia din acest an a cuprins urm\toarele informa]ii
(o dau, cu toate detaliile, în întregime, de[i evenimentul
a trecut, ca pe un document de istorie literar\, ce-i va
putea face invidio[i pe cei care nu au participat):
Uniiversiitatea TTransiilvaniia BBra[ov
60 dde aanii dde îînv\]\mâânt ssuperiior
Colocviiul NNa]iional UUniiversiitar dde LLiiteratur\
Româân\ CContemporan\,
edii]iia aa IIV-aa,
Bra[ov, 117-118 aapriiliie 22008
Dimensiunea original\ a înv\]\mântului universitar
filologic la Bra[ov a fost, înc\ de la creare, prezen]a la
catedr\ a unor importan]i scriitori [i critici literari români.
Gheorghe Cr\ciun, Alexandru Mu[ina, Romulus Bucur,
Ovidiu Moceanu, Caius Dobrescu, Cornel Moraru,
Al. Cistelecan, Virgil Podoab\, Mihai Ignat au predat
[i predau la Literele bra[ovene.
În plus, cu timpul, Literele bra[ovene au dezvoltat,
pe lîng\ o puternic\ dimensiune [tiin]ific\, eviden]iat\
prin volume de studii [i proiecte de cercetare na]ionale
[i interna]ionale, [i una care a urm\rit s\ dezvolte
creativitatea literar\ a studen]ilor. Aceast\ dimensiune
s-a materializat prin publicarea, mai ales în ultimii
ani, a unui num\r impresionant de c\r]i apar]inând
autorilor tineri bra[oveni.
S-au format, de-a lungul anilor, la Bra[ov: poetul
[i dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar [i prozatorul
Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Clive], criticul
[i istoricul literar Adrian L\c\tu[, poetul [i criticul literar
Mihai Oprea, prozatorii Dan }\ranu [i Mihail Tomulescu,
prozatoarele {tefania Mihalache, Adriana B\rbat, Ina
Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca
Andriescu, C\t\lina Stoica, Mihaela Bîja, criticii literari
Georgeta Moarc\s [i Evelina Oprea.
Consider\m astfel c\ Bra[ovul a reu[it [i va reu[i s\
fie gazda potrivit\ a unei manifest\ri interna]ionale
dedicate literaturii române contemporane, manifestare
care s\ aduc\ împreun\ studen]i, profesori [i invita]i
speciali din toate centrele universitare din România, dar
[i din str\in\tate.
Succesul edi]iilor de pân\ acum ne îndeamn\ s\
credem c\ putem deveni, împreun\, creatorii unei tradi]ii
academice de autentic\ anvergur\.
A patra edi]ie a colocviului va dezbate operele a
dou\ mari personalit\]i ale lumii culturale române[ti
contemporane, criticii Eugen Simion [i Nicolae Manolescu.
Ambii autori sunt invita]i speciali ai Colocviului [i [iau
anun]at deja, în principiu, prezen]a la manifestare.
Joi, 17 aprilie, va avea loc sesiunea de deschidere
a Colocviului, precum [i sesiunea de comunic\ri a
studen]ilor care-[i vor sus]ine lucr\rile în cele dou\
sec]iuni:
Eugen SSiimiion, ccriitiic [[ii iistoriic lliiterar, ddar [[ii aautor dde
jjurnal;
Niicolae MManolescu, ccriitiic [[ii iistoriic lliiterar.
Cele mai bune lucr\ri ale studen]ilor vor fi premiate
de organizatori la propunerea juriilor celor dou\ sec]iuni.
Vineri va avea loc sesiunea de comunic\ri a profesorilor.
În func]ie de înscrieri [i de prezen]a invita]ilor
speciali ai manifest\rii, vom ad\uga la program [i dou\
c o m e n t a r i i c r i t i c e
dezbateri pe temele literaturii române contemporane.
La lucr\ri este invitat un cadru didactic [i doi studen]i
din fiecare centru universitar unde exist\ specializarea
limba [i literatura român\. Studen]ii participan]i vor
fi înscri[i unul la prima sec]iune, cel\lalt la a doua. Este
admis\ [i participarea masteranzilor în limita celor dou\
locuri propuse de organizatori.
Facultatea noastr\ asigur\ masa [i cazarea invita]ilor
speciali, studen]ilor [i profesorilor participan]i.
Participan]ii sînt ruga]i s\ anun]e, pîn\ în 11
aprilie 2008, data [i ora sosirii la Bra[ov.
Rug\m centrele universitare s\ selecteze studen]ii
participan]i [i s\ ne comunice pîn\ în 28 martie 2008
titlurile comunic\rilor profesorului [i studen]ilor pe
adresa de e-mail: andrei_bodiu@yahoo.com sau pe
adresa po[tal\ Universitatea „Transilvania“ din Bra[ov,
Facultatea de Litere, B-dul Eroilor nr. 29, Bra[ov. Detalii
se pot ob]ine [i la numerele de telefon 0268/474059 sau
0745/475662.
Maniifestarea eeste iinclus\ îîn pprogramul „„Uniiversiitatea
Transiilvaniia BBra[ov –– 660 dde aanii dde îînv\]\mâânt ssuperiior“.
Decan,
Prof. dr. Andrei Bodiu
Cu un tic al istoricilor literari, a[ zice c\ documentul
nu mai are nevoie de comentarii. Totu[i, are. În
primul rând, trebuie s\ spun c\ acest colocviu chiar a
avut loc [i nu am consemnat aici doar un proiect. Eugen
Simion [i Nicolae Manolescu au fost prezen]i la Bra[ov,
în zilele de 17 [i 18 aprilie. Au ascultat cu stoicism
comunic\rile prezentate de studen]i, câte 15 la fiecare
sec]iune, [i comunic\rile prezentate de profesori în plenul
colocviului (Sanda Cordo[, Caius Dobrescu, Gheorghe
Manolache, George Achim, Vasile Spiridon, Andrei
Grigor, Rodica Ilie, Angelo Mitchievici, Delia Ungureanu,
Mircea A. Diaconu [i Ion Simu]). În dup\-amiaza
zilei de vineri, 18 aprilie, a avut loc [i o dezbatere: despre
constituirea canonului estetic neomodernist. Eugen
Simion [i Nicolae Manolescu au participat la discu]ii,
au f\cut observa]ii [i au dezv\luit, în confesiuni speciale,
interesante aspecte ale biografiei lor intelectuale –
confesiuni [i opinii ce ar merita s\ fie transcrise în
documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosfer\
dintre cele mai pl\cute, un prilej de comunicare care s-a
transformat într-unul de comuniune intelectual\. Nu
s-au rostit elogii conven]ionale sau gratuite. Spiritul
critic a fost la el acas\. Au fost impresiona]i de consisten]a
acestui dialog nu numai studen]ii, ci [i profesorii invita]i.
Colocviul Na]ional Universitar de Literatur\ Român\
Contemporan\, desf\[urat la Bra[ov în 17-18 aprilie
2008, a fost mai mult decât un eveniment al vie]ii
universitare: a fost un eveniment important al vie]ii
literare. Cel mai simplu [i firesc elogiu pe care îl pot
aduce acestei ini]iative a lui Andrei Bodiu este
regretul c\ nu am fost prezent la celelalte edi]ii. Sunt
convins c\ asemenea manifest\ri culturale universitare,
aplicate ingenios asupra celor mai importante valori ale
literaturii române contemporane, vor aduce roade,
între]inând pasiunea pentru literatur\: interpret\ri
inteligente, dialoguri stimulatoare, consolidarea prestigiului
unor valori ce tocmai au intrat sau vor intra în canonul
estetic neomodernist sau postmodernist.
13
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
14
c o m e n t a r i i c r i t i c e
Vie]ile
altora
Géza Szávai, Ierrusalimmul SSecuiesc,
în române[te de Alexandru
Skultéty, Pont Kiadó, Budapest,
2008, 442 pag.
P
RIMA SLUJB| din via]a mea a fost aceea
de profesor în localitatea Zetea, aflat\ la
10 kilometri de Odorheiu Secuiesc. Era
la mijlocul anilor ’80, marile ora[e erau
închise, iar eu, ca timi[orean, îmi doream
un post într-o localitate transilvan\, aflat\
în proximitatea unui ora[ în care s\ locuiesc.
Zetea p\rea din acest punct de vedere
solu]ia ideal\. {i, într-un anumit fel, chiar a fost. La
[coal\, to]i profesorii [i to]i elevii erau maghiari [i, fire[te,
vorbeau între ei doar în ungure[te. Doar când cineva mi
se adresa direct, folosea limba român\. Chiar [i în discu]iile
în trei, atunci când vorbeau între ei, ceilal]i doi foloseau
limba maghiar\. Sincer s\ fiu nu m-a deranjat niciodat\
acest lucru. Nu sunt indiscret, aveam întotdeauna ceva
de citit la mine, dac\ puneam întreb\ri mi se r\spundea
cu amabilitate, iar dac\ cineva avea ceva de discutat
cu mine, g\sea toat\ deschiderea. Am ajuns la un modus
vivendi reciproc avantajos. Eu eram scutit de participarea
la [edin]e (le-am spus de la început c\ dac\ a[ participa
ar trebui fie ca ei s\ vorbeasc\ române[te, fie ca eu s\
stau cu ochii pe pere]i 2-3 ore – pe vremea aceea [edin]ele
presupuneau pierdere de vreme, nu glum\ – , când ar
fi fost mult mai simplu ca ei s\ discute cum vor, iar a
doua zi cineva s\-mi spun\ în dou\ vorbe la ce concluzii
au ajuns). Func]ii nu m\ interesau, elevii aveau asigurat\
nota de trecere în condi]iile unui comportament
decent [i a unei minime bun\voin]e. Altminteri, fusesem
perfect asimilat în colectiv, mergeam la toate petrecerile
colegilor mei, f\ceam parte din echipa de fotbal a [colii,
ie[eam împreun\ la iarb\ verde. Pentru c\ nu am vrut
s\ renun] la buletinul de Timi[oara nu am primit niciodat\
o locuin]\ [i îmi amintesc [i ast\zi camera de la c\minul
de nefamili[ti a Fabricii de Matri]e din Odorhei, mai
ales c\ pân\ atunci nu locuisem în via]a mea într-un
Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba
pe care o vorbe[te, Transilvania înseamn\ acas\. Este locul
de care îl leag\ pove[tile p\rin]ilor [i bunicilor s\i,
mormintele str\mo[ilor îngropa]i în cimitirul satului.
c\min. Dar aveam 20 de ani [i confortul era ultimul lucru
care m\ interesa. Cum gândul meu a fost mereu s\ m\
întorc la Timi[oara sau chiar s\ m\ stabilesc la Bucure[ti
(scriam deja cu asiduitate la „Orizont“, „Via]a studen]easc\“
[i „Amfiteatru“), am refuzat cu senin\tate toate ofertele
care mi s-au f\cut de a m\ muta la [coli din Odorheiu
Secuiesc sau Miercurea Ciuc [i chiar postul – foarte
invidiat – de redactor la ziarul local. Raportat la Timi[oara
sau Bucure[ti mi-era egal dac\ sunt la Zetea, Odorhei
sau Miercurea Ciuc. În plus, la Zetea m\ obi[nuisem cu
oamenii [i m\ sim]eam mult mai liber. În ultimii
[aptesprezece ani nu am revenit niciodat\ la Zetea.
Dar amintirea locului [i a oamenilor îmi provoac\
înc\ intense nostalgii. Cred c\ experien]a mea harghitean\
m-a îmbog\]it suflete[te, m-a f\cut s\ în]eleg altfel
substan]a lucrurilor [i s\ accept c\ orice idee poate fi
remodelat\ dac\ renun]i la autosuficien]\ (nu cred s\ o
fi avut vreodat\) [i analizezi cu deplin\ bun\credin]\
argumentele celuilalt.
Toat\ aceast\ rememorare nostalgic\ mi-a fost prilejuit\
de lectura splendidului volum al lui Géza Szávai,
Ierusalimul Secuiesc. Cartea este o incursiune în istoria
Transilvaniei, din perspectiva destinului localit\]ii Bezidul
Nou, supranumit\ „Ierusalimul secuilor evrei“.
Scriere incomod\, ea nu menajeaz\ sensibilit\]ile românilor,
maghiarilor [i germanilor care împart de secole p\mântul
multietnic [i multiconfesional al Transilvaniei.
Fiecare dintre aceste popoare are propria sa viziune
asupra istoriei locului care, de cele mai multe ori, proclam\
întâiet\]i [i drepturi istorice f\când abstrac]ie sau
minimalizând agresiv istoriile celorlal]i. Interesele politice,
cursul contorsionat al istoriei, strategiile de propagand\
au produs mituri ale imaginarului etnic care s-au
sfâr[it de multe ori tragic pentru comunit\]ile de români
sau de maghiari. Géza Szávai vorbe[te, fire[te, în numele
minorit\]ii maghiare din Transilvania, c\reia îi apar]ine.
Venite din aceast\ surs\, unele afirma]ii pot fi dificil
de digerat pentru cititorii de etnie român\, familiariza]i
cu o anumit\ istorie a Transilvaniei. Nu este u[or pentru
un român s\ afle c\: „...În primul r\zboi mondial, România
a anexat Transilvania, iar marile puteri au consfin]it
anexiunea prin tratatele de pace. St\pânirea româneasc\
a lichidat pân\ [i autonomiile culturale stipulate în tratatele
de pace“ (p. 190). Sau c\ „G\rzile teroriste ale lui Maniu
(care ar fi ac]ionat dup\ 23 august 1944 [i despre care
istoriile noastre nu amintesc) vars\ sângele popula]iei
civile maghiare. Marile puteri anexeaz\ din nou Transilvania
României“ (p. 391). Cine are puterea s\ accepte
astfel de afirma]ii f\r\ s\ arunce volumul cât colo va
avea numai de câ[tigat. Pentru c\ autorul este cel
pu]in la fel de dur atunci când judec\ politica maghiar\
în Transilvania. În mai multe rânduri autorul recunoa[te
politica dezastruoas\ a Budapestei, care nu a ]inut
cont de specificul multietnic [i multiconfesional al
Transilvaniei. Un singur exemplu: „În timpul revolu]iei
de la 1848, când a fost proclamat\ unirea Transilvaniei
cu Ungaria, au avut loc conflicte interetnice. Dup\
acordul dualist austro-ungar din 1867, Transilvania a
Dinu & Nelli Pillat, Biruin]a unei iubiri, pagini
de coresponden]\, cuvânt înainte de H.-R.
Patapievici, edi]ie îngrijit\ de Monica Pillat, Editura
Humanitas, Bucure[ti, 2008, 380 p.
Alexandru George, Litere [i clipe, publicistic\
literar\, Editura Bibliotheca, Târgovi[te, 2007, 288 p.
Petru Cimpoe[u, Nou\ proze vechi. Fic]iuni,
proz\ scurt\, Editura Polirom, Ia[i, 2008, 330 p.
Nicoleta Popa, Animal de povar\, poezii,
prefa]\ de Radu Aldulescu, Editura Paralela 45,
Pite[ti, 2007, 64 p.
Albert Kovaci, Poetica lui Dostoievski, studiu,
edi]ia a II-a, Editura Est-Vest, Editura Leda,
Bucure[ti, 2007, 374 p.
Alexandru Miran, Versuri, vol. I-II, Bucure[ti,
Ed. Vitruviu, 2007. 336+444 pag.
Dr. Anatol M\cri[, File din istoria mai veche [i
mai nou\ a României, localitate nemen]ionat\, Ed. Paco,
an de apari]ie nemen]ionat. 188 pag.
fost încorporat\ administrativ, f\r\ s\ se ]in\ seama de
caracterul ei specific, în statul maghiar (austrodependent:
culminare a unei situa]ii grote[ti) [i a început lichidarea
multisecularelor forma]iuni istorice locale de esen]\
autonom\. S-a înte]it antimaghiarismul sa[ilor, al
românilor“. Autorul însu[i a fost martorul unui eveniment
grotesc petrecut la Budapesta în anul 1992. Patru
tineri în haine de piele au urcat într-un tramvai pe care
l-au vandalizat umilindu-i pe c\l\torii (printre care se
afla [i autorul) incapabili s\ reac]ioneze [i amenin]ând
c\ „O s\ le facem tuturor jidanilor de petrecanie“
(vezi p. 271).
Ierusalimul secuiesc, de Géza Szávai, îmbin\ istoria
cu experien]ele personale ale autorului [i cu m\rturiile
b\trânilor din satul s\u [i din localit\]ile învecinate. Este
o carte de suflet, în care zâmbetul nostalgic se îngem\neaz\
cu lacrima, iar splendidele ilustra]ii spun povestea
unei lumi disp\rute. Mai presus de toate este îns\ o carte
invita]ie la dialog. Transilvania a fost de-a lungul secularei
sale existen]e un model al toleran]ei etnice [i religioase.
În pofida unei istorii adesea contorsionate, românii,
ungurii [i sa[ii care populeaz\ acest ]inut au reu[it s\-
[i p\streze limba [i identitatea cultural\. Pentru
fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba
pe care o vorbe[te, Transilvania înseamn\ acas\. Este
locul de care îl leag\ pove[tile p\rin]ilor [i bunicilor s\i,
mormintele str\mo[ilor îngropa]i în cimitirul satului.
Transilvania nu trebuie s\ apar]in\ nici Ungariei, nici
României, ci locuitorilor ei. To]i oamenii n\scu]i pe
aceste meleaguri mirifice, au dreptul s\ tr\iasc\ a[a cum
au f\cut-o genera]iile anterioare, cu deplin respect pentru
valorile vecinului, indiferent de limba pe care o vorbe[te
sau de confesiunea pe care o practic\. Pentru aceasta
este îns\ nevoie de dialog (chiar dac\ ceea ce î]i este dat
s\ auzi nu este întotdeauna flatant [i u[or de digerat)
[i de ceea ce Géza Szávai nume[te „filtrarea prin
afect“ a nevoilor celuilalt. Românii [i ungurii trebuie s\
se a[eze la aceea[i mas\, s\ se priveasc\ în ochi [i s\
fac\ efortul de a-[i în]elege reciproc problemele. Scrie
Géza Szávai [i nu putem decât s\ subscriem: „Uneori,
filtrarea prin afect a problemelor celuilalt e mai important\;
omul care-l în]elege din perspectiva propriului s\u afect
pe cel\lalt îl [i urm\re[te cu îngrijorare în suflet, s\ vad\
ce va face acesta în clipa în care o s\ poat\ sim]i tot
ce s-a petrecut cu el, ce o s\ se întâmple atunci... (...)
Sim]irea [i filtrarea prin afect pot îngloba orice cerc.
Între sim]ire [i fitrarea prin afect, planeaz\ – dac\ exist\
– con[tiin]a“ (pp. 274-275).
Cartea lui Géza Szávai este o invita]ie la dialog [i
o pledoarie pentru multiculturalism [i multiconfesionalism.
Oricine o cite[te va în]elege c\ dincolo de retorica
r\stit\, adesea belicoas\, a politicienilor exist\ oameni
reali, care nu cer decât dreptul la o via]\ lini[tit\ în limba
[i tradi]ia cultural\ a predecesorilor lor. Într-o Europ\
unit\, a multilingvismului [i multiculturalismului, modelul
transilvan devine unul de referin]\. Iar invita]ia la dialog
lansat\ de Géza Szávai poate duce la solu]ii capabile
s\ asigure viabilitatea lui.
C|R}I
p r i m i t e p r i m i t e
REVISTE
Contrafort, nr. 3 / 2008, Chi[in\u. Colaboreaz\
la acest num\r: Iulian Ciocan, Nicolae Sp\taru,
Alexandru-Florin Platon, Grigore Chiper, Mircea A.
Diaconu (eseul „Cui i-e fric\ de Emil Cioran?”),
Mariana Codru] (rubrica „Jurnalul unei ]estoase”),
Igor Mocanu (cronic\ la volumul „În }ara Miticilor”
de Ioana Pârvulescu), Nichita Danilov (interviu).
Mariana Codru], Mircea C\rt\rescu, Ioana Nicolaie
`mp\rt\[esc impresii de la Târgul de Carte de la
Leipzig. La ancheta cu tema „C\r]i [i scriitori”
r\spund: Nicolae Prelipceanu, Grigore Chiper, C\lina
Tufan, Emilian Galaicu-P\un, Vladimir Bulat.
Rampa [i ecranul. Revist\ de cultur\ teatral\.
Anul VIII, serie nou\. Director general: George
Genoiu. Revista reproduce fragmente ample dintr-un
interviu acordat de Eugen Ionescu în anii 90
teatrologului sârb Branka Bogavac. Radu Beligan
este omagiat la a 90-a aniversare. O sec]iune
generoas\ consacr\ Rampa [i ecranul directorului
s\u general la împlinirea vârstei de 75 de ani.

Cenzura...
in integrum
Î
N ANTICHITATE, istoricul l\sa s\ treac\ timpul „urilor proaspete
`nc\“, spre a trece mânia st\pânilor, [i abia ele trecând, ei se
eliberau [i puteau s\ scrie despre faptele adev\rate...
Tacit a spus-o. Notând vremea imposibil\ a „urii proaspete
`nc\“. Care, `n viitor, avea s\ r\mân\ observa]ia capital\ `n scris...
Ne referim la cel istoric, `n orice istorie, pân\ la... Stalin, cea mai
crunt\ perioad\ a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzur\
totalitar\ avea s\ duc\, de exemplu, la distrugerea culturii iudaice
[i la promovarea triumfalist\ a ideii ariene.
De la Inchizi]ie, oarecum mai `ng\duitoare cu literatura de fic]iune,
intratabil\ pân\ la arderea pe rug cu tot restul, veni, `n secolul dou\zeci,
totalitarismul, pe care unii dintre noi l-au tr\it.
Se poate vorbi de... o cenzur\... in integrum. Se cenzura o istorie a unei
societ\]i trecute [i care trebuia condamnat\ cu o alt\ istorie victorioas\,
la `nceputurile ei, [i care trebuia sus]inut\, sprijinit\ `n orice chip, pân\
la nesocotirea celor mai vechi [i mai incontestabile realit\]i...
Ce s\ mai discut\m! Cenzura,... `nlocuia,... excludea, pur [i simplu,
una pe alta, convenabil\.
Ora[ele ]\rii abia se n\scuser\. Bra[ovul nu era Bra[ov ori Kronstad,
- ci Ora[ul Stalin, dup\ cum Cetatea istoric\ a lui Petru cel Mare deveni
Leningrad.
Nu se mai umbla cu târn\copul. Se muta totul cu Caterpillarul.
A fost un vis urât. Câ]i ani s\ fi avut, `n epoc\, V. Putin?...
Curen]i reci mai circul\ prin atmosfer\ de atunci.
*
Trecem peste realismul socialist. Cea mai nostim\ cenzur\ avea loc `n
secolul al [aptesprezecelea. Se dep\[ise de mult inchizi]ia spaniol\.
Se `ntâmplase cu o pies\ [i cu autorul ei, Jean-Baptiste Poquelin, zis
[i Molière.
Cum s\ la[i, `ntr-o pies\ de teatru, replicile unui personaj care
spunea pe scena public\...
„{i nu-i p\cat, a p\c\tui-n t\cere...“
„Et c^est ne pas pecher, que pecher en silence...“ `n loj\ fiind chiar
regele?... Ce va zice clerul cu oamenii lui r\spândi]i prin sal\?...
E prima dat\ când se pune problema unei cenzuri, [i nu atât regele e
`n cauz\, cât `naltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin,
- s\ fac\ ceva...
Un curtean se apleac\ la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fin\
[i `i susur\ o idee,... ce-ar fi, majestate s\ se pun\ o not\... nu `n text, la
subsolul paginii – sau s\ se [opteasc\ din culise, – c\, aici... m\ rog, acolo,...
la pagina indicat\... il parle un scélérat... aici... vorbe[te un scelerat,
ceea ce Tartuffe [i este, nu-i a[a?...
Regele clatin\ din cap f\când peruca bogat\ s\ azvârle un miros de
lavand\ royale amestecat cu m\trea]\, mai prizeaz\ `ntr-o nar\ ceva ce-l
face s\ tu[easc\, – [i zice, bine, bine, dar Biserica? a]i anun]at-o, – cum
s\ nu, dar, este posibil?... – Richelieu [tie, e de-acord! – E sigur c\ s-a
`n]eles? – Sigurisim, majestate, de altfel Tartuffe acesta se spune c\ ar fi,...
– [i se apleac\ iar la urechea regelui [i-i mai [opte[te ceva, – ei, nu mai
spune, serios? face regele, dar nu l-a[ fi crezut atât de inteligent...
S-a f\cut. Mai trebuie `ncuno[tiin]at [i autorul, care dac\ aude de rege,
– autorii atât a[teapt\.
– Da^ dar domnul Poquelin nu se va sup\ra? reia regele. – Cine, domnul
Molière? P\i arti[tii \[tia atât a[teapt\; nici pomeneal\, majestatea voastr\,
`l onora]i, nu mai spun, [i face un gest cu palma, care `nseamn\ bani.
– Daaa, face mirat regele, n-a[ fi crezut, atunci s\ le mai m\rim tantiemele,
ceva,... – Nu, nu, ajung, `l potole[te pe rege curteanul, s\ nu-i `nv\]\m,
l\sa]i-i a[a, modestia hr\ne[te cel mai bine talentul, a [i scris cineva o
pies\ `n genul \sta...
- Care? face regele, Avarul? – Acela, majestate, da, de[i e vorba de
viciul avari]iei, de cei ce nu cunosc valoarea banului, [i-l strâng,... `l strâng...
f\r\ folos.
- M-da! conchide regele [i `ntoarce spatele.
*
Cine [tie ce dr\covenii mai pot ie[i din capul unui scriitor. Dar trebuie
s\ ai `nainte un Ludovic al XIV-lea care s\ `n]eleag\ [i care s\ se prefac\
jucat de curteni.
Et puis,... acest et ne pas pécher, que pécher en silence nu-i r\u
deloc, dar deloc, se gândea noaptea, `n pat, r\sucindu-se `n a[ternut
majestatea sa, dup\ premiera cu Tartuffe, cuprins de o criz\ de
insomnie. Deci: „{i nu-i p\cat...“ dac\ totul este f\cut `n surdin\...
F
APTUL c\ speciali[tii care se
ocup\ de cultivarea limbii repet\
de atâta vreme c\ „ora
doisprezece“ [i „doisprezece
teme“ sînt construc]ii incorecte,
f\r\ ca frecven]a erorilor s\
scad\ (dimpotriv\!), ne face
s\ credem c\ tendin]a puternic\,
poate chiar de nest\vilit, este de a folosi
numeralele invariabil, distinc]ia de gen
disp\rînd cel pu]in la formele compuse (la
cele simple nu pare s\ existe, deocamdat\,
riscul de a auzi „ora doi“ [i „doi fete“).
Desigur, a[a cum am mai ar\tat alt\ dat\,
situa]iile exemplificate sînt diferite: doar
în „doisprezece teme“ e vorba de un acord
propriu-zis (al unui numeral cu valoare
adjectival\), „ora doisprezece“ fiind o
formul\ tradi]ional\, în care se p\streaz\,
apozi]ional, forma numeralului din
„dou\sprezece ceasuri“. Tendin]a de
simplificare [i de regularizare e a[adar mai
puternic\ pentru „ora doisprezece“, dar
este explicabil\ [i în celelalte cazuri (în
fond, majoritatea numeralelor nu au distinc]ie
de gen).
Complexitatea limbii naturale se manifest\
îns\ [i prin existen]a multor tendin]e de
sens contrar: ap\rute fie din dorin]a vorbitorilor
de a urma norma [i acolo unde nu e cazul
(fenomene de hipercorectitudine), fie prin
ac]iunea unor modele [i asocieri diferite.
De pild\, în cazul numeralelor, e surprinz\tor
c\ între abaterile frecvente de la norm\
se num\r\ nu numai apari]ia formei de
masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul
celei feminine (una, dou\, dou\sprezece...),
ci [i substituirea invers\. E un fenomen
care nu se las\ surprins în scris, pentru
c\ în redactarea rapid\ sau neglijent\
numeralele se scriu aproape întotdeauna
cu cifre (care ascund flexiunea). Din atest\rile
orale culese de ultima monitorizare lingvistic\
a posturilor de radio [i televiziune, din
martie 2008 (de g\sit pe site-ul Consiliului
Na]ional al Audiovizualului: www.cna.ro),
putem alege destule exemple elocvente:
„dou\zeci [i una de grame“ (Prima TV,
13.03.2008); „o sut\ optzeci [i dou\ de
centimetri la Post\varul“ (Na]ional TV,
16.03.2008); „la nivelul a patruzeci [i una
de procente“ (Radio România Actualit\]i
= RRA, 5.03.2008); „cel de-al dou\zeci [i
dou\lea meci“ (N24, 1.03.2008); „nu una,
ci dou\ SMS-uri“ (InfoPro, 7.03.2008);
„suntem dou\zeci [i una de milioane“
(TVR1, 14.03.2008). Evident, sînt [i mai
numeroase reducerile la forma invariabil\,
masculin\, la „numele“ cifrei („locuitorii
a doisprezece ]\ri“, Radio Guerrilla, 7.03.2008;
„acum doisprezece episoade, toat\ lumea
vorbea...“, OTV, 4.03.2008; „s-a n\scut la
orele doisprezece“, B1 TV, 5.03.2008;
„pân\ la ora doisprezece se lucreaz\...“,
RRA, 7.03.2008, „dup\ dou\zeci [i unu de
zile“, Prima TV, 2.03; „treizeci [i unu de
sutimi“, RRA, 10.03.2008 etc.).
Examinînd exemplele de mai sus,
constat\m c\ forma de feminin (una, dou\)
se folose[te în locul celei neutre sau masculine
nu în situa]ii de imediat\ vecin\tate [i acord
a c t u a l i t a t e a
„O mie [i una
de lucruri...“
adjectival („dou\ centimetri“!), ci la o
anumit\ distan]\, creat\ de obicei de bariera
prepozi]iei de; singurul exemplu adjectival
(al dou\zeci [i dou\lea meci) se poate
explica prin dificult\]ile de flexiune ale
numeralelor ordinale române[ti. În genere,
erorile de tipul citat ]in de neaten]ia uneori
explicabil\ într-o comunicare oral\, dar [i
de ac]iunea unor tr\s\turi ale sistemului
gramatical. Confuzia formelor e favorizat\
de faptul c\ pluralul substantivelor nu este
transparent, l\sînd loc unei ambiguit\]i a
interpret\rii semantice. Identitatea de form\
a desinen]ei de plural -e pentru substantive
feminine [i neutre [i mai ales acordul identic
al acestora (cu formele de feminin ale
adjectivelor) permit alunecarea insesizabil\
de la neutru la feminin. Existen]a pronumelor
cu valoare „neutr\“ (mai exact generic\,
global\) – o (am f\cut-o, am spus-o),
asta (Asta e! am spus asta), una (una ca
asta!) consolideaz\ aceast\ leg\tur\. Extinderea
termina]iei de plural -uri, specific\ neutrelor,
la feminine (treburi, m\rfuri, vremuri,
m\t\suri etc.) indic\ aceea[i afinitate între
feminin [i neutru. În plus, se [tie c\ s-au
produs în evolu]ia limbii, în adaptarea ca
neutre sau ca feminine a unor neologisme,
destule oscila]ii, confuzii, reinterpret\ri [i
specializ\ri ale genurilor: favor [i favoare,
onor [i onoare, grup [i grup\, program [i
program\ etc. Exist\ substantive defective
de singular la care pluralul e, de fapt,
indecidabil – la fel de plauzibil ca feminin
[i ca neutru. Substantivul aplauze este
înregistrat în DEX ca feminin, de[i nu
are singular. Avînd în vedere c\ etimonul
s\u italienesc - applauso - e masculin, ca
[i sursa sa latin\, substantivul poate fi
considerat mai curînd un neutru cu pluralul
în -e (precum caiete, teatre etc.) – a[a cum
ap\rea de altfel în dic]ionarele mai vechi
[i cum propune [i noua edi]ie a DOOM.
Unul dintre exemplele de mai sus arat\
c\ forma de feminin a numeralului e folosit\
[i pentru un masculin – centimetri. De fapt,
unit\]ile de m\sur\ metru [i compusele sale
(de la milimetru la kilometru) sînt atipice,
ca masculine într-o serie de inanimate [i
abstracte pentru care în român\ se folosesc
în genere neutrul [i femininul. În cazul dat,
acordul straniu cu femininul e a[adar provocat
de semantic\ mai mult decît de form\.
Evident, multe dintre exemple sînt
anacoluturi, fraze sc\pate de sub control,
dar direc]ia schimb\rii e semnificativ\: „în
una dintre cele mai costisitoare divor]uri.“
(RRA, 18.III.2008), „una dintre capetele
de afi[ ale produc]iei“ (B1TV, 15.XI.2007).
Cea mai r\spîndit\ dintre formule, cu atest\ri
[i în scris, este o mie [i una de lucruri:
„O mie [i una de lucruri imposibile“
(blogs.click.ro), „a[ vrea s\ fac o mie [i
una de lucruri“ (cafeneaua.com), „viseaz\
la o mie [i una de lucruri“ (onemagazine.ro).
Construc]ia se explic\ în parte prin presiunea
cli[eului cultural, intertextual „o mie [i
una“ (de nop]i), dar [i prin faptul c\ lucru
intr\ în seria cuvintelor cu sens generic,
dominat\ de feminine: chestie, treab\, una,
alta...
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
1 5

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
i n m e m o r i a m
16
Monica
Lovinescu
(19 noiembrie 1923-21 aprilie 2008)
Marea Doamn` ne-a p`r`sit
Am v\zut-o ultima oar\ pe Monica Lovinescu
duminic\ 13 aprilie `n clinica de l`ng\ Paris,
unde se afla internat\. De[i starea ei continua s\
fie grav\, reap\ruser\ unele speran]e de via]\.
Ce e drept, nu [i de `ns\n\to[ire. Dup\ aproape
[ase ani, de c`nd nu mai putuse p\r\si patul,
Monica Lovinescu r\m\sese aceea[i personalitate puternic\,
vie, decis\, la curent cu tot ce se petrecea `n lumea literar\
româneasc\. Dispari]ia lui Virgil Ierunca o marcase
profund. Continua s\ vorbeasc\ despre el ca [i cum ar
fi fost prezent. Dac\-i atr\geai aten]ia c\ Virgil nu mai
este printre noi, te privea o clip\ `n ochi [i se mira c\ o
po]i crede `n confuzie. Nu, [tia bine c\ Virgil nu mai
tr\ie[te, dar refuza s\ accepte ideea. ~i cunosc pe am`ndoi
de mai bine de patruzeci de ani. M\ num\r printre cei
mai vechi prieteni ai lor. Am mai scris despre `nt`lnirea
noastr\ din septembrie 1967, de la Paris. Ca [i despre
felul `n care ne-am rev\zut `n decursul deceniilor. Cu
toat\ boala de care nici unul, nici altul nu s-a desp\r]it
de c`t\va vreme `ncoace, [i care i-a chinuit `ngrozitor,
moartea Monic\i Lovinescu [i a lui Virgil Ierunca mi
se pare intolerabil\. Au reprezentat, de la mijlocul anilor
’60 [i p`n\ la sf`r[itul anilor ’80, cele mai ascultate
voci ale exilului românesc, [i `n primul r`nd ale criticii
literare. Au jucat un rol nepre]uit `n ridicarea moralului
nostru, al celor din ]ar\. Ne-au inspirat `ncredere. {i, `ntrun
fel, nu ne-au l\sat s\ dormim somnul dogmatic al celei
mai oribile nop]i din `ntreaga noastr\ istorie.
Cu Monica Lovinescu, ast\zi, trec `n istorie o
epoc\ [i o lume. Nu ne vom putea niciodat\ pl\ti datoria
pe care am contractat-o fa]\ de ea. Dumnezeu s-o aib\
`n paza Lui pe Marea Doamn\, a c\rei voce inconfundabil\,
de la Radio „Europa liber\”, ne va r\suna `n urechi pentru
tot restul vie]ii noastre!
Nicolae MANOLESCU
Luciditate [i patetism
Va trebui s\ o recitim mereu pe Monica Lovinescu,
ca s\ nu uit\m ce înseamn\ luciditatea. Este
vorba de un refuz al „be]iei de cuvinte”
înv\]at de Monica Lovinescu de la tat\l ei, care,
la rândul lui, l-a înv\]at de la Titu Maiorescu.
Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o leg\tur\
cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida
Monica Lovinescu este patetic\, angajându-se existen]ial
în practicarea spiritului critic.
Poate r\mâne cineva lucid chiar [i atunci când vorbe[te
despre sine? Monica Lovinescu dovede[te c\ da, prin
c\r]ile de memorii din ciclul La apa Vavilonului.
Memorialistei nu-i tremur\ de emo]ie mâna cu care
]ine stiloul atunci când î[i evoc\ propria copil\rie. O
prive[te p\trunz\tor pe feti]a care st\tea f\r\ s\ scoat\
un cuvânt în fa]a unui abecedar, în timp ce tat\l ei,
unul dintre cei mai de seam\ oameni de cultur\ ai vremii,
o îndemna s\ pronun]e legat sunetele C-U-C.:
„Deasupra literelor era desenat\ o pas\re neagr\
privind cam fioros de pe ramura unui pom. C-U-C rostea
tata calm, îndemnându-m\ s\ repet dup\ el: C-U-C.
Silabiseam [i eu, ce s\ fac? Dup\ vreo dou\-trei aplica]ii
practice, tata a hot\rât brusc s\ treac\ la stadiul superior.
{i s-a precipitat: – Acum repede, spune-le împreun\,
repede, auzi, hai, ce a[tep]i?! Deodat\ singur\, pierdut\,
neîn]elegând ce mi se cere, zb\tându-m\ f\r\ ajutor,
am aruncat o privire panicat\ pe ilustra]ia din abecedar
spre pas\rea tuturor nenorocirilor mele [i am spus într-un
suflu: Cioar\.”
*
Ne putem face o imagine despre primejdia pe care
o reprezenta Monica Lovinescu, pentru propaganda
comunist\ trecând în revist\ for]ele mobilizate în vederea
combaterii influen]ei ei. Exista, a[adar, pe de o parte, o
femeie care locuia la mii de kilometri dep\rtare de România
[i care din când în când vorbea la un post de radio, destul
de greu de prins de români, din cauza calit\]ii proaste a
aparatelor lor de recep]ie. Iar pe de alt\ parte existau:
puternice sta]ii de bruiaj, securi[ti, reviste murdare, autori
cu voca]ie de mercenari. Acest uria[ arsenal era folosit
cu un fel de disperare împotriva doamnei invizibile de
la Paris (Securitatea organizând chiar la un moment
dat – din ini]iativa lui Nicolae Ceau[escu – [i o expedi]ie
de pedepsire fizic\ a ei). {i totu[i vocea care spunea
adev\rul despre soarta literaturii române continua s\ se
fac\ auzit\.
*
Multe erau de admirat la Monica Lovinescu:
cultura [i bunul-gust, însu[iri prin ele însele anticomuniste,
devotamentul fa]\ de literatura român\, cu nimic mai
prejos decât cel al ilustrului ei tat\, Eugen Lovinescu,
luciditatea [i spiritul critic, curajul, c\ldura sufleteasc\
dovedit\ în sus]inerea celor persecuta]i. În ceea ce m\
prive[te, am admirat la ea, mai mult decât orice
altceva, încrederea cu care a perseverat în ac]iunea de
resuscitare a con[tiin]ei de sine a poporului român, chiar
[i atunci când totul p\rea pierdut.
Monica Lovinescu s-a num\rat printre salvatorii care
au f\cut cu tenacitate respira]ie artificial\ unui înecat,
de[i disp\ruse orice indiciu c\ trupul inert ar mai putea
reveni la via]\. Curio[ii aduna]i în jur priveau cu scepticism
sau, edifica]i, p\r\seau locul. {i totu[i, în cele din
urm\, înecatul a deschis ochii.
Speran]a absurd\ a unui om de ac]iune ca Monica
Lovinescu s-a dovedit mai în]eleapt\ decât realismul
spectatorilor.
Alex. {TEF|NESCU
Instan]` moral`
Ourau îngrozitor. Nu s-au mul]umit cu
încerc\rile bine cunoscute de a o intimida
[i chiar suprima. Au mers pân\ la jalnice
trivialit\]i. Un om de cultur\ nu lipsit
de merite, dar r\sf\]at al regimului, mi-a
spus c\ ea – m\runt\ [i zvelt\ – era enorm
de corpolent\. Doar-doar m\ voi dezgusta! Ar fi fost
nevoie de mult mai mult ca s\ dau la o parte recuno[tin]a
pe care i-o purtam. A se vorbi despre tine la „Europa
liber\” era, paradoxal, un certificat de imunitate. Un
fel de a fi protejat. P\r\seai rândurile celor anonimi,
asupra c\rora se puteau exercita tot soiul de presiuni, [i
te pomeneai tratat cu deferen]\ de organe, nemaipropunându-]i-se
decât s\ faci cunoscut c\ nu dore[ti s\ mai
fii citat. Ar fi fost o mare naivitate s\ accept.
Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca ne-au protejat
[i de noi în[ine. Au fost instan]e morale. Nu se putea
ca, ezitând în fa]a vreunui compromis, s\ nu te întrebi
care ar fi p\rerea lor. {tiind dinainte r\spunsul, î]i era
mai u[or s\ rezi[ti.
Am întâlnit-o pe Monica Lovinescu abia în 1990. De
dou\ ori în vederea unor emisiuni, iar apoi primit, ani
de-a rândul, în casa de pe Rue Pinton. Avea opinii ferme,
pe care nu încerca s\ ]i le impun\. Te asculta cu bun\voin]\.
Era la mijloc, dincolo de ospitalitate, un stil de a fi care
venea din alte vremuri. De aceea, amintirea ei îmi ocup\
întreaga via]\. Este aceea a persoanei atât de primitoare,
a îngerului p\zitor într-o lume rea, dar este [i un semn
de departe, din tinere]ea p\rin]ilor mei.
Oricât de intens\ ar fi amintirea, Monica Lovinescu
las\ un mare gol în urma ei.
Livius CIOCÂRLIE
O scrisoare
I-am scris Monic\i Lovinescu acest mesaj (electronic)
într-un moment bun, dup\ prima mea vizit\ în
casa lor de lâng\ Buttes-Chaumont [i în ajunul zilei
ei de na[tere. Îl reiau acum, într-un moment în
care triste]ea se a[az\ pe triste]e, ca bun-r\mas [i
ca s\ fixez cea mai frumoas\ amintire cu doi oameni
minuna]i. Care nu mai sunt.
Date: Luni 18 nov. 2002, 14:55
Dragii mei,
Ioana PÂRVULESCU
Vizita în c\su]a Dumneavoastr\, aproape neverosimil\
în mijlocul Parisului, cu acoperi[ul ei ]uguiat, cu lumina
blând\ [i c\r]ile care c\ptu[esc toate zidurile mi se pare
un vis. Nu [tiu când a trecut timpul, parc\ nici nu am
intrat în cas\, parc\ nici n-am început s\ vorbim despre
Leni Caler [i Camil Petrescu, despre 3-ul la matematic\
al elevei Monica [i despre replica tat\lui ei [optit\ la
ureche la spectacolul Suflete tari, despre ce rezist\ cel
mai bine din Sebastian, despre micul conflict avut de
Virgil Ierunca, despre interbelic [i despre romane [i despre
litera]ii de azi [i despre dezam\giri [i am\giri, parc\ nici
n-am f\cut poze („Pe Monica n-o v\d”-dixit Virgil). {i
parc\ îmi venea s\-mi dau jos paltonul iara[i, ca s\
mi-l ]in\ domnul Ierunca [i parc\ îmi venea s\ m\ întorc
s-o mai s\rut o dat\ pe Doamna lui [i parc\ totul nu s-a
întâmplat. Ce [tiu sigur e c\, la plecare, ceva din c\ldura
casei m-a ]inut pe loc [i m-am sim]it cuprins\ de o mare
tandre]e pentru locuitorii ei - o tandre]e ale c\rei urme le
vede]i [i aici [i dac\ vi se par prea lirice, tant pis pour
moi.
V\ spun, a[adar, din ajun, LA MUL}I ANI [i v\ trimit
promisul fi[ier ata[at ([ti]i s\-l deschide]i?) cu articolul
meu prilejuit de Jurnal. Sper s\ nu se transforme în
anti-cadou, adic\ s\ nu cuprind\ ceva care s\ v\ nec\jeasc\.
V\ îmbr\]i[ez,
Ioana
Un fond sacrificial
Stingerea Monic\i Lovinescu, la vîrsta de aproape
85 de ani, e [i nu e în firescul lucrurilor. Biologic
poate c\ da, pe planul con[tiin]ei desigur nu.
Atît de mult ne-am obi[nuit cam de-o jum\tate
de veac cu prezen]a Marii Doamne, mai întîi
la radio, apoi [i-n pagini de carte, încît avem
sim]\mîntul c\ ea se cuvine a d\inui, c\ ea d\inuie atîta
timp cît ne afl\m noi în via]\. Întrucît Monica Lovinescu,
al\turi de Virgil Ierunca, magnific cuplu inseparabil, face
parte din formula noastr\ l\untric\, precum un neîntrecut
spirit formator. Ei îi dator\m nu doar o informa]ie nepre]uit\

în decenii de restri[te, ci [i paradigma unui mod de-a
reac]iona, a exigen]elor unui comportament, a fermit\]ii
unei atitudini. Cum am putea trece cu vederea, cum
am putea uita, aceast\ vital\ împrejurare? Cum am putea
subestima contribu]ia sa la identitatea noastr\?
Monica Lovinescu a fost învinuit\ de o severitate excesiv\,
inchizitorial\. Dar nu glasul Marii Doamne a l\udat cu
generozitate, a contribuit la renumele unor autori ce n-au
întîrziat a o dezam\gi prin oportunismul lor, mai discret
ini]ial, apoi dat în vileag f\r\ re]inere? I s-a mai repro[at
Monic\i Lovinescu o etic\ excesiv\, uzurpatoare
pas\-mi-te a esteticului. Dar n-a avut ea în vedere numai
[i numai tr\darea în cuvînt, compromisul textual,
adic\ îns\[i înc\lcarea ethosului imanent scriitorului, în
afara c\ruia produc]ia sa se dezagreg\? Fidel\ memoriei
p\rintelui s\u, Monica Lovinescu i-a aplicat criteriile
cu stricte]e, cu o d\ruire ce-o presupunem dureroas\.
Sortit\ exilului cea mai mare parte a vie]ii, s-a v\zut
r\st\lm\cit\, def\imat\, la un pas de-a fi ucis\, în
confruntarea cu mediul liberticid al totalitarismului, ca
înc\ o prob\ a faptului c\ orice misiune înalt\ se
cuvine a poseda un fond sacrificial. Nu ne îndoim c\
ultimii s\i ani au fost umbri]i de dezam\girile produse
de o lume înc\ departe de a fi a[ezat\. Dup\ cum nu
ne îndoim c\ va veni o epoc\ în care memoria Marii
Doamne va fi cinstit\ prin împlinirea idealurilor sale,
duse mai departe de cei mai vrednici dintre noi, care
ne sim]im azi inima cernit\, dar [i plin\ de speran]e.
Fie-i vecia u[oar\!
Gheorghe GRIGURCU
Prezen]` cople[itoare
Ascrie despre aceea care, pân\ luni, 21 aprilie,
a fost Doamna Monica Lovinescu, pentru
noi, cei care `ndeaproape am cunoscut-o, este
o grea, aproape imposibil\ sarcin\. Cum s\
`nchidem `n pu]ine [i strâmte cuvinte bog\]ia
de `nalt\ [i demn\ valoare intelectual\, moral\
[i, bine`n]eles, literar\, pe care aceast\ mare personalitate
a culturii române[ti a `ntrupat-o, ilustrat-o, reprezentat-o?
Nimeni, nic\ieri, `n lume, `n libertate sau sub jugul
totalitar, nu a dorit, nu a [tiut [i nu a putut s\ o cultive,
s\ o apere, s\ o r\spândeasc\ `n orizonturi infinite –
precum a f\cut-o Monica Lovinescu. Pe calea undelor
(„scurte“) la Radio-Paris (pân\ prin anii ^60-^70), la
Radio Europa Liber\ (ani [i ani de-a rândul, cu sprijinul
marelui Noël Bernard), prin scris (`n Memoriile de la
Apa Vavilonului, `n critica literar\). Monica Lovinescu
a fost o prezen]\ cople[itoare, `mpreun\ cu Virgil Ierunca,
`n exilul românesc [i un reper `n România. A reprezentat
– din 1947 pân\ când nu a mai putut vorbi, `n ace[ti
ultimi 2-3 ani – România: „nu, noi nu am p\r\sit niciodat\
România!“ - obi[nuiau s\ spun\, pe drept cuvânt, amândoi,
[i Virgil Ierunca [i Monica Lovinescu. A fi fost `n casa
lor din Strada François Pinton nr. 8, devenit\ acum, prin
voin]a lor, „Funda]ia «Virgil Ierunca-Monica Lovinescu»“
– `nsemna un pelerinaj `n adev\rata cas\ a culturii
României. O pot spune – cu mâna pe inim\ sau cu lacrimi
de emo]ie `n ochi – to]i cei care i-au p\[it pragul, de-a
lungul zecilor de ani. Era, de fapt, pentru mul]i, un
pelerinaj obligatoriu, o instan]\ juridic-moral\, care
d\dea speran]e sau putere celor „clandestini“ (termenul
este al Monic\i Lovinescu) [i `ncuraja pe cei din
lumea larg\ occidental\, mai ales pe cei din exil (scriu
aceste cuvinte sub semnul unui „Et in Arcadia ego“,
pe care eu `nsumi, `mpreun\ cu so]ia mea, l-am
resim]it cu ani `n urm\).
Monica Lovinescu (al\turi de Virgil Ierunca) personifica
o cultur\ literar\ a anilor care, acum, se numesc din
„interbelic“. Pe scriitorii afirma]i `n „interbelic“ avusese
ocazia s\-i cunoasc\ `n casa marelui s\u tat\, `n cenaclu:
vorbea [i scria despre ei cu pasiune (de departe, [i `n
spa]iu [i `n timp)... dar aten]ia ei – a lor – se `ndrepta
spre valorile cultural-literare tinere, pe care le-a ajutat
[i moral [i material. Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca
sperau [i credeau `ntr-o nou\ Românie.
Monica Lovinescu nu a f\cut niciodat\ politic\ decât
a culturii. „Papesa exilului“, cum o numeau nemernicii
aservi]i lui Ceau[escu, a fost `n zadar, absurd [i idiot
victima `ncerc\rii de asasinat politic, ordonat de dictatorul
de la Bucure[ti. De altfel, nici nu a acceptat vreodat\
„explica]ii“ sau scuze. Mihai Pacepa, care dezv\luise
dedesubturile criminale ale atentatului, a `ncercat de mai
multe ori s\ fie primit de Monica Lovinescu: refuzul a
fost total [i definitiv (mai târziu, [i Virgil M\gureanu a
avut inten]ii similare – tot `n zadar). Monica Lovinescu
nu i-a iertat, spre deosebire de C. Noica, pe „fratele
Alexandru“! Pentru c\, `mpreun\ cu Virgil Ierunca,
Monica Lovinescu, lovit\ crunt de Securitate, nu a servit
decât Libertatea.
~n aceast\ perspectiv\, Monica Lovinescu trebuie s\
fie considerat\, istoric, `n primul rând, al\turi personalit\]ilor
politice [i culturale ale exilului românesc, `n
frunte cu Grigore Gafencu, Adriana Georgescu, Bazil
Munteanu, dar [i al\turi de Mircea Eliade, Emil Cioran,
[i Eugène Ionesco, pe care i-a cunoscut [i i-a frecventat.
Odat\ cu ace[tia to]i – [i al]ii – Monica Lovinescu [i
Virgil Ierunca – au r\mas ast\zi numai `n pagini de carte,
`n Jurnal, `n amintiri.
Dup\ 1990, a `nceput s\ apar\ opera Monic\i
Lovinescu `n Editura Humanitas: se „`ntorcea“, cu scrierile,
`n ]ara pe care nu o p\r\sise.
Dar... Cuvintele sale au `nceput s\ „jeneze“ pe cei
din România: erau, pentru unii, prea severe, pentru al]ii,
prea blânde, pentru al]ii, `nc\, injuste etc., etc.
Românii din România aveau alte judec\]i `n perspectiva
lor intern\, decât Românii din exil.
Doamna Monica Lovinescu, `n tot ceea ce a comunicat
verbal [i a sus]inut `n scris a avut, incontestabil, de partea
sa adev\rul.
Alexandru NICULESCU
Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca, în vizit\ la România literar\ (1992)
i n m e m o r i a m
MONICA LOVINESCU – n\scut\ la 19 noiembrie 1923
– este fiica lui Eugen Lovinescu, cunoscutul critic literar,
[i a Ecaterinei B\l\cioiu.
Primele ei încerc\ri literare dateaz\ din copil\rie: la
vârsta de opt ani scrie un „roman”, care îi apare în Diminea]a
copiilor. Se relanseaz\ în anii adolescen]ei, dar textele din
aceast\ perioad\ [i le va renega mai târziu, considerându-le
„sofisticate [i artificioase” (este vorba de proza scurt\
din Vremea, Kalende etc. [i de un roman reprodus în mai
multe numere succesive din Revista Funda]iilor Regale).
În primii ani de dup\ r\zboi este cronicar de teatru (un
cronicar iconoclast) la revista Democra]ia condus\ de Anton
Dumitriu [i asistent\ a lui Camil Petrescu la seminarul de
art\ dramatic\ al acestuia.
În septembrie 1947 pleac\ la Paris, beneficiind de o
burs\ a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948
cere azil politic în Fran]a. Aici lucreaz\ un timp ca
regizor pentru diferite companii care promoveaz\ teatrul
de avangard\. În continuare, preocupat\ de situa]ia din
România, public\ articole despre literatura român\ [i despre
ideologia comunist\ în reviste ca East Europe, Kontinent,
Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages,
La France Catholique. Redacteaz\ capitolul despre teatrul
românesc din Histoire du Spectacle (lucrare enciclopedic\
ap\rut\ la Gallimard). Traduce – sub pseudonimele Monique
Saint-Côme [i Claude Pascal – câteva c\r]i române[ti în
limba francez\. Al\turi de so]ul ei, scriitorul [i filosoful
Virgil Ierunca, se face tot mai cunoscut\ ca adversar\ a
regimului antiintelectual [i antina]ional din România.
Începând din 1951, realizeaz\ emisiuni literare [i muzicale
pentru Radiodifuziunea Francez\ [i devine repede un nume
în acest domeniu de activitate, c\ruia îi va r\mâne fidel\
decenii la rând.
Tr\ie[te o tragedie, nereu[ind s\-[i elibereze mama
întemni]at\ în România din motive politice (de[i face
demersuri disperate în acest sens) [i aflând în cele din urm\
c\ ea a fost asasinat\ în închisoare, în 1960.
Din 1962 colaboreaz\ la postul de radio „Europa Liber\”,
iar din 1967 realizeaz\ pentru acest post emisiunile de mare
audien]\ Teze [i antiteze la Paris [i Actualitatea cultural\
româneasc\. Absorbit\, în tot mai mare m\sur\, de colaborarea
la „Europa Liber\”, înceteaz\ (în 1975) s\ lucreze pentru
Radiodifuziunea Francez\.
Via]a literar\ din România este puternic influen]at\ de
verdictele [i comentariile ei, ascultate noaptea, pe ascuns,
de foarte mul]i intelectuali. Monica Lovinescu devine, treptat,
o instan]\ critic\, sus]inut\ de scriitorii demni [i responsabili
[i denigrat\ furibund de cei aservi]i regimului comunist. În
1977, cu aprobarea lui Nicolae Ceau[escu, Securitatea face
o tentativ\ de-a o reduce la t\cere. Monica Lovinescu este
b\tut\ s\lbatic, în fa]a locuin]ei ei din Paris, [i ajunge în
com\ la spital, dar imediat dup\ ce se restabile[te î[i reia,
neintimidat\, activitatea. De la mii de kilometri distan]\,
particip\ febril [i eficient, ca [i cum s-ar afla în România,
la toate campaniile, declarate sau disimulate, duse de scriitorii
independen]i împotriva imposturii [i terorii comuniste.
Dup\ 1989, viziteaz\ România [i este primit\ triumfal
de oamenii de cultur\ (cu excep]ia celor care, în continuare,
nu-i suport\ intransigen]a intelectual\ [i moral\). În 1992
î[i încheie colaborarea la „Europa Liber\”, în condi]iile
restrângerii activit\]ii acestui post de radio (restrângere
împotriva c\reia protesteaz\ – f\r\ rezultat – intelectuali de
elit\). Colaboreaz\ la numeroase ziare [i reviste, posturi de
radio [i televiziune române[ti, r\mânând un spirit lucid,
adversar al oric\rei forme de mistificare. La 28 septembrie
2006 r\mâne singur\, ca urmare a încet\rii din via]\ a lui
Virgil Ierunca, so]ul [i prietenul ei, de multe decenii.
Moare la Paris, la 20 aprilie 2008, dup\ o lung\ suferin]\,
suportat\ cu demnitate.
CRONICI LITERARE, COMENTARII, ESEURI. Unde
scurte, Madrid, Ed. Limite, 1978 (texte din per. 1962-1971)
Unde scurte – jurnal indirect, Buc., H., col. „Memorii,
jurnale”, 1990 (texte din per. 1962-1971) Seismograme
- Unde scurte II, Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1993
(texte din per. 1972-1977) Posteritatea contemporan\ -
Unde scurte III, Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1994
(texte din per. 1978-1982) Est-etice - Unde scurte IV,
Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1994 (texte din per. 1983-
1987) Pragul - Unde scurte V, Buc., H., col. „Memorii,
jurnale”, 1995 (texte din per. 1988-1999; cupr. [i pagini
de jurnal propriu-zis) Insula {erpilor - Unde scurte VI,
Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1996 (texte din per. 1990-
1995) Diagonale, Buc., H., 2002 (texte ap\rute la rubrica
Diagonale din România literar\, în per. febr. 1996 – nov.
2001).
CONVORBIRI. Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen
Ionescu, {tefan Lupa[cu [i Grigore Cugler, Buc., CR, 1992.
MEMORII. La apa Vavilonului, Buc., H., col. „Memorii/
jurnale/ convorbiri”, 1999 (memorii ref. la per. 1947-1964)
La apa Vavilonului, vol. II (memorii ref. la per. 1960-
1980), Buc., H., col. „Memorii/ jurnale/ convorbiri”,
2001 La apa Vavilonului, , vol. III, Buc., H., col. „Memorii/
jurnale/ convorbiri”, 2003 (memorii ref. la per. 1980-1990).
JURNALE. Jurnal (1981-1984), Buc., H., col.
„Memorii/jurnale/convorbiri”, 2002 Jurnal (1985-1988),
Buc., H., col. „Memorii/ jurnale/ convorbiri”, 2003 Jurnal
(1994-1995), Buc., H., col. „Memorii/jurnale/convorbiri”,
2004.
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 17

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
j u r n a l
18
28 martie
1969
Bunicii s-au mutat la noi, pentru o vreme, de prob\.
Voioas\, Ioana se deprinde cu zgomotul din centru, cu
telefonul, cu soneriile, cu televizorul. S-au consumat [i
vizitele la cas\ nou\. Perechea dr. Mih\il\-Cioltei, unchiu^
Picu Vârtosu cu Anca lui. {ova cu betrana Valentina.
Chiar [i Matei C\linescu ne-a trecut pragul. }oiu, Baltag,
Pitu], Dimi [i Geta, ADM-ul, MRP-ul, Preda, R\c\nel [i
problematica Doini]a Sterescu, ba[ca rudele noastre...
Ieri `n Buftea, pe [est, vedem Reconstituirea lui Pintilie.
Un interviu cu Pintilie! ~n câteva locuri mi se pare c\ Adrian
e luat la vale. ~l `ntrerupe, convins c\ nu-l `n]elege corect.
Pu]in\ derâdere adresându-i-se cu Drag\ tovar\[e P\unescu!
`n]elegi, sper... ~i cere ironic preciz\ri la `ntreb\rile
[ubrede [i pe lâng\ subiect. Adrian: Consideri Reconstituirea
un film tragic? Pin]i: Dar dup\ p\rerea ta, ce e? Te
`ntrerup, Adrian P\unescu. Sunt convins c\ nu m-ai `n]eles...
{i Adrian, abil, ie[ind glon] din dificultate, explic\ inutil
c\ sarcina ingrat\ a celui ce `ntreab\ nu pentru sine ci pentru
cititor, ar fi s\ fac\ uneori pe prostul...
Pe neanun]ate, cu o ma[in\ de la Uniune, Adrian pleac\
la ]ar\. ~mi las\ pe mas\, la vedere, de f\cut un contract de
rate [i o delega]ie pentru colabor\ri. Le rezolv repede, dar
obosesc la fel de repede, de la mers, de la sarcin\... Mâine,
pe la 11.30, `mplinesc 28 de ani. ~mi cump\r câteva flori.
Noaptea bântui prin cas\, f\r\ somn, cu nervii `ntin[i, `ndurând
cu orgoliu singur\tatea. Nu mi-e u[or deloc. Refuz s\ accept
c\ a uitat de aniversare. Parc\ ar fi f\cut-o dinadins. Când
greul va trece, [i dup\ refacere, vreau s\ m\ angajez `ntr-o
redac]ie. Primele salarii le-a[ da pe câteva covoare de lân\.
Berbec, `n zodie, ador lâna...
3-4 mai
1969 Maternitatea Giule[ti. Ieri dup\ amiaz\ pe la patru am
n\scut un fl\c\u. Patru kilograme patru sute [i 52 cm. lungime!
Uria[ul seriei! Opera]ia a durat o or\ [i jum\tate. La un
moment dat situa]ia a devenit dramatic\, cordonul ombilical
r\sucindu-i-se `n jurul gâtului [i [trangulând copilul. Un
`nceput de asfixie albastr\. L-au resuscitat cu mare emo]ie.
Am sângerat crâncen din pricina unor contrac]ii anarhice.
Dac\ a[ fi n\scut natural, [i dac\ s-ar fi a[teptat ca la prima
cezarian\, `l pierdeam, [i nici cu mine nu se [tie ce-ar fi fost...
Dup\ coasere m-au dus la reanimare, unde era `ntuneric
[i unde o vreme m-am crezut singur\ [i uitat\ de toat\ lumea.
Dup\ 24 de ore de stat nemi[cat\, numai pe spate, cu numai
calmante [i antibiotic, primesc câteva `nghi]ituri de suc de
fructe. Mi-e r\u, mi-e cald, mi-e foame, mi-e grea]\ [i lehamite
de lentoarea cu care `mi revin. Mi-a fost team\ s\ nu
alunec dincolo...
5 mai 1969
De la reanimare spre salonul operatelor, pe un c\ru]
hodorogit `mpins pe culoarele nesfâr[ite [i prin lifturi imense.
Cap\t primele ve[ti despre fiu, despre exemplarul frumos
care se spune c\ este. Dup\ un ceai cu pâine m\ `nviorez...
7 mai
La miezul nop]ii sunt `n stare s\ transcriu un vis ciudat
avut `n r\stimp. El trebuie c\ are noima lui, marcând
ie[irea tulbure din starea de anestezie. Ca un film
metaforic absurd rulând `nl\untrul min]ii. ~n ani, mereu
am notat o mul]ime de vise, de regul\ colorate [i fierbin]i.
A[ putea cândva s\ le strâng `ntr-o carte de vise...
10 mai
Cu o s\pt\mân\ `n urm\, `n cursul dimine]ii m\ internam,
venind aici ne`nso]it\, spre stupoarea Anc\i, care se preg\tise
ca [i acum doi ani s\-l `mb\rb\teze pe t\ticul panicat [i
v\ic\re]. Era sâmb\t\. Contrac]iile `ncepând de cu sear\,
se `nte]iser\ `n zori. {i eu am venit pe lume `ntr-o sâmb\t\,
[i am apreciat ca pe un semn favorabil aceast\ coinciden]\.
~mi cump\rasem l\cr\mioare [i o geant\ pentru micul
meu voiaj. Am a[ezat florile `n ap\, le-am inspirat mireasma
friguroas\ [i tare, apoi am pornit, f\r\ s\-i trezesc pe ai casei,
traversând agale bulevardul Magheru, f\r\ nimic spectaculos,
ca o victim\ totu[i. Ioana [i mama ie[iser\ pe balcon [i-mi
f\ceau cu mâna. Le-am surâs, apoi am disp\rut `ntr-un
taxi, singur\-nesingur\...
Anca m\ a[tepta nelini[tit\ [i m-a certat cu ging\[ie, a[a
`ncât am resim]it grija ei ca pe o mângâiere. {i mare parte
din nodul ce mi se ridicase `n gât, s-a topit. M-a examinat
`ndelung, `n t\cere, gânditoare, cu toate antenele concentrate
asupra f\tului misterios. Mi-a completat fi[a [i am `mbr\cat,
iar\[i, c\ma[a decolorat\ [i halatul maternit\]ii. Condus\
apoi `ntr-un salon r\coros de la etaj. Am mai vorbit câteva
minute despre Adrian, pe care-l l\sasem dormind. Abia se
`ntorsese din ora[, `n zori, [i a fost op]iunea mea s\ nu-l
trezesc, ca s\ nu-l v\d agitându-se speriat `ntre vinov\]ie [i
sfâr[eal\. Am avut o ciudat\ senza]ie de p\r\sire, `nstr\inare
[i dezinteres. Mi-am zis c\ trebuie s\ fac fa]\ situa]iei, s\-mi
cru] energiile [i s\ nu m\ gândesc tocmai acum la
motivele care l-au tot ]inut departe de cas\ [i de evenimentul
na[terii...
Anca a plecat din spital, promi]ând s\ revin\ spre
sear\. Era obosit\, fusese de gard\, voia s\ doarm\ pu]in.
Eu am `nceput s\ m\ perpelesc `n durerile care reveneau
ritmic la intervale din ce `n ce mai scurte. ~n sala de
travaliu era un telefon de la care a[ fi putut s\ sun la
nevoie. M-am suit `ntr-unul din paturile `nalte [i tari, l\sând
altora grija apelului. O moa[\ a alertat-o pe Anca
`ntr-un târziu, care a promis s\ revin\ `ntr-o or\... {i, la trei
f\r\ zece punct, intra radioas\ `n sal\. Am sim]it o u[urare,
parc\-mi sosise ~ngerul p\zitor...
11 mai 1969
Sâmb\t\ 3 mai, duminic\, luni, mar]i, miercuri, joi, vineri,
sâmb\t\ [i azi, iar\[i duminic\ - nou\ zile lungi de când sunt
aici ca pe o alt\ planet\. A[adar, vreo 216 ore, sau 13 mii
de minute, [i ele lungi-inegale, num\rate unul câte unul [i
m\surate dup\ st\rile prin care se trece aici, cu mari distan]e
goale `ntre ele. Cu totul, vreo 777 de mii de secunde!
Mâine `mi vor scoate firele. Pielea mi s-a lipit la loc
`ntr-o liniu]\ fin\, sidefie, peste care se va reface p\rul pubian.
Mar]i s-ar putea s\ fiu acas\, [i toate am\nuntele acestea la
care ]in mi se vor [terge din minte...
Ce ne-am face, Doamne, f\r\ binecuvântata uitare, [i ce
ne-am face f\r\ memoria a ceea ce tr\im intens? Am notat
câte ceva, `n grab\, pentru când voi avea timp [i voi sim]i
nevoia s\ pun cap la cap scene, senza]ii, gânduri, s\ nu
gre[esc, s\ nu exagerez, s\ nu minimalizez...
Chinul de dup\ dezmor]ire. Senza]iile crude [i vocile
din timpul deschiderii. Masa metalic\, `ngust\ ce mi se p\ruse
ca un tron, dac\ nu de tortur\, oricum de `ndurare a unei
emo]ii masive greu de descris. ~ncercam s\-mi mi[c degetele
picioarelor [i nu reu[eam. ~nainte de anestezie, atent\ la
ultima contrac]ie ce se apropia [i care `nsemna o ultim\
durere sec\tuitoare, ce parc\ te frânge [i-]i `mpinge lacrimile
[i sudoarea `mpreun\ amestecate `n glanda lacrimar\. Desp\r]it\
`n dou\, asistat\ `ndeaproape, aud vocea mântuitoare care
`mi face o promisiune solemn\ c\, `nc\ un pic, [i nu m\ va
mai durea: Gata, asta e ultima, `ndur-o! S-o ]ii minte, c\ n-ai
s\ te mai `ntâlne[ti cu a[a ceva!... Dup\ care, `ntins\ pe spate,
cu senza]ia c\ de la brâu `n jos e[ti `nsu[i neantul, ]i se
leag\ bra]ele `n lateral `n ni[te curele, ca `ntr-o r\stignire.
~n bra]ul drept acul perfuziei [i tubul de oxigen `ntr-o nar\.
Anca `ncepând s\ sune instrumentele [i spunând: Constan]a,
acum `]i voi trasa semnele, chiar pe linia vechii cicatrice,
ca s\ r\mâi frumoas\. Nici nu [tii ce important e! D\-mi
de veste dac\ le sim]i...
{i le-am sim]it ca pe c\rbuni acizi pe pielea vie, arsur\
care m-a alarmat, dar care a disp\rut instantaneu. {i Anca
`ncepe s\ taie ap\sând cu brutalitatea necesar\. Locul bombat
[i rezistent prime[te cu supunere, adormit, interven]ia. La
fel ca [i acum doi ani, disting un clipocit. Ca [i când Dumnezeu
e prezent `n plag\ [i `[i cl\te[te mâinile `n pântecul meu ca
`ntr-un vas viu...
Mi se a[eaz\ o greutate pe stomac. Asistente trupe[e
urmeaz\ comenzile, ap\sându-m\ [i ele `n zon\ cu toat\
puterea, cu trupul lor greu pe stomacul meu. Cineva d\ de
veste c\ `ncepe s\ se vad\ ceva din b\ie]el. Toat\ lumea
[tie c\ de data asta `mi doresc s\ fie b\iat, [i m\ gândesc
c\ e vorba de-o p\c\leal\...
Simt cum sunt golit\ de con]inut `ncetul cu `ncetul. {i
numai când Anca exclam\ entuziasmat\: B\iat!, `nchid ochii
[i plâng lin, atent\ la comentariile ei: Acesta e un copil pre]ios,
f\cut la comand\. Lung, voinic, `ncruntat, b\rbat cu cap
mare... Te felicit, Constan]a!
Uterul sângereaz\ abundent, de neoprit, `ngrijorându-i
pe to]i. C\tre final sose[te [i profesorul Sârbu. Anca `i prezint\
maestrului s\u situa]ia, cu bucurie pentru trofeu [i cu `ngrijorare
pentru mine. Iar eu aud [i `ncep s\ m\ tem. ~mi sunt
ridicate greut\]ile de pe stomac. Copilul este dus s\ i se
fac\ toaleta, iar eu m\ simt gata s\-mi iau zborul, suspect de
u[oar\, pe deasupra gândurilor [i lucrurilor. U[oar\, golit\
[i f\r\ nimic precis `n minte...
Apucasem s\-l z\resc. Brun [i altfel decât Ioana cea
trandafirie ca `ngerii. Icnesc urât `ntr-o senza]ie de vom\
pe sec, deranjând coaserea, pe care n-o simt. Coaserea
unul dup\ altul a celor [apte `nveli[uri, prapurii `n care st\tuse
f\tul. M\ `nfrigurez [i reclam starea. Mi se injecteaz\ un
ser care-mi provoac\ alte icnete de grea]\. Asistenta, speriat\
de ce vede c\ se-ntâmpl\, s-a gr\bit s\ goleasc\ dintr-odat\
seringa, [i Anca o ceart\ cu glas sc\zut. ~n sfâr[it,
dup\ coasere, toat\ lumea se precipit\ asupra unor stacane
de cafea fierbinte. Sunt l\sat\ singur\ s\-mi petrec starealimit\...
Recapitulez. Interven]ia a `nceput la trei [i jum\tate.
Pe la patru, copilul extras a fost ridicat `n aer. La cinci f\r\
cinci d.m., pauz\ de cafea. Urmeaz\ momentul când m\
atârn la comand\ de grumajii `ncorda]i a dou\ asistente care
m\ a[eaz\ pe o alt\ mas\ mobil\, cu rotile. Pântecele
mi-este legat strâns `ntr-o centur\ de pânz\, [i pornesc cu
alaiul acesta s\rac spre sala de reanimare...
Mi-am leg\nat capul `ntr-o mi[care
de alean pe perna sumar\,
segmentând iluzoriu timpul mare
`n mai m\runt...
Cre[tetul ghe]arului
Note r\zle]e, din 10 mai [i urm\toarele
Amintiri din sala de travaliu.
Dup\ ni[te paravane de pânz\ albastr\, pe paturile lor
de p\timire, dou\ femei tinere `ndurând ca [i mine acela[i
chin atât de lent trec\tor. Undeva, `ntr-o aureol\ orbitoare,
mai c\tre fereastr\, o femeie frumoas\ ca o zeitate cu p\rul
ro[u, abundent, scoate ni[te r\cnete neomene[ti... F\tul
coboar\ spre lumin\ `ncet, tenace, milimetru cu milimetru
pe drumul acela `ngust, elastic, `ntins la maximum, dilatarea
amenin]ând uneori s\ nu func]ioneze corect, s\ nu se deschid\
suficient, fie din cedarea nervilor mamei, din oboseala ei
infinit\. Calea aceasta se poate face [treang. F\tul alunec\
`n cele din urm\ `ntr-un ultim efort disperat. Mama le[in\
`n expulzie ori adoarme instantaneu. Noul n\scut, crispat
sau molatic, este ridicat de picioare, cu capul `n jos [i scuturat,
plesnit peste fese [i omopla]i, ca s\ `nceap\ s\ respire. Primele
scâncete agresive nu au nimic omenesc. Parc\ ar fi scrâ[netul
a dou\ pietre frecate una de alta, [i care seam\n\ cu un sunet
mineral iritant. {i asisten]a declar\ c\ na[terea a decurs
normal! Se fac glume, se bea cafeaua, f\r\ vreo solemnitate,
pentru reconfortare, pentru ie[irea din stres. Se trece apoi
la alt pat, unde sorocul abia a sosit, cu acela[i repertoriu de
gesturi eficiente [i de cuvinte: Hai, acum, `mpinge, bravo,
respir\ adânc, `mpinge, bravo, `nc\ odat\! Ore [i ore se trage
ca la ham, `ntr-o cazn\ de ne`nchipuit [i de o parte [i de
cealalt\. Apoi se a[terne lini[tea, care nu mai credeai c\
exist\. Vine somnul de dup\ na[tere, abandonul de dup\
extenuare. Cât doarme, mama e ridicat\ la cer, i se iart\
p\catele, acolo, `n cerul toxic al fericirii ei absolute...
~n timpul travaliului, dintre cei preg\ti]i s\ te asiste nu
se apropie nimeni pân\ ce nu emi]i r\cnete de o anumit\
intensitate. Exasperat\ `n durerile ei care ating paroxismul,
femeia devine toat\ un strig\t de nest\vilit, un animal r\nit
`n toat\ s\lb\ticia lui. Abia de-atunci `ncolo se apropie cineva,
ca s\ verifice parc\, nu cumva s\ fie vorba de vreun exces
de sensibilitate, de vreun r\sf\]. E bine de [tiut c\ gravida
care se jeneaz\ s\ se manifeste, s\ urle din r\runchi, cea care
se poate st\pâni, risc\ uneori o expulzie neasistat\ [i un f\t
cu ]easta deformat\. Din momentul `n care te sui pe masa
de travaliu e[ti invitat\ s\ te produci f\r\ re]inere, s\ te `nfurii,
s\-]i blestemi b\rbatul, s\ strigi dup\ ajutor. Nu vei speria
pe nimeni, personalul are urechea specializat\ s\ disting\
corect momentul `n care trebuie s\ intervin\...
Anca sosind, pune lumea `n mi[care `n jur, spre a m\
preg\ti pentru sala de opera]ie. Cazul meu era limpede, fiind
la a doua cezarian\, periculoas\, [i ultima posibil\ f\r\
semn\tur\ c\ `]i asumi riscul. Dou\ fiole `n bra], pentru
testare. Tensiunea, sondarea, transportarea la etajul doi, de
data asta pe jos, pe o scar\ `ngust\ `n spiral\. Au durat o
ve[nicie preparativele medicilor pentru intrarea `n Sala steril\.
Sp\larea minu]ioas\ a mâinilor cu periu]\ [i mult, mult s\pun.
~nm\nu[area, [i `nc\l]area `n ni[te [o[oni din tifon. ~mbr\carea
halatelor sterile, bo]ite, `nc\p\toare. {i restul costum\rii,
`n totalitate, [or]uri peste halate, bonete [i a[ezarea pe fa]\
a m\[tii textile pân\ sub ochi, ultimul lucru de f\cut fiind
a[ezarea ochelarilor, igieniza]i, pe nas. Mi se face `ntre timp
toaleta coloanei, cu tampoane `mbibate `n iod rece. Lent [i
mereu reluat\ mi[carea de sus `n jos, [i iar\[i de sus `n jos.
Mi-a fost remarcat tremurul nervos [i zgribulirea. A[ezat\
pe marginea mesei metalice, flancat\ de aparatura de control.
La `ndemân\ flacoane, pentru transfuzii, perfuzii. {tiam [i
a[teptam cu emo]ie momentul anesteziei, dur, când sim]i
`n plin p\trunderea acului scurt `ntre vertebre. Din aur [i
destul de gros, ca s\ penetreze pân\ la m\duv\. Piciorul drept
va avea un zvâcnet reflex, [i asta o s\ produc\ panic\ [i
`ncordare. Cineva te ia `n bra]e [i te strânge la piept, ca s\
nu cumva s\ te mi[ti haotic [i s\ te pr\bu[e[ti pe-o parte,
s\ n-o iei la fug\. Aveam deja b\rbia `n piept [i pleoapele
strânse, a[teptând cunosc\toare clipa de bezn\ care se face
[i care d\ fiori. Am deschis apoi ochii `ntr-o lumin\
irizând `ntre susur [i ]iuit...
Notez s\ nu uit. Dac\ cineva tân\r din familie, poate
chiar copilul acesta abia n\scut va vrea s\ afle, s\ se documenteze
pe textul meu crud spre a se reg\si. ~n nici un caz Adrian,
lipsit de r\bdare [i absent cu program la `ntâmpl\rile prin
care trec...
Firele mi-au fost t\iate cu un foarfece bont [i extrase
cu penseta. Mâine ar trebui s\ plec\m acas\. M\ gândesc
la reac]ia lui tragi-comic\ de ins neajutorat care [tie c\ nu
merit\ minunea asta, când o s\-[i ]in\ `n bra]e fiul. Fiul
care `ntre timp s-a albit la piele, iar peri[orul negru bate acum
`n [aten ro[cat. Sugar gr\bit [i vrednic, se tot desfa[\ frecându-
[i necontenit picioru[ele, sughite [i plânge. {i plânge
urât...
Evoc sala de reanimare, umbroas\, silen]ioas\, cu multe
draperii. Ie[irea din anestezie se las\ cu durere de cap.
Dac\ `n timpul interven]iei te-ai agitat, a[teapt\-te la migrene
persistente [i la un somn trudnic cu co[maruri. Nu m-am

Pe ea n-o condamn. Himerele ei, iluziile ei sunt ca [i fire[ti, ca [i
ale mele oarecând. Dar pe el nu-l absolv de vinov\]ie.
Nemaiiubindu-l, instantaneu ame]esc de grea]\. ~l integrez `n
tagma celor ce sacrific\ pentru fleacuri sfin]enia celuilalt...
putut conforma. Mi-am leg\nat capul `ntr-o mi[care de alean
pe perna sumar\, segmentând iluzoriu timpul mare `n mai
m\runt...
O voce ginga[\ `necat\ de tuse cere codenal. ~n semi`ntunericul
`nc\perii, aceea[i voce m\ sf\tuie[te s\ fiu cuminte, s\ nu
m\ mai agit `n patul meu fierbinte, cu denivel\ri, s\ nu-mi
mai plimb palma peste plag\. S\ nu mai gem, c\ o s\ treac\...
Mi se dezmor]esc t\lpile. ~mpins `n sus de sarcin\
atâta amar de vreme, stomacul revine `ncet la locul lui. La
intervale scurte m\ las\ nervii [i plâng de obid\, de umilin]\,
de neputin]\, de suferin]\. Primesc antibiotic, calmante [i
somnifer. M\ lini[tesc. Vecina mea iese pe culoar s\ fumeze.
Ea poate de-acum s\ circule [i s\-mi dea bune sfaturi. Când
revine o pot [i vedea. E o ]ig\ncu[\ firav\, ml\dioas\. O
copil\ ager\, frumoas\, cu o dantur\ impecabil\. {i mai ales
cu ni[te ochi fierbin]i. Tuns\ scurt [i bine-mirositoare...
O b\tuse b\rbatul [i `i rupsese splina `n trei locuri. Adus\
cu salvarea `n ultimul moment, se b\nuia c\ are o extrauterin\
cu hemoragie. ~n pântece o balt\ de sânge. I se `ntâmpl\ asta
la doar 18 ani ! spune c\tre mine, ca dintr-o suflare: Norocul
meu c\ am sc\pat cu via]\, din mila domnului profesor
Sârbu, s\-i dea Dumnezeu s\n\tate. O s\ m\ rog pentru
dânsul câte zile-oi avea. A fost `n norocul b\iatului meu,
care are doar opt luni, mânca-l-ar mama! Din prostia unui
cap de b\rbat! Dup\ ce c\ nu munce[te, nici el [i nici nimeni
dintre-ai lui, [i `i ]ineam pe to]i din leafa mea, c\ lucrez la
Nuf\rul, [i dup\ ce c\ are toate patimile, bea, fumeaz\, umbl\
dup\ femei, `mi fur\ banii din geant\, acum m-a l\sat [i f\r\
splin\, nenorocit\ pe via]\. {i toat\ via]a o s\-l blestem. {i
de ce m-a b\tut? C\ l-am trimis de diminea]\, pe la opt, s\
aduc\ vreascuri din p\dure. Pe la unsprezece, dac\ am v\zut
c\ nu mai vine, m-am dus dup\ el. El, peste gârl\, `n picioare,
f\r\ lemne. Lâng\ el pe jos, o cet\]eanc\, culcat\. Dau s\
trec apa, s\ v\d cine-i femeia. El `mi iese `nainte, repede, pe
potec\. ~l `ntreb [i-mi r\spunde, nemernicul, c\ pe jos e
nea Cutare. Ajungem acas\. Copila[ul meu plângea. Eu `l
bomb\neam s\-mi spun\ cu cine fusese. M\-sa-i ia
b\iatul din bra]e [i el m\ love[te de cad peste-o buturug\.
De jos de unde am c\zut, i-am zis pentru prima dat\ un
cuvânt r\u. I-am zis prostule! Pe urm\ nu am mai [tiut de
mine. Dac\ au v\zut c\ nu-mi revin, [i asta destul de
târziu, i-au chemat pe-ai mei, pe m\mica [i pe t\ticu^, care
m-au adus cu salvarea aici. Acum abia a[tept s\ ies, s\-l dau
`n judecat\ pe b\rbatu-meu, [i s\ ne despart\ legea. C\ eu
nu mai pot, mai ales acum, nenorocit\ cum sunt [i f\r\ splin\,
s\ ]in o cas\ de trântori. {i n-o s\ mai doresc b\rbat, decât
când mi-o cre[te b\iatul mare, [i n-o s\ mai aib\ nevoie
de mine...
Dup\ o zi [i-o noapte sunt mutat\ `n salonul lehuzelor.
Cincisprezece femei, toate operate, toate m\mici, `n refacere,
comentând `ntâmpl\rile din maternitate, fiecare cum a p\timit.
Ahurile [i furia laptelui, alegerea numelor pentru copiii
lor nou-n\scu]i. {i deasupra tuturor, glumele femeii de
serviciu, [i ea cu problemele ei de-acas\, cu b\rbatul care
o cam tri[eaz\, dar au `mpreun\ dou\ fete... Sugarii `[i
v\d de programul lor alert de supt-somn, de plânsul foamei
lor, hr\ni]i pân\ una alta de mame de `mprumut. Mai primesc
ser glucozat [i vitamine, ap\ fiart\ [i r\cit\. {i stau to]i cu
guri]ele deschise ca puii de pas\re-n cuib...
13 mai
1969 Ultima mea sear\ `n maternitatea Giule[ti. Prin ferestrele
deschise aud trecând tramvaie. Dup\ o zi de suferin]e, de
r\cnete [i eforturi disperate de `mprosp\tare a lumii cu
nou n\scu]i, se aerise[te masiv, se elimin\ toxinele
dulcege ale sacrificiului, [i n\v\lesc `n\untru valurile de aer
proasp\t amestecate cu indiferen]a celor care trec pe lâng\
aceste ziduri, ne[tiutori de calvarul din\untru. E un moment
de respiro [i pentru moa[e [i asistente, care somnoleaz\
pe scaunele de pe culoar... Am citit gazete, am tricotat un
cior\pel, [i m\ `ntreb cum `[i va `ntâmpina Ioana fr\]iorul.
~[i va revendica locul `n bra]ele mele? Va g\si `n]elegere
[i duio[ie pentru pruncul neputincios? Va fi ea `ngerul dulce
vorbitor pe care toat\ lumea l-a `naripat [i l-a deprins cu
plutirea pe deasupra capetelor noastre? ~i va ceda micu]ului
parte din ce-i al ei? Buchetul nostru indestructibil de dou\
fiin]e, mam\ [i feti]\, duios [i ginga[, va fi compus de-acum
`nainte din trei. Va avea ea, instinctiv resim]it, tot plinul de
`ncredere `n care s\ rosteasc\ cu glas vibrant: cumpa mama,
bita, puiul mama, pú-í-úl...? Somn u[or, sufletul meu!
~n cursul zilei am circulat prin tot spitalul. Exist\ `n
incint\ un punct comercial de unde am cump\rat ni[te pleduri
s\r\c\cioase de prsop [i o garnitur\ minuscul\ de corp,
scutec [i fa[\. Recapitulez [i `mi simt memoria simplificând
drastic am\nuntele de pân\ mai ieri. ~ncep s\-l hr\nesc la
sân. Are f\lci [i un fel de frez\ ]uguiat\, frunte bombat\
cu spa]ii largi deasupra tâmplelor, buze duble de sugar, lung
[i vânjos, falange fine. ~n curând va ar\ta [i el ca un mielu[el.
Suge [i doarme. Am bel[ug de lapte, ]â[nind de la sine, cu
bolt\, prin toate izvoarele deodat\. Sunt `n faza `n care nu
m\ jenez s\ m\ laud [i sunt mul]umit\ de mine. Anca `mi
surâde [i jubilez. Chiar dac\ surâsul ei este pur profesional,
eficien]a lui e garantat\. O simt `n continuare ca pe un ~nger
p\zitor. Ea vindec\, alin\, salveaz\ cu sufletul ei, cu senin\tatea
privirii, cu mâinile ei delicate [i cu tandre]ea care o caracterizeaz\...
2 iunie
1969 Ziua de na[tere a Ioanei am serbat-o ieri, fiind duminic\.
Cu tort-arici [i dou\ lumân\rele albe, cu musafiri `ntre
care [i ADM-ul cu Ileana lui [i fiul lor Tudor, de aceea[i
vârst\ cu s\rb\torita, care s-a exprimat curg\tor, gesticulând
afectuoas\ c\tre micul ei prieten: Ti log fumos, ia buboan\!
~i place plimbarea. Nu-i place s\ o `mbraci/dezbraci.
Cel mai bine se simte `n pielea goal\. ~[i studiaz\ cu
aten]ie buricul. Fr\]iorului `i spune firesc c\c\tosule. Nici
noi, ai casei, nu cuno[team termenul `n aceast\ form\.
Posesiv\, dar când el plânge, `mi spune: Du-te! Tot ce i se
face celui mic vrea [i ea. ~[i reprim\ cu splendoare
gelozia. Dar când el doarme, `mi cere s\-i spun pove[ti cu
ea, când era bebe. Dup\ fiecare poveste zice: ~nc\ una! [i
m\ acapareaz\: Stai cu mine, uite ti iau di gât, pup\-m\! Cu
aceste formule magice scap\ [i de pedeaps\. ~i speculeaz\
pe cei slabi, care i se supun u[or. Celui mic `i zice cu ceremonie:
S\lumâna, s\rutându-l pân\ la um\r [i `nd\r\t. Vrea s\-l
duc\ `n bra]e, `i pip\ie t\lpile roz, `i desface degetele [i `i
neteze[te cu tandre]e p\rul. La plimbare, se-atârn\ de mânile
p\rinte[ti, s\rind `ntr-un picior, se las\ greu [i cânt\: }up,
]up, ca un iepula[, futula[. Nu st\ la piept\nat, detest\ supliciul
descâlcelii. Se recomand\ Iana Punescu. Ia cu coada furculi]ei
sare din solni]\ [i ]i-o presar\-n farfurie, cu inten]ia de a-]i
face un serviciu. Bunica a `nv\]at-o s\ ne spun\ matale, ea
muzicalizând mantale. ~[i ador\ sandalele. Nu ne las\, pe
mine [i pe bunica, s\ ne `mprumut\m una alteia rochiile.
Vrea s\ spele, s\ ajute la g\tit, s\ fr\mânte aluatul. Când
se `ntâlne[te cu al]i copii, `i `mbr\]i[eaz\ cu lentoare. Ieri
`ns\, când Tudor a `ncercat s-o s\rute, ea a schimbat regulile.
L-a `ndep\rtat cu fermitate, explicându-i: Las\, nu si poate!
{i b\iatul a izbucnit `n plâns. Spune poezioare, dar cere s\
fie asistat\...
7 iulie
1969, Bârca
De dou\ zile, cu copiii [i mama la ]ar\. Adrian [i Paul
ne-au condus doar pân\ la ie[irea din bloc. Ma[ina, tixit\
de lucruri [i provizii. ~n ma[in\ z\duf. Andrei a dormit `n
bra]ele mele, comoara aurie `n bra]ele bunicii. Pentru ea
c\l\toria a fost plin\ de surprize. Animale `n peisaj! Gârle
[i poduri, vaci pe p\[uni, m\gari [i capre, dar [i bicicli[ti,
lanuri de porumburi [i grâuri. Nori, berze [i gâ[te. Vocabular
`n l\rgire. Ioana r\m\sese cu guri]a c\scat\ de uimire.
Cred c\ nici nu respira. Ajun[i la destina]ie, am fost
primi]i cu masa pus\...
11 [i 12 iulie
Copila ia `n primire nout\]ile din ograd\, `ntr-o pronun]ie
delicioas\, cere [i d\ explica]ii: S\lacu di el, e mic [i nu tie
s\ vorbeasc\! Stelu]a, o feti]\ dintr-a cincea, a fost adus\ din
sat s-o distreze pe Ioana noastr\, s\-i cânte, s\ se joace
`mpreun\. ~i cânt\ cu o voce atât de nefiresc `nalt\, c\ Ioana
se creponeaz\ spre plâns. Pân\ la urm\ se `mprietenesc ...
Limba mi-e ulcerat\, m\ doare. R\ul se `ntinde `n
cerul gurii [i coboar\ `n gât. ~ncetez s\ al\ptez, str\fulgerat\
de o b\nuial\. Soacra mea Margareta `mi adusese din sat,
cu mare entuziasm, o carte, India secret\. Dumneaei n-a
citit-o, dar mi-o recomand\ cu convingere, insistând s\ citesc
`ntâi ultimul capitol, care, chipurile, ar fi cel mai
interesant. Paginile au un aspect alterat pe la col]uri, ca [i
când ar fi fost impregnate cu un lichid tulbure, umezite [i
apoi zvântate. Brusc mi-aduc aminte de otr\v\rile din Regii
blestema]i. Pagini care se lipesc `ntre ele. Ca s\ le r\sfoie[ti,
moi degetul pe limb\. Otrava e ingurgitat\ astfel `n timpul
cititutlui. Doamne, Dumnezeule, ce-o fi? {oricioaic\,
sod\ caustic\. Gâtul meu devine carne vie. Nu fac valuri,
dar sunt `ngrozit\ de-a binelea. Nici nu cer control
medical [i nu m\ plâng la nimeni. ~mpachetez cu grij\ India
secret\, tot `n hârtia de ziar `n care mi-a fost adus\, atent\
s\ nu ating por]iunile cu aspect suspect, [i-o trimit pe Margareta
j u r n a l
s-o duc\ `napoi de unde-a adus-o. Nu pot acuza `n plin pe
absolut nimeni. A[ fi luat\ de nebun\. M\ tem, fac bagajele
[i ne `ntoarcem val-vârtej la Bucure[ti, cu o ma[in\ de
ocazie...
22 spre 23 iulie
1969, Bucure[ti
Starea invocat\ obsesiv `n poemele mele e singur\tatea,
[i semn c\ n-o am [i c\ mi-o doresc. De vreo trei ani `ncoace
scriu altfel [i despre singur\tate. Am f\cut doi copii
c\rora m\ robesc cu trup [i suflet. Mai mult, mai intens,
nic\ieri, niciodat\! Lâng\ un so] din ce `n ce mai evaziv, numi
pot odihni nici trupul, nici sufletul. La suprafa]\ r\mân
pa[nic\...
5 august
1969 Via]\ tensionat\, enerv\ri absurde urmate de hilare
reveniri [i `ndio[\rile lui. Bel[ug de inspira]ie, haz [i
necaz, disperare mo[tenit\, discre]ie, izolare, mu]enie. M\
uzez. Urât z\c\mânt s-ar scormoni dac\ a[ nota la infinit
ce mi se `ntâmpl\ zilnic, prin ce fiori de frig trece sufletul
meu. Energia celuilalt, agita]ia lui f\r\ istov, dar [i absen]ele
nemotivate, pe mine m\ sperie. Inegal, inconstant, consecvent
`n inconsecven]\...
Când to]i dorm, când casa redevine leag\n vegheat de
`ngeri, m\ reg\sesc, dar nu m\ recunosc, atât sunt de obosit\.
~i privesc pe cei mici, somnul lor e ca o desf\tare intransmisibil\.
Andrei tresare. Se treze[te [i r\mâne cu picioru[ele
ridicate `n aer. {i le contempla `ndelung, silen]ios, r\sfirându-
[i degetele [i strângându-le la loc. ~ncearc\ s\ [i le apuce,
parc\ se ceart\ cu ele, [i nu reu[e[te decât s\-[i trag\ pumni[ori
`n stomac. Minute `n [ir `l ap\r a[ezându-mi mâinile `n calea
loviturilor. E un sugar misterios, mult mai lini[tit la vreme
de noapte decât a fost sora lui, care ziua dormea [i
noaptea se activa...
Recitesc noti]ele de pe vremea când locuiam `n Berceni
[i Ioana era bebelu[ul care ziua dormea [i noaptea se activa.
Care mi-era via]a, cum se mi[ca Adrian `n peisajul domestic:
~i schimb lenjeria, bea `ncins câteva pahare cu ap\ de
la robinet, `nghite `n grab\ dejunul, prânzul, cina, `n func]ie
de ora la care se treze[te. St\ s\ plece, se-apuc\ de scris,
dar r\mâne cu ochii ca-n zarea unui sfinx tân\r, concentrânduse
asupra unui punct din tavan, `ntins pe canapea cu mâinile
sub cap, `ndr\gostit cu siguran]\, trecându-mi vizibil pe
ultimul plan, sau pe nici un plan fiin]a, dorin]a, ca `n ecou,
locul [i amprenta trupului. Gândesc [i notez un vers
absurd la prima vedere, „A fi a doua, a r\mâne prima“.
~n rug\ciunile mele cer lini[te [i puterea de a `ndura
pustiul, usc\ciunea, dezgustul [i setea mea, separat\, de
via]\. Nu m\ pot hr\ni `n nici un fel, cu r\m\[i]e ve[tede.
Un autoabandon, o renun]are zâmbitoare. La casa-n care
locuim nu mai adaug nici un vis. ~n spa]iul pur `n care `l
gândeam, s-a t\v\lit [i l-a distrus. De dragul lui am
s\vâr[it minuni, mi-am s\rit peste umbr\. M\ sup\r\
acum [i c\ m\ isc\lesc cu numele lui. R\mân cu fapta
mea cea mai frumoas\ - acest copil pe care `l iubesc cu o
ardoare inflamat\ de-un plâns interior de neoprit“...
Câteva luni dup\ na[terea Ioanei, stând noi de vorb\,
`ncercam s\-l asigur c\ urm\torul nostru prunc o s\ fie b\iatul
pe care [i-l dore[te. Dar `i scap\ o remarc\ aiuritoare, c\
lui i se vor na[te numai fete. Cum a[a?! F\r\ s\-i pese de
efect, mi se spovede[te cu orgoliu c\ este tat\ [i la alt\
cas\. C\ o nebun\ `ndr\gostit\ de el i-ar fi n\scut gemene.
- E[ti convins c\ sunt ale tale? - `i spun. – Vrei s\ le vezi?
- `mi r\spunde. Nu sunt prea sigur\ c\ a[ vrea s\ le v\d.
Coboar\ s\ dea un telefon. ~mi aranjeaz\ o `ntrevedere cu
mama feti]elor. ~mi scrie adresa, [i pân\-n sear\ m\ trezesc
ca teleghidat\ sunând la u[\ dintr-un imobil, undeva
`n zona Amzei. ~mi deschide o blond\ nisipie [i m\ piloteaz\
`n t\cere c\tre un p\tu] cu grilaj `n care copili]ele `[i zb\teau
bucuroase mânu]ele [i genunchii, `ntre juc\rii [i p\pu[i
`ntr-un aranjament ostentativ [i abundent. Este o femeie
m\ritat\. Mai scund\ decât mine. Cuprins\ de un tremur
u[or. Nu spune mare lucru, instruit\, cu siguran]\, de el la
telefon. Nu se a[teptase, deduc, s\ m\ vad\ atât de calm\.
Eram edificat\. Casa mirosea a lapte [i a vanilie, ca [i la noi.
Fetele – cópii identice ale Ioanei mele. Eu n\[team `n iunie,
ea `n septembrie! Adrian reu[ise performan]a de a tr\i lini[tit,
pendulând `ntre dou\ femei, una mai naiv\ decât alta, nevasta
[i amanta, amândou\ `ns\rcinate, apoi lehuze, al\ptând
prunci dolofani. Morala celuilalt prinde iz. Orgoliul m\
`mpiedic\ s\ evaluez corect situa]ia, penibilul, pericolul,
avaria. R\nit\, min]it\, nu m\ v\d iertând. Gândesc un vers
[i `l notez: „Fii exilatul lumii mele-ntregi“. Avusese
tupeul s\ m\ fac\ atent\ c\ femeia sufer\ de schizofrenie.
Cum probabil c\ [i pe ea o pusese `n gard\ c\ a[ fi dus\ cu
pluta. Dar ea nu d\ nici un semn de dezechilibru nervos ci
afi[eaz\ o uimire sincer\ c\ nici eu nu simt nici un impuls
de a-i scoate ochii...
S\ recapitulez. Pe ea n-o condamn. Himerele ei, iluziile
ei sunt ca [i fire[ti, ca [i ale mele oarecând. Dar pe el nu-l
absolv de vinov\]ie. Nemaiiubindu-l, instantaneu ame]esc
de grea]\. ~l integrez `n tagma celor ce sacrific\ pentru fleacuri
sfin]enia celuilalt...
Constan]a BUZEA
(Fragment din Cre[tetul ghe]arului)
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
19

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
APRECIIND `n gradul cel mai `nalt
volumul Duiliu Zamfirescu [i Titu
Maiorescu `n scrisori (edi]ia Emanoil
Bucu]a, 1937) [i subliniind c\
„importan]a acestei coresponden]e
este `nainte de toate de ordin literar“,
E. Lovinescu ajunge s\ defineasc\
specificul `nsu[i al artei epistolare,
care „nu const\ `ntr-un «efort», ci
`n capacitatea de a produce involuntar
(s.n.) cu necesitatea indiferent\ a
bradului ce d\ r\[in\, alimentat\ de
o sev\ continu\ [i fatal\; ea e efectul
unei st\ri suflete[ti ce reclam\ nevoia comunic\rii directe
a unor senza]ii [i impresii“. Arta epistolar\ despre
care am glosat `n mai multe rânduri [i chiar `ntr-o carte,
acum câteva decenii, se afl\ de aproape `nrudit\ cu
jurnalul [i memoriile. Spontan\, f\r\ nici o preocupare
stilistic\ a autorului, ea d\ la iveal\ uneori pagini ce
surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar
al con]intului, ce ne ridic\ sim]itor deasupra valorii
cognitive, documentare. S\ mai amintesc savuroasele
scrisori ale tân\rului Kog\lniceanu c\tre „babaca“,
numeroasele epistole-jurnal ale lui Al. Odobescu, unele
misive ce concureaz\ cu Momente [i schi]e ale lui
Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind
de literatur\, cele care au condus la `ns\[i defini]ia
criticului de la „Sbur\torul“?
Cum asemenea texte se confund\, spuneam, cu
jurnalul, s\ z\bovim o clip\ asupra celui maiorescian,
intitulat Jurnal [i Epistolar. El ni se relev\ ca un
roman autoscopic, punând `n lumin\, pentru `nceput,
psihologia eminentului elev de la „Theresianum“,
apoi a tân\rului care se autosupravegheaz\ [i se preg\te[te
sistematic pentru viitoarea lui str\lucit\ carier\, trecând
`ntr-un timp record examene de licen]\ [i de doctorat `n
marile capitale europene, Berlin [i Paris. Imaginea
marelui studios, impunându-[i un program de via]\
auster, era `n genere cunoscut\. Ceea ce apare acum
senza]ional este scurtul roman al iubirii lui Titu Maiorescu
pentru prima lui so]ie, Clara Kremnitz, de o neb\nuit\
poezie [i exuberan]\. Pasiunea `l invadeaz\ [i-l auzim
pe proasp\tul doctor `n filosofie pronun]ând cuvintele
cele mai fierbin]i pe care le va fi rostit vreodat\:
„...nu-mi mai aflu lini[tea al\turi de dumneata, a[ vrea
s\ te am mereu `n bra]ele mele, [i s\ te ]in strâns, fericit,
lipsit de orice gând“. Clara devine o „donna angelicata“,
un fel de „axis mundi“. Tân\rul ce se remarcase
printr-un perfect echilibru moral, pare s\ judece lucrurile
la un moment printr-o exclusivist\ perspectiv\ sentimental\.
Totul i se datoreaz\ marii iubite: „Activitatea mea
intelectual\ este opera ei, cartea ap\rut\, ei i-o datorez
[i senin\tatea studiilor mele actuale [i concep]iei mele
de via]\.“
Lirismul [i degajarea criticului, care, pe alte planuri,
`[i preg\tesc de pe acum polemica `mpotriva [colii
B\rnu]iu [i teoretiza despre sublim, se manifest\ [i `n
reac]ia fa]\ de natur\, prezent\ [i vie `n Epistolar `n
compara]ie cu sumarele note din ~nsemn\ri zilnice.
El [tie s\ fixeze, cu o anume vibra]ie, fizionomia locurilor,
ca `ntr-o excursie pe Dun\re, e jovial (vrea s\-[i cumpere
un fes „dintre cele ro[ii-c\r\mizii, cu ciucure de m\tase
neagr\“), sc\pând acum din corsetul tracasantelor
preocup\ri zilnice. O adev\rat\ pagin\ antologic\ despre
Versailles ne apropie [i mai mult de scriitorul Titu
Maiorescu, evocator fin [i plin de verv\ al secolului
de aur francez, pe care, ca intelectual de forma]ie clasic\,
`l admira la modul superlativ. ~nsemnarea de c\l\torie
se transform\ repede `n oper\ de imagina]ie, Regele
Soare devenind personaj de roman galant [i istoric:
„Versailles `nsu[i este un ora[ grav, aproape lipsit de
via]\. Casele fac impresia unor s\lcii plâng\toare cu
ramurile atârnând. Când p\[e[ti `n parcul cunoscut `n
toat\ lumea – acum atât de singuratic - ]i se pare c\
aici lumea este atât de lini[tit\ ca s\ po]i distinge fo[netul
trecerii tuturor fantomelor istorice. Aici este p\durea
imens\ `n care Ludovic XIV `[i organiza vân\torile; `l
vezi pe acest rege trecând c\lare, `n\l]at `n [a cu arogan]\,
dar cu arogan]\ majestuoas\; se repede `n p\dure, se
opre[te deodat\, las\ ceata c\lare s\ treac\ [i, `ntorcânduse
singur, de aici o porne[te prin acest intim coridor
de verdea]\ pe urma doamnei La Vallère.“
Nu mai pu]in senza]ionale [i pline de poezie sunt
scrisorile lui Ion Barbu adresate lui Tudor Vianu. Pl\cerea
estetic\ se `nso]e[te mai totdeauna cu cea erotic\, un
laitmotiv bine cunoscut. La muzeul din Cassel (era pe
atunci bursier la Götingen), tân\rul are al\turi pe o Lily
Lang, care-i ofer\ apoi nesfâr[ite clipe de desf\tare,
dup\ care el, insa]iabilul, tânje[te epistolar: „On doit
l e c t u r i
20
Are [i
literatura
partea ei
languir quand on a perdu une M-lle Lang!“ Experien]ele
erotice sunt multiple [i permanente, selec]ia (dac\ e
vreuna!) oscilând `ntre chipul angelic („femeia de m\tase,
parfum [i alb de crin“ sau „fragilit\]i de albea]\ de
por]elan de Saxa, ochi... cum ar fi cochilia de melc
albastru“) [i ultima profesionist\, care-i gole[te buzunarele.
Dionisiacul Ion Barbu nu are numai imensa pl\cere a
tr\iri, dar [i pe a rememor\rii, când parc\-[i retr\ie[te
clipele euforice. El se afl\ `ntr-o neistovit\ curs\ erotic\,
parc\ `ntrecându-se mereu pe sine, chiar `n materie de
boli venerice. Infatigabilul Don Juan, care pare asaltat
de femei (odat\, ar fi fost 53 `n câteva luni!), e `n acela[i
timp ([i tocmai prin aceasta `[i `nal]\ textul deasupra
documentului!) un poet care [tie s\ extrag\ perenul
din efemer, s\ fixeze frumuse]ea momentelor [i a
dulcineelor care l-au `nfiorat. Aleg un exemplu dintre
cele mai elocvente, unde nervul narativ `nsufle]e[te o
pagin\ inubliabil\. Brabantil, aluzie transparent\ la
„berbant“, se g\se[te de ast\ dat\ `ntr-o sal\ de concert.
Ochii lui – `ntr-o mereu de nelini[tit\ c\utare – descoper\
deodat\ o figur\ care-l fascineaz\ [i pe care o `nr\meaz\
transfigurat: „...`mi abat privirile `n stânga – `i scrie
lui Tudor Vianu – [i v\z a[a, ceva f\r\ pereche. Ce s\-
]i spun? O str\lucire, o nemi[care [i o tensiune. Mai m\
uit o dat\ [i v\z acumulat deasupra cefii un fel de
melc de aur, un ornament greu [i mat, un p\r cum n-am
putut nici s\-mi `nchipui“. Ies `mpreun\, el se `ntrece
emo]ionat `n elocin]\ erotic\, [i fata, emo]ionat\ [i ea,
accept\ s\ se urce `ntr-o tr\sur\, care va rula, ca `ntr-un
drum f\r\ cap\t, vreo trei ore. Be]ia erotic\ se contope[te
`n be]ia poetic\, pe mai tot parcursul acestei scrisori, dar
mai ales `n scena de mare frumuse]e, când fata `[i las\
p\rul s\-i cad\ pe umeri. {i-a scos unicul pieptene...
[i-a fost cutremur\tor, nep\mântesc! Ploaia de aur pe
Semele. M-am `mb\iat `ntr-o fuziune de glorie, m-am
[ters cu el ca pe un prosop, m-am sugrumat, `n prada
unui sadism f\r\ seam\n.“
C\ unda literar\ se revars\ când [i când `n paginile
„neliterare“ ale scriitorilor e un fapt, la urma urmei,
firesc. „Seva“ de care vorbea Lovinescu se scurge printr-un
fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de
obicei, datorit\ unui gest reflex, nu-[i poate ignora
condi]ia. El face literatur\ involuntar, f\r\ inten]ie.
Memoriali[tii, diari[tii, epistolierii talenta]i, au darul
povestirii, al evoc\rii, al portretului, [tiu s\ `nsceneze
epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune
[i culoare lexical\, savuroas\ (Ion Ghica, Radu Rosetti).
Textul ne relev\ uneori un roman indirect, autenticist
(C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un romanfresc\
(Mircea Zaciu), a[a cum ne apar [i memoriile
unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a c\ror publicare dup\
1989 a stârnit o adev\rat\ senza]ie. El descrie scene [i
evoc\ evenimente, ca un prozator, nara]iunea e fluent\,
verbul nu o dat\ expresiv. Bun observator [i psiholog
fin, creaz\ o tipologie variat\ (personajul tragic, timidul,
arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ur\, femeia
pasional\). ~n portretistic\, C. Argetoianu amestec\
mali]ia cu dispre]ul, având `nclina]ie spre grotesc; el `[i
`njose[te personajele, care trebuie v\zute ca fic]iuni,
uneori, aflate la mare distan]\ de modelul real. A[a va
proceda mai târziu [i Petre Pandrea.
O vast\ pânz\ epic\ realizeaz\ un alt nescriitor,
Ion Ioanid `n memorialul ~nchisoarea noastr\ cea de
toate zilele, care surprinde prin tensiunea unui roman
de ac]iune, de aventuri dramatice, nu o dat\ spectaculoase.
Autorul are `n vedere o tipologie extrem de bogat\,
apeleaz\ la dialoguri, digresiuni, retrospec]ii, anticip\ri,
`ntocmai ca un romancier. Infernala realitate a `nchisorii
`ntrece fic]iunea.
Din aceea[i familie a lui Constantin Argetoianu face
parte Maria Cantacuzino-Enescu `n memoriile sale
Arta epistolar\ despre care am glosat `n
mai multe rânduri [i chiar `ntr-o carte,
acum câteva decenii, se afl\ de aproape
`nrudit\ cu jurnalul [i memoriile.
din volumul Umbre [i lumini. Ea declar\ deschis c\
nu a vrut „s\ pozeze `n scriitor“. {i totu[i...
Memorialista se pricepe s\ evoce diverse medii, s\
reconstituie o anumit\ atmosfer\ specific\, p\strând
parfumul de epoc\, deseneaz\ ample tablouri ale modului
de via]\ ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) [i
al str\lucitei familii Cantacuzino, care afi[a un lux
exorbitant, ca la o curte regal\; particip\ la nun]i fastuoase
[i `nmormânt\ri pline de pomp\. Maria Cantacuzino-
Enescu (`i voi nota numele, din cauza lungimii, cu ini]iale)
e o moldoveanc\ romantic\, foarte sensibil\ care vibreaz\
`nfiorat\ când aude „l\trat familiar de câini pa[nici,
potrivit cu noaptea pe care `n loc s\ o tulbure, o face
mai misterioas\“. La fel, se comport\ `n fa]a naturii.
Prins\ de o furtun\ `n Bucegi, un brad uria[ cade lovit
de tr\snet chiar lâng\ ea. Proiecteaz\ asupra momentului
o viziune fantastic\.
Nucleul dur al memoriilor M.C.E. `l constituie romanul
ei de dragoste cu George Enescu pe care o dat\ `l
portretizeaz\ metaforic: „...via]a `n aer liber `n mod
hot\rât nu i se potrive[te; este la fel de ne`ndemânatic
ca o leb\d\ ie[it\ din ap\. Apa? Muzica lui.“ Enescu era
foarte gelos, ca [i Maruca (pe numele ei de alint) era
o natur\ vulcanic\, un impulsiv, un coleric; fire labil\,
trecea de la st\rile serafice ale sentimentului la
infernul nelini[tii [i furiei, pân\ la a s\vâr[i acte necugetate.
Iubita `ns\ (viitoarea so]ie) se dovede[te mai `n]eleapt\
[i trage o concluzie care concentreaz\ `ntreaga esen]\:
„Nu trebuie s\ pierd din vedere c\ aveam de a face nu
cu un om, ci cu un artist... mai r\u: cu un geniu!“ Deasupra
tuturor acestor avataruri, uneori, tulbur\toare, alteori,
pur [i simplu jenante pentru dou\ spirite fine [i educate,
r\mâne admira]ia ei, cristalizat\ `ntr-o alt\ metafor\:
„Mâinile lui de lumin\.“
M.C.E. are câte o scânteiere poetic\, precum cele
de mai sus, dar, ca [i C. Argetoianu, este creatoarea unei
tipologii, care treptat se `mbog\]e[te [i se diversific\;
de la pitorescul bunicii, `mbr\cat\ `n crinolin\, de la
cam scrobita institutoare de englez\, Miss Balbin, [i
de la buna Dadaia, doica mamei [i a copiilor la so]ul
de[\n]at [i libertin (Mihai Cantacuzino), la cartoforii
[i morfinomanii sinuciga[i, la tipul rapace, aproape
balzacian, al hr\p\re]ei fiice Alice Sturdza.
Viziunea memorialistei asupra realit\]ii r\mâne una
epic\, nu numai `n reconstituirea genealogic\ a familiei
sale, Rosetti-Tescani, dar [i, spuneam, `n observarea
mediilor, a celui aurit Cantacuzinesc, precum [i a
celor pestri]e, modeste [i chiar nevoia[e, aflate la anaghie
odat\ cu ocuparea Bucure[tiului de c\tre germani `n
toamna lui 1916. Iat\ o scen\ ce mi se pare nespus de
elocvent\, reprezentând disperatul convoi al refugia]ilor:
„Ca [i cum ora[ul lichefiat de fric\ se scurgea, se arunca
unde vedea `naintea ochilor, `mpins de uraganul panicii,
ridicând `n urm\ vârtejuri de praf care te orbeau [i-]i
transmiteau spaima acestei popula]ii cuprinse de o
nebunie colectiv\. Fug f\r\ s\ [tie `ncotro, f\r\ s\-[i dea
seama exact unde se duc, `n ma[in\, `n tr\sur\ sau `n
c\ru]\ cu boi; coloane de oameni rev\rsându-se pân\
pe câmp, dincolo de [an]urile pline de noroi. B\trâni
`n papuci, cu barba [i p\rul ciufulite, b\ie]andri sl\b\nogi
[i feti]e `n picioarele goale, `mpiedicându-se `n
pietrele drumului, ducând pe spatele `ncovoiat tot ce
putuser\ aduna din pu]inul lor avut. Tot a[a de jalnice,
[arete trase de mâr]oage costelive, pline de copii `ngr\m\di]i
care ]ip\, se zbat `n bra]ele mamelor `nnebunite,
al\turi de b\trâni ce trag de ni[te h\]uri de sfoar\ [i
biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite...“
Nu presim]im, oare, `n acest pasaj descriptiv de o
mare densitate, pana unui prozator?
Sigur, valoarea documentar\ a memoriilor lui Constantin
Argetoianu, Ion Ioanid [i ale Mariei Cantacuzino-Enescu
este incontestabil\. Dar ele nu se pot confunda `n totul
cu istoria, oricât de important i-ar fi rolul. Cum sper
c\ s-a v\zut, are `ntr-o mai mic\ sau mai mare m\sur\
[i autorul (scriitor sau nescriitor), un cuvânt de spus,
adesea `n mod involuntar, f\cându-ne s\ descoperim
virtu]i artistice ignorate la care el nu se gândise. ~n jurnale,
memorii, coresponden]\, specii sau subspecii, considerate
prin excelen]\ informative, pentru mul]i, bune s\ umple
subsolul, nu o dat\, are [i literatura partea ei, care trebuie
recuperat\. N-ar fi p\cat s\ r\mân\ pierdute descrierile
plastice de natur\ [i izbucnirile lirice ale lui Maiorescu
din Epistolar, admirabila poezie spontan\ a lui Ion Barbu
din scrisorile c\tre Tudor Vianu, calit\]ile de prozatori,
de romancieri virtuali [i câteodat\ reali ale lui C.
Argetoianu, Ion Ioanid, ale Mariei Cantacuzino-Enescu
[i `nc\ ale altora nu mai pu]in semnificativi?
Al. S|NDULESCU

C
ei care l-au cunoscut bine i-au admirat nu doar
demersul de profesor universitar, academician,
critic [i istoric literar, ci l-au pre]uit, deopotriv\,
pe des\vâr[itul gentleman, care `[i v\dea
manierele alese [i caracterul vorbind [i scriind
`n primul rând nu despre sine, ci despre al]ii,
cu deosebire despre profesorii s\i de la Colegiul Na]ional
„Sf. Sava“ [i despre cei de la Facultatea de Filologie
din Bucure[ti, pe care i-a evocat cu nedisimulat\
recuno[tin]\. {i era vorba nu doar despre profesorii
celebri, ca Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Jaques
Byck, Al. Graur, Ana Cartianu, Leon Levi]chi, ci [i
de asisten]ii, pe atunci, adic\ `n anii 1950-1954, Florica
Niculescu, Valeria Gu]u, Matilda Caragiu, Cicerone
Poghirc, G. Toh\neanu, Grigore Brâncu[, Edgar Papu
[i Ion Frunzetti. Cu deosebire s-a sim]it legat de
Calendar
26.03.1958 - s-a n\scut Ioana Cr\ciun
1.04.1819 - s-a n\scut Theodor Codrescu (m. 1894)
1.04.1881 - s-a n\scut Octavian Goga (m. 1938)
1.04.1888 - s-a n\scut Mircea Florian (m. 1960)
1.04.1900 - s-a n\scut George Baiculescu (m. 1972)
1.04.1900 - s-a n\scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979)
1.04.1940 - s-a n\scut Gheorghe Pitu] (m. 1991)
1.04.1942 - s-a n\scut Gabriela Adame[teanu
1.04.1943 - s-a n\scut Anda Teodorescu
2.04.1851 - s-a n\scut Matilda Cugler-Poni (m. 1931)
2.04.1903 - s-a n\scut Olimpiu Boito[ (m. 1954)
2.04.1914 - a murit Theodor C. V\c\rescu (n. 1842)
2.04.1923 - s-a n\scut Lucian Dumitrescu (m. 1992)
2.04.1939 - s-a n\scut Ion Gheorghi]\ (m. 1991)
2.04.1954 - a murit Olimpiu Boito[ (n. 1903)
2.04.1987 - a murit Emil Zegreanu (n. 1913)
3.04.1893 - s-a n\scut Damian St\noiu (m. 1956)
3.04.1905 - a murit Ion Pop-Reteganul (n. 1853)
3.04.1906 - s-a n\scut Szemler Ferenc (m. 1978)
3.04.1929 - s-a n\scut Silviu Rusu (m. 1982)
3.04.1934 - s-a n\scut Tiberiu Iovan
30.4.1938 - s-a n\scut M. D. Carpen (m. 2002)
3.04.1940 - s-a n\scut Neagu Udroiu
3.04.1944 - s-a n\scut Farkas Arpád
3.04.1945 - s-a n\scut Florentin Popescu
3.04.1977 - a murit Florin Mihai Petrescu (n. 1930)
3.04.1996 - a murit Rodica Toth (n. 1927)
4.04.1901 - s-a n\scut Ion Breazu (m. 1958)
4.04.1915 - s-a n\scut Vasile Florescu (m. 1982)
4.04.1917 - s-a n\scut Valeriu Ciobanu (m. 1966)
4.04.1917 - s-a n\scut Gall Ernö (m. 2000)
4.04.1927 - s-a n\scut Dumitru Tranc\
4.04.1928 - s-a n\scut Florica Dimitrescu-Niculescu
4.04.1931 - s-a n\scut Petru Anghel
4.04.1937 - s-a n\scut Dimitrie Roman
4.04.1967 - a murit Mariana Dumitrescu (n. 1924)
4.04.1992 - a murit Vintil\ Horia (n. 1915)
4.04.1992 - a murit Lucian Valea (n. 1921)
5.04.1912 - s-a n\scut V. Copilu-Cheatr\
5.04.1926 - s-a n\scut V. András János (m. 2006)
5.04.1927 - s-a n\scut Viorica Rogoz
5.04.1931 - s-a n\scut Corneliu Barboric\
5.04.1932 - s-a n\scut F\nu[ Neagu
5.04.1933 - s-a n\scut Romulus Vulpescu
5.04.1934 - s-a n\scut V. Fanache
5.04.1946 - s-a n\scut George Arion
5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n. 1903)
Tudor Vianu, modelul s\u intelectual [i moral, pe
care l-a urmat `n modul de a concepe studiile de
comparatistic\, `n sensul c\ trebuie s\ fie examinate
temele, ideile [i pocedeele apar]inând, cum scria Vianu,
„unor serii care str\bat `n sec]iuni orizontale mai multe
literaturi“.
A fost un bun cunosc\tor, deopotriv\ pe cale livresc\
[i direct\ (`n anii 1970-1971 a ]inut, la universit\]ile din
Seattle, Portland [i Los Angeles cursuri de istoria [i
cultura României [i de literatur\ comparat\, iar `ntre
anii 1971 [i 1975 a fost director al Bibliotecii
Române de la New York) al literaturii americane [i al
mentalit\]ilor contemporane din SUA, lista lucr\rilor
sale `n acest domeniu fiind ampl\: 13 scriitori americani
(1968), Shakespeare `n cultura român\ modern\ (1971),
Arta american\ (1973), La nord de Rio Grande (1985),
~nainte [i dup\ Columb (1986), Dic]ionar alfabetic al
literaturii americane (1996), Romanul american al sec.
XX (1999), Civiliza]ii enigmatice din Nordul Americii
(2001), Istoria literaturii americane `n date (2002).
Criticul [i istoricul literar, comparatistul a fost dublat
de criticul de art\, [i el cu o bibliografie considerabil\:
Trei pictori români de la 1848 (1968), Expresionismul
`n literatur\ [i art\ (1969), Cubismul (1972), Pictura lui
Ion Pacea (1976), Michaela Eleutheriade (1978), Pictura
lui Ion Gheorghiu (1979), Istoria unei genera]ii pierdute:
expresioni[tii (1980), Brâncu[i (1981), Ion S\li[teanu
(1981), Vasile Celmare (1982), Aventura imaginii
(1982), Eugen Popa (1983), Grafica lui William
Blake (1983), Br\du] Covaliu (1984), Gheorghe
6.04.1901 - s-a n\scut Elena M\tas\-Dumitrescu (m. 1989)
6.04.1907 - s-a n\scut Bogdan Amaru (m. 1936)
6.04.1908 - s-a n\scut Emilia {t. Milicescu (m. 1990)
6.04.1922 - s-a n\scut Anatol Gujel
6.04.1930 - s-a n\scut Al. George
6.04.1933 - s-a n\scut Mária Tóth
6.04.1953 - s-a n\scut Vlad Pohil\
6.04.1940 - s-a n\scut Draga Marianovici
6.04.1973 - s-a n\scut Cristina Rhea
6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908)
6.04.1999 - a murit Ion Grecea (n. 1924)
6.04.2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924)
7.04.1910 – s-a n\scut Nicolae Albu (m. 1986)
7.04.1947 - s-a n\scut Petru Poant\
7.04.1951 - s-a n\scut Ana Banto[
7.04.1952 - s-a n\scut Nichita Danilov
7.04.1954 - s-a n\scut Daniel Corbu
7.04.1954 - s-a n\scut Ruxandra R\dulescu
7.04.1972 - a murit Ion Ghimb\[anu (n. 1890)
8.04.1898 - s-a n\scut Al. Claudian (m. 1962)
8.04.1911 - s-a n\scut Emil Cioran (m. 1995)
8.04.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881)
8.04.1928 - s-a n\scut Alexandru D.Lungu
8.04.1929 - s-a n\scut Liviu Leonte
9.04.1894 - s-a n\scut Camil Petrescu (m. 1957)
9.04.1924 - s-a n\scut Francisc Munteanu (m. 1993)
9.04.1929 - s-a n\scut Virgiliu Ene (m. 1997)
9.04.1939 - s-a n\scut Iosif Cheie-Pantea
9.04.1961 - a murit Alexandru Kiri]escu (n. 1888)
9.04.1964 - a murit Mihu Dragomir (n. 1919)
10.04.1912 - s-a n\scut Anton Breitenhofer
10.04.1914 - s-a n\scut Maria Banu[ (m. 1999)
10.04.1922 - s-a n\scut Alexandru }ion (m. 1982)
10.04.1926 - s-a n\scut Virgil Chiriac
10.04.1935 - s-a n\scut Nicolae Ro[ianu
10.04.1936 - s-a n\scut Horia Gane (m. 2004)
10.04.1946 - s-a n\scut Vitalie Baltag (m. 1992)
10.04.1948 - s-a n\scut Elena {tef\nescu
10.04.1951 - s-a n\scut Mircea Scarlat (m. 1988)
10.04.1952 - s-a n\scut Richard Wagner
10.04.1977 - a murit Tiberiu Tretinescu (n. 1921)
11.04.1744 - a murit Antioh Cantemir (n. 1709)
11.04.1858 - s-a n\scut Barbu Delavrancea (m. 1918)
11.04.1898 - s-a n\scut Mircea {tef\nescu (m. 1982)
11.04.1907 - a murit Simion Florea Marian (n. 1847)
11.04.1924 – s-a n\scut Florian Grecea
11.04.1924 - s-a n\scut Ion Grecea (m. 1999)
11.04.1930 - s-a n\scut Mihnea Moisescu
11.04.1936 - s-a n\scut Aurel Buiciuc
11.04.1942 - s-a n\scut Virgil Mazilescu (m. 1984)
11.04.1943 - s-a n\scut Ion Buza[i
11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881)
i n m e m o r i a m
Dan GRIGORESCU
(1931-2008)
{aru (1984), Vasile Kazar (1988), Arta englez\ (1989),
A History of Romanian Art (`n colab. cu V. Dr\gu])
(1990), Brâncu[i [i arta sec. XX (1998), Povestea artelor
surori. Introducere `n ekphrastic\ (2001), Brâncu[i [i
arta modern\ (2001), Dic]ionarul avangardelor (2003).
Profesorul de literatur\ universal\ [i editorul are
merite deosebite `n ini]ierea, când era redactor la ESPLA,
a unor serii de opere ale unor mari scriitori, `ntre ei
Shakespeare. ~n echipa care s-a ocupat de acest mare
proiect au f\cut parte Leon Levi]chi, Dan Du]escu,
Mihnea Gheorghiu, Tudor Vianu, Ion Barbu, Dan Botta,
Ion Frunzetti, Ion Vinea. Amintim c\ Dan Grigorescu
`nsu[i a tradus Zadarnicele chinuri ale dragostei (`n
colaborare cu I. Frunzetti), Henric al VIII-lea, Visul
unei nop]i de var\, Poveste de iarn\ [i Poeme. ~n ultimele
sale luni de via]\ preg\tea o ampl\ antologie de traduceri
`n române[te din opera marelui Will.
{i ca profesor universitar – unul dintre cei mai distin[i
ai Universit\]ii bucure[tene – a urmat experien]ele fertile
ale dasc\lilor s\i, adic\ a apreciat c\ nu este suficient
s\ le imprime studen]ilor disciplina studiului, ci s\ le [i
creeze „un climat care s\-i fac\ s\ le plac\ s\ citeasc\,
s\ `nve]e, s\ le stimuleze propriile p\reri privitoare la
subiectele parcurse“.
A trecut la cele ve[nice la 13 aprilie a.c., `nainte
cu o lun\ de a `mplini 77 de ani. R\mâne, cum a scris
despre el profesoara Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, „o
figur\ dintre cele mai reprezentative ale omului modern,
om al vremii sale“.
Iordan DATCU
12.04.1890 – s-a n\scut Vintil\ Ciocâlteu (m. 1947)
12.04.1899 - s-a n\scut Tudor Teodorescu-Brani[te (m. 1969)
12.04.1904 - s-a n\scut Mihail Steriade (m. 1993)
12.04.1930 - s-a n\scut Marcel Petri[or
12.04.1931 - s-a n\scut Paul Micl\u
12.04.1935 - s-a n\scut C.D Zeletin
12.04.1940 - s-a n\scut Mircea Martin
12.04.1944 - s-a n\scut Gheorghe Anca
12.04.1991 - a murit Ion Vitner (n. 1914)
12.04.2002 - a murit Platon Pard\u (n. 1934)
13.04.1889 - s-a n\scut Ion Trivale (m. 1916)
13.04.1914 - s-a n\scut Bogdan Istru (m. 1993)
13.04.1920 - s-a n\scut Gh. Bulg\r (m. 2002)
13.04.1924 - s-a n\scut Alexandru Lungu
13.04.1936 - s-a n\scut Nicolae Velea (m. 1987)
13.04.1944 - s-a n\scut Mira Lupean
13.04.1951 - s-a n\scut Ruxandra Berindei
13.04.1956 - s-a n\scut Ioan T. Morar
13.04.1974 - a murit Iosif Moru]an (n. 1917)
13.04.1987 - a murit Marcel Constantin Runcanu (n. 1947)
14.04.1924 - s-a n\scut George Munteanu (m.2001)
14.04.1932 - a murit Iacob Negruzzi (n. 1842)
14.04.1943 - s-a n\scut Florin Faifer
14.04.1947 - a murit Ioan (Iancu) Botez (n. 1872)
14.04.1950 - s-a n\scut Daniela Cr\snaru
14.04.1950 - s-a n\scut Viorel Varga
14.04.1954 - s-a n\scut Traian Furnea
14.04.1985 - a murit Al. Gheorghiu-Pogone[ti (n. 1906)
14.04.1998 - a murit Francisc P\curariu (n. 1924)
14.04. 2004 - a murit A.I. Z\inescu (n.1934)
15.04.1927 - s-a n\scut Petre Luscalov
15.04.1929 - s-a n\scut Huszar Sándor
15.04.1964 - s-a n\scut Anta Raluca Buzinschi (m. 1983)
15.04.1988 - a murit Modest Morariu (n. 1929)
15.04.1997 - a murit Petru Cre]ia (n. 1927)
16.04.1879 - s-a n\scut Gala Galaction (m. 1961)
16.04.1896 - s-a n\scut Tristan Tzara (m. 1963)
16.04.1916 - a murit N. Gane (n. 1838)
16.04.1926 - s-a n\scut George Iaru
16.04.1926 - s-a n\scut Lucia Olteanu
16.04.1928 - s-a n\scut Constantin Aronescu
16.04.1931 - s-a n\scut Al. Han]\
16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884)
16.04.1936 - s-a n\scut Gheorghe Grigurcu
16.04.1937 - s-a n\scut Stelian Gruia (m. 1996)
16.04.1938 - s-a n\scut Iurii Grecov
16.04.1944 - s-a n\scut Oláh István
16.04.1951 - s-a n\scut Ion M. Cochinescu
16.04.1959 - s-a n\scut Grigore Chiperi
16.04.1984 - a murit Georgeta Mircea Cancicov (n. 1899)
16.04.1994 - a murit Mihail Crama (n. 1923)
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
21

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
22
a r t e
Ofelia Popii Andras Hathazi
Asumarea riscului
Nominaliz\rile la categoria “Cel mai bun spectacol”
consider [i acum, dup\ ce evenimentul s-a consumat
[i a beneficiat de nu pu]ine comentarii, c\ r\mân în
afara oric\ror altor alternative. Juste]ea lor ilustreaz\,
poate, în modul cel mai complet maniera de “lucru”
a juriului, constituind punctul forte în care criteriile au
operat perfect, cu argumente estetice ce nu au l\sat loc
pentru nicio ezitare. Ceea ce demonstreaz\ c\ sunt
cazuri când unanimitatea, de atâtea ori pe drept
pus\ la zid, din partea ei tr\gându-ni-se deseori ponoase
cu carul, câteodat\ nu e numai benefic\, dar e [i imposibil
s\ nu fie decizional\. Fac aceast\ afirma]ie nu ca un
observator de pe margine, ci ca un ins implicat în
chestiune, fiind unul dintre cei trei “vinova]i” de “oferta”
propus\ pentru premiere. Spectacolele pe care s-a mizat
au fost Faust de Goethe, Unchiul Vania de Cehov [i
Cinci piese scurte de Eugen Ionescu. Ordinea, spre a
nu stârni vanit\]i [i a evita orice suspiciuni, e cronologic\,
a ]inut cont de data de na[tere a autorilor. Ele apar]in
a trei regizori ce au atins o cot\ ridicat\ de inspira]ie,
reprezentând totodat\ [i trei modalit\]i radical diferite
de a concepe actul teatral, trei direc]ii stilistice [i de
formul\ spectacologic\ în care în mic\ sau mai mare
m\sur\ întâlnim cam tot ceea a constituit tendin]\ de
înnoire [i und\ de [oc în materie de art\ regizoral\.
F\r\ s\ minimalizez alte spectacole, cu eviden]\ [i
ele revendicate de la un program riguros (m\ gândesc,
f\r\ îndoial\, la experien]ele fanatice ale lui M\niu]iu,
la ceea ce au realizat Tompa Gabor, Afrim, Bocsardi,
c\ci în jurul lor sau cam agitat zarurile), dar [i la cele
trei spectacole absente de pe lista nominaliz\rilor
datorate tot lui Andrei {erban (Pesc\ru[ul), Silviu
Purc\rete (Gianni Schicchi) [i Alexandru Dabija (Capra
sau Cine e Silvia). În leg\tur\ cu cele din urm\ recunosc
c\ ([i al\turi de mine [i ceilal]i doi membri ai
juriului) le-am preferat pe cele nominalizate. De ce?
Pentru c\ [i un juriu are dreptul s\ fie subiectiv.
Chiar dac\ la o anchet\ la care am r\spuns înainte de
a vedea, de pild\, Unchiul Vania am considerat Pesc\ru[ul
cel mai bun spectacol al anului teatral 2007 [i pe Andreea
Bibiri cea mai bun\ interpret\ în Nina. Acesta e [i
motivul pentru care nemul]umirile lui Andrei {erban
le-am privit ca pe o form\ de “cochet\rie”. În sensul
c\ el are doar pe jum\tate dreptate, adic\ atâta cât\
au [i membrii juriului de nominaliz\ri. {i asta nu o
spun ca s\ disculp pe cineva. Deoarece sunt convins
c\ omisiunile de la “osp\]ul cel mare”, oricine s-ar fi
aflat în situa]ia de a opta, nu ar fi f\cut altceva decât s\
le înlocuiasc\, mai mult sau mai pu]in scutit de erori,
cu altele. Riscul, evident, ar fi fost mai mic dac\ num\rul
nominaliz\rilor nu ar fi fost de trei, ci de cinci. Dar,
Iar pentru un critic dovada cea mai important\ c\ exist\
[i c\ e folositor este iubirea pentru teatru.C\ci [i atunci
când critic\ e de presupus c\ scrie cu iubire [i nu cu ur\.
Ura r\mâne doar în seama gugu[tiucilor.
CÂTEVA CONOTA}II SUBIECTIVE
m\ întreb, cui ar fi folosit o asemenea solu]ie? Sigur,
pe de o parte, ea ar fi fost mai comod\ pentru juriu,
protejându-l de unele „p\cate”, [i, pe de alta, ar fi
îndulcit întrucâtva sentimentele de frustrare. Prea pu]in
îns\ fa]\ de primejdia de a demitiza spiritul de competitivitate,
împingându-l în logica lui „hai s\ împ\c\m [i
capra [i varza”. Trebuie s\ m\rturisec, totu[i, c\ prezen]a
într-un juriu, de[i totul s-a ispr\vit f\r\ s\ se taie
capul cuiva, nu e ceva de invidiat. În ceea ce m\
prive[te, am înc\ insomnii din pricina absen]ei lui
Purc\rete de pe lista regizorilor nominaliza]i sau a lui
Bogdan Zsolt a actorilor. Dar asta e o problem\ pur
personal\ [i m-a afectat direct. De altfel, la un moment
dat, ca s\ dau un exemplu, nu am fost str\in de ideea
de a propune spre nominalizare la categoria cel mai
bun actor trei interpre]i din Unchiul Vania. Oare care
ar fi fost reac]iile?
Un paradox
Marina Constantinescu remarc\ o degradare a Galei
de la o edi]ie la alta. Paradoxul e c\ îi dau dreptate, dar
nu sunt de acord cu ea. Întrucât, dup\ opinia mea, nu
Gala se degradeaz\, dimpotriv\, Caramitru et.com fac
eforturi imense de a o men]ine într-o stare de normalitate.
Ceea ce se degradeaz\ este atitudinea artistului fa]\ de
propria breasl\. Nu se mai poart\, ast\zi, bucuria fa]\
de ce s\vâr[e[te aproapele t\u. Mul]i, ori chiar foarte
mul]i, sunt interesa]i de realitatea teatral\ doar în m\sura
în care îi vizeaz\. A disp\rut cultul pentru valori, la cei
tineri pentru model (fenomen cu nelini[te remarcat [i
de Gabriel Liiceanu cu prilejul lans\rii c\r]ii omagiale
dedicate lui Victor Rebengiuc), prolifereaz\ în schimb
mentalitatea c\ teatrul “începe [i sfâr[e[te cu noi”.
Urm\rile unei astfel de “împ\c\ri cu sine” se pot constata
în multiple planuri, iar în timp pot deveni catastrofale.
C\ci ele nu se înf\]i[eaz\ decât ca ni[te moste ale
suficien]ei [i lipsei de har, nefiind altceva decât un
produs p\gubos a ceea ce se în]elege prin a-]i fura singur
c\ciula. Dar s\ nu ne speriem prea tare atâta vreme
cât publicul de teatru nu înceteaz\ s\ r\spl\teasc\
prin serioase semne de optimism, ar\tându-se pe mai
departe un degust\tor al spectacolelor de art\ [i nu a
acelora de band\ rulant\. Când întâlne[te pe afi[ nume
de regizori precum {erban, Purc\rete, C\t\lina Buzoianu,
Tompa, M\niu]iu, Dabija, Darie, Galgo]iu, cum [i de
tineri ca Radu Afrim, d\ n\val\ c\tre s\lile de spectacol.
Nu-l re]ine nici chiar distan]a dintre Cluj, Bucure[ti
sau Sibiu. Cum nu i-a re]inut nici pe Clody Bertola [i
Lucian Pintilie s\ alerge la Târgu Mure[ s\ vad\ Livada
cu vi[ini în regia lui Harag sau pe Mariana Mihu] [i
Victor Rebengiuc s\ ajung\ la Cluj [i s\ vad\
Unchiul Vania.
Nevoia de critici
Foto: Mediafax
Cei mai mul]i dintre laurea]ii [irulului de Gale
anterioare, la fel ca [i cei din seara de 14 aprilie
2008, indiferent pentru ce merite, au sim]it c\ e necesar
s\ exprime mul]umiri. Nu am f\cut nici eu excep]ie
de la un astfel de gest protocolar de bun\cuviin]\ [i am
mul]umit teatrului pentru c\ exist\. Aceasta cu atât mai
mult cu cât criticul de teatru în general, dar [i comentatorul
de spectacole ce am fost vreme de peste trei decenii,
are o condi]ie cu totul special\. Parafrazând un cunoscut
titlu de carte al lui Marin Sorescu a[ zice c\ e singur
printre oamenii de teatru. Dac\ dramaturgul, regizorul,
actorul [i scenograful sunt cei care creeaz\ teatru, pe
critic acela care îl creeaz\ este însu[i teatrul. F\r\ s\
existe teatrul existen]a criticului de gen e de neconceput.
Or, existen]a teatrului înseamn\ pentru mine cei din
amintire, pururi vii [i neuita]i, [i-mi îng\dui s\ trascriu
câteva nume de care am fost puternic marcat: Toma
Caragiu, Vlad Mugur, George Constantin, Gina Patrichi,
Leopoldina B\l\nu]\, Octavian Cotescu, Dan Jiteanu,
Silvia Popovici, Adrian Pintea, Mo]u Piti[, Ovidiu Iuliu
Moldovan, Dan Micu, Iulian Vi[a… {i înseamn\ [i cei
al\turi de care m\ simt mândru c\ tr\iesc, c\ am norocul
s\-mi plec clip\ de clip\ fruntea dinaintea lor. Îi port
mereu în minte [i suflet pe Radu Beligan, Ion
Lucian, Dina Cocea, pe Liviu Ciulei, Lucian Pintilie,
Aureliu Manea, Andrei {erban, Purc\rete, pe lordul
Rebengiuc, pe unicii {tefan Iordache [i Hora]iu M\l\ele,
pe Radu Penciulescu, Horea Popescu, David Esrig,
C\t\lina Buzoianu, Tocilescu, Moisescu, pe Silvia
Ghelan, Ilie Gheorghe, Florin Piersic, Caramitru, Iure[,
M\laimare, Mih\i]\, Mircea Rusu, pe Valeria Seciu,
Mariana Mihu], Maia Morgenstern, pe M\niu]iu, Tompa
Gabor, Dabija, Darie, Strumer, Buhagiar, Lia Man]oc,
pe Emil Boroghin\, Constantin Chiriac [i pe al]ii mul]i
nenumi]i. Prin anii a veacuri dou\ ei au creat miracole,
f\când teatrul s\ existe [i implicit [i criticul s\
existe. Lor le-am mul]umit [i prin fiecare am mul]umit
teatrului. Nu a[ dori îns\ ca vorbele mele s\ par\ cumva
ocazionale. De circumstan]\. Adev\rul e c\ “via]a
criticului în teatru” nu a fost numai un ]op\it exaltat de
entuziasm. Pe lâng\ întâlnirile cu minuna]ii la care
m-am referit nu am fost ocolit [i de întâlniri cu in[i
de o infamie ce mi-a dep\[it orice imagina]ie.Desigur,
ace[tia din urm\ au reu[it s\ m\ fac\ s\ suf\r [i chiar
s\ m\ umileasc\. Dar s-au trudit degeaba. Niciodat\
nu au reu[it s\ m\ fac\ s\ nu iubesc teatrul. Iar
pentru un critic dovada cea mai important\ c\ exist\
[i c\ e folositor este iubirea pentru teatru. C\ci [i atunci
când critic\ e de presupus c\ scrie cu iubire [i nu cu
ur\. Ura r\mâne doar în seama gugu[tiucilor. Din p\cate,
“fauna”e în ascensiune. Astfel c\ ast\zi mai mult ca
oricând e nevoie de critici [i de m\rturia lor. Li se cuvine
[i fariseilor s\ le fie cunoscut\ înf\]i[area cea real\.
Ion COCORA

Crea]ia lui Tiberiu Olah e ca o
inim\ preparat\ pentru a fi
monitorizat\, gata oricând
de opera]ie.
S\ fii loial !
Retorica post-modernist\, se [tie, e una la vedere,
franc\, manifest\. Chiar dac\ î[i demonstreaz\ egolatria,
compozitorul exhib\, de multe ori cu voluptate, mecanismele
elabor\rii opusului, dup\ toate regulile unui material
sonor animat de drame, conflicte [i, eventual, rezolv\ri,
fie dispuse într-o cursivitate logic\, ra]ional\, fie orânduite
printr-o discursivitate oniric\, iluzorie. Crea]ia lui Tiberiu
Olah e ca o inim\ preparat\ pentru a fi monitorizat\,
gata oricând de opera]ie. {i nu orice fel de opera]ie, ci
una pe cord deschis. Pu]ine sunt lucr\rile în care descoperirea
solu]iei optime s\ nu conteze ori s\ nu fie împ\rt\[it\
cu sinceritate [i entuziasm, iar îmbr\]i[area unei cauze
aleatoare s\ fie suficient\ pentru a valoriza inteligen]a
[i intui]ia compozitorului. În Timpul cerbilor, de
pild\, cu toate c\ titlul las\ frâu liber imagina]iei, Tiberiu
Olah se joac\ (or, joaca se petrece f\r\ ascunzi[uri) cu
unul dintre procedeele sale preferate: coliziunea
dintre unele conglomerate intens disonante cu alte acorduri
consonante, coliziune în urma c\reia r\mân acele sonorit\]i
edulcorate, plasate în contrast ferm cu impactul care
le-a introdus. Anatol Vieru remarca sentimentul
naturii ce se degaj\ din aceast\ lucrare. Dar, nu-i a[a,
natura e întotdeauna cinstit\, nepref\cut\.
S\ fii dezl\n]uit !
Post-modernismul, în special prin m\[tile sale,
apar]ine istoriei, îmbr\când situa]ii urgente, ce nu suport\
amânare. Ideile circul\ dezinvolt, spontan, f\r\ a fi îns\
agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzit\ a
unui [oc, ci corespund unei tensiuni interioare îndelung
alimentat\ de episoade contemplative, de o simplitate
aparent\. Ca în Coloana f\r\ sfâr[it unde impetuozitatea
aglomer\rilor sonore narativ dezvolt\toare, de un colorit
ame]itor, se na[te din rarefierile la fel de entuziaste [i
de n\ucitoare ale travaliului de tip meditativ-expozitiv.
Tiberiu Olah este n\valnic [i atunci când ac]ioneaz\,
[i atunci când reflecteaz\, când fructific\ acele formule
ritmico-melodice de cert\ provenien]\ folcloric\, devenite
componente structurale ale stilului s\u, ori când gloseaz\
pe marginea unor solu]ii b\t\torite de muzica occidental\.
Consecin]a? Un anume vertij profitabil asediaz\ ascult\torul,
a[a cum, situat la mare altitudine, te ame]e[te, cople[indute,
perspectiva. Gestul componistic e unul toren]ial,
Tiberiu Olah certându-se [i împ\cându-se permanent
cu propria-i personalitate creatoare, fa]\ de care îndr\zne[te
s\-[i camufleze violen]ele [i s\-[i reprime senzualitatea.
C\ reu[e[te sau nu, asta-i o alt\ poveste.
S\ fii boem
În celebra sa Sonat\ pentru clarinet solo Tiberiu
Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu
ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind
una dintre contribu]iile de indiscutabil\ originalitate ale
compozitorului. În fond, post-modernismul este profund
antidogmatic. Dar mai e [i iconoclast. O r\zvr\tire ce
îi contureaz\, o dat\ în plus, libertatea, conferindu-i
totodat\ [ansa unei comunic\ri rapide. Iar roadele acestei
comunic\ri sunt fulgura]iile destructurante ori incursiunile
fruste într-o direc]ie sau alta, autorul marcându-[i teritoriul
aidoma unui animal de prad\. Olah nu-[i administreaz\
ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o
contureaz\. Rezult\ un fel de boemie componistic\
fascinant\, dar nesigur\, echivalând în mod consolator
ipostazele previzibile, academice, tocmai prin func]ia
charismatic\ îndeplinit\ de autor, ca [i prin proiec]ia
c\tre personificarea deplin\, discursul creator ferecându-se
în individual.
S\ fii receptiv !
Ca în orice labirint al adev\rului, important e traseul,
care oblig\ la vie]uirea cu tine însu]i, dar [i cu alteritatea
ta. Astfel, post-modernismul e plin deopotriv\ de puseuri
originale, inedite, extravagante [i de detente obi[nuite,
standard, ordinare. Când remedii insolite, când parafraze
ori chiar citate, cu toate îns\ înserate în regim de surpriz\
cât mai relevant\. Pe de alt\ parte, noile arhitecturi postmoderne
sunt dependente de atare aluzii ori prelu\ri, în
timp ce formele consacrate (de clasicism, romantism,
modernism) au încetat, în mare parte, s\ mai existe ca
atare, ele fiind înlocuite printr-un conglomerat de idei
[i fapte formale pe care le-am putea eticheta rezonabil
doar prin termenul de eseu componistic. A[a cum
este, de exemplu, Simfonia a IV-a „Giocossa”, în care
dincolo de pendularea ambigu\ dintre tragic [i comic
ori între monodie pe de o parte [i eterofonie sau polifonie
pe de alt\ parte, asist\m la translarea si combinarea în
trepte a unui material sonor care, la un moment dat
r\mâne parc\ uluit de sonorit\]ile beethoveniene ce ne
amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea
abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah
bag\ de seam\ c\ post-modernismul trimite la o întreag\
tradi]ie european\, ce-i drept actualizat\ în fa]a prezentului,
astfel încât tiparele ei mentale [i expresive s\ exercite
o presiune considerabil\, re-formând percep]ia
noastr\ sonor\ [i împingând-o spre rezolvarea amiabil\
a dilemelor ridicate de grosul experien]elor avangardiste.
S\ fii altruist !
În primul rând cu tine însu]i, suprapunându-te ori
de câte ori este nevoie. Olah, bun\oar\, superpozeaz\
piese proprii, de sine st\t\toare, capabile s\ con-vie]uiasc\
atât separat, distinct, cât [i împreun\, solidar (ca în ciclul
Armoniilor) ori s\ sporeasc\ un traiect ini]ial, cu valoare
de cantus firmus, prin adi]ie progresiv\ sau simultan\
de voci, siameze din punctul de vedere al facturii [i
ethosului (ca în Rime pentru revela]ia timpului). Este
o conving\toare pledoarie pentru un aspect particular
al pluralismului, acela de posibil\ reduplicare auctorial\.
Un pluralism ce poate crea, iat\, o nou\ omogenitate a
în]elesului, în ciuda multiplicit\]ii de efecte, instrumente,
stiluri. Adaptând o butad\ a lui Hal Foster, am putea
spune c\ Tiberiu Olah dezvolt\ o muzic\ precum un
semn al muzicii.
S\ fii abil !
C\lin Dan spunea cândva c\ post-modernismul este
o cultur\ de a[teptare. „Nu se sesizeaz\ mari curen]i
energetici, ci doar o infinitate de puls\ri în zona eseisticii,
o simultaneitate de concerte camerale ce se grupeaz\
[i se despart în configura]ii aproximative [i efemere”.
În acest peisaj compozitorul post-modern pânde[te la
a r t e
toate col]urile, fiind preg\tit s\ r\spund\ oric\rei provoc\ri.
Nu e u[or s\ rezi[ti la un asemenea stres: î]i trebuie o
anume îndemânare, iscusin]\ chiar în a dribla ceea ce
nu te reprezint\ [i a deambula în zonele congruente cu
propriul temperament sau stil de lucru. Aparent Tiberiu
Olah nu a lansat idei monumentale, nu a avut revela]ii
esen]iale precum {tefan Niculescu, Aurel Stroe sau
Anatol Vieru. Numai cel care a str\b\tut cu gravitate
c\ile crea]iei poate sesiza inefabilul unei idei secundare
[i doar cel care a fost cutremurat de m\re]ia unor
vaste construc]ii poate în]elege semnifica]ia detaliului.
În Spa]iu [i ritm, ca [i în Simfonia a III-a, în Poarta
s\rutului, ca [i în clasele de compozi]ie de tipul Echinoc]iilor
sau Invoca]iilor Olah a [tiut s\ gestioneze cu dib\cie
rela]ia dintre obiectele [i evenimentele sonore [i modul
de perpetuare al acestora. Compozitorul, spre deosebire
de moda post-modernismului de nuan]\ hermesian\, nu
numai c\ pune în discu]ie, problematizând anume ceva,
ci chiar afirm\, dincolo de orice îndoial\, enun]uri
categorice. Este felul lui de a fi actual [i autentic.
S\ fii consecvent !
Jaques Lacan define[te post-modernismul prin prisma
dedubl\rii ce implic\ multiple rupturi în lan]ul semnifica]iilor
(dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pasti[a
Tiberiu Olah
[i cele [apte porunci ale
postmodernismului
[i colajul). Pe de alt\ parte, Frederic Jameson crede c\
„experien]a post-modern\ accentueaz\ eterogenitatea
[i profundele discontinuit\]i în opera de art\, care nu
mai este unificat\ sau organic\, devenind acum un virtual
ansamblu de subsisteme disjuncte”. La Tiberiu Olah,
dimpotriv\, opusul muzical, chiar [i atunci când are la
baz\ un material brut [i accidental ori impulsuri de varii
genuri [i pregnan]e, v\de[te o exemplar\ constan]\ [i
stabilitate. Nu e nici fluxul continuu, nest\vilit din
sintactica niculescian\, dar nici clivajele ori incompatibilit\]ile
din alc\tuirile formale ale lui Aurel Stroe. Compozitorul
refuz\ diagnosticarea curent\ a muzicii actuale ca
patologic\. Legat osmotic de tradi]ie, el lucreaz\ temeinic
la instaurarea unei euforii a sunetului ca o manifestare
concludent\ a post-modernismului în raport cu sublimul.
Iar dac\ Tiberiu Olah poate fi asociat esteticii postmoderniste,
este [i pentru c\ s-a dovedit a fi loial,
dezl\n]uit, boem, receptiv, altruist, abil [i consecvent.
Liviu D|NCEANU
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
23

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
24
a r t e
Dragoste
[i pu]in\
holer\
U
NUL dintre pariurile dificile
pentru orice regizor este s\
ecranizeze un roman de excep]ie
cum este cel al lui Gabriel
Garcia Márquez, Dragostea
în vremea holerei. Cartea
inevitabil face concuren]\
filmului, iar spectatorul vede
adesea filmul prin lectura
ei care-i creeaz\ propria sa
imagine. În cazul de fa]\,
romanul lui Márquez are ceva
cu totul special, o capcan\ în
care un regizor neinspirat
poate c\dea cu u[urin]\: romanul evolueaz\ pe un pattern mult îndr\git [i el, sudamerican,
cel al telenovelei. Prozatorul se plimb\ abil pe meandrele siropoase ale
genului, ai sentimentul c\ d\ satisfac]ie poten]ialului de pasiune [i u[ur\tate care
fac kitschul melodios al telenovelei [i î]i scap\ printre degete. U[urin]\ de a manevra
registrele [i nu u[ur\tate, în romanul s\u Márquez compune una dintre cele mai
frumoase pove[ti de dragoste, o poveste a c\rei împlinire întîrziat\, nu o face mai
pu]in atractiv\. În opinia mea, Mike Newell pierde în filmul s\u tocmai ambiguit\]ile
[i fine]ea marqueziene, cu toate c\ beneficieaz\ de cel pu]in un actor excep]ional,
Javier Bardem, în rolul lui Florentino. F\r\ a c\dea în capcana sentimentalismului
ca un englez bine educat – scenariul este semnat Ronald Harwood –, britanicul Mike
încearc\ s\ trateze povestea în manier\ victorian\, unde prejudec\]ile [i educa]ia
ac]ioneaz\ frenatoriu [i orice pasiune trebuie s\-[i g\seasc\ respectabilitatea. Este
ironie [i în romanul márquezian, dar cînd de subtil filtrat\ printr-o tandre]e
desuet\, ori filmul pare s\ ofere explica]ii acolo unde ar trebui s\ avem doar
intui]ii. Pe deasupra, regizorul a avut ideea neinspirat\ de a recupera culoarea
local\ [i prin intermediul unei engleze vorbite cu accent spaniol, englez\ care sun\
bizar, fals. Desp\r]i]i de un tat\ grobian, Lorenzo Daza (John Leguizamo) decis s\i
ofere fetei sale o partid\ pe m\sura frumuse]ii ei, cursul vie]ii fiec\ruia dintre
îndr\gosti]i evolueaz\ diferit. B\iatul de la telegraf (Unax Ugalde) se transform\
peste noapte în Florentino (Javier Bardem) pe cînd Fermina (Giovanna Mezzogiorno)
c\s\torit\ cu doctorul Juvenal Urbino (Benjamin Bratt) pare s\ r\mîn\ aceea[i sub
straturile succesive de fard. Florentino î[i însuse[te repede ticurile unui om b\trîn,
dar aceasta este doar o aparen]\, la un moment dat, nefericitul amorez num\r\ a
622 cucerire în carnetul s\u, pentru c\ orice s-ar spune femeile se simt atrase de felul
s\u manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreag\ orchestra]ie ironic\, dat fiind
Love in Time of Cholera (Dragostea în vremea holerei, 2008). Regia: Mike
Newell. În rolurile principale: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno. Genul:
Drama, Romantic. Premiera în România: 07.03.2008. Durata:139 minute. Produs
de: New Line Cinema. Distribuit în România de: Prooptiki Romania.
Tensiunea survine din micile evenimente, din
privirea cu coada ochiului spre accidentele de
parcurs care fac o biografie [i în care tern cu
adev\rat este mariajul Ferminei.
faptul c\ dragostea sare de unde nu te a[tep]i [i î[i g\se[te rezolvarea te miri unde.
Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) puncteaz\ cu propriile ictusuri ironice suferin]ele
nepotului s\u, un fel de Don Juan f\r\ voie în a[teptarea momentului prielnic al
împlinirii dragostei platonice. Este unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate
în film, b\r\batul cu o reputa]ie de virgin sau chiar mai r\u, tr\ind cu discre]ie o
tumultoas\ via]\ amoroas\, p\strîndu-se totu[i suflete[te virgin pentru momentul
scontat al mor]ii so]ului Ferminei, nebunia [i frumuse]ea acestei situa]ii transpare
prea pu]in, notele sublim-absurdiste ale pove[tii sub pierdute f\cînd loc unui
tipizat de cultur\ latino în versiune victorian\ cum spuneam. Unele cadre risc\ s\
devin\ interesante, precum unul care decupeaz\ doar o parte din chipuri [i o umbrel\
ro[ie care traverseaz\ strada. De asemenea, Bardem reu[e[te s\ imprime personajului
o emo]ie aparte, iar rela]ia dintre Florentino [i mama lui, Tránsito, excelent interpretat\
de Fernanda Montenegro, este construit\ nuan]at, cu mare sensibilitate, mai ales în
momentul bolii sale înso]it\ de amnezie. Bardem are ceea ce trebuie filmului, o
anumit\ fibr\ spaniol\ modelat\ romantic, un romantism surprins pe mai multe
registre, spre exemplu în scrisorile de dragoste pe care le scrie pentru doi îndr\gosti]i
r\spunzîndu-[i propriilor declara]ii sau scrisorile în versuri trimise companiilor
engleze, versificarea fiind un reflex liric al pasiunii sale. Filmul urmeaz\ cursul
romanului, dac\ facem excep]ie de desemnarea ca retrospectiv\ a celei mai mari p\r]i
a lui, fapt care nu schimb\ datele problemei. Mike Newell a încercat s\ p\streze o
not\ dramatic\ care nu survine din punerea în paralel a evenimentelor celor dou\
existen]e separate, sau prin aventurile lui Florentino, configurînd o via]\ plin\,
înc\rcat\ de noutate, sub semnul „dragostei divizate”. Tensiunea survine din
micile evenimente, din privirea cu coada ochiului spre accidentele de parcurs care
fac o biografie [i în care tern cu adev\rat este mariajul Ferminei. Florentino
tr\ie[te în schimb parfumul fiec\rei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie
reprezint\ atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît [i un fel de evazionism. În
tot acest timp, Florentino num\r\ clipele celuilalt, iar momentul decesului îl
g\se[te la post, ac]ionînd prompt, trecînd peste respingerea ini]ial\ a v\duvei îndurerate
pentru a ajunge la inima ei cu r\bdare [i prin experien]a amantului versat. Scena de
dragoste la b\trîne]e nu are nimic grotesc, a[ putea spune c\ regizorul a [tiut s\
evite o catastrof\, în mod clar îns\, un mic dezacord vine dintr-o îmb\trînire nereu[it\
sub aspectul machiajului, dar [i al presta]iei actorice[ti a Giovannei Mezzogiorno
care nu reu[e[te s\ ]in\ pasul cu Javier Bardem. Cu toate acestea, rela]ia dintre aman]ii
ajun[i la b\trîne]e are farmecul ei, scena cu p\l\ria de pai indicîndu-l, sub aparen]a
jovial\, pe puternicul director al companiei fluviale, musta]a în furculi]\ [i încerc\rile
stîngace de a s\ruta creeaz\ un impact emo]ional pe care regizorul a [tiut s\-l exploateze
aproape tot filmul. E greu de spus ce rol mai joac\ holera în toat\ povestea, regizorul
a f\cut pierdute episoadele maladiei sau le-a desc\rcat de orice dramatism astfel c\
titlul î[i g\se[te doar o vag\ justificare. V\d în filmul lui Mike Newell o încercare
demn\ de luat în seam\, o încercare curajoas\ de a „lupta” cu un roman atît de
dificil sub aparen]a de facil a tramei amoroase. În definitiv, complica]ia romanului
]ine de rezolvarea cheii meldoramatic\, kitsch a pove[tii de dragoste, în\l]înd-o la
demnitatea marilor istorii de dragoste ale lumii. Ceea ce Mike nu reu[e[te.

Pe de o parte, formele sculpturii lui Nic\ Petre se înscriu într-un
anume comentariu pe marginea structurilor bizantine [i postbizantine
[i, pe de alt\ parte, acelea[i forme se supun gestului
impulsiv [i urgent de factur\ baroco-expresionist\.
çN DIMINEA}A zilei de 21 aprilie, Nic\petre,
pe numele lui civil Petre B\l\nic\, s-a stins din
via]\ la re[edin]a sa din Toronto. Indiferent cum
va fi receptat\ sculptura lui de acum încolo, un
lucru trebuie indiscutabil amintit în aceste
momente, pentru c\ sculptura noastr\, ca gen,
[i Nic\petre, prin consecin]\, fac parte dintr-o
cultur\ fundamental inapt\ pentru tridimensional,
ba chiar ostil\ acestuia. Noi nu am avut sculptur\
decât începând cu mijlocul secolului 19, iar
dac\ e s\ socotim bine, nu avem mai mult de
150 de ani de sculptur\ cult\ [i asta dintr-o
pricin\ foarte simpl\: a[ezarea noastr\ confesional\
sub influen]a r\s\ritului ortodox, care se înscrie
direct în reflexele iudaismului [i mai pu]in în acelea
ale culturilor occidentale clasice, ale culturii grece[ti [i
romane, nu a generat o civiliza]ie articulat\ a tridimensionalului,
ci, dimpotriv\, a determinat o filozofie [i o atitudine total
ostile acestuia, prin asocierea lui direct\ cu chipul cioplit.
Una dintre interdic]iile majore ale Decalogului este tocmai
aceasta: s\ nu-]i faci ]ie chip cioplit. Crizele iconoclaste,
începând cu aceea, major\, din timpul lui Leon al IIIlea
Isaurul, nu s-au încheiat o dat\ cu epuizarea fazei lor
acute, cu agresiunea s\lbatic\ a oponen]ilor de atunci
ai icoanelor, ci se prelunge[te, subtil, pân\ ast\zi.
Pe de o parte cultura occidental\, de tip figurativ,
de tip clasico-renascentist, are propria ei vitalitate în
spa]iul de referin]\, adic\ în ambian]\ catolic\, iar, pe de
cealalt\ parte, ideologia, filosofia, modul de în]elegere
[i de reprezentare a lumii, de factur\ vetero-testamentar\,
aceea în care Dumnezeu nu este corporal, în care figura]ia
esen]ei nu este posibil\ în cheie antropomorf\, se manifest\
[i ea cu aceea[i vitalitate.
Secolul 20, mai exact începutul secolului 20, a separat,
de fapt, cele dou\ paradigme într-un mod decisiv, iar
avangardele istorice, care includ dadaismul, futurismul,
suprarealismul [i a[a mai departe, nu fac decât s\
prelungeasc\ [i s\ accentueze înc\ o dat\ criza iconoclast\
de pe vremea lui Leon al III-lea. Iar dac\ e s\ facem un
inventar al tradi]iilor culturale, al educa]iei privirii, a[a
cum s-au manifestat ele la începutul secolului 20, o s\
vedem c\ avangardele au o extrem de mare densitate
de arti[ti care vin din trei mari tradi]ii culturale: unele
din iudaism, altele din spa]iul ortodox [i altele din ambian]\
protestant\. Toate cele trei surse confesionale [i filosofice
sunt de factur\ nonfigurativ\ [i ele nu [i-au însu[it
tipul de civiliza]ie antropomorf\, eroic\, clasico-renascentist\,
acela prin care statuarul a p\truns în civiliza]ia contemporan\.
Cel care marcheaz\ ruptura definitiv\, sau, mai bine
zis, cel care face trecerea de la sculptura ca form\
gravita]ional\, ca form\ newtonian\, c\tre sculptura
de tip imponderabil, c\tre sculptura ensteinian\, este
Constantin Brâncu[i. {i orice episod din sculptura
româneasc\, [i nu numai româneasc\, de dup\ Constantin
Brâncu[i nu poate fi judecat cu adev\rat decât raportându-l
la cele dou\ mari paradigme, la cele dou\ mari
aspira]ii ale formei tridimensionale: la aceea clasicorenascentist\
[i la aceea iudeo-oriental\. Brâncu[i, f\r\
s\ fie abstract, a[a cum de multe ori se face gre[eala de
a fi definit, este poate cel mai concentrat sculptor realist,
dar un sculptor non-figurativ. Brâncu[i este interesat
de un nou discurs asupra materiei, iar acesta nu
implic\ exterioritatea, aspectele anecdotice [i perisabile
ale formei, ci esen]ele, conceptele, defini]iile, scopurile
ultime ale energiei vitale care se concentreaz\ [i se
manifest\ într-o form\. El nu sculpteaz\ pas\rea, sculpteaz\
desprinderea de gravita]ie, sculpteaz\ zborul, nu sculpteaz\
pe[tele ca accident, sculpteaz\ fluidul, dinamica, nu
sculpteaz\ coco[ul, sculpteaz\ ritmica muzical\ a spa]iului,
nu sculpteaz\ foca, nu sculpteaz\ regele [i a[a mai departe,
ci sculpteaz\ principiile [i circumscrie conceptele.
Dup\ Brâncu[i lucrurile s-au clarificat [i s-au amestecat
în egal\ m\sur\. Foarte mul]i au intrat în brâncu[anismul
minor, au intrat în discursivitatea pe care Brâncu[i a
eliminat-o voit din preocup\rile sale, [i au r\mas în zona
de periferie a sculpturii brâncu[iene. Cei mai importan]i
sculptori de ast\zi din România [i din lume au un filon
brâncu[ian, f\r\ s\ fie epigoni sau parteneri mecanici
ai lui Brâncu[i. {i de la Henry Moore la Paul Neagu
avem nenum\rate exemple.
În acest sens, este foarte interesant de urm\rit ce s-a
întâmplat în sculptura româneasc\. Genera]ia din care
face parte [i Nic\petre este una de sculptori exemplari
[i i-a[ aminti aici pe Vasile Gorduz, Ovidiu Maitec, Paul
Vasilescu, George Apostu, Gheorghe Iliescu-C\line[ti,
Paul Neagu, Peter Jacobi etc. Dac\ privim aceste prezen]e
în sculptura româneasc\ [i universal\ în acela[i timp,
pentru c\ mare parte dintre ei sunt deja sculptori care
reprezint\ în egal\ m\sur\ spa]iul cultural românesc [i
diverse alte spa]ii culturale europene sau extra-europene,
se va vedea foarte limpede c\ fiecare [i-a identificat o
zon\ în care comunic\ cu Brâncu[i, dar în care se [i
individualizeaz\ în acela[i timp. Ovidiu Maitec, de pild\,
[i-a însu[it zona clasic\, o zon\ care ]ine cumva [i de
spa]iul aulic, de spa]iul imperial, de acea metafor\ a
stabilit\]ii, a a[ez\rii definitive în loc [i în timp.
George Apostu este singurul nostru sculptor romanic,
pre-gotic, [i ilustreaz\ o atitudine de tip prometeic,
fondator, care este fascinat\ de formele grele, abia scoase
din amorful materiei. Paul Neagu s-a dus [i c\tre zonele
alternative, c\tre modelarea spa]iului [i prin alte procedee
decât acelea stricte ale sculpturii, f\cînd [i performance,
[i instala]ii, [i obiecte, încercînd, prin toate, s\ redefineasc\
rela]ia cu spa]iul, s\ creeze un nou raport cu acesta.
Gheorghe Iliescu-C\line[ti s-a dus c\tre zona decorativ\,
c\tre zona care arat\ puterea de jubila]ie a p\durilor,
puterea de jubila]ie a lemnului, aceea în care gravitatea
este cumva l\sat\ într-un plan secund [i bucuria de a tr\i
este adus\ într-un plan mai apropiat, iar Gorduz [i
a r t e
Desp\r]irea de Nic\petre
Paul Vasilescu, prin interesul pentru modelaj, pentru
suprafa]\ [i pentru lumin\, l-au reconciliat oarecum
pe Brâncu[i cu Rodin.
În aceast\ orchestr\ de sculptori, în structura acestei
genera]ii, din punct de vedere tipologic, adic\ f\r\ a face
echival\ri axiologice, Nic\petre este un baroc cu tente
expresioniste. El [i-a însu[it for]a generatoare [i regeneratoare
a naturii [i a materiei. A descoperit for]ele germina]iei,
a descoperit for]ele htonice, st\rile de laten]\ ale realului
pe care le-a redimensionat, le-a restructurat, le-a reconstruit
[i le-a adus aproape de partitura muzical\ a desprinderii
de gravita]ie, a desprinderii de imperativele materiei
grele. În mod fundamental, ca [i Brâncu[i, Nic\petre
este un cioplitor, este acel tip de con[tiin]\ artistic\
care se sfie[te s\ se impun\ cu voluntarism în rela]ia
lui cu materialul. Cel care modeleaz\ lutul [i apoi îl toarn\
în form\ definitiv\, porne[te de la principiul c\ înainte
de a exista forma în materie, în substan]a amorf\,
exist\ în propria sa reprezentare, în mintea sa, în interioritatea
sa, el nef\cînd decât s\ o scoat\ din propria sa fiin]\ [i
s\ o adauge materialului pe care îl modeleaz\. Cioplitorii,
care reprezint\, într-un fel, maximum de ingenuitate,
maximum de inocen]\, sunt cei care cred c\ rupând
din materie, rupând din blocul de piatr\, din trunchiul
lemnului, a[chie cu a[chie, bucat\ cu bucat\, la un
moment dat, în\untrul amorfului, înl\untrul blocului
indiferent [i lipsit de orice rezolu]ie în sine, vor g\si
forma care a[teapt\ s\ fie descoperit\. Nic\petre este un
c\ut\tor, este un cercet\tor înl\untru, în substan]a lumii,
[i nu o con[tiin]\ care oblig\ lumea s\ ia formele propriilor
lui reprezent\ri. Dar aceste lucruri nu trebuie în]elese
mecanic [i absolutist. {i cel care adaug\ materie [i cel
care deta[eaz\ materia ilustreaz\ la fel actul de crea]ie;
reprezentarea interioar\, forma mental\ [i forma sufleteasc\
sunt prezente în aceea[i m\sur\ în metabolismul sculptorului,
doar tehnica [i procedeul prin care el î[i descoper\ propria
interioritate îl a[az\, aparent, în realit\]i cu totul diferite.
În ultima expozi]ie pe care Nic\petre a organizat-o
în România, cea din 2006, de la Biblioteca Central\
Universitar\, au fost concentra]i aproape 40 de ani de
sculptur\, din anii 1966-67, în orice caz de pe la mijlocul
deceniului 7, [i pân\ la începutul acestui mileniu, pân\
la începutul anilor 2000. Dac\ urm\rim traseele formelor
sale se va vedea cu cât\ stricte]e î[i urm\re[te programul,
cu cât\ convingere î[i decupeaz\ formele, cu cât\ acribie
î[i cultiv\ obsesiile. Indiferent dac\ e vorba de piatr\ sau
de lemn, imaginarul s\u func]ioneaz\ absolut identic
[i tr\deaz\ o energie vital\, o capacitate de absorb]ie, de
transmisie [i de r\spuns cu totul uimitoare. Cred c\ nu
exist\ în sculptura româneasc\ de ast\zi un temperament
artistic, în sine, de o asemenea vigoare [i o inocen]\ de
o asemenea dimensiune. Faptul c\ nu s-au manifestat
clivaje, c\ nu sunt rupturi în discursul s\u, c\ totul se
leag\ a[a cum a fost enun]at, arat\ cu cât\ precizie
Nic\petre [i-a decupat lumea de forme înc\ din anii
’70 [i cu cât\ perseveren]\ [i-a urm\rit-o. Chiar atunci
când trece la tridimensionalul de tip clasic, s\ zicem,
la acela figurativ, reperele lui de cioplitor [i dinamica
gândirii care ]in de t\ietura direct\ r\mân egale cu
sine, proaspete [i neperturbate.
Dac\ e s\ asociem diverselor stilistici interioare
momentele prin care formele lui Nic\petre au trecut,
atunci ele s-ar înscrie în dou\ mari categorii. Pe de o
parte, acestea se înscriu într-un anume comentariu pe
marginea structurilor bizantine [i post-bizantine, unde
ornamentica [i un anumit tip de figura]ie hieratic\ se
întâlnesc, [i, pe de alt\ parte, acelea[i forme se supun
gestului impulsiv [i urgent, de factur\ baroco-expresionist\,
la cap\tul c\ruia se intrez\re[te, îns\, nostalgia unui
clasicism imperturbabil [i senin.
Cam a[a se vede, la o privire sumar\, aventura sculpturii
lui Nic\petre la cap\tul a aproape patruzeci de ani de
lupt\ [i de reverie în pîntecele materiei. Al acelei materii
care, iat\, [i l-a revendicat acum pentru totdeauna.
25
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008

ANGLISTUL clujean Liviu Cotr\u a
revenit pe pia]a noastr\ editorial\ cu
volumul al treilea* din remarcabilul
s\u proiect cultural de tip\rire a operelor
complete – apar]inînd romanticului
american Edgar Allan Poe – în limba
român\. Dup\ proza scurt\ a scriitorului,
edi]ia Poe a profesorului Cotr\u se
opre[te asupra romanelor (neterminate
– în opinia majorit\]ii istoricilor literari
– de[i, m\car în cazul primului, putem sus]ine, pîn\ la
un punct, contrariul) The NNarratiive oof AArthur GGordon
Pyym oof NNantucket/ PPovestea lluii AArthur GGordon PPyym
diin NNantucket [i The JJournal oof JJuliius RRodman/ JJurnalul
luii JJuliius RRodman. Ambele opere duc înclina]ia autorului
american c\tre misterul morbid (transformat, în buna
tradi]ie romantic\ european\, în surs\ de crea]ie estetic\
exemplar\) la un apogeu artistic, constituindu-se în
repere fundamentale (în ciuda preferin]ei criticii mai
degrab\ pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste
Ocean.
Pyym, romanul exotic [i prin excelen]\ simbolic al
lui E.A. Poe, este o parabol\ despre rela]ia complicat\
existent\ între realitate [i fic]iune sau, altfel spus,
între iistoriia ttr\iit\ [i iistoriia ttextual\. Cîteva dintre temele
majore ale nara]iunii con]in axiomatic acest principiu
fundamental: limitarea fatal\ a posibilit\]ilor de cuprindere,
în timp [i spa]iu, a oric\rei perspective umane date,
fic]ionalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui
textual\ [i divergen]a fenomenologic\ între aparen]\
[i realitate. Toate apar, mai mult ori mai pu]in explicit,
în fr\mînt\rile inaugurale [i finale ale personajuluinarator,
Pym, precum [i în evolu]ia neobi[nuit\ a m\rturiei
sale narrative, de la voluptatea teoreticului [i detaliului
[tiin]ific – pentru înt\rirea autenticit\]ii –, în prima parte,
pîn\ la obsesia fantasticului absurd [i aproape grotesc,
spre sfîr[itul povestirii.
Statutul naratorului este foarte controversat de la
bun început. Pym, în calitatea sa de “con[tiin]\ reflectoare“,
ofer\ cel pu]in dou\ ipostaze narative. Pe de o parte,
el ar putea fi b\nuit autonom, în felul naratorilor din
proza scurt\ a lui Poe, st\pîn absolut adic\ pe trucurile
lui de comunicare [i în complicitate cu cititorul, neglijînd
orice interferen]\ a autorului propriu-zis. Pe de alt\ parte
îns\, este posibil s\ avem de-a face cu un narator anexat
personalit\]ii scriitorului, o „masc\“ a identit\]ii creatoare.
Întrucît, prin intermediul lui Pym, recunoa[tem
adesea metodologii estetice expuse de c\tre Poe
însu[i, în eseuri [i articole distincte (precum The PPhiilosophyy
of CComposiitiion/Fiilozofiia ccompozii]iieii), cea de-a doua
variant\ pare mai apropiat\ de adev\r. Chiar naratorul
ne spune, în introducere, c\ textul nu îi apar]ine integral.
El a început s\-l scrie la insisten]ele „domnului Poe“,
scriitorul. Ultimul a intervenit în povestire – din ra]iuni
stilistice –, dar a redactat [i capitole întregi atunci
cînd eroul l-a rugat s\ o fac\.
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 m e r i d i a n e
26
Cronica traducerilor
Foarte interesant r\mîne faptul c\ „dl. Pym“ nu
consider\ necesar s\ ne spun\ care p\r]i din roman îi
apar]in (ne anun]\ vag c\ începutul a fost scris de
c\tre „dl. Poe“) sau m\car în ce punct „dl. Poe“ intervine
concret în text, sus]inînd c\ vom realiza singuri acest
lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reu[e[te s\ fac\
vreo distinc]ie cu certitudine, textul dovedindu-se
pîn\ în ultima clip\ a redact\rii – oarecum suspendat\
– foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimen]ial
[i stilistic. O mic\ ruptur\ reprezenta]ional\ se produce
în momentul începerii aventurilor pe Jane GGuyy, povestirea
devenind ceva mai profesional\, mai aplecat\ asupra
detaliului marin\resc [i f\cînd, prezumtiv, intrarea în
scen\ a omului m\rii (Pym). Supozi]ia nu rezist\,
îns\, în totalitate. Detaliile tehnice abund\ [i în aventurile
de pe Ariiel [i GGrampus. În ciuda asigur\rilor date de
Pym la începutul c\r]ii, textul [i existen]a se suprapun
ulterior pîn\ la indistinct, realul devenind fic]ional, iar
fic]ionalul func]ionînd ca adev\r.
Întorcîndu-ne la naratorul Pym, s\ remarc\m
faptul c\ el este foarte reticent la propunerea de a-[i
redacta aventurile pentru publicul larg. Consider\ c\
“reflec]ia“ lor textual\ poate fi mistificatoare [i devia]ionist\,
cu atît mai mult cu cît, în absen]a jurnalului/cronicii
de actualitate, ele se vor baza exclusiv pe memorie.
Remarca lui Pym este, în fapt, mult mai subtil\, trimi]înd
nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare uman\
(inclusiv cea textual\) s\ con]in\ germenii fic]ionaliz\rii
experien]ei ca atare. Teama principal\ a personajului
este s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care, parcurgînd
varianta textual\ a aventurilor sale tr\iite, l-ar putea
considera mincinos. Totodat\, el sesizeaz\ faptul c\
drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune
cu drumul de la realitate la aparen]\ ori de la fiin]are
la “umbra“ fiin]\rii.
Notabil\ devine replica „domnului Poe“ pe aceast\
tem\. Persuasiv, el îl îndeamn\ pe erou s\ treac\ peste
[ov\ieli, considerînd c\ stîng\cia stilului ar fi un argument
al autenticit\]ii faptelor prezentate [i nu un dezavantaj
estetic. Mai mult, editorul-autor stabile[te o rela]ie de
invers propor]ionalitate între istoria textual\ [i istoria
tr\it\. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor
avea mai acut marca veridicit\]ii. Cu alte cuvinte,
dac\ aparen]a, reprezentarea sau „umbra“ fiin]\rii sînt
mai pu]in pregnante, realitatea, evenimen]ialul sau
fiin]area propriu-zis\ au [anse de a fi sesizabile dincolo
de cadrele butaforice, oferite de obicei percep]iei. Premisa
“fenomenologic\“ a hibridului auctorial Pym-Poe este
c\ percep]ia uman\ transfigureaz\ universul faptic [i,
în cele din urm\, îl reconceptualizeaz\ fic]ional. Realitatea
dispare a[adar în interiorul semioticii implacabile a
aparen]ei.
S\ încerc\m s\ observ\m validitatea acestei prezum]ii
introductive pe parcursul aventurilor marin\re[ti ale
eroului, prezentate succesiv de c\tre „dl Poe“-autorul
[i „dl Pym“-naratorul (nu neap\rat în ordinea men]ionat\).
Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura general\
a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substitu]ie
a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de
momente epifanice (ini]iatice) este povestirea îns\[i,
din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei
sec]iuni mari care se succed cronologic [i evenimen]ial,
în func]ie de aventurile lui Pym pe vasele ini]ierii
sale: Ariiel, GGrampus [i Jane GGuyy. Eroul “se formeaz\“
a[a-zicînd permanent, în contextul acestui “circuit“
empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe
Ariiel la profesionalismul [i maturitatea de pe GGrampus
[i, ulterior, Jane GGuyy.
Surprinz\toare este îns\ natura faptelor prezentate.
Dac\ la început acestea sînt înso]ite de nenum\rate detalii
[tiin]ifice, menite s\ le verifice autenticitatea, spre sfîr[it,
ele cresc în dimensiunea lor fabuloas\ [i abund\ în
elemente supranaturale. Oricine observ\ diferen]a uria[\
între maniera [tiin]ific\, scrupuloas\, cu care naratorul
Teama principal\ a personajului este
s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care,
parcurgînd textul, l-ar putea
considera mincinos.
C\l\torii ini]iatice
prezint\ cauzalitatea tuturor incidentelor neobi[nuite pe
care le tr\ie[te în cala vasului GGrampus – din prima
jum\tate a romanului – [i stilul exaltat, aproape
oniric, sub impactul c\ruia ne descrie insula confra]ilor
lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supravie]uitorii
de pe Jane GGuyy o au cu fiin]a exotic\ alb\, la finalul
povestirii. În plus, succesiunile ini]iatice din roman merg
pe ritmuri diferite de derulare evenimen]ial\. Ini]ial,
faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretiz\ri
pe marginea lor, iar, spre sfîr[it, densitatea [i desf\[urarea
lor cresc semnificativ, nara]iunea devenind extrem de
dinamic\.
Nivelele ini]ierii naratorului sînt delimitate exact de
începutul/sfîr[itul experien]elor marin\re[ti, pe
fiecare dintre cele trei cor\bii simbolice ale povestirii.
La început, pe parcursul aventurii necontrolate – sub
influen]a alcoolului –, la bordul lui Ariiel, împreun\ cu
prietenul Augustus, Pym este indubitabil un amator care,
treptat, înva]\ rigorile vie]ii pe mare. Ulterior, ascuns în
cala lui GGrampus [i avînd insolita experien]\ a captivit\]ii
al\turi de cîinele Tiger, el ofer\ imaginea unei personalit\]i
din ce în ce mai formate. Instinctul de supravie]uire,
împreun\ cu inteligen]a sa pragmatic\ [i abilitatea cre\rii
deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul
în timpul foametei de pe GGrampus, pentru a intra într-un
deznod\mînt al maturit\]ii stabile odat\ cu experien]a
de pe Jane GGuyy, al c\rei jurnal de bord ne arat\ un
profesionist complet, radical schimbat în compara]ie cu
novicele de la bordul lui Ariiel. Distingem aici natura de
„cunoa[tere în trepte“ a experien]elor lui Pym. Succesiunea
stadiilor sale de ini]iere traseaz\ o ascensiune cognitiv\
gradual\. Mai mult, avant lla llettre, ea instaureaz\ un
principiu fenomenologic – introdus de Maurice Merleau
Ponty abia în secolul XX –, principiul „procesului de
corec]ie“ sau „al a[ez\rii în perspectiv\“. Naratorul
lui Poe are obsesia obiectivit\]ii [i face orice pentru a
o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezint\ altceva
E.A. Poe – C\l\torrii iimmaginnarre. Traducere din
limba englez\, note [i comentarii de Liviu Cotr\u.
Col. „Biblioteca Polirom“, Ia[i, Polirom, 2008,
328 pp., 39.50 RON

decît un gigantic proces al autocorect\rii, un mecanism
al determinismului matematic [i al calculului probabilistic.
Pym vrea veridicitate cu orice pre] [i, de aceea, dilat\
evenimen]ialul sub lupa microscopului, pîn\ la revelarea
nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motiva]ia
lor cea mai obscur\. El este preg\tit pentru surprizele
percep]iei, con[tiin]a sa autocorectoare fiind permanent
deschis\ unei reprezent\ri fenomenologice (“a[ez\ri în
perspectiv\“) aproape [tiin]ifice.
Un foarte bun exemplu al acestei disponibilit\]i
fenomenologice r\mîne episodul petrecut pe GGrampus,
dup\ intrarea vasului în deriv\, doar aparent o licen]\
grotesc\ de tip poesc. În realitate, avem aici schema
procesului de corec]ie dezvoltat la nivelul întregii c\r]i.
Devasta]i de foame, supravie]uitorii catastrofei de pe
GGrampus z\resc în dep\rtare un vas, tr\ind prima lic\rire
de speran]\ într-un co[mar f\r\ sfîr[it. Pym expune
gradual, toate senza]iile tr\ite de el la vremea respectiv\.
Crede mai întîi c\ marinarii, vag vizibili la bordul navei
ce se apropie, fac, prietene[te, semne cu mîna, [i dezvolt\
un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salv\ri.
Apoi, pe m\sur\ ce perspectiva asupra realit\]ii se
îmbun\t\]e[te, “autocorec]ia“ fenomenologic\ îl arunc\
în cea mai crunt\ disperare: pe corabia în cauz\ sînt
numai cadavre intrate în putrefac]ie [i leg\nate de
vînt, iar ceea ce p\rea un zîmbet binevoitor este doar
maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul
mumific\rii.
Aventura final\ îns\, din insula Tsalal, pare s\ ascund\,
în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei
lui Poe. Stranietatea terifiant\ a ]inutului [i locuitorilor
s\i este ilustrat\ de prezen]a cople[itoare a culorii negru
în orice form\ de via]\. Primim informa]ia înfrico[\toare
c\ b\[tina[ii nu au nici m\car „albul“ ochilor, iar
din]ii le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei r\zbate
o întunecime maladiv\ [i cîteva incidente la care Pym
asist\ confirm\ presupunerea c\ albul reprezint\ aici un
pericol vital. Blana animalului polar vînat de c\tre echipaj
cu ceva timp în urm\, adus\ la bordul corabiei, stîrne[te
un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor dansa în
jurul mormanului de p\r alb, isteriza]i în mod acut,
invocînd bizare for]e teurgice cu strig\tul – „Tekeli-li!
Tekeli-li!“. Contrastul dintre alb [i negru trimite la un
palier simbolic mult mai profund decît erau, probabil,
preg\ti]i cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIXlea,
s\ în]eleag\.
Ultimii supravie]uitori de pe Jane GGuyy, Pym [i Peters,
împreun\ cu b\[tina[ul Nu-Nu, atunci cînd evadeaz\ de
pe insul\ într-o barc\, sînt martorii confrunt\rii terifiante
dintre alb [i negru. La vederea pesc\ru[ilor albi, indianul
începuse deja s\ strige „Tekeli-li!“, pentru ca, la apari]ia
misterioas\, din ape, a unei gigantice siluete albe, s\
moar\ instantaneu. Surprin[i ei în[i[i de [ocul psihologic
al b\[tina[ului, Pym [i Peters nu au timp s\ con[tientizeze
miracolul întîmpl\rii, întorcîndu-se spre trupul inert din
ambarca]iune. Antagonismul simbolic al culorilor pare
de aceea menit s\ r\mîn\, ini]ial, un mister total, întrucît
povestirea naratorului se opre[te subit chiar în acest
punct. Într-o not\ final\, par]ial explicativ\, „dl. Poe“,
autorul, deplînge faptul c\ textul r\mîne suspendat tocmai
în momentul tensiunii maxime, datorit\ mor]ii lui
Pym [i plec\rii lui Peters, singurul care ar mai fi putut
aduce complet\rile necesare, dar î[i asum\, cumva
pervers, rolul oferirii unei “hermeneutici“ a situa]iei.
“Dl. Poe“ consider\ c\ enigma lumii observate de
Pym î[i are explica]ia în pr\p\stiile [i pe[terile existente
pe insul\ [i desenate de narator, f\r\ vreun comentariu
îns\. Al\turînd semnele creionate de marinar, „dl. Poe“
pretinde c\ a extras r\d\cina etiopian\ a unui cuvînt care
înseamn\ „a fi întunecos“. Într-o alt\ form\ de aranjament
a figurilor, el ob]ine r\d\cina „a fi alb“, pentru ca, în
totalitatea lor, formele s\ dea construc]ia egiptean\
„]inutul de la miaz\zi“. De fapt, acest joc “savant“
este metafora ultim\ folosit\ de “dl. Poe“ pentru a ne
deruta (s\ nu uit\m c\ scriitorul a fost un maestru al
mistific\rilor!). Interac]iunea dintre alb [i negru reprezint\
modul îîn ccare sse fface lliiteratura, “ie[ind“ din invazia
semnelor pe pagina alb\ [i “încifrînd“ realitatea într-un
cod. De asemenea, ea “]î[ne[te“, c\znit, aidoma fantomei
apelor din final, din “întunericul“ subcon[tientului,
pentru a na[te, ultimativ, “lumin\“. O lec]ie admirabil\,
s\ recunoa[tem, de postmodernitate în plin romantism
american!
Codrin Liviu CU}ITARU
Linard Candreia
Pietre
de pavaj
Scriitorul elve]ian de expresie roman[\ [i german\ s-a
n\scut în 1957 în teritoriul surmiran din partea central\ a
cantonului Grisons, petrecându-[i copil\ria la Casti, unde a
urmat cursurile [colii primare. {i-a dorit s\ lucreze cu copiii
[i, dup\ terminarea studiilor ({coala normal\ la Chur/Cuera,
Universitatea din Friburg ), a func]ionat ca profesor la
[coala elve]ian\ din Catania/Sicilia (1986-1990). A predat
apoi istoria [i limbile str\ine la Liceul comercial din
Glion/Ilanz (1990-2003), iar din 2003 pred\ la o [coal\ din
cantonul Basel (în localitatea Laufen), p\r\sind cantonul
natal, dar continuând s\ scrie în roman[\. Este un om activ
în politic\ [i pe t\râm cultural (face gazet\rie [i muzic\).
Linard Candreia este cunoscut ca scriitor prin
miniaturile sale, un tip de proz\ foarte scurt\, consemnând
un detaliu de via]\. Subiectele sunt foarte variate, el
aplecându-[i cu interes urechea la ce povestesc oamenii
într-un local, în tren, pe marginea drumului, în adun\ri, la
telefon etc. Multe dintre „miniaturi“ sunt rodul propriilor
sale observa]ii sau tr\iri. Men]ion\m volumele: Noti]e din
Sicilia (1990), Pietre de pavaj (2003), Miniaturi (2006).
Traducerile de mai jos sunt selectate din volumul
bilingv (scris în roman[\ [i german\) Pietre de pavaj.
Tat\, fii „cool“
Elve]ia devine al 190-lea membru al ONU. Festivit\]i
la New York.
Tat\l urm\re[te la televizor ziua istoric\ [i se înfurie
r\u de tot.
Pre[edintele Confedera]iei abia men]ioneaz\ roman[a
la New York, în fa]a venerabilei adun\ri a ONU.
Un jurnalist discut\ dup\ aceea cu magistratul, atingând
[i acest aspect. Pre[edintele se ap\r\. N-a spus nici un cuvânt
în roman[\, fiindc\ ar fi fost probleme de traducere simultan\,
iar el st\pâne[te prea pu]in graiul roman[ilor.
- Du-te la Chicago cu justific\rile tale neghioabe. Ia
exemplu de la Kofi Annan, el e O.K., el a pronun]at un
frumos beinvegni 1 , strig\ tat\l.
B\iatul de 19 ani îl potole[te:
Tat\, fii cool, stai lini[tit pe covor!
Tat\l se mai înfurie o dat\ în zilele urm\toare. Nicio
reac]ie în presa roman[\, niciun comentariu din partea
autorit\]ilor.
Nu zic nici pâs, la[ii, se amestec\ mereu în gloat\.
Defini]ia mafiei
Discu]ii înfl\c\rate la Marea Ionic\, aproape de Catania
(Sicilia) cu privire la termenul mafia.
Exist\ defini]ii cunoscute [i mai pu]in cunoscute. Exemplul
cel mai deosebit îl propune adun\rii teribil de înfierbântate
il marescia lo de la guardia di finanza (agentul g\rzii financiare):
- Asculta]i-m\ bine, capul mafiei din Catania, Santapaola,
s-a întâlnit cu ani în urm\ cu un baron [i a onorat repede
aceast\ persoan\ respectat\ s\rutându-i mâna dreapt\, pentru
ca peste câteva secunde s\ se întorc\ [i s\ scuipe jos. Questo
è mafia! 2
}ipete
În fiecare an are loc acela[i scenariu în una dintre cele
dou\ biserici din or\[el. Copiii cânt\ colinde, în vreme ce
un b\ie]el în scaun cu rotile, a[ezat la marginea unei b\nci
din primele rânduri, începe s\ ]ipe, încât ba unul, ba altul,
dintre cei prezen]i se plânge în sinea lui sau morm\ie
încet. Anumite figuri întunecate tr\deaz\ gânduri rele, de
tipul: „Ce obr\znicie, mama acestui handicapat e vinovat\
de g\l\gia asta insuportabil\. Copiii no[tri preg\tesc cu grij\
Cr\ciunul [i sunt întrerup]i de ]ipetele lui ascu]ite, f\r\ nicio
noim\.“ O femeie spune în [oapt\: „În timpul anului, nu
prea o v\d în biseric\ pe mam\ cu acest copil, de ce apar
ei tocmai acum, în seara de Cr\ciun?“
Slujba solemn\ din casa Domnului, plin\ de lume, î[i
continu\ totu[i firul obi[nuit. Melodiile cunoscute, cântate
împreun\ de credincio[i, întrec ]ipetele sporadice ale copilului
handicapat. La sfâr[itul slujbei, credincio[ii a[teapt\
binecuvântarea. Dar, în seara asta, preotul se hot\r\[te s\
schimbe pu]in ritualul. P\r\se[te altarul cu pa[i u[ori, se
apropie de copilul din scaunul cu rotile, îi ]ine mâinile firave
într-ale lui [i declar\ cu glas blând:
- Drag\ Reto, s\rb\toarea de Cr\ciun e un eveniment
plin de bucurie, unde to]i sunt bineveni]i, to]i sunt deopotriv\
în ceata Domnului, oricine are dreptul s\ se exprime dup\
puterea lui. În lumina asta, v\ doresc tuturor un Cr\ciun
fericit, în numele Tat\lui, al Fiului [i al Sfântului Duh. Amin.
m e r i d i a n e
Merge]i în pace.
Organista face s\ r\sune Dormi, pruncule, lini[tit. Este
acompaniat\ de ]ipete impresionante.
Americanul
P\r îngrijit, vopsit blond. Fa]a cu pu]ine riduri, ochi
vii, adolescentini. Sâni opulen]i. Din]i mai mult sau mai
pu]in albi, regula]i. Picioare cu piele fin\. Îmbr\c\minte
bleu, mini, din material sub]ire, transparent. Femeia calc\
drept ca un par. Vorbe[te un limbaj ales. Totul pare sub
control, are aspect de mare doamn\. Care lupt\ cu toate
mijloacele disponibile contra semnelor de b\trâne]e. Cu
succes. Se bucur\ nespus de complimente, da, are nevoie
de ele zilnic [i e foarte mândr\ c\ pare bini[or cu zece ani
mai tân\r\. Fata de [aptezeci de ani înc\ mai lucreaz\ ca
patroan\ a unui magazin de elit\ care vinde toalete de nunt\.
- Nu de mult, un american [i-a înso]it logodnica în
magazin. S-au hot\rât repede pentru o splendid\ [i
scump\ rochie de mireas\. M\tase natural\. Dar mai erau
necesare câteva mici ajust\ri. Cei doi au spus c\ vor trece
peste câteva zile. Cam peste o s\pt\mân\ sun\ în magazin
telefonul mobil. Lui nu-i mai place rochia de mireas\. La
întrebarea „Atunci ce-a]i dori, m\ rog?“ americanul a r\spuns
ca o s\geat\: „Pe dumneavoastr\, numai pe dumneavoastr\
v-a[ vrea, sunt de-a dreptul îndr\gostit de atunci“.
Societatea invitat\ la mas\ de frumoasa italianc\ [i-a
ascu]it urechile a[teptând înc\ o clipit\ ca s\ aud\ continuarea
istoriei. Pân\ ce doamna a izbucnit prima într-un râs lung,
molipsitor.
Întâlnire cu Silvio Berlusconi
Lucca, în Toscana. Mi[carea politic\ Forza Italia a invitat,
simpatizan]ii au venit cu duiumul.
A[tept în ploaie, împreun\ cu o mul]ime de oameni, în
fa]a hotelului în care liderul politic cu suita sa [i-au fixat
re[edin]a. El mai trebuie s\ se ferchezuiasc\, Silvio nu se
prezint\ oricum în locuri publice, chiar [i din motive de
securitate, e de p\rere vecinul meu. {oferul pre[edintelui e
nervos, mut, porne[te motorul limuzinei cu câteva minute
înaintea sosirii st\pânului. De aerul poluat nu-i pas\ nim\nui.
Berlusconi, „il cavalliere“, cam mic de statur\, cu din]i
str\lucitori ca pietrele scumpe [i rare, apare, are o discu]ie
scurt\ cu un fan de fotbal [i apoi drumul în ma[in\ pân\ la
intrarea lateral\ a operei. Nu-i posibil s\ ob]ii un loc la oper\,
s-a comunicat cu câteva zile înainte de întâlnire. Am totu[i
chef s\-l ascult pe acest showman [i m\ folosesc de un
truc: „Scrivo per un giornale svizzero, lasciatemi entrare per
cortesia“. 3 {i reu[esc, un func]ionar de la Forza Italia m\
conduce în sal\ [i-mi ofer\ un loc bun.
Imnul organiza]iei Forza Italia produce atmosfera festiv\.
Steagurile flutur\. Silvio, în costumul s\u negru de ultim\
mod\ st\, desigur, în centru. Apoi curge un monolog. F\r\
manuscris. Ploaie de vorbe care nu spun mare lucru. Sloganuri.
Punctul de vedere politic al unui impresar hiperliberal...
Dup\ scurt timp mi-a fost de-ajuns. Îmi iau r\mas-bun
de la baronul mass-mediei. {i, odat\ cu el, de la mul]imea
exaltat\ care strig\ din timp în timp [i pare s\ cunoasc\ numai
un idol: Silvio, il Dio denaro. 4
Prezentare [i traducere de
Magdalena Popescu-Marin
_______________
1 Bine a]i venit, în roman[\.
2 (It.) Asta e mafia.
3 (It.) Scriu pentru un jurnal elve]ian, l\sa]i-m\, v\
rog, s\ intru.
4 (It.) Zeul ban.
27
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
m e r i d i a n e
28
Gustave Flaubert fotografiat de Nadar
e cuvine salutat\ reeditarea lui Salammbô,
S
în traducerea Irinei Mavrodin, recent
ap\rut\ la Leda. E una dintre operele
lui Flaubert cele mai enigmatice, cele mai
paralizante pentru comentatori, nu o dat\
deruta]i de multiplicarea punctelor de
vedere [i, mai grav, dornici s\ trag\
concluzii, uitând de avertismentele maestrului,
pentru care mania de a trage concluzii e
simptomatic\ pentru r\ul suprem, prostia.
Derutat\ e [i masa cititorilor, pierdu]i în
descrieri de b\t\lii [i ospe]e, în descrieri de obiecte, a
c\ror proliferare sufoc\ nara]iunea [i uneori îns\[i
semnifica]ia; pierdu]i în meticuloasa, aproape erudita
reconstituire a Cartaginei, o lume dintotdeauna mult mai
str\in\ decât antichitatea greco-roman\, care [i ea ne
este din ce în ce mai departe. S-a f\cut o paralel\ între
Europa secolului al XIX-lea [i ora[ul-stat întemeiat de
fenicieni – civiliza]ie mercantil\, rafinat\ [i dur\,
supersti]ioas\ [i chinuit\ de spaime, surprinz\tor de pu]in
cunoscut\, poate fiindc\ vocea învin[ilor nu e ascultat\,
sau poate fiindc\ n-a dat arti[ti remarcabili. – Un
critic sus]inea c\ ne putem îndoi de seriozitatea „unei
pove[ti cu un schematism de benzi desenate“, ce pare
uneori o fars\; o poveste gustat\ mai ales de copii, un
public inocent [i crud, ce nu va c\uta psihologie [i,
amator de filme unde sîngele curge gârl\, nu va fi oripilat
de avalan[a de atrocit\]i. Într-adev\r, exist\ în Fran]a,
[i probabil nu numai, elevi care prefer\ un roman epic
Doamnei Bovary. Adul]ii, dincolo de str\lucirea
limbii – egal distribuit\, obositor pentru unii, nu doar în
pasajele de antologie –, vor descoperi o parabol\ sofisticat\
[i teribil de amar\; un fel de manual de cinism, pe
fond de disperare. Nara]iunea aceasta de o frumuse]e
stranie, s\lbatic\, halucinant\, e o scriere pentru
cinici, arti[ti [i adolescen]i între doisprezece [i [aisprezece
ani.
E sigur c\ în 1862, anul apari]iei c\r]ii – anul
Mizerabililor, totodat\, cu dulceg\ria [i patosul lor
umanitar –, a avut loc o neîn]elegere de propor]ii: artistul,
care pân\ la moarte nu va mai cunoa[te asemenea succes,
s-a v\zut s\rb\torit de burghezii dispre]ui]i, pe care voia
s\-i [ocheze cu o carte pe care azi nu gre[im numind-o
antiumanist\, subversiv\, o carte realizând o opera]ie de
dezvr\jire. Mai surprin[i au fost criticii vremii;
Sainte-Beuve, alegându-[i cu grij\ cuvintele („pu]in\
imagina]ie sadic\“), descoperea ceea ce avea s\
ajung\ un loc comun al exege]ilor: influen]a marchizului
de Sade, cu viziunea lui teribil\ despre natura uman\.
R\spunzând acuza]iei c\ ar fi atras de macabru, Flaubert
invoca masacrele din timpul Revolu]iei Franceze, al
celei de la 1848 sau, mai recent, al r\zboiului civil
american, orori comise în ]\ri pretins civilizate. Tocmai
fragilitatea distinc]iei civiliza]ie – barbarie e una
dintre cheile romanului; toate cruzimile din Salammbô
au o dimensiune profetic\, dac\ ne gândim la hecatombele
secolului XX. E semnificativ ce g\sim într-o scrisoare
a autorului: „Poate c\ r\zboaiele dintre rase vor reîncepe.
(...) Întregul Orient împotriva întregii Europe, lumea
veche împotriva celei noi“.
Orientalism, nevoie de evadare, iubire imposibil\
culminând în moarte (foarte pe gustul secolului al XIX-
lea), între o domni]\ melancolic\ [i un barbar plin de
vitalitate, fantasme sadomasochiste, ce le dau o pâine
de mâncat psihanali[tilor, imaginar al cruzimii; s-a vorbit
de o estetic\ a excesului, îndatorat\ romantismului
frenetic, de închipuit f\r\ umbra divinului marchiz.
Detestând epoca modern\, meschin\ [i sufocant\, Flaubert
se întoarce spre un trecut violent, în care credea c\
pasiunile se mai puteau exprima liber. Evit\ acele figuri
ale Antichit\]ii despre care ni s-a p\strat o imagine
mai clar\, figuri exemplare, supuse idealiz\rii, ce au
ajuns asociate eroismului sau m\re]iei; paradoxal sau
nu, la sfâr[itul vie]ii pl\nuia o scriere inspirat\ de b\t\lia
de la Termopile, ce ar fi continuat exemplaritatea
protagoni[tilor celor Trei povestiri, fiecare cu felul lui
de sfin]enie. Structurile narative sunt deconstruite
într-un mod diferit de Bouvard [i Pécuchet. Dezgustat
în fond de conven]iile romanului, artistul creeaz\ un soi
de epopee a maselor, lipsit\ de personaje ata[ante – de[i
sunt de acord c\ i se poate atribui o anumit\ m\re]ie
lui Mâtho, învins [i omorât în chinuri groaznice –, unde
nu iubirea este centrul de greutate, iar miticul primeaz\
în dauna psihologicului, ce [i-ar fi avut prea pu]in
locul aici. Flaubert era convins c\ e dificil s\ p\trunzi
în mintea unei femei din Orientul atât de fascinant pentru
el, cu atât mai mult în mintea uneia de acum mai bine
de dou\ mii de ani. Prad\ unor for]e obscure, Salammbô
confund\ primele impulsuri erotice cu aspira]iile mistice.
În pofida etimologiei – a fost remarcat\ ironia –, nu e
o f\ptur\ a p\cii; e, dimpotriv\, aduc\toare de nenorocire
[i moarte, somptuoas\ încarnare a femeii fatale, mitul
literar pe care nicio alt\ epoc\ nu l-a exprimat cu atâta
for]\. Fiica generalului Hamilcar Barca, pe care îl
vede rar, [i de care se teme, izolat\ de semeni prin na[terea
înalt\, se plictise[te printre bijuterii, parfumuri [i stofe
scumpe, aproape la fel de puternic ca Emma Bovary
în col]ul ei trist din Normandia. Infernului cenu[iu din
Yonville îi corespunde peste timp acela colorat din
Cartagina; lumea ca abator, pare a spune, resemnat,
Flaubert. Nici animalele nu scap\ de legea cruzimii
universale: leii r\stigni]i de ]\rani; pe[tii sacri, uci[i de
mânia mercenarilor; nev\stuicile arse de vii, pentru a
preg\ti un leac. Totul st\ în picioare prin for]a stilului;
jocul analogiilor [i simetriilor înseamn\ o form\ de a
atenua haosul, o injec]ie de ordine. Multe scene au un
caracter cvasioniric; printre cele mai izbutite, cea petrecut\
sub cort porne[te, evident, de la un episod biblic, Cartea
Iuditei.
Se cuvine salutat\ reeditarea lui
Salammbô, în traducerea Irinei
Mavrodin, una dintre operele lui
Flaubert cele mai enigmatice.
Pentru copii [i cinici
Flaubert v\zut de caricaturistul Lunot,
1860
R\scula]ii sunt fascina]i de metropola pe care urm\resc
s-o distrug\; se afl\ printre ei [i nomazi care nu v\zuser\
niciodat\ un ora[. Revolta celor domina]i împotriva
puterii colonizatoare îi permite romancierului un studiu
al resentimentului, iar unor comentatori neinspira]i, s\
vorbeasc\ prea mult depre Marx [i capital. Se deta[eaz\
figura lui Spendius, una dintre c\petenii, natur\ oarecum
intelectual\, fost sclav, fiul unui retor grec [i al unei
prostituate – genealogia nu e întâmpl\toare, avem dea
face cu un vorbitor priceput [i lipsit de scrupule –,
capabil s\-i manipuleze pe r\scula]ii rudimentari, ce cred
în transparen]a cuvântului. Demagog abil, însetat de
revan[\, cu urma[i în secolul XX – din nou, un
element profetic – , Spendius, poliglotul, profit\ de
confuzia din rândul mercenarilor, unde se întâlnesc
felurite popoare, ce se în]eleg greu între ele; ocazie,
pentru Flaubert, de a-[i exprima pesimismul lingvistic;
[i aici, ca [i în Bouvard sau Dic]ionarul ideilor
primite, chiar dac\ mai pu]in radical, exist\ o revolt\
împotriva semnifica]iei. În]elegerea dintre oameni nu
e posibil\, chiar [i acolo unde exist\ bune inten]ii, ca
la b\trânul cartaginez Giscon. Criza limbajului [i criza
fundamentelor religioase: alt resentimentar – [i alt\ fiin]\
izolat\, ca Salammbô, a c\rei educa]ie i-a fost încredin]at\
– e libidinosul eunuc Schahabarim, marele preot al zei]ei
lunii, Tanit, mutilat [i afectiv [i trupe[te; însetat de
certitudini [i neputincios, presimte pr\bu[irea leg\turii
cu zeii. Pe Salammbô [i pe mentorul s\u o distan]\ imens\
îi separ\ de oameni; sunt [i ei m\[ti ale artistului, cum
e întrucâtva [i Spendius, con[tient de puterea [i vidul
cuvintelor.
Mai complex decât fostul sclav e Hamilcar, modelat
în bun\ m\sur\ dup\ ceea ce [tim din surse p\rtinitoare
despre fiul s\u, mult mai celebru, Hannibal, a c\rui
perfidie, dup\ Titus Livius, o întrecea pe aceea, legendar\,
a semin]iei sale. Hamilcar e un manipulator unde se
întâlnesc, aproape de perfec]iune, cinismul politic [i cel
militar; nemairaportându-se la divinit\]i, crede, s-a
observat, doar în sine însu[i. Cinismul lui Spendius e
unul al sl\biciunii [i resentimentului; la Hamilcar exist\
în schimb o jubila]ie a for]ei. Printre cartaginezi, el e un
înving\tor, [i nu onestul Giscon, victima mercenarilor,
dep\[it de un r\zboi atît de murdar, încât vechi istorici
ca Polibiu nu-i g\seau un precedent. Un amurg al zeilor:
Flaubert, nihilistul, era atras de perioadele din antichitate
de sl\bire a credin]elor religioase; aici, zeii s-au retras,
iar eroul salvator care ocup\ scena în final e uns cu toate
alifiile – altfel decât la Wagner, cu care se poate face o
paralel\.
Triumful lui Hamilcar e, fire[te, unul relativ, Cartagina
fiind, o [tim, condamnat\; în Salammbô, roman al unei
civiliza]ii amenin]ate, o lume de un materialism
brutal, care tr\ie[te o criz\ a religiei, g\sim deja obsesia
decaden]ei, atât de puternic\ în literatura francez\ a
deceniilor ce au urmat. Ora[ul dominator [i lacom, ce
se [tie vulnerabil, e cuprins de un fel de nevroz\ colectiv\.
Are o dimensiune alegoric\ boala care îl desfigureaz\
pe Hannon, grotescul personaj (crea]ie enorm\), literalmente
putred pân\ în m\duva oaselor; putred\ [i f\r\ sc\pare
e îns\[i trufa[a cetate. Hannon, s-a spus, e nu în
ultimul rând un prost, cum mai sunt [i al]ii în roman. La
temelia r\ului, hr\nind discordia, se afl\ prostia: ea îi
face pe oameni s\ se m\cel\reasc\, al\turi de cupiditate,
rea credin]\ [i resentiment.
Toma Pavel considera c\ mai mul]i autori francezi
dintr-a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, remarcabili
prin lips\ de încredere în om [i rece deta[are, formeaz\
o [coal\ a dispre]ului: Flaubert, fra]ii Goncourt, Zola.
Ad\ugându-i pe Barbey, Villiers, Léon Bloy (oameni
care nu întotdeauna au cota meritat\), pe mai pu]in
realizatul Octave Mirbeau [i pe al]i câ]iva, a[ vorbi
mai degrab\ de ferocitate, dublat\ adesea de o fascina]ie
a r\ului, tr\s\turi care-i fac teribil de actuali. Evocând
con[tiin]a crizei, pr\bu[irea valorilor, s\ nu ne gândim
doar la unii prozatori ru[i sau la Viena din jurul anului
1900; ceea ce Fran]a a avut de spus, a spus-o cu str\lucire.
Mircea LAZARONIU

Prin anticariate
Les trois
Grâces
C
|R|RILE vie]ii [i ale mor]ii sînt vegheate, de cînd e lumea, de
trei femei, sub nume foarte diferite. Fe]e ale lini[tii sau, dimpotriv\,
ale patimii. Gra]ii, Graie, Hesperide, Erinii. Via]a [i moartea însele,
între care cre[te, fr\mîntat\, con[tiin]a ireductibilei lor asem\n\ri.
Nu altcuiva decît preaomenescului acestei treimi, avîntat, cînd sar
voi [ov\ielnic, îi scrie Bogza, în „epoca haotic\ [i prerevolu]ionar\
a anilor 1930“, un Cântec de revolt\ de dragoste [i moarte. Va
ap\rea în ’45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Funda]ia Regele
Mihai I. Un atentat, ca toat\ avangarda, la mizerabila condi]ie
uman\, dar un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare [i
destr\mat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie
s\rit\ din romantismul revolu]ionar, e-un „tân\r neîmblânzit, haotic, revoltat
mai întâi/ de destinul biologic al lumii.“
Cele trei femei, în care se strîng via]a [i remu[c\rile oamenilor, moartea, regretele,
]ip\tul [i neputincioasele lor furii, nevolnicia [i pragurile, dorin]a de a sparge
[i sl\biciunea de-a cl\di sînt, în Cântec..., o fecioar\ galben\, de cear\, care le
joac\ pe rînd [i, neapucînd s-o tr\iasc\ pe nici una, le anun]\, totu[i, pe toate.
Coresponden]e, à la Baudelaire, s-ar putea numi, pe alt\ parte a poeziei,
aceast\ incanta]ie c\tre dezastre. Coresponden]e ca între semne rele, ca între
co[maruri [i înc\ mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de
întuneric zdren]uit din ilustra]iile Marcelei Cordescu, schi]e de basm f\r\ ac]iune,
în care [uier\ golul, instantanee de ]ar\ p\r\sit\, „peisajele stranii ale
dragostei nostalgice [i exasperate“.
Supersti]io[ii, [i nu numai ei, [tiu cît pot fi de nelini[titoare descoperirile acestor
potriviri purtîndu-[i, prin lume, reaua menire. Asocia]iile pe care le isc\ priceperea
de-a prinde firul, dincolo de impresia de dev\lm\[ie avangardist\, în care
toate cuvintele [i [colile sînt neamuri, a lui Bogza str\pung cortine de istorie
cu pintenul romantic al nelipsitului, neocolitului memento mori. În fiecare crea]ie
e-o execu]ie: „fecioar\ galben\ rud\ cu inima conspiratorilor [i gloan]ele
plutoanelor de execu]ie/ a[a cum noaptea de 3 Mai 1808 (Tres de Mayo, ziua
împu[c\rii prizonierilor spanioli de c\tre trupele lui Napoleon, dup\ ce, spune
[eful armatelor franceze în Spania, poporul din Madrid s’est laissé entraîner à
la révolte et au meurtre; titlul unui tablou de Goya – n.m.), e rud\ cu geniul
îngrozitor al marelui Goya.“ Din nou, pretutindeni, fatala cifr\ trei, a antitezelor
[i-a rudeniei însp\imînt\toare dintre ele. Între dos – al revoltei [i mor]ii, [i tres
de Mayo diferen]a o face arta.
Semnele ordinare, dintre lucrurile care i se-ntîmpl\ oricui, sînt puse pereche
cu marile tragedii, demascînd, romantic-inflamat, cum cancerizeaz\ istoria
din pricina negului de pe nasul cine [tie c\rui c\m\tar: „fecioar\ galben\ rud\
cu nostalgia, cu revolta, [i cu sinuciderea din privirile mele/ a[a cum nop]ile
de insomnie sunt rud\ cu drapelele negre care flutur\ la poarta/ lugubr\ a ospiciilor/
[i radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poe]i.“
Acelea[i cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir
maniacal bîntuit de presim]iri de Casandr\, de speran]e pierdute în ultima
clip\, între inutil de devreme [i regretabil de tîrziu: „fecioar\ galben\ rud\ cu
nebunia, cu sinuciderea [i cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei [i ale
biologiei/ a[a cum ochii m\ri]i de groaz\ ai marinarilor, sunt rud\ cu valul
uria[ care în/ ultima clip\ le înghite corabia.“
Imagini voalate cu vitriol care, în loc s\ le dea t\rie, le dizolv\, pictate într-un
galben de momîie [i luîndu-[i cruzimea din mezalian]e cu rezervoarele de depresie
curat\, motivat\ istoric, ale civiliza]iei chinuite, ca de icnetele m\tu[ii b\trîne,
de cocoa[ele biologiei, î[i schimb\ pozi]ia, sucite într-un manual de scriere
experimental\, care vrea s\ afle cît po]i s\ compui cu acelea[i note. Invariabil,
atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa ora[ului, înc\put\ sub o frunte
emaciat\ de poet, sînt repeti]ii obosite, za]uri ale unor foste viziuni, siluind
demonul în arlechin. Tensiunea trebuie s\ se sparg\, cu[ca s\ se deschid\: „[i
mai departe/ [i mai departe, adic\ dincolo de spuma albastr\ a oceanelor, dincolo/
de meridianele cere[ti pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul
soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adic\ acolo unde nu ajunge decât
închipuirea, [i numai de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele.“
The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns [i cîmpia
fericirii la care tînje[te poezia aceea bun\, care se poate cînta fie la muzicu]\,
fie la fanfar\, se v\d deopotriv\ în metafora neagr\, împins\ dincolo de pragul
senzorial la care umorile se amestec\: „oceane [i nebuloase din nop]ile mele
de febr\/ [i de insomnie/ oceane [i nebuloase, îndep\rtate splendori, din/ nop]ile
mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste t\ioase s\bii/ le-am
strâns, plin de nostalgie [i de revolt\, în cântecul fecioarei galbene rud\ cu/
marile/ cu îngrozitoarele dezastre ale dragostei.“ A treia cale, care le d\, vie]ii
[i mor]ii, prin în]elegerea exploziilor ce r\v\[esc, deopotriv\, fiin]a [i violenta
ei amintire (f\r\ de care dispari]ia nu-i decît o dulceg\rie), neab\tuta lor
gra]ie.
Simona VASILACHE
Bref
Cele dou\ texte sacre, ale cre[tinilor
[i musulmanilor, Biblia [i Coranul, s`nt azi
r\sp`ndite `n lume cu ajutorul noilor tehnologii
de comunicare [i concureaz\ `n propagarea
c`t mai larg\ a religiei lor. Biblia este difuzat\
(v`ndut\ sau d\ruit\) `n peste o sut\ de
milioane de exemplare anual (numai `n SUA
se v`nd `n fiecare an biblii `n valoare 650
de milioane de dolari, iar organiza]ia
evanghelic\ Gideon^s International d\ruie[te
o carte `n fiecare secund\). Pe de alt\ parte,
Coranul nu e doar cea mai citit\ carte din
lumea musulman\, ci [i cea mai recitat\ din
memorie (Coran semnific\ `n arab\ „recitare“).
R\zboiul celor dou\ c\r]i sfinte s-a mondializat.
Dac\ la 1900, 80% din cre[tini tr\iau `n
Europa [i SUA, ast\zi ei nu s`nt `n ]\rile
dezvoltate dec`t vreo 60%. Acela[i fenomen
[i pentru islam, care `n 1900 era concentrat
`n lumea arab\ [i `n Asia de sud-est iar acum
e infiltrat mai peste tot (de exemplu, Marea
Britanie are azi un num\r egal de anglicani
[i practican]i musulmani). Mondializarea,
noile tehnologii [i bog\]ia cresc`nd\ au dus
la un adev\rat r\zboi comercial `ntre Biblie
La 83 de ani, Friederike Mayröcker
este scriitoarea cea mai cunoscut\ din Austria,
dup\ Elfriede Jelinek. De c`nd a primit `n
2001 Premiul Büchner [i de c`nd Editura
Suhrkamp i-a publicat, `n 2004, o edi]ie
complet\ de poeme, ea a devenit o figur\
de referin]\ a literaturii germanofone.
~mpreun\ cu so]ul ei, sarcasticul [i turbulentul
poet Ernst Jandl (1925-2000) cu care a
alc\tuit cuplul far al avangardei austriece
din anii 1960-1990, Frederike Mayröcker
e studiat\ de germani[ti `n universit\]ile
lumii, dar pu]in cunoscut\ `n afara ]\rilor
de limb\ german\, [i fiindc\ e foarte dificil
de tradus. ~n 1999, c`nd a ap\rut cartea ei
inclasabil\ (poem `n proz\ – jurnal –
autofic]iune) Brüt sau gr\dina curtezanilor,
criticii din Austria, Germania [i Elve]ia
au considerat-o un eveniment, o experien]\
de lectur\ unic\, pentru cititori cultiva]i [i
rafina]i. Doi traduc\tori francezi au lucrat
mai mul]i ani la echivalarea lui Brüt `n limba
~n Rusia a ap\rut luna trecut\ primul
roman scris nu de o fiin]\ uman\, ci de un
computer. La originea evenimentului st\
editura Astrel din Sankt Petersburg [i
directorul ei, Aleksandr Prokopovici,
care avea nevoie de un roman vandabil,
al c\rui titlu `l g\sise: O iubire adev\rat\.
Cum nici unul din scriitorii c\rora li s-a
adresat n-ar fi fost `n stare s\ produc\ at`t
de repede cartea, a decis s\ `ncredin]eze
sarcina unei echipe de informaticieni. Ei au
pus la punct `n c`teva luni un program,
PC Writer 2008, capabil s\ dea „talent epic“
creierului electronic. Extrase din proza a
13 mari scriitori au intrat `n ordinator, precum
[i „date personale“ ale eroilor, descrieri ale
aspectului fizic, caracterului [i modului de
a vorbi al fiec\ruia. Ca baz\, a fost ales
Anna Karenina, considerat de editor cel mai
frumos roman de dragoste al tuturor timpurilor,
[i ale c\rui personaje sunt reunite, `n viziunea
experimental\ realizat\ de PC Writer, pe
o insul\ pustie unde se dedau unor s`ngeroase
regl\ri de conturi. O iubire adev\rat\ a ie[it
mul]umitor. Computerul a reu[it ceea ce
scriitorilor-oameni le reu[e[te mai rar: o
poveste captivant\, scris\ bine, cu un stil
m e r i d i a n e
Biblia [i Coranul
O poet\ de referin]\
Nastoia[ciaia Liubov*.wrt
[i Coran. Dac\ o re]ea mondial\ care adun\
140 de societ\]i biblice a difuzat deja 500
de milioane de biblii `n China, ]ar\ oficial
atee, Arabia Saudit\ tip\re[te [i distribuie,
sub egida Ligii islamice mondiale, cam
30 de milioane de exemplare din Coran
anual. ~n plus, ambele texte sacre pot fi
desc\rcate de pe Internet, pot fi ascultate
pe un ipod, iar mai multe canale de radio
[i televiziune s`nt consacrate exclusiv difuz\rii
Bibliei, respectiv Coranului. ~n aceast\
b\t\lie a C\r]ilor, musulmanii s`nt dezavantaja]i
de faptul c\ religia lor afirm\ c\ `n Coran
e con]inut `nsu[i cuvântul lui Allah dictat
de arhanghelul Gabriel profetului Mahomet,
deci `n cartea lor sf`nt\ nu se sus]ine un
adev\r, ci ea `ns\[i este Adev\rul, ceea ce
respinge `n principiu ideea de traducere. Pe
c`nd Biblia este tradus\ `n aproape toate
limbile p\m`ntului (inclusiv `n inuit [i creola
afro-american\). Oricum, e o certitudine c\
ambele c\r]i sacre vor continua s\ exercite
o influen]\ crucial\ asupra situa]iei geopolitice
din secolul XXI – scrie publica]ia
londonez\ „The Economist“.
lui Voltaire [i au reu[it un adev\rat tur de
for]\ – scrie „Magazine littéraire“ din aprilie.
marcat (undeva la mijloc `ntre Haruki
Murakami [i Andrei Platonov). Dac\ lui
Tolstoi i-au trebuit cam cinci ani s\ redacteze
Anna Karenina, creierul electronic [i-a
compus versiunea `n doar trei zile. C`t despre
buget, costurile (inclusiv contractul
informaticienilor) reprezint\ un sfert din
drepturile de autor pretinse de un scriitorvedet\.
Scriitorii deja s-au pronun]at ferm
`mpotriva „operei fabricate“. Unii dintre ei,
precum Vasili Axionov, Serghei Minaiev
sau Serghei Lukianenko afirm\ c\ e o prostie
[i c\ nu teama de concuren]\ `i face s\ o
deteste. Oricum, Nastoia[ciaia Liubov*.wrt
(acesta e titlul complet al c\r]ii, care-i indic\
originea cibernetic\) are un prim tiraj de
10000 de exemplare [i se vinde bine, cititorii
fiind curio[i nu at`t de con]inut, c`t de
experiment. Editorul, care recunoa[te c\
a fost totu[i nevoie [i de un redactor pentru
a aranja pu]in textul, e convins c\ apari]ia
insolit\ va face s\ creasc\ [i v`nz\rile
veritabilei Anna Karenina [i ale altor opere
de Lev Tolstoi, fiindc\ lumea va dori s\
compare programul PC Writer 2008 cu
capodoperele originale.
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 29

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
a c t u a l i t a t e a
30
-
Poemul [i
scrisoarea
„Dintre sute de catarge/ Care las\ malurile/ Câte oare
le vor sparge/ Vânturile, valurile?“ este doar prima strof\
din care posteritatea, cu o reveren]\ real\ lua, prin
1960, sintagma eminescian\ ce a consacrat atunci [i deatunci,
o genera]ie de poe]i, [i mai multe, p\strând gustul
[tafetei nealterat [i credin]a c\ poezia este l\sat\ pe
p\mânt cu scopul de a ne face ferici]i `ntr-o continuitate
de glorie, ciudat\ [i de ne`n]eles pentru mul]i. {i noi am
fost `n Arcadia, [i noi am debutat `n revista Luceaf\rul
cândva, de aceea ne-am bucurat cu o `nfiorare special\
la apari]ia `n paginile lui de ast\zi a unui nume nou, Ionu]
R\zvan Pricop, pe care ne preg\team [i noi s\-l debut\m
masiv [i conving\tor, `n România literar\. Tân\rul
poet `ns\ a f\cut un gest de `n]eles, iat\, bun, dublând
trimiterea, [i c\tre noi [i c\tre Luceaf\rul, cu aproape
acelea[i texte frumoase din care colegii no[tri au selectat
bun din bun [i l-au publicat deun\zi. Ne-a mirat faptul c\
debutul a fost aproape f\r\ prezentare, doar un rând
modest, acolo, l\sându-i cititorului s\ se orienteze singur
asupra talentului. Dar nou\, poetul ne-a scris [i o scrisoare
`n care face istoria venirii sale cu nesa] `n poezie, cu talent
[i sinceritate. Rubrica noastr\ pentru debuturi [i personalit\]i
promi]\toare este astfel servit\ de minune. Iat\ scrisoarea,
dup\ care, pe cuprinsul care r\mâne, vor urma [i poemele:
„Cu intermiten]e [i reveniri succesive poezia mea s-a
consumat prin excelen]\ `n spa]iul privat al gândirii. ~n
acest parcurs exist\ o singur\ tentativ\ a poeziei mele de
a se deschide c\tre lume (februarie 2004 `n România
literar\ la Post-Restantul dvs. care mi-a oferit o
primire gra]ioas\, sub neinspiratul pseudonim R\zvan
Frunz\), `ns\ adolescentul de atunci a e[uat `n gestionarea
favorabil\ a semnului primit [i spa]iile din biografie au
`nvins. ~n noiembrie 2007 am expediat un plic care con]inea
o scrisoare ampl\ [i un grupaj de poeme (ambele scrise
de mân\, neglijent, dar noile semne nu s-au ivit. Amenda
necesar\ pentru expedierea neglijent\ (culp\ pe care o
prezum) a coresponden]ei. Prezumata neglijen]\ a mea
a fost `ntâmpinat\ de dispari]ia de la chio[curi (coincident\
cu schimbarea firmei de distribu]ie) a României literare,
`ncepând cu 1 ian. 2008. Astfel de[ertul cultural din
Constan]a s-a amplificat pentru mine. Voi reveni `ntr-o
scrisoare viitoare (cu speran]a c\ ea va fi un r\spuns) cu
poemele, via]a [i c\r]ile (nescrise). Consider poemele
pe care le scriu un infim demers de exigen]\, de la
lumea `nconjur\toare, `n sensul amelior\rii acesteia. Cu
considera]ie, Pricop R\zvan-Ionu].“ (C. B.)
R\zvan-Ionu] PRICOP
1. ~mpotriviri
Ea zicea
c\ tr\ie[te `ntr-un ora[ de pescari,
`n mijlocul mun]ilor,
deasupra p\durilor,
sub pietrele mari [i umede.
Ea zicea
c\ nu a mâncat niciodat\ pe[te,
fiindc\ p\str\vii se `mpotrivesc curgerii apei.
Ea zicea
c\ se simte `n pielea unui p\str\v
(avea o piele frumoas\)
[i toat\ via]a ei se `mpotrivise.
Ea zicea
c\ `n lumea de azi,
p\str\vi nu mai sunt,
au murit demult.
Ea zicea
s\ nu facem dragoste `n plasele pescarilor.
Ea zicea
s\ fiu ca un p\str\v la sânul ei,
`n plasele de m\tase,
`n apele reci.
Ea zicea
`mpotrive[te-te ca un p\str\v
[i nu vei muri niciodat\,
strivit de b\rci.
2. Relatare
A f\cut dragoste, o noapte `ntreag\ cu scorbura unui
copac b\trân,
scoar]a deshidratat\ era delicat\,
`n desfrânare.
A rupt câteva crengi
[i a mâncat ou\ crude din cuiburile de p\s\ri.
Presa a vorbit despre un nebun,
`n traversarea unei crize de senzualitate.
Ea c\]\rat\ `n vârful acelui copac
ne-a spus c\ `l iube[te.
Nu este suficient?
3. Belle époque
Ezra Pound umbla `mbr\cat `n pantaloni verzi,
din pânza meselor de biliard
[i purta un sombrero imens.
Str\zile Londrei l-au urmat,
pân\ la Rena[tere.
Era `nconjurat de b\rba]i
[i f\cea curte unei femei
(destul de formal).
Que belle epoque!
A murit la Vene]ia,
aici apele sunt verzi,
ca pânza meselor de biliard,
din pantalonii lui Pound.
4. Viziunea din turnul de o]el [i
sticl\
~n martie,
dup\ o lung\ pauz\ de ]igar\
m-am re`ntors `n birou
la masa de lucru
[i `n re`ntoarcerea mea
ca o ruptur\ muscular\
am privit fumul de ]igar\ `nconjur\tor,
care gravita `n jurul unei mu[te.
Era aura ei,
alb\struie [i cald\.
5. ~nsp\imântare
~nsp\imântarea,
`n apropiere singur privind-o
sau ceea ce printr-o fereastr\,
oval\
este `n `ndep\rtare,
de Aici.
Pân\ [i destr\marea unui vârf ascu]it,
de metal,
Toate ne privesc ~n.
6. Izbucnire
~n\untrul `ntinderilor,
de linii `n curbare
este o cas\.
Casa din care am izbucnit,
la 4 ani,
t\indu-m\ `n geamuri
[i cu sângele picurând.
Acum sunt cre[teri de fier,
din p\mânt
[i oamenii `i mul]umesc lui Dumnezeu.
S\rat [i f\r\ solzi
`n hibernare,
pe ]\rmurile de funingine
ale M\rii Negre,
sub sori
`n `ngustare,
e[ti la `nceputul
unui animal mort.
Constan]a.
7. Albire
8. Africa
~ntre
t\ieri
abatoarele de lumini ale lumii
zac
`n aburirea lichid\
a marginilor de corpuri.
~ntre
rupând t\ierile
Cancer & A.I.D.S.
9. Atingerea `n `mbr\]i[are
~n mi[care
mâinile las\ `n aer
mii de goluri `n form\ de degete,
transparente [i `n alungire.
Cei vizibili sunt prad\
sârmei din golurile
`n form\ de degete,
transparent\ [i `n alungire
Toate degetele golite
de mâini,
sunt `n atingere,
`mbr\]i[ate.
Din atomii blânzi,
`n amor]ire
ai mamei
izvor\[te lenea mea.
Din nucleu
puritatea ei
de nimf\,
`n crisalid\.
10. Atomii blânzi
11. ~nflorire
~n `nflorire
copacii sunt o extindere,
unul c\tre cel\lalt
[i `napoia lui.
Dedesubt `ntâlnirile de r\d\cini
sunt `n izbucnire.
~ntinde-]i mâinile libere,
amândou\
s\ deschidem un cer,
`naintea lor.
12. Orbire
Un orb `n ora[ul meu orbe[te a doua oar\
[i devine un orb care se plimb\
prin fa]a magazinului cu ochelari,
]inând `n mâini o floarea-soarelui
[i `i arat\ altui orb
drumul c\tre cas\.
Locuia `n Est.

Borges
umilitul
[i Arghezi
comersantul
ç
N RUBRICA sa din El Pais, Mario Vargas Llosa
a publicat recent un articol, în mare parte despre
Borges. Am citit textul în s\pt\mînalul Money
Express. Llosa evoc\ aici trei Argentine, cea
democratic\, Argentina lui Peron [i Argentina
de azi. Liberalul Llosa admir\ trecutul preperonist
al acestei ]\ri, cînd Borges era ajutor de bibliotecar
la Buenos Aires, func]ie în care înregistra [i
fi[a c\r]i într-o înc\pere minuscul\, f\r\ ferestre, care azi
a devenit loc de pelerinaj pentru turi[ti. Dup\ venirea
la putere a lui Juan Peron lui Borges i se ia aceast\ func]ie.
E numit în schimb ispector al pie]elor de g\ini, post pe
care autorul Istoriei universale a infamiei îl accept\. Llosa
e convins c\ scriitorul a fost astfel umilit cu premeditare,
din cauza convingerilor sale politice neconvenabile
regimului. Poate c\ da, poate c\ nu. Peron nu c\uta în
coarnele adversarilor politici, încît ar fi putut la fel de
bine s\-l lase pe Borges f\r\ nici o surs\ de venit. Admiratorii
generalului au sus]inut totdeauna c\ prin aceast\ numire
scriitorului i s-a acordat o sinecur\, nu c\ a fost trimis
s\ numere g\inile din pie]ele Capitalei. Borges a acceptat
insult\toarea ofert\, ceea ce Llosa nu comenteaz\. S\ fi
v\zut [i el în aceast\ func]ie o simpl\ sinecur\ pe care
a acceptat-o ca atare – sau o surs\ de venit dup\ ce fusese
concediat de la bibliotec\? Scriitorul a tratat cu destul\
discre]ie acest episod din via]a sa. Citind textul lui Llosa
despre umilirea peronist\ a lui Borges m-am gîndit c\
autorit\]ile de la noi, din anii 50 s-au ferit s\-l pun\
într-o asemenea nepl\cut\ ipostaz\ pe Tudor Arghezi.
L-au l\sat cî]iva ani f\r\ nici o surs\ sigur\ de venit, încît
poetul vindea cire[e la poarta casei sale de la M\r]i[or.
Mai cî[tiga din traduceri, adic\ n-a fost l\sat s\ moar\
de foame. Tot în anii 50 Vasile Voiculescu f\cea, se zice,
gimnastic\ în timpul orelor de plimbare din pu[c\rie [i
spunea optimist: „Nu murim!“. Fusese arestat la virsta
de 74 de ani. Dup\ ce a fost eliberat a mai tr\it un an
bolnav [i în s\r\cie. N-a apucat s\ vad\ publicate Ultimele
sonete închipuite ale lui Shakespeare... Suprarealistul
Gellu Naum, interzis din 1948 pîn\ în 1968, a tr\it în to]i
acei ani de pe urma traducerilor. Constantin Noica a avut
domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel din 1949
pîn\ în 1958, an în care a fost arestat. A stat în închisoare
pîn\ în 1964. Cînd a fost eliberat statul român a
cheltuit pentru el contravaloarea unui rînd de haine [i a
unei perchi de pantofi, fiindc\ atunci cînd a fost
eliberat filosoful n-avea cu ce s\ se îmbrace. Alexandru
Paleologu, care scap\ de pu[c\rie pîn\ în 1959, supravie]uind
în clandestinitate, va tr\i din acela[i an „pe cheltuiala
statului“, ca de]inut politic, pîn\ în 1964.
Prin compara]ie cu ei, umilin]a la care a fost supus
Borges, cu acordul lui, totu[i, de regimul discre]ionar
al lui Juan Peron pare o simpl\ glum\ proast\.
PE CALCANUL unui bloc dintre Calea
Mo[ilor [i bulevardul Carol scrie, cu litere
uria[e: HEMOROIZI.
Gre[eala ce se face în lumea actual\
este introducerea principiului democratic
acolo unde nu are ce c\uta. Valorile nu
pot fi democratizate. Democra]ia poate
fi suportul [i garantul valorilor, ca [i,
asta-i adev\rat, garan]ia c\ ele nu se vor
supraînc\lzi.
Din polite]e, r\spund scrisorilor unor oameni cu
idei. Ca s-o fac, sunt nevoit s\ am [i eu idei. În realitate,
n-am. Le fabric ad-hoc. Nu numai secolului dou\zeci
îi supravie]uiesc. Îmi supravie]uiesc.
Aflu din jurnalul lui Gheorghe Cr\ciun o vorb\
a lui Adler: „A fi om înseamn\ a te sim]i inferior.“
Iat\-m\ [i supraom!
O fraz\ a lui Gheorghe Cr\ciun însu[i: „Ordinea
exprim\ frica ta de moarte.“ Ordinea de pe mas\,
din camer\, presupun. M\ apuc\ frica o dat\ la câteva
s\pt\mâni. În restul timpului, ce curajos! Serios
vorbind, cred invers. Ordinea e o form\ de moarte.
Via]a e dezordine. A spune c\ ordinea exprim\ frica
de via]\ mi s-ar p\rea mai adecvat.
Ca principiu de ordine, Dumnezeu nu mi se pare
mai interesant decât legea gravita]iei. Ori este
interioritate, ori Dumnezeu nu merit\ mai mult decât
s\ iei act de existen]a lui.
Pân\ nu demult, ai fi zis c\ optimismul [i pesimismul
au realizat unitatea contrariilor. Se întrevedea o lume
global\, asigurat\ material, în care tot ce se cuprinde,
pe diferite trepte, se va dezindividualiza. Acum, s-ar
p\rea c\ acest proiect întâmpin\ obstacole de
nesurmontat.
Ne preg\tim de Luxemburg. T are nevoie de dou\
adrese de e mail. Le g\sesc, stupoare!, în sertarul
unde le caut. Una din ele dispare numaidecât.
Pân\ la ora asta, n-a reap\rut.
Maxone e de o scrupulozitate în a-[i recunoa[te
insuccesele sau limita succeselor nu lipsit\ de umor.
Îl întreb: „-S-au b\gat multe goluri pe partea ta ?
–Nici unul. –E[ti a[a de bun ? –Portarul e bun.“
În metrou, mama Ma[ei, cred. Sigur nu sunt. E
prea tân\r\, m\ gândesc, de[i [tiu c\ o femeie frumoas\
r\mâne tân\r\ pân\ târziu. În incertitudine, n-o salut.
Ies din metrou la [osea. Un tân\r m\ întreab\ unde
e consulatul italian. Însufle]it de performan]a anterioar\,
fac presupuneri exuberante, în stare s\ z\p\ceasc\
[i un copoi. Dup\ un timp, îmi aduc aminte: [tiu
unde e (am stat acolo, cu Alexandra, la dou\ interminabile
cozi). Îns\ el, tân\rul, nu mai e. Diminea]a avusesem
mai mult succes. Un cuplu m-a întrebat unde e strada
P\rintele Galeriu. Merge]i pe strada asta, pân\ la
Popa Petre. Acolo face]i la stânga [i prima la dreapta
v\ duce la biseric\, unde e [i strada. Deloc suspicio[i,
oamenii pornesc în pas întins. Nu trec multe secunde
[i îmi aduc aminte: eram pe Silvestru când i-am
întâlnit, strad\ care îi ducea pân\ la biseric\, nu aveau
de ce s\ fac\ la stânga pe Popa Petre. Am alergat
pe dup\ col] (cu o saco[\ abundent\ într-o mân\),
s\-i mai prind. Într-adev\r, f\cuser\ la stânga, spre
Toamnei, [i soseau. Gâfâind, i-am îndrumat din nou.
Abia acum m-au privit lung. Nu-i vorb\, T m\ ajunge
din urm\. Plecând la pia]\, [i-a l\sat cheia în u[\,
la intrare. Pe dinafar\, bineîn]eles. Plecând [i eu, am
lipit un bilet: „Cheia e sub pre[.“ Puteam s-o las în
broasc\, de ce s\ se aplece ho]ul, mi-am zis. Decât
c\ exist\ o [ans\ s\ fie analfabet.
Gheorghe Cr\ciun: „Dac\ e[ti un scriitor adev\rat
nu po]i s\ scrii decât despre corp.“ Nu sunt un scriitor
adev\rat.
Pân\ la ora asta, a prânzului, a fost, ast\zi, O.K.
E adev\rat, n-am [tiut nici de rândul \sta cum se intr\
într-un bloc dup\ ce ]i s-a r\spuns la interfon [i
nici s\-i spun medicului câte extrasistole mi s-au
g\sit pe minut, îns\ este o m\sur\ în toate. Nu mi
a c t u a l i t a t e a
Luna
de pe cer
se poate cere luna de pe cer.
Gheorghe Cr\ciun: „Singura noastr\ certitudine
e propria noastr\ capacitate de autoadmira]ie.“
Mie îmi lipse[te. Una mai mult sau mai pu]in nu e
cine [tie ce.
Dau, într-o carte de Italo Calvino, peste urm\torul
fragment: „Sunt atâ]ia al]ii, mai tineri sau mai
pu]in tineri decât tine, care tr\iesc în a[teptarea unor
experien]e extraordinare; de la c\r]i, de la persoane,
de la c\l\torii, de la evenimente, de la ceea ce le
rezerv\ ziua de mâine. Tu nu. Tu [tii c\ lucrul cel
mai bun pe care-l mai po]i a[tepta e s\ evi]i ce e
mai r\u.“ A[ fi de acord, dac\ n-ar fi cu totul inutil
s\ speri a[a ceva. M-a[ mul]umi cu ce e un pic mai
pu]in r\u. Nu s\ nu mor, ci cum s\ nu mor.
Pe strada Latin\, în partea ei dinspre Calea Mo[ilor
– pe cealalt\ o ignor complet, nu e în drumul
nostru –, începând din Sp\tarului, nu-mi place s\ m\
duc. La co]ul dinspre casa noastr\, lipit\ de
muzeul numit cam aproximativ Pallady, cu fa]ada
în Sp\tarului [i latura în Latin\, o cas\ cândva
frumoas\, acum p\r\ginit\, în contrast cu câinele
superb din gr\din\, s\-i zicem dog german. În col]ul
opus, dinspre bulevardul Carol care se vede,
destul de departe, în fund, o cas\ tot f\r\ etaj, nu
de mult renovat\, cu firma Jaluzele, disp\rut\ de la
un timp. Pe partea ei, c\tre încruci[area C\ii Mo[ilor
cu Carol, n-am prea fost [i nici mare lucru nu e de
semnalat, afar\ de o vast\ pubel\ public\ pe locul
unde se va construi, cine [tie când, un bloc, de
magazinul alimentar Bombaru, de cam doi ani
dezafectat [i a[teptând, cu hârtie de ziar lipit\ pe
vitrine, s\ fie restaurat ca agen]ie de voiaj care se
va g\si al\turi de alt\ agen]ie de voiaj. Pe col], o
farmacie, înlocuit\ de o flor\rie. Pe stânga, cum
prive[ti spre Calea Mo[ilor, mai întâi o cas\ cu pisici
[i câini l\tr\tori când nu te a[tep]i. Urmeaz\ o
curte mare, pavat\ m\runt, cu, în fund, Casa de pensii,
sediul central, o cl\dire de la 1900, lat\ [i bombat\,
cu un etaj sau dou\, acoperi[ în pant\ repede [i
f\r\ vino-‘ncoa. Dup\ grilajul de la intrare, ghereta
portarului [i cu[ca a doi câini tol\ni]i pe trotuar.
Nu latr\ când, în trecere, abia de nu calci pe ei. În
curte [i de-a lungul trotuarului, ma[ini, unele atunci
sosite, altele pornind cu, în\untru, doamne [i domni
func]ionari, uneori [i [efi mai mari. Vine la rând o
cas\ p\r\sit\, tot în fundul unei cur]i, unde tr\geau
vara les sans-abri, proprietate, zice-se, a unui om de
afaceri din lumea interlop\, Nicu Ghiar\. Clo[arzii
nu se mai ad\postesc acolo fiindc\, în prim\vara
asta, casa a fost demolat\, l\sând în loc destul spa]iu
pentru o alt\ pubel\ public\, în care r\m\[i]ele
menajere, fotoliile desfundate [i cutiile de televizor,
prev\zute cu ecran, se arunc\ peste grilajul acoperit
cu mari folii de plastic cenu[iu. Prin intersti]iile
grilajului, ies [i intr\ al]i doi câini pa[nici, hr\ni]i de
persoane feminine de o anumit\ vârst\, grijulii. Dup\
aceasta, continuând parcursul, o cl\dire înalt\, discret\
în manifest\ri, abia mi-o reprezint. Al\turi, înc\ o
pubel\, unde a fost, pân\ de curând, o ber\rie f\r\
mu[terii [i, fa]\ în fa]\ cu Bombaru, alt magazin
alimentar. La cap\t, o scurt\ anfilad\ de vitrine. Prima
d\ spre galantare cu mânc\ruri gata preparate, de
nimeni cercetate, a doua e a unui pantofar de mod\
veche, cu calapod, ciocane [i cuie între din]i [i, în
sfâr[it, a treia, unde la venirea noastr\ fusese o filial\
a Casei de Economii [i Consemna]iuni, e sediul pustiu
al Alian]ei Dreptate [i Adev\r, [i ea, alian]a, dezafectat\,
din sectorul doi. Inutil s\ repet: îmi cade mai mult
la stomac decât la suflet strada asta, Latin\, prefer
s\ ocolesc, ca s\ ajung în Mo[ilor, pe Corbeni. Acolo
m\ întâmpin\ un bloc reprofilat în hotel cu nume
sonor – The Monte Nelly – prin fa]a c\ruia trec
impresionat.
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
31

a c t u a l i t a t e a
Dobitoace?!
Dup\ vorb\ – fiindc\ portul nu neap\rat ne intereseaz\...
– presa noastr\ e o cutie cu surprize. Nu [tii ce-ai putea
g\si, cînd pe cronicari, crainici, reporteri [.a.m.d. îi ia
gura pe dinainte. Chiar [i revistele culturale, care se pot
l\uda, dac\ închizi ochii la gre[elile de tipar, cu corectitudinea
limbii în care scriu, nu nimeresc întotdeauna registrul
stilistic potrivit. Bun\oar\, în OBSERVATOR CULTURAL,
num\rul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie,
la cald, în calitate de persoan\ implicat\, factor de decizie,
despre recent încheiata Gal\ UNITER. Foarte frumos.
Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: „cine a avut de
comentat a mîrîit (ce-a f\cut?... – n.m.) pe la col]uri.“ Mai
la vale: „cum reu[e[te UNITER-ul s\ fac\ pace-ntre
dobitoace“. M\ rog, fiecare cu epitetele lui... Pe urm\,
ceva despre persoane cu dizabilit\]i, despre comisari de
festivaluri, [i tot a[a. Nu m-am apucat s\ socotesc de
cîte ori apare, în articole din aceea[i revist\, din aceea[i
s\pt\mîn\, familia a huli – hulit – hulire. Mi-au s\rit,
totu[i, în ochi vreo trei „ocuren]e“. Parc\ prea mult. De
ce ne-am mai mira, atunci, c\ pe acela[i front de
discu]ii cultural-ideologice, nu foarte departe în urm\, un
academician [i-o profesoar\ se acuzau, prin scrisori
deschise, c\ nu [tiu... s\ numere. Evident, nici ei, nici
al]ii, nu [tiu nici s\ vorbeasc\. Mîrîie.
{i deodat\: pac!
Revista bimestrial\ DACIA LITERAR| (nr. 2 din
2008) ne ofer\ un savuros interviu pe care C\lin Ciobotari
i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot [i
toate, dar mai ales despre lumea literaturii române[ti.
Titlul dialogului anun]\, ca un preludiu mustos, umoarea
con]inutului: „Am fost prost, prost, prost [i, deodat\,
pac!...“ Cronicarul red\ fragmentul în care Emil Brumaru
poveste[te cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit
la poezie: „Domnule, la mine a fost o chestie ciudat\.
Eram prin clasa a [asea, sau a[a ceva, cînd au ap\rut
postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseser\ antumele;
atunci, dup\ o lung\ pauz\, postumele. Era o carte care
costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap
[i am citit numai Eminescu. Îl [tiam aproape pe de rost.
Era la mine, în gazd\, un v\r, care m\ lua în rîs pentru
c\ ajunsesem s\ vorbesc aproape în versuri. Nu cred c\
percep]ia mea asupra lui Eminescu s-a schimbat. S-a f\cut,
la un moment dat, mult\ vîlv\ cu un num\r din Dilema,
în care Eminescu era «detabuizat» sau, m\ rog, a[a
ceva. Pe mine nu m-a tulburat deloc. În Occident sunt
biografii care spun pe [leau orice despre cei mai mari
scriitori. Ceea ce este uluitor la Eminescu, ceea ce m\
tulbur\ cu adev\rat, este volumul uria[ de manuscrise,
nepuse toate înc\ în valoare, apoi nenum\ratele traduceri,
chestiile de filozofie. Pentru cît a tr\it, omul acesta a scris
enorm.“
În biroul lui Pamuk
Un interviu excelent, consistent [i alert, am citit în
paginile OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 161).
Nu numai subiectul s\u suscit\ interes (Orhan Pamuk,
scriitorul care va veni în curând în România), ci elementele
concrete, biografice [i artistice, pe care editoarea Livia
Szasz de la Curtea Veche le aduce în discu]ia cu Ovidiu
{imonca, oferindu-le unui public mai pu]in familiarizat
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 40 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 70 lei
abonament un an (52 numere) - 140 lei
Abonamente 2008
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ochiul magic
cu scriitorii turci, fie ei [i câ[tig\tori ai unui Premiu Nobel.
A[adar: “- Cum a rezistat? Din ce [i-a câ[tigat existen]a?
- Din nimic. El e n\scut într-o familie de oameni înst\ri]i.
Bunicul lui a f\cut o avere considerabil\, ca om de afaceri,
din construc]ia de c\i ferate. Cu banii din averea bunicului,
familia [i-a construit un blocu[or, în care st\ toat\ familia,
cu bunici, unchi [i m\tu[i. Unchii au cam risipit averea,
dar tot a r\mas ceva. Pamuk a început studii de arhitectur\,
pe care le-a abandonat, f\când apoi cursuri de jurnalism.
(...) a fost sus]inut puternic de tat\l s\u ca s\ devin\ scriitor.
Tat\l era o fire mai boem\, a [i risipit mare parte din avere,
cu tentative de scriitor. S\ ne amintim faimosul discurs
]inut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când
vorbe[te despre valiza cu scrieri ale tat\lui s\u, pe care
o las\ mo[tenire fiului. (...) - Nu i-a fost fric\ s\ revin\
în Turcia, dup\ ce a început procesul intentat împotriva
sa de statul turc? - Nu. A avut o scurt\ perioad\, când a
fost amenin]at de dreapta din Turcia, când a stat câteva
s\pt\mâni în Germania. Dar, mereu, fie c\ era în Statele
Unite, fie c\ era în Germania, s-a reîntors la Istanbul. Cine
cite[te volumul Istanbul vede c\ Pamuk nici nu poate tr\i
în alt\ parte. El î[i confund\ destinul personal cu via]a
ora[ului \stuia, cu p\r]ile lui bune [i p\r]ile lui rele. Nu
are imaginea unui t\râm mirific, dar i se pare c\ este legat
inextricabil de destinul ora[ului. Îl descrie într-o lumin\
crepuscular\, de ora[ care a fost cândva mare capital\
de imperiu, dar care continu\ s\ fie un ora[ fascinant.
Pamuk scrie acum un roman, care se nume[te Muzeul
inocen]ei, pe care a[tept\m s\-l citim [i s\-l traducem.
Este un roman la care el munce[te de ani de zile.
Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaian]a
unui om de lume, prefer\ biroul [i camera lui în care s\
petreac\ zile în [ir, s\ citeasc\ [i s\ scrie.”
Ei, to]i scriitorii prefer\ asta, dar numai unii [i-o pot
permite...
Revizuiri
Pe ultima pagin\ a revistei CULTURA (nr. 15/ 17
aprilie 2008), C\t\lin Sturza public\, sub titlul explicit
Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una
dintre maniile publicistice ale anilor din urm\. Repovestirea
esen]ializat\ în câteva fraze a unui întreg t\v\lug de intrigi
[i de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la
„stricarea“ pl\cerii de lectur\ adev\rate în favoarea
unui snobism unanim al conversa]iei u[oare. Cronicarul
nu poate decât s\ fie, à vol d’oiseau, de acord cu el. De
cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii
analitice nu e decât o form\ subtil\ [i preten]ioas\ de
evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotriv\, de
marcare suplimentar\ a caznelor cititului. Cine izbute[te
s\ rezume un roman – [i s\ sar\ peste doar câteva am\nunte
– dovede[te c\ l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare
mai demn de fervorile stahanovismului studen]esc
decât de justa m\sur\ a criticii literare. Iat\ ce propune,
îns\, recenzentul de la Cultura pentru a tulbura, pe cât e
necesar, apele: „Pentru a nu strica pl\cerea cititorului, un
critic ar trebui, prin urmare, s\ se limiteze la a schi]a
premisele intrigii, f\r\ a dep\[i paginile de început ale
c\r]ii. E despre dragoste sau e despre un tân\r jurnalist
rus – acestea sunt detalii suficiente. Critica nu poveste[te,
critica valorizeaz\. Cânt\re[te, judec\, d\ verdicte.“ Acum,
ne putem întreba, prietene[te, dac\ excesul de verdict
nu sem\n\ un pic cam mult cu o poveste despre sine –
în ipostaz\ de super-erou – pe care comentatorul o livreaz\,
pe nepus\ mas\, publicului s\u. {i dac\ nu cumva
exist\ o sumedenie de c\r]i nu tocmai demne de admira]ie
care se preteaz\ îns\ unui comentariu inteligent în mai
mare m\sur\ decât capodoperele b\t\toare la ochi. {i dac\
riscul de a tran[a f\r\ precau]ii valorile – mutabile, vorba
aceea – nu e ni]el cam ap\s\tor pentru un singur om.
Ne putem întreba, spuneam mai sus. Dar n-o vom face,
atâta vreme cât nu ne vom fi l\murit o [i mai cumplit\
dilem\: când am citit oare, în ace[ti termeni, ultima
carte „despre dragoste“? Sau „despre un jurnalist rus“?
Probabil la vârsta când nu atât gustul, ci mai ales vocea
se sim]ea amenin]at\ de niscaiva revizuiri.
Cronicar
Erat\
Din articolul Acesta nu e un necrolog de Dumitru
}epeneag (nr. 10/ 2008, p. 21), a fost omis\, la transcrierea
în redac]ie, o propozi]ie. ~i cerem scuze autorului [i
republic\m începutul articolului în forma corect\:
„ În ultimul s\u roman, Roman sentimental, naratorul
e întins ca pe o n\s\lie, undeva într-un spa]iu mortuar,
o camer\ de spital, pentru reanimare sau, mai degrab\,
pur [i simplu la morg\: où mon corps sans vie a été
transporté après un accident. ~ntr-adev\r, accidentul
cardiac a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie,
undeva la Caen, ora[ normand, nu departe de Brest unde
Robbe-Grillet s-a n\scut pe 18 august 1922. O s\ spune]i
c\ la vârsta asta orice text devine premonitoriu. A[a o
fi... Dar nu orice scriitor – [i dup\ p\rerea mea Robbe-
Grillet e unul dintre cei care r\mân în istoria literaturii
– î[i termin\ cariera într-un delir erotic descris cu o voit\
emfaz\ aproape insuportabil\. Un delir de fapt mai mult
sadic decât erotic [i care, la lectur\, nu declan[eaz\
nici cea mai mic\ excita]ie sexual\, ci mai degrab\
angoas\“.
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.