In memoriam

ANGLISTUL clujean Liviu Cotr\u a
revenit pe pia]a noastr\ editorial\ cu
volumul al treilea* din remarcabilul
s\u proiect cultural de tip\rire a operelor
complete – apar]inînd romanticului
american Edgar Allan Poe – în limba
român\. Dup\ proza scurt\ a scriitorului,
edi]ia Poe a profesorului Cotr\u se
opre[te asupra romanelor (neterminate
– în opinia majorit\]ii istoricilor literari
– de[i, m\car în cazul primului, putem sus]ine, pîn\ la
un punct, contrariul) The NNarratiive oof AArthur GGordon
Pyym oof NNantucket/ PPovestea lluii AArthur GGordon PPyym
diin NNantucket [i The JJournal oof JJuliius RRodman/ JJurnalul
luii JJuliius RRodman. Ambele opere duc înclina]ia autorului
american c\tre misterul morbid (transformat, în buna
tradi]ie romantic\ european\, în surs\ de crea]ie estetic\
exemplar\) la un apogeu artistic, constituindu-se în
repere fundamentale (în ciuda preferin]ei criticii mai
degrab\ pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste
Ocean.
Pyym, romanul exotic [i prin excelen]\ simbolic al
lui E.A. Poe, este o parabol\ despre rela]ia complicat\
existent\ între realitate [i fic]iune sau, altfel spus,
între iistoriia ttr\iit\ [i iistoriia ttextual\. Cîteva dintre temele
majore ale nara]iunii con]in axiomatic acest principiu
fundamental: limitarea fatal\ a posibilit\]ilor de cuprindere,
în timp [i spa]iu, a oric\rei perspective umane date,
fic]ionalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui
textual\ [i divergen]a fenomenologic\ între aparen]\
[i realitate. Toate apar, mai mult ori mai pu]in explicit,
în fr\mînt\rile inaugurale [i finale ale personajuluinarator,
Pym, precum [i în evolu]ia neobi[nuit\ a m\rturiei
sale narrative, de la voluptatea teoreticului [i detaliului
[tiin]ific – pentru înt\rirea autenticit\]ii –, în prima parte,
pîn\ la obsesia fantasticului absurd [i aproape grotesc,
spre sfîr[itul povestirii.
Statutul naratorului este foarte controversat de la
bun început. Pym, în calitatea sa de “con[tiin]\ reflectoare“,
ofer\ cel pu]in dou\ ipostaze narative. Pe de o parte,
el ar putea fi b\nuit autonom, în felul naratorilor din
proza scurt\ a lui Poe, st\pîn absolut adic\ pe trucurile
lui de comunicare [i în complicitate cu cititorul, neglijînd
orice interferen]\ a autorului propriu-zis. Pe de alt\ parte
îns\, este posibil s\ avem de-a face cu un narator anexat
personalit\]ii scriitorului, o „masc\“ a identit\]ii creatoare.
Întrucît, prin intermediul lui Pym, recunoa[tem
adesea metodologii estetice expuse de c\tre Poe
însu[i, în eseuri [i articole distincte (precum The PPhiilosophyy
of CComposiitiion/Fiilozofiia ccompozii]iieii), cea de-a doua
variant\ pare mai apropiat\ de adev\r. Chiar naratorul
ne spune, în introducere, c\ textul nu îi apar]ine integral.
El a început s\-l scrie la insisten]ele „domnului Poe“,
scriitorul. Ultimul a intervenit în povestire – din ra]iuni
stilistice –, dar a redactat [i capitole întregi atunci
cînd eroul l-a rugat s\ o fac\.
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 m e r i d i a n e
26
Cronica traducerilor
Foarte interesant r\mîne faptul c\ „dl. Pym“ nu
consider\ necesar s\ ne spun\ care p\r]i din roman îi
apar]in (ne anun]\ vag c\ începutul a fost scris de
c\tre „dl. Poe“) sau m\car în ce punct „dl. Poe“ intervine
concret în text, sus]inînd c\ vom realiza singuri acest
lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reu[e[te s\ fac\
vreo distinc]ie cu certitudine, textul dovedindu-se
pîn\ în ultima clip\ a redact\rii – oarecum suspendat\
– foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimen]ial
[i stilistic. O mic\ ruptur\ reprezenta]ional\ se produce
în momentul începerii aventurilor pe Jane GGuyy, povestirea
devenind ceva mai profesional\, mai aplecat\ asupra
detaliului marin\resc [i f\cînd, prezumtiv, intrarea în
scen\ a omului m\rii (Pym). Supozi]ia nu rezist\,
îns\, în totalitate. Detaliile tehnice abund\ [i în aventurile
de pe Ariiel [i GGrampus. În ciuda asigur\rilor date de
Pym la începutul c\r]ii, textul [i existen]a se suprapun
ulterior pîn\ la indistinct, realul devenind fic]ional, iar
fic]ionalul func]ionînd ca adev\r.
Întorcîndu-ne la naratorul Pym, s\ remarc\m
faptul c\ el este foarte reticent la propunerea de a-[i
redacta aventurile pentru publicul larg. Consider\ c\
“reflec]ia“ lor textual\ poate fi mistificatoare [i devia]ionist\,
cu atît mai mult cu cît, în absen]a jurnalului/cronicii
de actualitate, ele se vor baza exclusiv pe memorie.
Remarca lui Pym este, în fapt, mult mai subtil\, trimi]înd
nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare uman\
(inclusiv cea textual\) s\ con]in\ germenii fic]ionaliz\rii
experien]ei ca atare. Teama principal\ a personajului
este s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care, parcurgînd
varianta textual\ a aventurilor sale tr\iite, l-ar putea
considera mincinos. Totodat\, el sesizeaz\ faptul c\
drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune
cu drumul de la realitate la aparen]\ ori de la fiin]are
la “umbra“ fiin]\rii.
Notabil\ devine replica „domnului Poe“ pe aceast\
tem\. Persuasiv, el îl îndeamn\ pe erou s\ treac\ peste
[ov\ieli, considerînd c\ stîng\cia stilului ar fi un argument
al autenticit\]ii faptelor prezentate [i nu un dezavantaj
estetic. Mai mult, editorul-autor stabile[te o rela]ie de
invers propor]ionalitate între istoria textual\ [i istoria
tr\it\. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor
avea mai acut marca veridicit\]ii. Cu alte cuvinte,
dac\ aparen]a, reprezentarea sau „umbra“ fiin]\rii sînt
mai pu]in pregnante, realitatea, evenimen]ialul sau
fiin]area propriu-zis\ au [anse de a fi sesizabile dincolo
de cadrele butaforice, oferite de obicei percep]iei. Premisa
“fenomenologic\“ a hibridului auctorial Pym-Poe este
c\ percep]ia uman\ transfigureaz\ universul faptic [i,
în cele din urm\, îl reconceptualizeaz\ fic]ional. Realitatea
dispare a[adar în interiorul semioticii implacabile a
aparen]ei.
S\ încerc\m s\ observ\m validitatea acestei prezum]ii
introductive pe parcursul aventurilor marin\re[ti ale
eroului, prezentate succesiv de c\tre „dl Poe“-autorul
[i „dl Pym“-naratorul (nu neap\rat în ordinea men]ionat\).
Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura general\
a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substitu]ie
a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de
momente epifanice (ini]iatice) este povestirea îns\[i,
din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei
sec]iuni mari care se succed cronologic [i evenimen]ial,
în func]ie de aventurile lui Pym pe vasele ini]ierii
sale: Ariiel, GGrampus [i Jane GGuyy. Eroul “se formeaz\“
a[a-zicînd permanent, în contextul acestui “circuit“
empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe
Ariiel la profesionalismul [i maturitatea de pe GGrampus
[i, ulterior, Jane GGuyy.
Surprinz\toare este îns\ natura faptelor prezentate.
Dac\ la început acestea sînt înso]ite de nenum\rate detalii
[tiin]ifice, menite s\ le verifice autenticitatea, spre sfîr[it,
ele cresc în dimensiunea lor fabuloas\ [i abund\ în
elemente supranaturale. Oricine observ\ diferen]a uria[\
între maniera [tiin]ific\, scrupuloas\, cu care naratorul
Teama principal\ a personajului este
s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care,
parcurgînd textul, l-ar putea
considera mincinos.
C\l\torii ini]iatice
prezint\ cauzalitatea tuturor incidentelor neobi[nuite pe
care le tr\ie[te în cala vasului GGrampus – din prima
jum\tate a romanului – [i stilul exaltat, aproape
oniric, sub impactul c\ruia ne descrie insula confra]ilor
lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supravie]uitorii
de pe Jane GGuyy o au cu fiin]a exotic\ alb\, la finalul
povestirii. În plus, succesiunile ini]iatice din roman merg
pe ritmuri diferite de derulare evenimen]ial\. Ini]ial,
faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretiz\ri
pe marginea lor, iar, spre sfîr[it, densitatea [i desf\[urarea
lor cresc semnificativ, nara]iunea devenind extrem de
dinamic\.
Nivelele ini]ierii naratorului sînt delimitate exact de
începutul/sfîr[itul experien]elor marin\re[ti, pe
fiecare dintre cele trei cor\bii simbolice ale povestirii.
La început, pe parcursul aventurii necontrolate – sub
influen]a alcoolului –, la bordul lui Ariiel, împreun\ cu
prietenul Augustus, Pym este indubitabil un amator care,
treptat, înva]\ rigorile vie]ii pe mare. Ulterior, ascuns în
cala lui GGrampus [i avînd insolita experien]\ a captivit\]ii
al\turi de cîinele Tiger, el ofer\ imaginea unei personalit\]i
din ce în ce mai formate. Instinctul de supravie]uire,
împreun\ cu inteligen]a sa pragmatic\ [i abilitatea cre\rii
deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul
în timpul foametei de pe GGrampus, pentru a intra într-un
deznod\mînt al maturit\]ii stabile odat\ cu experien]a
de pe Jane GGuyy, al c\rei jurnal de bord ne arat\ un
profesionist complet, radical schimbat în compara]ie cu
novicele de la bordul lui Ariiel. Distingem aici natura de
„cunoa[tere în trepte“ a experien]elor lui Pym. Succesiunea
stadiilor sale de ini]iere traseaz\ o ascensiune cognitiv\
gradual\. Mai mult, avant lla llettre, ea instaureaz\ un
principiu fenomenologic – introdus de Maurice Merleau
Ponty abia în secolul XX –, principiul „procesului de
corec]ie“ sau „al a[ez\rii în perspectiv\“. Naratorul
lui Poe are obsesia obiectivit\]ii [i face orice pentru a
o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezint\ altceva
E.A. Poe – C\l\torrii iimmaginnarre. Traducere din
limba englez\, note [i comentarii de Liviu Cotr\u.
Col. „Biblioteca Polirom“, Ia[i, Polirom, 2008,
328 pp., 39.50 RON