13.06.2013 Views

In memoriam

In memoriam

In memoriam

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

16<br />

editat\ cu sprijinul<br />

F u n d a ] i e i A N O N I M U L<br />

[ i c u s p r i j i n u l<br />

F u n d a ] i e i I N S T I T U T U L<br />

PENTRU LIBER| INI}IATIV|<br />

A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 2 5 a p r i l i e 2 0 0 8 ( A n u l X L ) . 3 2 p a g i n i . 3 l e i<br />

România<br />

literar\<br />

semneaz\: Nicolae Manolescu, Alex. {tef\nescu,<br />

Livius Ciocârlie, Ioana Pârvulescu, Gheorghe Grigurcu,<br />

Alexandru Niculescu<br />

p. 16-17<br />

Marile repere<br />

Ar fi foarte, foarte multe de spus despre Monica Lovinescu. Mai exact, despre Monica<br />

Lovinescu [i Virgil Ierunca, nume imposibil de desp\r]it nu numai în istoria literar\,<br />

ci [i într-o adev\rat\ istorie a luptei împotriva comunismului. Ei ilustreaz\ cu<br />

prisosin]\ un capitol important, înc\ neanalizat cum se cuvine, al rezisten]ei prin<br />

cultur\. C\ci, cum bine observa Monica Lovinescu în Jurnalul s\u din 28 decembrie<br />

1982: ,,Niciodat\ România nu se va instala destul în lini[te pentru a-[i oferi<br />

luxul s\-[i demistifice istoria.” Acest lucru nu a fost posibil nici dup\ c\derea comunismului<br />

deoarece tot felul de frustra]i [i de la[i au ap\rut pe ,,câmpul de lupt\” mai târziu, dup\<br />

ce au fost ridicate statuile înving\torilor – ca s\ folosesc metafora unui celebru critic literar<br />

francez – [i, în deplin\ siguran]\, au început s\ le d\râme. Pentru fidelii ascult\tori de ieri<br />

ai Europei libere, vocea atât de cunoscut\ a Monic\i Lovinescu, d\t\toare de speran]\<br />

[i încredere, era a[teptat\ cu religiozitate de c\tre cei ce nu se puteau exprima, nu [tiau<br />

sau nu aveau unde. Dar [i cu mare nelini[te de puterea vremii. Aceasta vedea în Monica<br />

Lovinescu un adversar de temut, de unde [i tentativa criminal\ de a o suprima. În ceea<br />

ce m\ prive[te, am avut [ansa s\-i vizitez pe Monica Lovinescu [i pe Virgil Ierunca de<br />

câteva ori la domiciliul lor din Paris [i, de fiecare dat\, la întoarcerea în ]ar\, prima întrebare<br />

ce mi se punea la partid, la securitate sau de c\tre turn\torii obi[nui]i, altfel persoane<br />

respectabile, cu prestigiu intelectual, era dac\ i-am întâlnit. Cum puteam recunoa[te? La<br />

plecare eram amenin]at c\ ei, securi[tii, au oameni peste tot [i c\ voi fi urm\rit. Dac\ pl\ti]i<br />

oameni s\ m\ urm\reasc\, s\ v\ spun\ ei! le r\spundeam. Cum a[ putea s\ uit orele<br />

petrecute în compania Monic\i Lovinescu [i a lui Virgil Ierunca? Mi-ar fi imposibil, c\ci,<br />

prin tot ceea ce f\ceau, “tr\iau” numai în România [i pentru aceast\ ]ar\. Se interesau<br />

de fiecare dat\ cum puteau s\ m\ ajute mai bine în ]ar\, ca [i în pu]inul timp petrecut la<br />

Paris. Astfel c\ stabilisem diverse coduri pentru eventualitatea în care mi s-ar întâmpla<br />

ceva nepl\cut. N-am abuzat de ele, dar m\ sim]eam oarecum asigurat c\ erau la curent<br />

cu aventurile c\r]ilor mele [i ale colegilor mei, în drumul lor c\tre cenzuri [i dup\... O<br />

singur\ dat\, când am avut teribilele scandaluri cu romanul meu, Refugii, am riscat<br />

telefonându-le din Bucure[ti [i rugându-i ca, în cronica pe care urmau s\ o consacre c\r]ii,<br />

s\ nu aminteasc\, pe cât posibil, cuvântul „miner”. Am g\sit consemnat acest detaliu în<br />

acela[i Jurnal al Monic\i Lovinescu, din 1984: ,,Citesc – cu uimire – noul roman al lui Buzura,<br />

Refugii, [i nu m\ mir c\ a avut peste un an de h\r]uieli cu cenzura, ci c\ a ap\rut. [...]<br />

Sînt subjugat\ [i – în acela[i timp – speriat\ la gândul c\ voi avea de scris despre carte.<br />

Buzura ne-a transmis s\ nu ne slujim de termenul ,,miner”. Dar dac-ar fi numai atât. De<br />

fapt, nimic din acest roman n-ar trebui numit, spus, identificat, într-atâta fic]iunea e rupt\<br />

din cea mai implacabil\ dintre realit\]i”. Articolele acestor minuna]i oameni [i intelectuali<br />

de la Europa liber\ îi derutau pe urm\ritorii ce îmi ]ineau eviden]a fiec\rei pagini deoarece<br />

nu erau niciodat\ siguri dac\ am reu[it sau nu s\-mi trimit manuscrisele în str\in\tate,<br />

LOVINESCU<br />

a[a cum îi amenin]am. Între un scandal mare [i unul mic, adic\ între publicarea c\r]ilor<br />

incomode în str\in\tate sau tip\rirea lor în ]ar\, autorit\]ile preferau varianta ultim\.<br />

La plecarea din Paris, Monica Lovinescu m\ întreba dac\ îmi cump\rasem c\r]ile ce mi<br />

<strong>In</strong> <strong>memoriam</strong><br />

m o n i c a<br />

se p\reau importante, iar Virgil Ierunca, un excep]ional cunosc\tor al muzicii [i al marilor<br />

interpre]i, m\ aproviziona cu discuri pe care altfel nu mi le-a[ fi putut procura.<br />

Dup\ Revolu]ie i-am întâlnit de dou\ ori, la Paris, când un avion de scriitori au avut<br />

[ansa s\ se întâlneasc\ în deplin\ libertate cu autorit\]ile culturale franceze [i cu<br />

valorile incontestabile ale emigra]iei noastre. {i, mai târziu, la Bucure[ti, la Conferin]a<br />

Scriitorilor din aprilie ’90. Pentru mine Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca r\mân un reper<br />

moral [i intelectual esen]ial, o amintire pre]ioas\ din anii când comunismul era o realitate<br />

brutal\. Dumnezeu s\ o odihneasc\ în pace pe Monica Lovinescu!<br />

Augustin BUZURA


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

2<br />

s u m a r<br />

Un om, un destin, un card de Barbu Cioculescu- p. 3<br />

CONTRAFORT de Mircea Mih\ie[ – p. 4<br />

V\ place Sagan?<br />

<strong>In</strong> <strong>memoriam</strong> Paul Miron de Sorin Lavric – p. 4<br />

CRONICA PESIMISTEI de Ioana Pârvulescu – p. 5<br />

Ferici]i cei ce t\g\duiesc<br />

CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6<br />

Liturghia filosofic\<br />

CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7<br />

Les faux monnayeurs<br />

Poeme de Miron Kiropol – p. 8<br />

TROPICE SURÂZ|TOARE de Mihai Zamfir – p. 9<br />

Pa[te brazilian<br />

CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9<br />

Ultimul cititor `n limba român\ de Leo Butnaru – p. 10<br />

TICHIA DE M|RG|RITAR de Alex. {tef\nescu – p. 10<br />

CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11<br />

Flac\ra Ro[ie<br />

SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu – p. 12<br />

Noica `ntre extreme<br />

Ce s-a `ntâmplat de curând la Bra[ov de Ion Simu] – p. 13<br />

LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14<br />

Vie]ile altora<br />

PREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15<br />

P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15<br />

IN MEMORIAM MONICA LOVINESCU – pp. 16-17<br />

Semneaz\ Nicolae Manolescu, Alex. {tef\nescu, Livius Ciocârlie,<br />

Ioana Pârvulescu, Gheorghe Grigurcu, ALexandru Niculescu<br />

JURNAL – pp. 18-19<br />

Cre[tetul ghe]arului de Constan]a Buzea<br />

Are [i literatura partea ei de Al. S\ndulescu – p. 20<br />

<strong>In</strong> <strong>memoriam</strong><br />

Dan Grigorescu de Iordan Datcu – p. 21<br />

C`teva conota]ii subiective de Ion Cocora – p. 22<br />

Tiberiu Olah [i cele [apte porunci ale postmodernismului<br />

de Liviu D\nceanu – p. 23<br />

CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24<br />

Dragoste [i pu]in\ holer\<br />

CRONIC| PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25<br />

Desp\r]irea de Nic\petre<br />

CRONICA TRADUCERILOR<br />

C\l\torii ini]iatice de Codrin Liviu Cu]itaru – pp. 26-27<br />

Pietre de pavaj de Linard Candreia – p. 27<br />

Prezentare [i traducere de Magdalena Popescu-Marin<br />

Pentru copii [i cinici de Mircea Lazaroniu – p. 28<br />

PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 29<br />

Les trois Grâces<br />

POEMUL {I SCRISOAREA de Constan]a Buzea – p. 30<br />

LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31<br />

DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31<br />

Luna de pe cer<br />

OCHIUL MAGIC – p. 32<br />

România<br />

literar\ ®<br />

Director:<br />

NICOLAE MANOLESCU<br />

Redac]ia:<br />

GABRIEL DIMISIANU – director-adjunct<br />

ALEX. {TEF|NESCU – redactor-[ef<br />

OANA MATEI – secretar general de redac]ie<br />

ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,<br />

MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU<br />

Redactori asocia]i: IOANA PÂRVULESCU,<br />

CRISTIAN TEODORESCU<br />

Corectur\:<br />

CONSTAN}A BUZEA (pag. 8, 18, 19, 20, 22, 25, 30, 31),<br />

SIMONA GALA}CHI (pag. 4, 10, 13, 14, 23, 26, 27, 32),<br />

ECATERINA IONESCU (pag. 3, 9, 11, 12, 15, 16, 17, 21),<br />

NINA PRUTEANU (pag. 1, 2, 5, 6, 7, 24, 28, 29).<br />

Grafica: MIHAELA ßCHIOPU<br />

Fotoreporter: ION CUCU<br />

Tema num\rului: <strong>In</strong> m<strong>memoriam</strong><br />

Tehnoredactare computerizat\:<br />

IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN<br />

<strong>In</strong>troducere texte: GEORGETA GHEORGHIU<br />

Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER (Germania),<br />

GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE VALENTOVÁ<br />

(Cehia)<br />

Redac]ia: Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133,<br />

sector 1, cod 010071, Bucure[ti.<br />

Secretariat: SOFIA VL|DAN, CORNELIU IONESCU, MIRONA<br />

LAUD|, GHEORGHE VL|DAN<br />

Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,<br />

RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG<br />

Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),<br />

RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)<br />

e-mail: romania_literara@yahoo.com;<br />

revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;<br />

tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81<br />

Imprimat la FED PRINT<br />

Revista România literar\ este editat\ de Funda]ia<br />

România literar\ cu sprijin de la Funda]ia <strong>In</strong>stitutul<br />

pentru Liber\ <strong>In</strong>i]iativ\, Funda]ia „Anonimul“, Uniunea<br />

Scriitorilor din România, Ministerul Culturii [i Cultelor, prin<br />

Administra]ia Fondului Cultural Na]ional.<br />

Sponsorizare de la Banca<br />

Românã de Dezvoltare – Groupe<br />

Société Générale.<br />

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din<br />

România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a<br />

publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.<br />

România literar\ este membr\ a Asocia]iei Revistelor,<br />

Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie cu statut<br />

juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul Culturii [i Cultelor.<br />

ISSN 1220-6318


Ostatistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai<br />

unul din cinci români sufer\ de afec]iuni<br />

nervoase. Când ar fi unul din doi, nu s-ar<br />

mai [ti care e medicul [i care pacientul.<br />

C<br />

ITEAM, `n anii adolescen]ei, pagini de<br />

evocare a Bucure[tilor de alt\dat\, cu<br />

apa de b\ut adus\ cu sacaua din susul<br />

Dâmbovi]ei, unde era de o divin\<br />

limpiditate. Cu felinarele de gaz care<br />

se aprindeau, romantic, la c\derea serii,<br />

bucat\ cu bucat\, dintr-o fl\c\ruie `n<br />

vârf de par. Cu tr\suri lunecând pe<br />

pavelele de granit [i mai cu seam\ cu<br />

s\niile str\pungând n\me]ii - `nc\ simt<br />

c\ldura p\turii de pe genunchi, ca s\<br />

nu mai pomenesc de zurg\l\i. Dar gustul saniei l-am<br />

prins `n or\[elul copil\riei mele, unde tocmai absolveam<br />

cu brio prima clas\ [colar\, ultimul eclatant succes al<br />

carierei mele. (~n treac\t precizez c\ sunt pe punctul<br />

de a primi o decora]ie, cea dintâi, de altminteri, `n gradul<br />

care se potrive[te cel mai bine unui octogenar: de cavaler.)<br />

G\ie[tii anului 1935 nu se puteau compara cu<br />

Bucure[tii, al c\ror fidel locuitor am devenit, de<br />

atunci [i pân\ acum. Cum perioada fugii `n exil a trecut<br />

nefolosit\ de mine, probabil c\ tot aici voi da col]ul.<br />

Or\[elul de provincie `n care am enun]at primele<br />

propozi]iuni clare mi-a dat `ns\ ideea complet\ a farmecelor<br />

naturii – am fost un copil precoce – dar Bucure[tii, cu<br />

splendida lor civiliza]ie - `n lipsa oric\ror al]i factori de<br />

compara]ie – m-au cucerit. Cartierul `n care p\rin]ii mei<br />

construiser\ o vil\ cu câte dou\ od\i pentru fiecare suflet<br />

al casei [i o camer\ pentru oaspe]i era reputat pentru<br />

luxurianta lui vegeta]ie [i acea a[ezare geografic\ ce<br />

oferea cele mai spectaculoase apusuri de soare din<br />

`ntreaga urbe. Mihai Sadoveanu venea anume s\ le<br />

admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu,<br />

Ion Minulescu [i tot atât de des Adrian Maniu sim]eau<br />

r\coarea cartierului, când se `ntorceau din centrul<br />

`nfierbântat.<br />

Cartier al clasei mijlocii care tocmai se `nvârto[a<br />

`n acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota<br />

cvartalurilor ad\postitoare a marilor potenta]i, nu se<br />

comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori<br />

cu Her\str\ul B\ncii Na]ionale, dar urmau de aproape.<br />

Aici, un larg bulevard cu nume schimb\toare, dup\<br />

decesul unor monarhi – `n anii cei mai tri[ti a purtat<br />

numele lui Petru Groza –, f\cea leg\tura cu centrul,<br />

str\juit de falnici castani ce-[i uneau coroanele de pe<br />

o parte [i alta a c\ii, `ntr-o fantastic\ bolt\. Trec\tor<br />

pe lâng\ case cu mister [i amator de lecturi exotice,<br />

m\ sim]eam undeva `n America de Sud, pe o avenida<br />

din Montevideo.<br />

N-ar avea rost s\ `n[ir aici plimb\rile prin Gr\dina<br />

Botanic\, raitele pe m\gura cu mormântul Anei Davilla<br />

sau s\niu[ul de pe dealul ce se numea }\c\lia, retezat<br />

mai pe urm\ spre a se construi pe platforma sa Academia<br />

Militar\. A[ vorbi numai de lini[tea ce domnea, `n<br />

preajma celui de-al doilea r\zboi mondial `n aceast\<br />

reziden]\ de oameni a[eza]i, locuind pe str\zi cu<br />

nume de medici, `n case cu gr\dini `n care vântul leg\na<br />

pâlcuri de cârcium\rese – ah! parfumul de pe urm\ al<br />

straturilor de regina nop]ii `n vântoasele seri de octombrie!<br />

Sau ultimul boboc de trandafir, la jum\tatea lui noiembrie.<br />

Premiile de Debut<br />

ale<br />

României literare<br />

~n seara zilei de 22 aprilie, la Clubul Prometheus,<br />

a avut loc decernarea Premiilor de Debut ale<br />

României literare – acordate, ca `n fiecare<br />

an, cu `ncepere din 2002, cu sprijinul Funda]iei<br />

Anonimul.<br />

Au fost premiate volumele:<br />

Eminescu, negocierea unei imagini<br />

de Iulian Costache, Editura Cartea Româneasc\<br />

Literatura traumei de Andrei Simu],<br />

Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj Napoca<br />

O istorie „glorioas\“. Dosarul protocronismului<br />

românesc de Alexandra Tomi]\,<br />

Editura Cartea Româneasc\<br />

Un om,<br />

un destin,<br />

un card<br />

Sau iedera verde sub z\pada ce se topea...<br />

~n curtea casei, printre hortensii ]â[neau brotaci,<br />

scuturând boabele de rou\, pânzele marelui p\ianjen cu<br />

cruce pe spinare str\luceau sub soarele de dup\<br />

ploaie. Nop]ile, cucuv\ile din podurile Facult\]ii de<br />

Medicin\ convorbeau cu cele de pe strea[inile palatului<br />

Cotroceni, `n nesfâr[ite [uete. Afar\ de rezultatele mele<br />

[colare `n cea de a treia clas\ a Liceului Gheorghe Laz\r,<br />

totul era `n ordine – dac\ n-a[ ]ine un pariu, a[ putea,<br />

`n schimb, ca oltean, s\ m\ jur c\ a[a a fost. Dar ce<br />

lini[te, ce sa] de via]\, cu un veac `nainte! Am o irefutabil\<br />

dovad\: fotografia, panoramic\ a unei mari p\r]i din<br />

ora[, cu str\zi, uli]i, cvartaluri, la ceas de lumin\, poate<br />

toiul zilei. Pe toat\ `ntinderea, ]ipenie de fiin]\ omeneasc\<br />

– sau de oricare alt soi – de parc\ fotograful – Szathmary?<br />

– le-ar fi cerut tuturor bucure[tenilor s\ nu ias\ din case.<br />

~n schimb, un filmule] ar\ta Calea Victoriei `n zilele<br />

sfâr[itului copil\riei mele, singurul centru al Capitalei<br />

pe atunci, foind de lume [iroitoare `n sus [i `n jos,<br />

cam la aceea[i or\. Era un obicei al locului, c\ruia numai<br />

cel de-al doilea r\zboi mondial i-a pus cap\t. Când,<br />

tot `n anii premerg\tori conflictului, reputatul filosof de<br />

origine balt\ Hermann von Keyserling a vizitat România<br />

– gurul se afla `n posesia darului special de a intui<br />

firea adânc\, ascunsul caracter [i, de aici, destinul<br />

unui popor – proasp\t dejugat a admis c\ destinul<br />

poporului nostru este de a duce mai departe faima [i<br />

flamura Bizan]ului, privilegiu p\r\sit de maica Rosia,<br />

devenit\ U.R.S.S.<br />

~n privin]a Bucure[tilor a f\cut curioasa observa]ie<br />

c\ ora[ul `i p\rea izbitor de asem\n\tor cu Sankt<br />

Petersburgul de dinaintea revolu]iei ro[ii. Memoria `mi<br />

joac\ o fest\ `n ce prive[te contextul: `l impresionase<br />

masa de oameni trecând hipnotic `n ambele sensuri,<br />

pe Cale, sau, dimpotriv\, aspectul adormit al unui<br />

ora[ cu infinit\ siest\? Ceea ce [tiu este c\ pe atunci<br />

Bucure[tilor li se spunea Micul Paris [i nu doar de c\tre<br />

cei ce-i locuiau. Ora[ vesel, frumu[el, f\r\ noxe,<br />

totu[i `n plin\ dezvoltare, ap\rat de scuturi de p\dure<br />

[i aerisit de o centur\ de lacuri recent asanate, Bucure[tii<br />

cre[teau pe vertical\, se americanizau, precum constata<br />

eroul din Cartea nun]ii, Jim, al lui G. C\linescu.<br />

De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a<br />

Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la cap\tul de<br />

linie a tramvaiului 16, oprind `ntr-un pitoresc cartier<br />

str\juit de o cruce de piatr\, de la vilele de pe<br />

]\rmurile lacului Her\str\u la c\scioarele feroviarilor<br />

a c t u a l i t a t e a<br />

din Giule[ti, st\rile sociale se delimitau, s-o spunem,<br />

t\ios. {i `ntocmai cum un strat nou de grosime se adaug\<br />

`n fiecare an arborilor, [i, ora[ul se `ngro[a. O bun\ [i<br />

veche prieten\ din exil `[i luase r\mas bun, la plecare,<br />

de la un cop\cel de la {osea, pe care-l `ndr\gise,<br />

poate `n plimb\ri sentimentale. ~l c\utase, la o scurt\<br />

revenire acas\, dup\ patruzeci de ani [i-l reg\sise copac<br />

b\trân, pe duc\.<br />

Pe punctul de a-[i pierde con[tiin]a de sine sunt<br />

Bucure[tii de ast\zi, dup\ amput\rile din perioada<br />

comunismului [i opera]iile cosmetice din zilele noastre.<br />

Dup\ gravul e[ec al unor [iruri de edili de a-i restitui<br />

vestigiile istorice – sau, m\car de a-i p\stra fizionomia.<br />

Scump, cândva `n sentiment, a devenit acum exorbitant<br />

de scump pe metrul p\trat. O fotografie luat\ de sus<br />

ar `nf\]i[a din nou o urbe lipsit\ de oameni, dar `n]esat\<br />

de automobile, ca de o gigantic\ invazie de goange „bar\<br />

`n bar\“. Iar pe fiecare arter\ comercial\ o agen]ie de<br />

schimb valutar, o farmacie, o banc\ [i un market. Str\inul<br />

`n trecere, tare `n intui]ii asemenea contelui Keyserling,<br />

va constata c\ dis-de-diminea]\, bucure[teanul schimb\<br />

valut\, cu banii ob]inu]i cump\r\ doctorii, alifii, balsamuri,<br />

dar mai cu seam\ antidepresive, apoi trece la banc\,<br />

unde ob]ine un `mprumut ce-l angajeaz\ pentru restul<br />

vie]ii. Când nu se opre[te la bancomat, `nainte de a<br />

p\trunde `n paradisul marketului, din care va ie[i `nc\rcat<br />

cu toate bun\t\]ile p\mântului. Un om, un destin, un<br />

card...<br />

O statistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai unul<br />

din cinci români sufer\ de afec]iuni nervoase. Când ar<br />

fi unul din doi, nu s-ar mai [ti care e medicul [i care<br />

pacientul. Din surse `ntotdeauna bine informate [tim<br />

`ns\ c\ `n Bucure[ti oricât de mul]i oameni [i-ar<br />

pierde min]ile, nu ar g\si autorit\]ile nepreg\tite,<br />

posibilitatea ca to]i bucure[tenii s\ fie asista]i este<br />

asigurat\ prin semestriale rectific\ri de buget, la rândul<br />

lor acoperite prin spectaculoasele cre[teri ale PIB-ului.<br />

De aceea n\zuie[te fiecare român care se respect\ s\<br />

locuiasc\ `n Bucure[ti. Dar nu numai ei: sunt dovezi<br />

concrete c\ un gând asem\n\tor `i furnic\ pe d-nii Bush,<br />

Putin, Brown, pe madam Angela, pe Voronin al nostru...<br />

Ora[ul jubileului de la 1906, al Lunii Bucure[tilor,<br />

din 1935, al unui festival mondial al tineretului, prin<br />

o mie nou\ sute cincizeci [i nu mai [tiu cât, al<br />

summit-ului U.E., `n 2008, când [i când se `nnoie[te,<br />

se cur\]\ de zgur\ - sigur c\ nu este o Gomor\ [i c\<br />

nu va deveni Las Vegas-ul Europei de R\s\rit. Dar `n<br />

aceste zile când, ora[ule al meu, `n toate parcurile tale<br />

`nfloresc cornii, iar `n gr\dini magnoliile, când sângele<br />

ni se primene[te de prim\var\, parc\ te `n]eleg mai bine.<br />

Poate unde ne asem\n\m. {i, oricum, dup\ atâta vreme<br />

`mpreun\...<br />

S\-mi fi târât papucii b\trâne]elor prin Valparaiso<br />

sau Bogota – ba chiar s\ fi c\lcat pavelele Parisului,<br />

inclusiv pe aceea mai adâncit\ care i-a stârnit lui Proust<br />

mecanismele recâ[tig\rii timpului – ce-a[ mai fi plâns<br />

dup\ tine!<br />

Barbu CIOCULESCU<br />

3<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

a c t u a l i t a t e a<br />

4<br />

NU EXIST| cititor de revist\ cultural\<br />

care s\ nu fi auzit de Françoise<br />

Sagan. E genul de scriitor despre<br />

care nu [tii exact când l-ai citit<br />

[i dac\ ]i-a pl\cut sau nu, dar ]i-a<br />

r\mas cu siguran]\ în memorie.<br />

Î]i aminte[ti, mai întâi, cel pu]in<br />

dou\ din titlurile c\r]ilor ei, Bonjour<br />

tristesse [i Aimez-vous Brahms?<br />

Titluri, într-adev\r, percutante.<br />

Apoi, nu se [tie cum, în pliurile<br />

memoriei s-au cuib\rit [i câteva<br />

scene picante: problemele ([i triumfurile) în amor, marile<br />

prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale [ansonetei<br />

[i rock-ului galic, ma[inile, dramele financiare. Un<br />

num\r recent al revistei „Lire“ dedic\ un documentar<br />

substan]ial scriitoarei a c\rei faim\ a rivalizat cu<br />

aceea a vedetelor de cinema, politicienilor [i cânt\re]ilor<br />

vremii.<br />

N-am s\ trec în revist\ bio-bibliografia acestui „enfant<br />

terrible“ al scenei culturale franceze din anii ’50-’60.<br />

În primul rând, pentru c\ nu i-am citit prea multe c\r]i<br />

(iar cele pe care le-am citit nu m-au impresionat din<br />

cale-afar\). În al doilea, pentru c\ orice dic]ionar (ca<br />

s\ nu mai vorbesc de-o c\utare pe Google) poate furniza<br />

detaliile dorite de eventualul cititor. Am s\ evoc, îns\,<br />

câteva scene care arat\ c\ nu doar c\r]ile, ci [i via]a<br />

scriitoarei ar merita transpus\ într-un film.<br />

Istoricul literar amator de chi]ibu[\raie se va bucura<br />

s\ descopere o similitudine între debutul Françoisei<br />

Sagan [i cel al lui Proust. Sunt cunoscute împrejur\rile<br />

care au dus, în 1913, la respingerea de c\tre Gallimard<br />

a primului volum din C\utarea timpului pierdut. Se [tie<br />

ce eforturi s-au f\cut, apoi, pentru a repara eroarea [i<br />

a-l readuce în matc\ pe autorul care se potrivea-m\nu[\<br />

direc]iei estetice promovate de editur\. În 1954, Françoise<br />

Sagan, o tân\r\ de nou\sprezece ani, depune la Editura<br />

Denoël o carte cu titlul Bonjour tristesse. François<br />

Nourissier, secretarul general al editurii – ulterior, el<br />

însu[i unul din cei mai importan]i romancieri francezi<br />

ai anilor ’60-’70 – uit\, pur [i simplu, s\ deschid\<br />

manuscrisul. Când se decide s-o fac\, e prea târziu:<br />

tân\ra [i impetuoasa autoare semnase deja contractul<br />

cu Julliard. Întâmpl\tor sau nu, pseudonimul ales de<br />

debutant\ e inspirat de numele prin]esei de Sagan, un<br />

personaj din marele roman al lui Proust.<br />

Triumful e instantaneu. Vânz\rile ating cote<br />

inimaginabile: peste o jum\tate de milion de exemplare<br />

Paul Miron<br />

(1926-2008)<br />

V\ place Sagan?<br />

doar în primul an. Urmeaz\ o ecranizare, datorat\ lui<br />

Otto Preminger, [i p\trunderea în înalta lume artistic\,<br />

de la Brigitte Bardot [i Alain Delon, la marii scriitori<br />

ai vremii. Autoarea se înscrie, frenetic, pe-o curb\ a<br />

exceselor, colorat\ de o via]\ amoroas\ pe cât de intens\,<br />

pe atât de lipsit\ de prejudec\]i. N-are nici o dificultate<br />

s\-i seduc\ pe cei mai frumo[i b\rba]i ai vremii (chiar<br />

dac\ unii dintre ei erau homosexuali!) [i pe cele mai<br />

fascinante femei – de la Juliette Gréco la Peggy Roche.<br />

În tot acest timp, lucreaz\ cu o poft\ pantagruelic\,<br />

publicând romane cu titluri ce fascineaz\ cititorul mediu<br />

(Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur,<br />

Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii.<br />

De[i mereu în plin\ lumin\, [tie s\ cultive penumbra [i<br />

chiar obscuritatea. Fiul s\u, Denis Westhoff, m\rturise[te<br />

într-un interviu, cu total\ ingenuitate, c\ n-a avut niciodat\<br />

idee de leg\turile homosexuale ale mamai sale: „Riscând<br />

s\ par un naiv, nu mi-am dat seama de lucrul \sta, chiar<br />

dac\ [tiam c\ rela]ia ei cu Peggy Roche era deosebit\.<br />

O cuno[team, desigur, [i pe Annick Geille, dar n-am<br />

aflat c\ ea fusese amanta mamei mele decât acum dou\<br />

luni, când i-am citit cartea! {ti]i, asemeni multor<br />

copii, nu eram preocupat de via]a sexual\ a mamei<br />

mele...“<br />

Fascinat\ de ma[ini, Sagan a cump\rat, de-a lungul<br />

vie]ii, câteva din cele mai scumpe exemplare ale vremii.<br />

În garajul ei s-au aflat, pe rând, un Jaguar X/440, un<br />

Mercedes, un Gordini, un Ferrari 250 GT. Conducând<br />

ca o n\luc\, obsedat\ de vitez\ – întocmai ca în scris<br />

–, era cât pe ce s\ sfâr[easc\ tragic. În 1957, la<br />

volanul unui Aston Martin, pierde controlul [i sufer\<br />

o fractur\ a craniului, bazinului [i toracelui. <strong>In</strong>tr\ în<br />

com\, dar scap\ în mod miraculos. Nu renun]\ îns\ la<br />

via]a aventuroas\. Dimpotriv\, func]ioneaz\ exclusiv<br />

pe baz\ de adrenalin\: câ[tig\ [i pierde averi la masa<br />

de joc, f\când din exces regula existen]ei de zi cu zi.<br />

E atât de obsedat\ de rulet\, încât ajunge s\ i se interzic\<br />

accesul în toate cazinourile din Fran]a.<br />

Aceast\ femeie care a fost pl\tit\ rege[te, care a<br />

risipit îns\ totul, n-avea cum s\ nu intre în cele mai<br />

incredibile încurc\turi cu legea. La începutul anilor ’90,<br />

se vede implicat\ în una din marile escrocherii ale<br />

deceniului. E vorba de a[a-numita „afacere Elf“, o<br />

inginerie economico-financiar\ de propor]ii, în care<br />

corup]ia politic\ [i interesele oligarhiei petroliere au<br />

zguduit puternic bazele „blândului socialism“<br />

francez. Ca apropiat\ a pre[edintelui Mitterand,<br />

Sagan intervine în favoarea unuia din „aranjorii“ din<br />

Anun]\m pe cititorii României literare c\,<br />

în ziua de 17 aprilie, a murit scriitorul Paul Miron.<br />

La sfîr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, scriitorul<br />

s-a stabilit în Republica Federal\ Germania [i a studiat<br />

la Bonn (1947) [i apoi la Paris (1948), unde s-a integrat<br />

în comunitatea cre[tin\ condus\ de Paul Evdokimov.<br />

În 1951 [i-a dat doctoratul în Filologie cu o tez\ despre<br />

structura tipologic\ a limbii române în compara]ie cu<br />

latina clasic\ [i vernacular\ (Zur Typologischen<br />

Struktur des Rumänischen). În 1962 s-a stabilit la<br />

Freiburg, unde a ob]inut în 1974, prin decret ministerial,<br />

titlul de profesor al universit\]ii locale. A fost primul<br />

profesor universitar de limb\ [i literatur\ român\ din<br />

Germania Federal\. În 1967 a înfiin]at Societatea<br />

cultural\ „Mihai Eminescu“ (Deutsch-rumänische<br />

Studienvereinigung M. Eminescu) [i a editat anuarul<br />

filologic [i literar Dacoromania, revist\ înfiin]at\<br />

de Sextul Pu[cariu, dar interzis\ în vremea aceea în<br />

]ar\.<br />

În anii ’70, sub auspiciile Societ\]ii culturale „M.<br />

Aceast\ femeie care a fost pl\tit\<br />

rege[te, care a risipit îns\ totul, n-avea<br />

cum s\ nu intre în cele mai incredibile<br />

încurc\turi cu legea.<br />

zona petrolului, André Guelfi – beneficiarul, în<br />

lumea interlop\, al unei porecle demne de onomastica<br />

filmului Clanul sicilienilor, Dédé le Sardine. Drept<br />

r\splat\, lui Sagan i se promite un milion de euro.<br />

Mitterand urma s\ faciliteze activitatea companiei „Elf“<br />

în Uzbekistan. Scenariul v\ sun\ cunoscut? Înlocui]i<br />

numele Uzbekistan cu o alt\ ]ar\ ex-sovietic\ din Orient,<br />

„Elf“ cu o companie din România [i ve]i constata c\ nu<br />

e nimic nou sub soarele oligarhiei petropolitice...<br />

În 2002, Sagan e condamnat\ la un an de închisoare<br />

pentru fraud\ fiscal\. Aranjorii de la „Elf“ au echivalat<br />

lucr\rile de refacere a conacului ei din Normandia cu<br />

un milion de euro, de[i, dup\ cum s-a dovedit, banii<br />

investi]i nu se ridicau decât la vreo treime. Mai mult,<br />

naiva Sagan a fost folosit\ de „petroli[ti“ pentru a<br />

albi alte câteva sute de mii de euro... Statul francez i-a<br />

pus sechestru pe drepturile de autor, astfel încât tot ceea<br />

ce se câ[tig\ în clipa de fa]\ din vânzarea c\r]ilor sale<br />

merge direct la fisc.<br />

Femeia care scria cecurile cu viteza cu care-[i redacta<br />

romanele, a fost obligat\ s\-[i tr\iasc\ ultimii doisprezece<br />

ani ai vie]ii în casa unei prietene. Ajunsese atât de s\rac\,<br />

încât abia-[i permitea s\ cumpere un pachet de ]ig\ri.<br />

N-a mai scris nimic semnificativ în aceast\ perioad\,<br />

iar prietenii din „înalta societate“ n-au mi[cat un<br />

deget pentru ea. Marea perfoman]\ „cultural\“ a ultimilor<br />

ani e c-a reu[it s\-i vând\ lui Johnny Halliday un text<br />

pentru un cântec. Prizonier\ în avenue Foch, în casa<br />

lui <strong>In</strong>grid Mechoulam, [i-a a[teptat sfâr[itul cu o resemnare<br />

pe care existen]a anterioar\, nutrit\ de cantit\]i gigantice<br />

de adrenalin\, n-o anun]a în niciun fel.<br />

Ast\zi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile.<br />

Un comentator constata, cu amar\ ironie, c\, în clipa<br />

de fa]\, exist\ pe pia]\ mai multe c\r]i despre Sagan,<br />

decât c\r]i scrise de ea... Denis Westoff m\rturisea, cu<br />

mândrie filial\, c\ în ultimii ani a reu[it s\ achite cam<br />

patruzeci la sut\ din milionul datorat fiscului francez.<br />

Ar mai fi un „fleac“ de [ase sute de mii de euro, pe care,<br />

cu pu]in noroc, i-ar putea achita dac\ Hollywoodul se<br />

va decide – a[a cum s-a anun]at – s\ fac\ un film<br />

dup\ Bonjour tristesse. Ar fi punctul de relansare pentru<br />

aceast\ artist\ care, precum Oscar Wilde, [i-a pus geniul<br />

în via]\ [i doar talentul în scris. O artist\ care a fost [i<br />

a r\mas, pân\ în ultima clip\, o femeie vie [i fericit\.<br />

Poate c\ pe mormântul ei ar trebui s\ stea, mândre,<br />

aceste cuvinte ale lui Juliette Gréco: „Eram dou\ femei<br />

tinere f\r\ griji, care iubeam iubirea. F\ceam dragoste<br />

adesea, dar nu întotdeauna cu acela[i partener...“ <br />

Eminescu“, Paul Miron a invitat în Germania zeci de<br />

intelectuali români, dîndu-le posibilitatea s\ ias\ dintre<br />

grani]ele ]\rii [i s\ respire pentru o vreme aerul<br />

occidental. Pe deasupra, în calitate de profesor al<br />

Facult\]ii din Freiburg, Paul Miron a oferit burse de<br />

studiu intelectualilor români în perioada comunist\.<br />

În plus, sute de români ajun[i în Occident au primit<br />

asisten]a lui în timpul sejurului în str\in\tate. Sub<br />

egida Societ\]ii „M. Eminescu“ au avut loc 24 de<br />

colocvii interna]ionale, iar conferin]ele ]inute în cursul<br />

lor au fost editate în volumele revistei Dacoromania<br />

Jahrbuch für östliche Latinität.<br />

În anul 1991 i s-a decernat titlul de „Doctor Honoris<br />

Causa“ al Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“ din<br />

Ia[i. A fost cet\]ean de onoare al municipiului Ia[i<br />

[i membru de onoare al Uniunii Scriitorilor, al Funda]iei<br />

Memoria [i al <strong>In</strong>stitutului de Istorie „A.D. Xenopol“.<br />

Sorin LAVRIC


Un lucru e cert: nu t\g\duie[ti, nu conte[ti, nu<br />

negi <strong>In</strong>existentul, te r\zboie[ti numai cu ceea<br />

ce exist\. Paradoxal, pentru t\gad\ e nevoie<br />

de prezen]\, de credin]\.<br />

AR MERITA F|CUT odat\ un top al cli[eelor<br />

critice. Dac\ pe locul I se afl\, f\r\ îndoial\,<br />

„Luceaf\rul poeziei române[ti“, formula cea<br />

mai cunoscut\, cea mai rezistent\ [i cea mai<br />

repetat\ din istoria recept\rii române[ti, la locul<br />

doi ar putea concura, cred, cu bune [anse de<br />

câ[tig, „Arghezi oscileaz\ între credin]\ [i t\gad\“,<br />

împreun\ cu alte câteva, tot despre poe]i. Întrucât are un<br />

cod al ei, poezia e perceput\ de cititorii neaviza]i ca o<br />

limb\ absolut de neîn]eles, amenin]\toare, de aceea<br />

formulele înv\]ate pe dinafar\ despre un poet sau altul<br />

func]ioneaz\ ca ancore lingvistice pe o mare plin\ de<br />

primejdii. Dac\ limba aceasta necunoscut\ [i de neîn]eles<br />

este despre Necunoscutul [i Neîn]elesul însu[i, adic\<br />

despre Dumnezeu, cum se întâmpl\ cu Psalmii arghezieni,<br />

nu e de mirare c\ ancorarea se face rapid [i reflex.<br />

Înc\ de la primul curs despre poezia interbelic\ îi<br />

previn pe studen]i c\ reproducerea formulei cu pricina<br />

f\r\ un minim comentariu are drept consecin]\ picarea<br />

examenului. Îi dedic eu îns\mi bogate explica]ii [i nuan]\ri<br />

de-a lungul semestrului, repetând avertismentul. Cu toate<br />

acestea, nu exist\ ocazie s\ nu-mi scrie m\car o persoan\,<br />

cu senin\tate aforistic\, „Arghezi oscileaz\ între credin]\<br />

[i t\gad\“, punct. Încerc totu[i s\-i salvez: le pun întreb\ri<br />

de istorie literar\ (Care e originea acestei formule?) [i<br />

de bun-sim] (Cum adic\ „între credin]\ [i t\gad\“, ce<br />

înseamn\ asta?), la care r\spunsul este o mare t\cere<br />

uimit\. Anul acesta am coborât [tacheta [i i-am<br />

întrebat pur [i simplu pe to]i cei care intraser\ la oral:<br />

„Ce înseamn\ cuvântul t\gad\?“ De [tiut, nu [tia nimeni.<br />

I-am invitat atunci s\ deduc\ din context [i am primit<br />

r\spunsurile cele mai aberante cu putin]\, foarte departe<br />

de ceea ce a[teptam, „contestare“ sau „negare“.<br />

Dac\ studen]ii la Litere care devin apoi profesori<br />

de literatur\ român\ l-ar fi citit pe Arghezi însu[i<br />

[i ar fi preluat de acolo sintagma, u[or modificat\,<br />

[i nu din comentariile de pe internet ori din auzite,<br />

l\ut\re[te, nu m\ sup\ram. Trei dintre cele<br />

mai citate versuri argheziene: Te dr\muiesc în<br />

zgomot [i-n t\cere, Pentru credin]\ [i pentru t\gad\ [i<br />

Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu „Este!“ reprezint\ arm\tura<br />

(începutul, miezul [i finalul) unui singur Psalm.<br />

Te dr\muiesc în zgomot [i-n t\cere<br />

{i te pândesc în timp, ca pe vânat,<br />

S\ v\d: e[ti [oimul meu cel c\utat?<br />

S\ te ucid? Sau s\-ngenunchi a cere.<br />

Înc\ din aceast\ prim\ strof\ se întrev\d cele dou\<br />

variante ale cerului arghezian: cu un Dumnezeu care<br />

poate fi doborât prin negare, ucis, pentru c\ nu te ascult\<br />

când îi ceri sau cu un Dumnezeu al credin]ei supuse:<br />

oricum, cu un Dumnezeu. Se vede limpede c\, în ambele<br />

variante, cerul lui Arghezi e cu [oim. Dar s\ vedem<br />

urmarea:<br />

Pentru credin]\ [i pentru t\gad\,<br />

Ferici]i cei<br />

ce t\g\duiesc...<br />

Te caut dârz [i f\r\ de folos.<br />

E[ti visul meu din toate cel frumos<br />

{i nu-ndr\znesc s\ te dobor din cer gr\mad\.<br />

Întrebarea din prima strof\ [i-a g\sit deja r\spunsul,<br />

„oscila]ia“ între „s\ te ucid“ [i „s\-ngenunchi“ s-a rezolvat,<br />

m\car în privin]a primei variante: „Nu-ndr\znesc s\ te<br />

dobor din cer“ pe tine, care exi[ti, a[adar nu aleg negarea,<br />

t\gada, ci credin]a. Dac\ îns\ cel care a ales e dispus s\<br />

îngenuncheze nu se [tie. Urmeaz\, în acest Psalmcheie<br />

pentru mistica arghezian\, un mic ocol metaforic,<br />

o strof\ în care se descrie reflectarea în noi, oamenii, a<br />

Dumnezeului din cer: „Ca-n oglindirea unui drum de<br />

ap\, / pari când a fi, pari când c\ nu mai e[ti;“ – la fel<br />

cum orice imagine apare [i dispare în luciul undelor,<br />

nu pentru c\ n-ar exista, ci pentru c\ oglinda este imperfect\,<br />

b\tut\ de vânt. Iar apele sufletului sunt cele mai<br />

tulburi, cele mai pu]in netede. „Ca taurul s\lbatec când<br />

se-adap\“, omul nu e în stare s\-l vad\ pe Dumnezeu<br />

sus, în puritatea eterului, ci numai jos, „printre pe[ti“, în<br />

reflectare, într-un joc secund care, spre deosebire de<br />

cel barbian este mai impur. Finalul e tautologic, nu aduce<br />

nout\]i decât la nivelul formul\rii:<br />

Singuri, acum, în marea ta poveste,<br />

R\mân cu tine s\ m\ mai m\sor,<br />

F\r\ s\ vreau s\ ies biruitor.<br />

Vreau s\ te pip\i [i s\ urlu: «Este!».<br />

A[adar, din perspectiva arghezian\ nu se pune problema<br />

existen]ei / inexisten]ei lui Dumnezeu – cum în]eleg unii<br />

dihotomia credin]\-t\gad\ –, ci numai a posibilit\]ii<br />

omului de a-l percepe, fie prin v\zul interior, fie prin<br />

„pip\it“ (tot interior, o pip\ire sufleteasc\ a[a cum e<br />

„mânc\rimea“ sufleteasc\ a îndr\gostirii, „sufletul bolnav<br />

de râie“). O exprimare paradoxal\ a singur\t\]ii<br />

omului este folosirea adverbului la plural [i a verbului<br />

la singular: singuri acum... r\mân. Singuri sunt, pân\<br />

l i t e r a t u r \<br />

la urm\ omul, fiecare om în parte, [i Dumnezeul s\u,<br />

dar, în viziunea lui Arghezi, lega]i în eternitate. Exist\<br />

o reciprocitate a celor dou\ singur\t\]i, uman\ [i divin\,<br />

care-[i corespund [i fac ca singur\tatea cu Dumnezeu s\<br />

fie plural\.<br />

Cel care a impus îns\ formula „între credin]\ [i t\gad\“<br />

(f\r\ oscileaz\, care e adaus apocrif) este criticul {erban<br />

Cioculescu. În volumul <strong>In</strong>troducere în poezia lui T.<br />

Arghezi, capitolul dedicat poeziilor mistice argheziene<br />

este intitulat Între credin]\ [i t\gad\. Ca toate „formulele<br />

norocoase“, adic\ u[or de re]inut, cu priz\ la public, [i<br />

aceasta a fost curând pervertit\, tocit\ [i pân\ la urm\<br />

repetat\ în gol. Chiar dac\ la comentarea versului din<br />

psalmul pe care-l parafrazeaz\, {erban Cioculescu vorbe[te,<br />

de alminteri în treac\t, despre „c\utarea zadarnic\“, el<br />

strecoar\ îns\ [i ideea contrar\: „Chiar când domin\<br />

sentimentul îndoielii, nevoia credin]ei se afirm\ impetuoas\,<br />

ca o recunoa[tere indirect\ a lui Dumnezeu, dup\<br />

consolatorul cuvânt pascalian: Tu ne me chercherais pas<br />

si tu ne me possédais“. De fapt fraza pascalian\ e<br />

„Dieu – Console-toi: tu ne me chercherais pas si tu ne<br />

m’avais trouvé“. Substitu]ia lui {erban Cioculescu, care<br />

pune verbul a avea în locul lui a g\si d\ chiar un sens<br />

mai puternic aser]iunii: Nu m-ai c\uta dac\ nu m-ai avea,<br />

altfel spus dac\ n-a[ exista în tine. Nimic din toate acestea<br />

n-a mai r\mas la cititorii mai noi: între credin]\ [i t\gad\<br />

a devenit un cli[eu, vid ca oricare altul. Dac\ totu[i se<br />

trece de repetarea papagaliceasc\, în genere interpretarea<br />

e deformat\ (anii comuni[ti au contribuit la asta), iar<br />

Arghezi devine un poet jum\tate credincios, jum\tate<br />

necredincios.<br />

Nimic mai departe de adev\rul scrisului arghezian.<br />

În absolut tot ce scrie, poezie, proz\ sau<br />

publicistic\, Arghezi îl are pe Dumnezeu al\turi.<br />

În Rug\ciunea lui Coco din Bilete de papagal,<br />

spune r\spicat c\ nu scrie nici m\car un rând<br />

f\r\ s\ se roage înainte: Dumnezeule, puternicule<br />

[i ginga[ule, au e[ti pas\re au e[ti gând, au e[ti stea<br />

c\l\toare; au e[ti munte peste luceaf\r, au e[ti vis, au e[ti<br />

f\r\ s\ fii, te ghicesc... Vino la mine cu vântul, vino cu<br />

raza, vino cu vuetul lin al întunericului, din p\mânt,<br />

din hold\, din foc [i din ghea]\, din mugetul vacilor [i<br />

din scuturarea frunzelor, vino cu mor]ii, vino cu viii [i<br />

cu cei ce nu vor fi...Vino [i ridic\-mi cuvintele, ca o<br />

bolborosire fierbinte din fundul mâlului care m\ robe[te,<br />

pân\ la fa]a undelor lucii de sus... Susul pur [i mâlul<br />

apelor noastre suflete[ti sunt acelea[i ca în Psalm.<br />

Un lucru e cert: nu t\g\duie[ti, nu conte[ti, nu negi<br />

<strong>In</strong>existentul, te r\zboie[ti numai cu ceea ce exist\.<br />

Paradoxal, pentru t\gad\ e nevoie de prezen]\, de credin]\.<br />

Situându-se între credin]\ [i t\gad\, Arghezi face<br />

parte, tocmai de aceea, dintre ferici]ii care cred f\r\ gre[<br />

[i f\r\ sincope. Ferici]i cei care pot t\g\dui... <br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 5


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

6<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

N<br />

IMENI nu ar citi c\r]i de filozofie<br />

dac\ n-ar sim]i c\ se alege cu ceva<br />

de pe urma lor. Dac\ accep]i acest<br />

lucru nu-]i r\mîne decît s\ afli<br />

care anume e cî[tigul cu pricina.<br />

Iar dac\ volumul asupra c\ruia<br />

ne oprim e unul de doct\ desf\[urare<br />

terminologic\ – scris într-un jargon<br />

a c\rui dificultate descurajeaz\<br />

pe jum\tate din cititori –, întrebarea<br />

devine cu atît mai sîcîitoare. Ce<br />

anume poate oferi o carte de strict\<br />

[i arid\ alur\ lexical\ – cum<br />

este cea a lui Jean-Luc Marion<br />

– încît s\ existe un public cultivat<br />

care s-o guste? Orice tent\ mali]ioas\ trebuie l\sat\ la<br />

o parte. Nu e vorba de a rosti verdicte sarcastice pe<br />

seama disciplinelor speculative, ci de a intui ce se petrece<br />

în mintea unui om care le îndr\ge[te.<br />

Oricît de desprins de realitate ar fi un amator de<br />

filozofie, el r\mîne o fiin]\ profund egoist\: î[i urm\re[te<br />

interesul cu înc\p\]înare. Asta înseamn\ c\ nu e dispus<br />

s\ fac\ lucruri inutile. Iar dac\ sunt atî]ia oameni care<br />

pot da unei lucr\ri de specula]ie filozofic\ o întrebuin]are<br />

personal\, înseamn\ c\ acolo, în actul lecturii, se petrece<br />

ceva folositor. Ca s\ afl\m care este acest folos,<br />

cartea lui Jean-Luc Marion e cît se poate de nimerit\.<br />

Ea este un excelent material de studiu, c\ci întrune[te<br />

dou\ condi]ii fundamentale: 1) e scris\ în jargon abstract<br />

[i 2) se sprijin\ pe tradi]ia cre[tin\.<br />

Mesajul c\r]ii lui Marion poate fi rezumat astfel:<br />

Dumnezeu, ca temei al lumii, este o instan]\ inaccesibil\<br />

oamenilor: nu-l putem gîndi [i nici nu putem ajunge<br />

la el în vreun fel. <strong>In</strong>accesibilitatea aceasta face ca<br />

între noi, creaturile lui, [i el, creatorul nostru, s\ se ca[te<br />

o distan]\ pe care nici o teologie [i nici o metafizic\<br />

nu o pot acoperi. Exist\ o pr\pastie între noi [i el. O<br />

ne[tiin]\ lucie. {i atunci, tot ce putem face e s\ compens\m<br />

ne[tiin]a închipuindu-ni-l pe Dumnezeu în felurite<br />

chipuri. Toate aceste chipuri sunt idoli, forme umane<br />

de a concepe ceva non-uman, a[adar biete încerc\ri<br />

de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul „idol“ nu<br />

trebuie luat aici în sensul idolatru, ca form\ ilicit\ de<br />

pre]uire a f\pturii în locul creatorului, ci mai curînd<br />

în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibil\<br />

prin care oamenii î[i reprezint\ elementul divin.<br />

În acest caz, idolii pot fi reprezenta]i de icoane, [i<br />

atunci avem de-a face cu butaforia simbolic\ a cultului<br />

religios, sau pot fi descri[i cu ajutorul no]iunilor, [i<br />

atunci avem de-a face cu teoriile teologico-filozofice.<br />

De[i în prima situa]ie avem reprezent\ri, iar în a doua<br />

avem concepte, în ambele avem de-a face cu aproxima]ii<br />

neizbutite. Cum e fiin]a divin\ nu [tim, dar îi [tim idolii<br />

pe care ni i-am f\cut din ea. {i astfel, idolul este ca o<br />

treapt\ care, umplînd un gol, ne sugereaz\ distan]a care<br />

ne desparte de Dumnezeu. Cum s-ar spune, idolul e<br />

tot ce a g\sit omul în lips\ de altceva mai bun. Acest<br />

faute de mieux metafizic e blestemul filozofiei: nu putem<br />

vorbi de Dumnezeu decît repetînd întruna c\ nu [tim<br />

nimic despre el.<br />

Gîndul c\ toate modurile prin care vrem s\ în]elegem<br />

fiin]a divin\ sînt idoli nu poate s\ nu ne de[tepte imboldul<br />

de a ne dispensa de ele. C\ci dac\ fiecare doctrin\ e o<br />

tentativ\ nereu[it\ de sesizare a Domnului, atunci s-o<br />

l\s\m în plata lui. Numai c\, dac\ ne lep\d\m de ele,<br />

c\dem iar\[i în golul de la început: reg\sim pr\pastia<br />

ini]ial\ care ne separ\ de Dumnezeu. Pentru Marion,<br />

deznod\mîntul acesta nu trebuie s\ ne descurajeze,<br />

dimpotriv\: numai dup\ ce am m\turat drumul de<br />

r\m\[itele [i vestigiile tradi]iei, vom putea s\ ne apropiem<br />

de temeiul lumii. Altfel spus, ca s\ ne apuc\m de treab\,<br />

trebuie mai întîi s\ facem cur\]enie. Concluzia paradoxal\<br />

la care ajunge Marion este c\, întrucît Dumnezeu este<br />

absolut, adic\ cu totul dezlegat de mintea noastr\, impasul<br />

acesta e chiar punctul nostru de vedere asupra lui<br />

Dumnezeu. „Ab-solutul desface leg\tura care îl leag\<br />

de gîndirea noastr\. El se desface, [i de aici provine [i<br />

înfrîngerea noastr\, care se acord\ în chip riguros cu<br />

ab-solutul ca atare [i, în înfrîngerea ei, îl cinste[te.<br />

Imposibilitatea de a gîndi în mod absolut de negînditul,<br />

imposibilitate practic [i teoretic de neocolit, nu numai<br />

c\ nu pune punct încerc\rii de a-l gîndi, ci autentific\<br />

aceast\ încercare [i, într-un anumit sens, o inaugureaz\.<br />

Confirmarea experimental\ a faptului c\ de negînditul<br />

nu este iluzoriu const\ tocmai în faptul c\ gîndirea nu<br />

reu[e[te s\-l gîndeasc\. Gîndirea se înt\re[te prin neputin]a<br />

ei în fa]a celui de negîndit. Aceast\ neputin]\ îi<br />

devine un prim refugiu [i o nou\ incitare. – Prin urmare,<br />

afirm\m: nu numai c\ trebuie s\ rostim distan]a, dar<br />

imposibilitatea de a o rosti ca pe un enun] oarecare o<br />

atest\, [i chiar o împline[te. Ceea ce noi numim,<br />

pu]in pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare<br />

a discursului la acel ceva despre care este vorba.“ (p.<br />

204)<br />

Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic,<br />

diagnosticul nu las\ loc de controverse: iat\ un autor<br />

care, etalîndu-[i neputin]a, î[i face din ea un titlu de<br />

mîndrie, ba chiar ajunge s\-[i priveasc\ neputin]a ca pe<br />

sursa adev\ratei putin]e. Omul f\r\ bra] nu numai c\ î[i<br />

simte bra]ul, dar chiar îl mi[c\, atîta doar c\ totul se<br />

întîmpl\ pe planul gîndirii. O disciplin\ ai c\rei<br />

adep]i î[i recunosc incapacitatea de a-l gîndi pe Dumnezeu<br />

ar trebui s\-[i pun\ armele-n cui [i s\-[i declare falimentul.<br />

În filozofie se întîmpl\ invers: falimentul e convertit în<br />

triumf [i discursul se leag\ dezinvolt cu o poft\ lexical\<br />

de zile mari: [i astfel filozofii încep s\ scrie cu o<br />

Liturghia<br />

filozofic\<br />

Jean-Luc Marion, Idolul [[i ddistann]a, trad.<br />

din francez\ de Tinca Prunea-Bretonnet [i<br />

Daniela P\l\[an, control [tiin]ific de<br />

Cristian Ciocan, Humanitas, 2007, 354 pag.<br />

Jargonul filozofic are o func]ie liturgic\, credin]a<br />

cititorului hr\nindu-se din concepte cu aceea[i<br />

ardoare cu care un mirean, b\tînd m\t\nii în<br />

timpul slujbei, se reculege cu evlavie.<br />

verv\ infatigabil\ despre neputin]a de a-l gîndi pe<br />

Dumnezeu. A[a c\, înt\rindu-se pe seama faptului c\,<br />

neajutora]i cum sînt, î[i m\rturisesc neajutorarea, devin<br />

dintr-o dat\ puternici: î[i braveaz\ infirmitatea preschimbînd-o<br />

în virtute. {i astfel ciungii seam\n\ cu<br />

schilozii c\rora m\rturisirea public\ a estropierii le d\<br />

aripi, iar teoreticienii brodeaz\ pe band\ rulant\ contradic]ii:<br />

urî]enia e adev\rata podoab\ a frumuse]ii,<br />

minciuna e începutul adev\rului [i frica e pedala<br />

declan[atoare a curajului, în timp ce gîndirea începe de<br />

la neputin]a de a gîndi ceva, tot a[a cum, de vreme ce<br />

[tii c\ despre Dumnezeu nu se poate scrie nimic, tresari<br />

de uimire constatînd c\ totu[i s-a scris atît de mult.<br />

Dac\ l\s\m la o parte tonul cinic al unei spontane<br />

reac]ii de respingere, singura explica]ie pe care o avem<br />

în privin]a faptului c\ genul acesta de filozofare are<br />

un public fidel e una psihologic\: discursul speculativ<br />

supravie]uie[te fiindc\ are efect. Sunt oameni care îi<br />

simt nevoia [i îl degust\ la propriu.<br />

Ei bine, în ce const\ efectul discursului speculativ?<br />

În faptul c\ între]ine o dispozi]ie care nu se deosebe[te<br />

prea mult de sensibilitatea religioas\ a credinciosului<br />

din biseric\. Atîta doar c\, în acest caz, altarul [i naosul<br />

las\ locul textelor tradi]iei [i [tiin]ei etimologiei. În<br />

cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii<br />

lexicale la care particip\ empatic: e ca [i cum ar lua<br />

parte la un ritual de pe urma c\ruia se încarc\ cu o stare<br />

de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice<br />

al c\rei principal rost este acela de a-i hr\ni nevoia de<br />

mister. Tocmai de aceea cele mai bune c\r]i filozofice<br />

sunt suficient de obscure ca, prin chiar echivocul<br />

premeditat al expresiilor folosite, s\ sugereze o enigm\<br />

ce urmeaz\ s\ fie dezlegat\ în paginile lor. Am\nuntul<br />

c\ volumul se încheie f\r\ ca autorul s\ rezolve vreo<br />

enigm\ nu are importan]\: important este c\ senza]ia<br />

de mister a fost creat\.<br />

{i atunci ce deosebe[te un merg\tor la biseric\ de<br />

un cititor de filozofie? Faptul c\ al doilea nu-[i poate<br />

cultiva nevoia de mister pe cale obi[nuit\. Cu alte cuvinte,<br />

od\jdiile preo]ilor oficiind misteriile tradi]ionale nu-l<br />

mai satisfac. El vrea entit\]i subtile [i, de preferin]\,<br />

nesensibile. El vrea concepte de factur\ abstract\, nu<br />

pere]i întuneco[i [i nici bolboroseal\ de stran\. În<br />

rest, ritualul la care particip\ e curat religios: un<br />

ighemonicon tainic ale c\rui subîn]elesuri provoac\ un<br />

veritabil fior de presim]ire a „dincolo“-ului. E un lucru<br />

[tiu c\, acolo unde imagina]ia e confuz\, hr\nindu-se<br />

din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelume[ti<br />

înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmpl\ într-un tratat<br />

speculativ: etalarea caden]at\ a unor od\jdii conceptuale<br />

sugerînd existen]a unor misterii divine, dar ni[te misterii<br />

la care nu po]i ajunge decît a[a, pe calea abstrac]iunilor,<br />

etalarea aceasta isc\ o reverbera]ie fantasmatic\ ce merge<br />

mîn\ în mîn\ cu credin]a propriu-zis\.<br />

Ce înseamn\ asta? Un lucru foarte simplu: jargonul<br />

filozofic are o func]ie liturgic\, credin]a cititorului<br />

hr\nindu-se din concepte cu aceea[i ardoare cu care un<br />

mirean, b\tînd m\t\nii în timpul slujbei, se reculege cu<br />

evlavie. C\ cititorul de filozofie este prea rafinat ca s\<br />

se mul]umeasc\ cu mirosul de t\mîie c\delni]at între<br />

proscomidie [i euharistie este iar\[i un lucru secundar:<br />

substratul tr\irii e acela[i, doar cauzele exterioare<br />

care o declan[eaz\ sunt altele. Rug\ciunea e înlocuit\<br />

cu citatul celebru, iar tainele biserice[ti las\ locul paradoxurilor<br />

pe care filozofii le cultiv\ ca scop în sine,<br />

dup\ un protocol ce aminte[te de sobrietatea hieratic\<br />

a preotului din altar. Filozoful sluje[te la propriu,<br />

atîta doar c\ n-o recunoa[te.<br />

Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se<br />

achit\ de oficiul divin sub forma incant\rii unor<br />

aporii speculative. Urmarea este c\ francezul creeaz\<br />

un univers de sine st\t\tor în care sunetul de org\ al<br />

cuvintelor rezist\ prin conota]iile sugerate (adic\ prin<br />

înc\rc\tura lor emo]ional\), iar nu prin denota]ii (prin<br />

referin]a lor la realitate). A c\uta vreo leg\tur\ între<br />

cuvintele lui Marion [i lumea real\ înseamn\ s\ te<br />

str\duie[ti în van. De fapt autorul nici nu-[i propune<br />

asta, cum nici un preot, atunci cînd î[i ]ine slujba, nu<br />

pretinde c\ vorbe[te despre realitate. Lumea unei lucr\ri<br />

de filozofie este autarhic\: nu are nevoie de realitate<br />

pentru a exista. În schimb are nevoie de cititori care,<br />

sub efectul unui ritual de degustare conceptual\, î[i scot<br />

din laten]\ o sensibilitate religioas\.


Specialistul veritabil va fi – în aceast\<br />

polarizare oarecum dictat\ – inconsecvent.<br />

Iar electoratul s\u intelectual îl va urma, pe<br />

un versant sau pe altul.<br />

Les faux<br />

monnayeurs<br />

Mircea Anghelescu, Mistiffic]iunni. FFalsurri, ffarrse,<br />

apocrriffe, ppasti[e, ppseudonnimme [[i aalte mmistiffica]ii<br />

îînn lliterraturr\, Editura Compania, Bucure[ti,<br />

2008, 208 pag.<br />

AR FI, la rândul s\u, o mistific]iune gestul<br />

critic de a considera recentul volum al<br />

lui Mircea Anghelescu drept prima –<br />

sau singura – lucrare autohton\ de istorie<br />

literar\ perfect accesibil\ publicului<br />

lipsit de preg\tire filologic\. Ba mai<br />

mult decât atât, o mistific]iune tributar\,<br />

ca atâtea altele de la pa[optism încoace,<br />

unei uluitoare iluzii a voca]iei de întemeiere.<br />

S\ deconstruim, a[adar, povestea,<br />

f\r\ a [tirbi cu vreo f\râm\ certa importan]\<br />

a c\r]ii purtând un asemenea titlu, deopotriv\ neobi[nuit<br />

[i captivant. În chestiunea – destul de malformat\, ce<br />

e drept, de calapodul exigen]elor sportive – pe care-o<br />

reprezint\ întâietatea, e suficient s\ amintim, dintr-un<br />

condei, m\car de câteva din studiile lui {tefan Cazimir<br />

(Nu numai Caragiale, Caragiale fa]\ cu Kitschul sau<br />

Alfabetul de tranzi]ie). Nu se citesc ele [i acum, a[a<br />

erudite cum sunt, cu explozii de încântare? Nu sunt<br />

ele în stare s\ preschimbe, la lectur\, orice amator onest<br />

de picanterii lingvistice într-un împ\timit bovaric al<br />

[tiin]elor umaniste?<br />

Nu altul e traseul convertirii spontane a cititorului<br />

în actualul caz al Mistific]iunilor publicate de Mircea<br />

Anghelescu. Iar faptul nu are de ce s\ ne mire. A[a se<br />

întâmpl\ de obicei când un istoric literar cu adev\rat<br />

competent se decide s\ se joace cu imaginarul amorf<br />

al publicului s\u virtual [i s\ speculeze ingenios ceea ce<br />

acesta a[teapt\ în mod pasiv de câteva decenii. Adic\<br />

forma de snobism înalt la care se raporteaz\, cel mai<br />

frecvent, cei mai mul]i dintre cititori. Adic\, dac\ este<br />

s\ fim corec]i, m\car din anii ’70 încoace, fenomenul<br />

borgesian. Înso]it, evident, de numeroasele sale avataruri.<br />

Care, f\r\ a putea fi puse în direct\ leg\tur\ cu opera<br />

prozastic\ a argentinianului, se revendic\, marginal, din<br />

ea. M\ gândesc, ferindu-m\ totu[i s\ comit acte de<br />

lezmajestate, chiar la un Paolo Coelho sau un Dan Brown.<br />

Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început<br />

s\ nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului<br />

al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscu]ii<br />

geniali câ[tig\ prim-planul în dauna spadasinilor de elit\.<br />

De]in\torii de manuscrise rarisime îi las\ în urm\ pe<br />

aristocra]ii cu via]\ scindat\. Desigur, aici avem un<br />

Borges citit în liter\ [i ignorat în adâncime. Dar, în totului<br />

tot, îl avem.<br />

Cine ar fi putut în]elege mai bine esen]a pur literar\<br />

a unor atare devieri de la ordinea adev\rului (fie el<br />

biografic sau bibliografic) decât un istoric literar format<br />

chiar în perioada de emula]ie local\ a Fic]iunilor [i exersat<br />

continuu în biblioteci, a[a cum e Mircea Anghelescu ?<br />

Prejudecata aridit\]ii pove[tilor datate [i vechiul<br />

cli[eu al istoriei literare ca domeniu mai degrab\<br />

ursuz se spulber\. Cartea se cite[te pe ner\suflate [i<br />

pentru c\ se ofer\ dintru-nceput unei asemenea grile<br />

de lectur\: „Exist\ în toate culturile o zon\ de umbr\,<br />

pu]in cunoscut\ marelui public [i chiar speciali[tilor, în<br />

care se plaseaz\ o categorie de documente, de scrieri<br />

greu de definit: pentru unii, cheie secret\ a unor episoade<br />

oculte, înc\ neelucidate; pentru al]ii, un fel de rebut al<br />

istoriei, texte care nu sunt ce par sau ceea ce au vrut s\<br />

par\. La prima vedere, ele sunt doar compuneri apocrife,<br />

falsuri, «mistific\ri». Ar fi deci texte c\rora cititorul<br />

nu le poate acorda nici o încredere pentru c\ fie nu au<br />

fost scrise de persoana c\reia i se atribuie, fie nu-i apar]in<br />

epocii de la care se reclam\, fie con]in un alt element<br />

care altereaz\ [i astfel anuleaz\ statutul invocat de regul\<br />

în titlu sau pe ceea ce se nume[te «foaia de titlu» a operei,<br />

tip\rite sau manuscrise, sau caracterul s\u legal, dac\<br />

este vorba de un document oarecare. [...] În literatur\<br />

îns\, mistific\rile nu sunt doar «altceva decât pretind»<br />

s\ fie, ni[te contrafaceri care, o dat\ dovedite, î[i pierd<br />

orice valoare. Pentru a putea în[ela gustul [i competen]a<br />

unor cititori, fie [i numai pentru o clip\, aceste mistific\ri<br />

– termenul francez superchérie e mai cuprinz\tor [i mai<br />

sugestiv, având [i o nuan]\ de sfidare, de provocare –<br />

trebuie s\ inspire prin ele însele încredere, s\ sugereze<br />

calit\]i pe care le-ar avea [i originalul.“ (pag. 8)<br />

Sau nu, sunt tentat s\ completez ultima fraz\ citat\.<br />

Fiindc\ exist\, pe o scal\ în]esat\ de zeci de tonuri, dou\<br />

tipuri de lectur\ ale unor asemenea texte de frontier\.<br />

Una credul\ [i – surpriz\ ! – una dezinteresat\. Prima,<br />

validând f\r\ precau]ii autenticitatea documentelor. Cea<br />

de-a doua, preocupat\, pe urmele postmodernismului<br />

livresc, numai [i numai de expresivitatea acestora. Ba<br />

chiar exploatând energic orice firav\ posibilitate de fals,<br />

în vederea unei noi articul\ri a contextului. Prima,<br />

descinzând dintr-o eroare de calcul, dar men]inându-se<br />

(prin urgen]a [i necesitatea depist\rii unui adev\r)<br />

într-o paradigm\ [tiin]ific\. Cea de-a doua, aducând<br />

cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi<br />

constructive, hedoniste [i vivificante.<br />

R\mâne de discutat unde se plaseaz\, statistic, op]iunea<br />

publicului. Nu trebuie uitat c\, dac\ ignoran]a le este –<br />

în linii generale – proprie cititorilor inocen]i, nevoia<br />

de certitudini nu e numaidecât un blazon al celor aviza]i.<br />

Cred c\ reparti]ia celor dou\ atitudini e cu atât mai dificil\<br />

cu cât una dintre necunoscutele ecua]iei se plaseaz\,<br />

în permanen]\, de cealalt\ parte a cli[eului. Specialistul<br />

veritabil va fi – în aceast\ polarizare oarecum dictat\<br />

– inconsecvent. Iar electoratul s\u intelectual îl va urma,<br />

pe un versant sau pe altul.<br />

{i în inten]ia, [i în alc\tuirea Mistific]iunilor, Mircea<br />

Anghelescu rezolv\ dilema în favoarea sa. El introduce<br />

rigoarea expertului în pledoaria de ap\rare – literar\ –<br />

a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identific\.<br />

Falsurile, farsele, apocrifele, pasti[ele, pseudonimele<br />

sunt salvate de discreditul de care-au avut parte pân\ nu<br />

demult, cel pu]in în spa]iul românesc. De la exemple<br />

formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat<br />

în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist<br />

Caion sau falsa memorialistic\ genuin\ din Însemnarea<br />

lui Dinicu Golescu) pe care le supune unui judicios<br />

exerci]iu de reinterpretare [i pân\ la scrieri adesea<br />

inaccesibile chiar [i cunosc\torilor (pretinsa cronic\ a<br />

lui Huru, un contemporan al voievodului Drago[ sau<br />

industria de mistificare pus\ la cale, în exilul s\u francez,<br />

de Adrien Le Corbeau, pe numele s\u real Rudi Bernhaut),<br />

inventarul se ramific\ parc\ de la sine. În sensul reformul\rii<br />

unei tradi]ii a unor asemenea ludice – sau, alteori, meschine<br />

– monede calpe.<br />

S-ar cuveni insistat ceva mai mult asupra falsificatorului<br />

de geniu care a fost Rudi Bernhaut. Nu pentru a narativiza<br />

nepermis de mult o cronic\ ce nu [i-a propus s\ rezume,<br />

ci pentru c\ aici mi se pare c\ st\ centrul de greutate al<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

unei c\r]i cu multe capitole care aspir\ la acest statut.<br />

Plecat din România la sfâr[itul primului deceniu al<br />

secolului trecut, se acomodeaz\ greu în Parisul pe care<br />

inten]ionase s\-l cucereasc\, graviteaz\ f\r\ prea mare<br />

succes în jurul unor autori consacra]i, pe care nu reu[e[te<br />

s\-i conving\ [i de aten]ia c\rora beneficiaz\ numai<br />

fragmentar. În sfâr[it, ideea de a compune, printr-o munc\<br />

aproape maniacal\ [i cu rezultate de o neb\nuit\ veridicitate,<br />

ipoteticele memorii ale unei doamne din intimitatea<br />

lui Maupassant se dovede[te salutar\ pentru nefericitul<br />

emigrant. Debutul va urma nu dup\ mult timp [i va fi<br />

spectaculos: „Primul roman al fostului postulant apare<br />

în 1922 la editorul care-l [i folosea ca func]ionar la<br />

serviciul de expedi]ii, Fasquelle. <strong>In</strong>titulat Le Gigantesque,<br />

romanul este o parabol\ filozofic\ a scurgerii timpului,<br />

a[a cum se reflect\, în existen]a milenar\ a unui Sequoia<br />

gigantica, doborât în cele din urm\ de o for]\ superioar\:<br />

un tr\snet îl face s\ ia foc [i-l ucide. Romanul a fost<br />

primit cu un interes relativ în presa francez\, ceea ce<br />

se reflect\, firesc, în chip exagerat, în sensibilitatea<br />

autorului. Putem b\nui febrila a[teptare a consacr\rii<br />

dup\ ecourile ce au p\truns în coresponden]a lui Adrien<br />

Le Corbeau cu unul dintre pu]inii scriitori francezi<br />

care-i manifest\ simpatie [i încredere, uitatul ast\zi<br />

dramaturg [i romancier Saint-Georges de Bouhélier.“(pag.<br />

155) <strong>In</strong>teresant, poate, mai mult decât alte detalii e faptul<br />

c\ versiunea englez\ a c\r]ii îi apar]ine lui T.E. Lawrence,<br />

aventurierul implicat în luptele din Peninsula Arab\,<br />

autor – o [tim bine – al Celor [apte stâlpi ai în]elepciunii.<br />

Bineîn]eles c\ lista lui Mircea Anghelescu e restrictiv\<br />

[i minimal\. Bineîn]eles c\ se pot ad\uga, concentric,<br />

câteva situa]ii de mistificare cel pu]in echivalente, ca<br />

grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai<br />

ca form\ de dialog intelectual elevat [i, în fapt, de<br />

legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are<br />

în fa]\ [ansa clar\ a unei cariere de circuit – ca în<br />

legile electronicii – comutabil. Se deschide doar celor<br />

care [tiu s\-l foloseasc\. De pild\ acelora care vor tr\i,<br />

nu peste mult\ vreme, surpriza reg\sirii personalit\]ii<br />

versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu<br />

neverosimil\ [tiin]\ a am\nuntului de prozatorul Ion<br />

Iovan.<br />

Fin cunosc\tor al perioadei, Mircea Anghelescu îl<br />

las\, bun\oar\, deoparte pe un romantic minor – complet<br />

minor – ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). M\<br />

întreb de ce, având în vedere c\ biografia acestuia,<br />

asezonat\ de prieteni dup\ tiparul câtorva traduceri la<br />

mod\ pe atunci, ar fi putut sus]ine cu cinste un capitol<br />

al Mistific]iunilor ? B\nuiesc motivul [i confirm a[teptarea<br />

implicit\ a autorului. Da, conceptul acesta e perfect valid.<br />

{i da, el atrage magnetic, în sfera pe care-o delimiteaz\,<br />

alte exemple. Remarcabile. <br />

C|R}I<br />

p r i m i t e<br />

Constantin Bacalba[a, Bucure[tii de alt\dat\,<br />

text integral, vol. I (1871–1884), vol. II (1885–1900),<br />

vol. III (1901–1910), vol. IV (1910–1918), vol. V<br />

(album foto, rezultat din colaborarea lui Mihai<br />

Oroveanu, Mihai Manea [i a editorului Dan Petre<br />

Popa), Bucure[ti, Ed. Albatros, 2007.<br />

448+416+320+478+120 pag).<br />

Nichita St\nescu, O pat\ de sânge care vorbe[te/<br />

A bloodstain that speaks, edi]ie bilingv\, antologie<br />

alc\tuit\ de Dionisie Duma, trad. în limba englez\<br />

de Mike Fröhlich, prefa]\ de Liliana Ursu, edi]ia a<br />

II-a, Gala]i, Ed. Pax Aura Mundi, 2008. 80 pag.<br />

Bogdan O. Popescu, Poeme în loc de tutun,<br />

primele zile ale l\satului de fumat împreun\ cu alte<br />

speran]e, cu 11 ilustra]ii de Mihai Zgondoiu, Timi[oara,<br />

Ed. Brumar, 2007. 104 pag.<br />

Aurelia Corbeanu, Timp de patim\, Geam\nu,<br />

Tiparg, 2008 (roman). 168 pag.<br />

Florin Costinescu, Secunda etern\, poezii, cu<br />

un cuvânt înainte de Eugen Negrici, Editura Muzeul<br />

Literaturii Române, Bucure[ti, 2008, 250 p.<br />

7<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

8<br />

p o e z i e<br />

miron<br />

KIROPOL<br />

22 decembrie 2006<br />

Cheam\ jocul dup\ numele mitului,<br />

Numai a[a se poate spune c\ e[ti.<br />

Cheam\ ceea ce `n mintea uman\ e nimicul<br />

Gratuitatea, hazardul,<br />

{i totul `mprejur se va preface<br />

~n aer subtil, `n fericirile copilului<br />

Când arunc\ `n unde pietricele<br />

{i vede `n pustiul celuilalt mal<br />

O citadel\ a anticilor.<br />

23 decembrie 2006<br />

Piatr\ lins\ de apele de dinainte de `ntâia<br />

z\mislire,<br />

Ochi desprins dintr-un zeu,<br />

Singurul bine ce r\mâne<br />

~n mâna cer[etorului<br />

Aproape de râul ce-[i pierde respira]ia<br />

~n tumultul vârtejului<br />

~n pieptul bâlbâind sl\bit<br />

Ca `naintea sicriului rug\ciunea<br />

De a fi:<br />

Sunt ea `n cele mai ascunse<br />

M\runtaie ale sale.<br />

Atunci vine furtuna [i m\ suge<br />

Din carne, din os [i din duh<br />

Pân\ ce m\ rev\rs peste maluri<br />

Despuind digurile de memorie.<br />

{i bine e s\ ui]i chiar [i visul<br />

C\ lacrima ]i-a fost mireas\.<br />

25 decembrie 2006<br />

Vine o lini[te turbat\<br />

Din orice spa]iu d\ruit<br />

Lacrima dac\ `[i arat\,<br />

Oglind\ sie[i, pe cel ce a murit.<br />

Vine un joc venit din spa]ii<br />

Vizitate f\r\ corp,<br />

Un alt `nceput al vie]ii<br />

Un alt sfâr[it al mor]ii.<br />

Locul ocupat `n carne se face<br />

Podoab\ infinitului.<br />

26 decembrie 2006<br />

Love[te ziua trupul meu lovit.<br />

Auzi-l cum nu se mai aude.<br />

Lumina va mai sc\dea din prea pu]inul ei<br />

P\n\ `n visul surpat,<br />

Pân\ când `mi va vorbi<br />

Cu coaja sfâ[iat\,<br />

Iar ceea ce `mi va spune<br />

Va fi t\cerea `ntâiului har,<br />

~nflorirea ce din sfâ[iere z\misle[te.<br />

*<br />

Lumin\ din lumin\, vindecare din vindecare,<br />

<strong>In</strong>ima bate dincolo de ea<br />

~n ceea ce se zide[te abia:<br />

Mân\ cu mi[c\ri visate de degete,<br />

Ochi gata s\ se rostogoleasc\ din privire,<br />

Unghii moarte `nfipte `n soare<br />

Pentru a re`nv\]a fierbintele inimii.<br />

Un laur `nl\n]uie fruntea despicat\.<br />

Vezi, din orice v\zduh<br />

E[ti cel chemat.<br />

S\ ne `nchin\m prieteni, aur [i sfere<br />

F\r\ sfâr[it `n f\r\ sfâr[it,<br />

Miere pe gura Verbului<br />

Ce ne vars\ `n gâtlejul p\s\rilor,<br />

~n cantic tras afar\ din gu[\<br />

De ciocurile puilor.<br />

*<br />

Aceast\ muzic\ e trupul f\cut coaj\<br />

Din care ]â[ne[te cererea `n c\s\torie<br />

A mugurilor `nconjura]i de tandre]ea<br />

Ce râde [i plânge de bucuria desp\r]irii<br />

de p\rin]i,<br />

De cer [i p\mânt, pentru a deveni cer [i<br />

p\mânt.<br />

C\uta]i ceea ce nu mai este<br />

~n ceea ce este,<br />

C\ci se arat\ la fa]\<br />

Sora mea ce mu[c\ din fructul dintâi,<br />

Sânul meu r\mas `n al ei.<br />

*<br />

Singur\tate, ve[nic\ potrivnicie,<br />

~mpotriva lacrimei [i `mpotriv\ mie,<br />

Când m\ g\sesc f\r\ s\ fiu,<br />

Poate ca form\ de `nger `n sicriu.<br />

Gonit din mine [i n\scut din scrum,<br />

Macera]ie a spiritelor din ieri pân\ acum;<br />

Ah, flori care c\de]i ori drepte<br />

V\ a[eza]i `n mor]ii de pe trepte,<br />

~n ceea ce `n ei se `ntrupeaz\<br />

Vampir, fantom\, Dumnezeu cui paz\?<br />

Singur\tate, am\gire, har?<br />

Arheologic trup vie]ii `i par.<br />

Apoi, dac\ mai sunt, afla]i c\ am<br />

Chipul gemând cu aburul pe geam,<br />

{i ceea ce-mi r\mâne din figur\<br />

Str\bate leacul, dar creat arsur\.<br />

*<br />

Sufletul meu, ceea ce mai tr\ie[te din tine<br />

E `nceputul gloriei.<br />

Deci r\mâi hohot de plâns `ntre suspine;<br />

A[a, via]\ f\r\ moarte,<br />

Se risipesc adunate vis peste vis florile.<br />

{i altceva ce mai pot s\ spun<br />

~n afara cuvintelor de nimeni sprijinite,<br />

C\zut, ridicat de c\dere?<br />

C\ am existat `ntâmpl\tor,<br />

Nor devorat de alt nor,<br />

Creat necreat rut<br />

Prin sinea sa ce piere.<br />

Privesc anticele popoare,<br />

M\ las privit de ele.<br />

Lacrima `nva]\ s\ zboare<br />

Cu sarea ca piele.<br />

*<br />

Cuvintele fericirii<br />

~mi stau pe buze,<br />

Spune-mi o dat\ [i `nc\ o dat\<br />

Minunile ascunse.<br />

M\ voi preface<br />

C\ nu le-am auzit.<br />

A[a vei veni, pace<br />

Rostit\ de mit.<br />

Nimeni pe p\mânt<br />

Nu ne-a uitat.<br />

Suntem aceea[i carne,<br />

Leac vinovat.<br />

*<br />

S\ nu râzi de mine,<br />

S\ nu râzi prea tare,<br />

S\ râzi floral<br />

Ca o `ntrebare<br />

A cerului când pe umerii<br />

Omului cade<br />

Cu stelele toate<br />

Cu Dumnezeu `nf\[ate,<br />

Cu `ngenuncherea ochilor<br />

Ce nu mai v\d,<br />

Cu `ngenuncherea<br />

Auzului ce nu mai aude,<br />

~n lumile goale,<br />

Din cear\ f\cute.<br />

Suflu peste ele [i le refac<br />

Zân\ din ve[nic leac.<br />

29 decembrie<br />

Chiar [i mireasma are un fo[net cald,<br />

Soarele `nve[mânt\ orice poart\,<br />

Cel ce `n sine sinea lui [i-o poart\<br />

Trece prin lume ca fald peste fald<br />

De aripi desf\cute ca s\ ard\,<br />

F\clii `ngr\m\dite sub o stea<br />

Ce-i cânt\ numele din zeu `n zeu<br />

Pân\ `n secunda devenit\ cea de pe urm\,<br />

Chemat\ z\mislire.<br />

*<br />

Hölderlin: Asupra mor]ii unui copil:<br />

Proprie copiilor frumuse]ea se cere,<br />

D\ruire a Domnului r\sfrângerii;<br />

Au ca el odihn\ [i t\cere,<br />

Lucru pentru care sunt l\uda]i [i `ngerii.<br />

*<br />

Acolo unde lumina `[i are locul na[terii<br />

Vin pe lume pentru a lua har<br />

Din toate [i mai ales din mine,<br />

C\ci `mi sunt dat,<br />

{i sunt dar celui ce m\ con]ine:<br />

Copil [i `nceput, sfâr[it [i eternitate.<br />

1 ianuarie 2007<br />

Se desf\[oar\ `n sare a[teptarea<br />

~naintea zidului, se vede<br />

Dincolo gr\dina, abia un ram<br />

Din când `n când plute[te.<br />

Ceva supracelest a copt `n sev\<br />

{i iat\ p\mântul peste mor]i a pleznit<br />

Cu zbucium de strig\te cântate.<br />

Nu mai e mult pân\ la ve[tile<br />

A tot ceea ce din carne<br />

Devine duh, stele [i fire de iarb\:<br />

Ve[mânt pentru `ncoronare.<br />

2 ianuarie 2007<br />

M\ redau mie `nsumi<br />

Nem\rginit sfâ[iere,<br />

Punct chemat `n punct chemat<br />

Din care curg toate circonferin]ele<br />

~n mine deasupra a[trilor [i `n ei.<br />

Cât\ dorin]\ de a fi prin a nu fi,<br />

De a nu r\mâne om `n carne,<br />

Cuvânt degustat [i respins,<br />

Astfel ne iubim din corp `n corp,<br />

Din ceea ce am fost `n ceea ce suntem.<br />

*<br />

C\ te-am visat, prin vis erai pierdut\,<br />

Un nimic fosforescent.<br />

Prea mult buzele mele l-au rostit.<br />

Acum `i spun c\ t\cerea `i d\ via]\.<br />

Toate lucrurile vor fi nori<br />

Ce [i-au `nchipuit c\ sunt corp.<br />

4 ianuarie 2007<br />

M\ aflu singur `n comun sfâr[it,<br />

Nu se aude decât mirajul infinitului<br />

Ce-mi sufl\ peste chip.<br />

Zile tocmite cu cerul se desfat\<br />

Ca limbile moarte nepovestite de nori.<br />

M\ aflu ca un cerc vr\jit<br />

~nconjurând p\mântul.<br />

M\ spun `n vis, trec prin zicerea umbrelor.<br />

Focul mi-e hran\ pân\ când<br />

Oasele scrumite ale tuturor oamenilor<br />

Renasc din m\duva mea<br />

Pe un p\mânt de regi.<br />

*<br />

Spune-mi c\ am `nviat<br />

Mai `nainte de a fi c\zut `n moarte,<br />

Tu, Doamne ce e[ti fericirea lacrimei<br />

{i bucuria celui ce sus]ine cerul<br />

Cu gemetele lumilor disp\rute<br />

Pentru a se face har.<br />

Vecine trompete de `ngeri<br />

{i flaute `naripate<br />

Vestesc un con]inut<br />

De Cantic devorator de zborul abisului<br />

Tandru cu cel pustiit.<br />

5 ianuarie 2007<br />

Cuvântul se a[eaz\ pe ornamente<br />

Cu ve[ti de copii,<br />

Adulmec\ cerul cu vocale, silabe,<br />

Viziuni mai vechi decât cerul,<br />

Miracol e carnea când se `ntoarce<br />

C\tre privirea celui ce o iube[te<br />

Recreat\ `n semne sacre,<br />

~n cuvinte rostite chiar nerostite.<br />

*<br />

Lumina zilei geme vinovat\<br />

Peste chipul ce a tr\it pe culmea<br />

Dus\ la vale.<br />

Câte stânci s-au rostogolit `n pr\pastie,<br />

Au acoperit drumul<br />

De la o ve[nicie la alta!<br />

Nimeni nu are timp s\-[i aduc\ aminte<br />

De c\derea lor `n care oameni<br />

{i fort\re]e au `ncetat s\ fie.<br />

Chiar dac\ azi p\mântul e leag\n<br />

Unui sfâr[it geam\n.


Erau peisajul [i atmosfera unui<br />

Pa[te de la noi, c\zut<br />

`nt`mpl\tor ceva mai t`rziu,<br />

spre sf`r[itul lui aprilie.<br />

TROPICE SURÂZ|TOARE<br />

Î<br />

N }|RILE CATOLICE, Pa[tele a<br />

fost dintotdeuna o s\rb\toare mai<br />

important\ decât Cr\ciunul: dac\<br />

acesta din urm\ celebreaz\ o na[tere,<br />

deci o virtualitate – na[terea celui<br />

promis secole la r`nd, dar despre<br />

care nu se [tia `nc\ nimic – s\rb\toarea<br />

prim\verii marcheaz\ o `nviere,<br />

adic\ un miracol. Na[terea este la<br />

r`ndul ei un miracol, dar un miracol<br />

petrecut de miliarde de ori; cel al `nvierii `nseamn\<br />

`ns\ eveniment fondator, `nceput de istorie. S\rb\torirea<br />

intens\ [i emo]ional\ a Pa[telui s-a instaurat<br />

`n toate ]\rile cre[tine ale Europei.<br />

Dar `n Brazilia? Dar `n America de Sud? Dac\<br />

lu\m `n serios statisticile, aproape 85% din popula]ie<br />

ar fi aici catolic\, ba chiar catolic-practicant\.<br />

Ateismul [i agnosticismul par s\ fie, tot dup\<br />

statistici, ca [i absente. {i totu[i, atmosfera pascal\<br />

`n sens european a lipsit `n Brazilia lui martie 2008<br />

aproape cu totul, de[i clima ar fi trebuit s\ ajute<br />

la producerea iluziei: o atmosfer\ ca la `nceputul<br />

verii europene, ploi dese [i c\ldu]e urmate de cer<br />

senin intens, mare de flori `n copaci [i pe p\mânt,<br />

parfum discret `n aer. Erau peisajul [i atmosfera<br />

unui Pa[te de la noi, c\zut `nt`mpl\tor ceva mai<br />

t`rziu, spre sf`r[itul lui aprilie. ~n Brazilia nu era<br />

nici pe departe prim\var\, ci doar un fel de toamn\<br />

luminoas\, `nsorit\ [i `nflorit\ la maximum. Pe c`t<br />

de intens tr\iesc brazilienii Cr\ciunul, la peste<br />

treizeci de grade Celsius, `n profuziune vegetal\,<br />

pe c`t de atent `[i construiesc ei, cu mijloace locale,<br />

simbolurile iernii [i ale s\rb\torii (de la z\pad\<br />

artificial\ [i Mo[ Cr\ciun la milioane de brazi<br />

`mpodobi]i), pe at`t de inexplicabil `ntorc ei spatele<br />

Europei `n momentul festivit\]ii pascale. La Pa[te,<br />

ei nu mai sunt fiii dep\rta]i ai Vechiului Continent,<br />

ci oameni ai Lumii Noi, ai unei lumi construite<br />

dup\ alt\ m\sur\. La Pa[te, ei nu tr\iesc ~nvierea<br />

[i minunea `nceputului, ci tr\iesc aproape exclusiv<br />

Patimile M`ntuitorului; nu celebreaz\ `nnoirea<br />

lumii, ci se apleac\, obsesiv, asupra chinurilor<br />

cristice din S\pt\m`na Mare, ref\c`nd cu fervoare,<br />

la nesf`r[it, Via Crucis. Exist\, f\r\ `ndoial\, [i o<br />

festivitate de tip european, cu liturghii solemne de<br />

duminic\, oameni elegan]i merg`nd la slujb\, biserici<br />

`mpodobite cu mii de flori; dar ea atinge doar infima<br />

p\tur\ suprapus\ din marile ora[e. Pentru c\, `n<br />

Brazilia profund\, lucrurile se petrec cu totul altfel.<br />

Acolo suferin]a face parte din cotidian [i de<br />

aceea s\rb\toarea Pa[telui cap\t\ propor]ii de<br />

spectacol s`ngeros. Exist\ sute de comunit\]i citadine<br />

[i rurale unde etapele drumului crucii sunt ref\cute<br />

`n Vinerea Mare scrupulos, cu aten]ie special\<br />

acordat\ chinului fizic, durerii [i exasper\rii.<br />

Particip\ mii de oameni – de cele mai multe ori<br />

`ntr-o t\cere morm`ntal\: actorii improviza]i,<br />

interpre]i ai principalelor personaje din tragedia<br />

judec\rii [i r\stignirii lui Isus, sunt oameni notabili<br />

ai satului ori cartierului, cet\]eni proeminen]i sau<br />

persoane cu talent dramatic recunoscut; mul]imea<br />

locuitorilor ]ine s\ participe la spectacolul improvizat<br />

m\car ca simpli anonimi, dar ca anonimi ce tr\iesc<br />

cu tot sufletul nara]iunea evanghelic\; grani]a dintre<br />

participan]ii la acest auto religios [i publicul<br />

aflat de o parte [i de alta a drumului pe care Isus,<br />

cu crucea `n spate, este t`r`t sub lovituri, se [terge<br />

cur`nd: b\rba]ii, femeile [i copiii de pe margine nu<br />

mai [tiu dac\ se afl\ acolo ca spectatori ori ca actori.<br />

Dup\ ore de peregrinare chinuitoare, cortegiul<br />

Pa[te<br />

brazilian<br />

ajunge la locul R\stignirii: e situat de obicei pe o<br />

`n\l]ime, `n fa]a unui zid ruinat. Crucificarea expune<br />

toate suferin]ele fizice posibile [i cap\t\ uneori<br />

accente at`t de autentice, `nc`t filme artistice pe<br />

aceea[i tem\ (precum cel al lui Pasollini din<br />

urm\ cu c`teva decenii) par ast\zi mai degrab\<br />

edulcorate `n compara]ie cu spectacolul live ce are<br />

loc `n sute de localit\]i braziliene. ~n unele ]\ri<br />

(slav\ Domnului c\ Brazilia nu e dintre ele), bietul<br />

interpret al lui Isus e biciuit de-a binelea, s`ngele<br />

care curge e s`nge adev\rat, ba uneori se procedeaz\<br />

chiar [i la un fel de crucific\ri veritabile. ~n America<br />

de Sud asemenea excese nu exist\; `ns\ o parte din<br />

suferin]a Calvarului este aici voluntar [i con[tient<br />

asumat\ de mari mase de oameni, tocmai pentru<br />

c\ suferin]a continu\ s\ fie teribil de prezent\ `n<br />

aceast\ margine a lumii. Pa[tele, ca eveniment al<br />

calendarului, se concentreaz\ `n Vinerea Mare.<br />

Dup\ ce trece printr-o asemenea traum\, popula]iei<br />

locale nu-i mai r\m`ne destul\ energie pentru a<br />

celebra cu prea mult fast s\rb\toarea de duminic\.<br />

Hybris-ul a ac]ionat `ntr-adev\r r\scolitor. Asist`nd<br />

la spectacolele populare din S\pt\m`na Mare<br />

`nscenate `n America de Sud, `ncepi s\ `n]elegi<br />

ce va fi `nsemnat tragedia greac\, reprezentat\ `n<br />

secolul V `nainte de Cristos, care era starea de spirit<br />

a spectatorului atenian pus s\ urm\reasc\ `nt`mpl\rile<br />

zeilor [i ale eroilor, cu nefericirile c\rora se identifica<br />

integral.<br />

A doua zi de Pa[te, `n Brazilia se lucreaz\ dup\<br />

program normal, ca `ntr-o zi obi[nuit\. {colile<br />

`[i reiau cursurile f\r\ s\ fi beneficiat de vreo<br />

vacan]\. S-ar zice c\ emo]iile intense i-au obosit<br />

`n asemenea m\sur\ pe credincio[i, `nc`t ei reintr\<br />

aproape cu pl\cere `n rutina cotidian\. <br />

FF oooto:: IIonn CCCUU CCCU<br />

l i t e r a t u r \<br />

Ob`r[iile mele-s<br />

`ntr-un flutur...<br />

Obîr[iile mele-s într-un flutur,<br />

M\ trag din pîlcuri de ciuperci c-otrav\,<br />

Îns\ nurlii; izvoare-mi duc pe tav\<br />

Dulci genealogii ce-n începuturi<br />

Raiul îl au, cu [erpi[ori [i-arhangheli,<br />

{i-un pom stufos cu mere cît încape,<br />

Bost\n\rii, r\zoare de sparanghel,<br />

Legume somnoroase dînd din pleoape,<br />

M\rar pustiu pîn\-l atingi cu sînii,<br />

Fîntîn\ grea de rou\ cînd te-apleci<br />

Cu genele s\-i mîngîi ape reci,<br />

C\tre amurg, la spartul s\pt\mînii.<br />

C\ci ne-mpletim iubirea printre steve,<br />

Privi]i de-un Dumnezeu f\r\delege<br />

Ce spaima,-n bun\tatea-i, ne-n]elege...<br />

<br />

Fototeca<br />

României literare<br />

Radu Cosa[u, Constantin }oiu – 1992<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 9


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

10<br />

l i t e r a t u r \<br />

ULTIMUL CITITOR<br />

în limba român\...<br />

Lui Gheorghe Grigurcu<br />

PRIN SECOLUL 33 (XXXIII – cu cifre<br />

romane...), în Republica Moldova, sau,<br />

posibil, în România, ba chiar, nu este<br />

exclus, în România Mare-bis – nimeni<br />

nu poate [ti ce [i cum se va întâmpla<br />

pân\ atunci în – h\t! – hatul secolului<br />

33, încât urma[ii no[tri se pot trezi chiar<br />

cu toate teritoriile întregite în cadrul<br />

Europei Unite cu Statele Unite ale<br />

Americii sau chiar cu cele dou\ Americi,<br />

de sud [i de nord, plus Cuba, Triunghiul<br />

Bermudelor, – ca s\ nu excludem din calcul Eurasia<br />

[i China, în special, – astfel c\ nu sunt în zadar pledoariile<br />

noastre prezente pentru un dimpreun\-a-fi...<br />

Dar s-ar p\rea c\ o luar\m pe pârtia unui alt subiect,<br />

dramatic, stringent non-stop, dar totu[i – altul, fa]\<br />

de inten]ia ini]ial\ a nara]iunii prezente, în desf\[urare<br />

sub ochii domniilor voastre... Numai c\ nu se poate<br />

desf\[ura sub ochii dumneavoastr\, dac\, asemeni<br />

personajului care iat\-iat\ apare peste câteva rânduri de<br />

text – în text, sunte]i de asemenea din secolul 33... De<br />

ce nu se poate?... Pentru c\ problema, ecua]ia e urm\toarea:<br />

în acel secol 33, în ]\rile, uniunile sau comunit\]ile pe<br />

care încerc s\ le presupun, s\ le conturez, tr\ia – aten]ie!<br />

– un cititor în limba român\. Ceilal]i, concet\]eni sau<br />

con-continentali, con-intercontinentali-interplanetari<br />

etc. (deja în lume ap\ruser\ multe no]iuni noi, în<br />

dependen]\ de modelele, modula]iile [i tribula]iile<br />

politice, statale, etnice [.a.m.d.); a[adar, ceilal]i îl<br />

considerau pe acest unic cititor din Moldova, România<br />

sau... (vezi textul de mai sus) un pic cam ie[it de pe fix.<br />

Dar, m\ gr\besc s\-i dau dreptate cititorului, – nu era<br />

a[a, ie[it-s\rit: pur [i simplu, omul era extrem de<br />

legat de lectur\, ca într-un basm foarte vechi, de prin<br />

secolele 27-29, poate, când, cic\, mai citeau înc\<br />

pân\ [i fata babei [i fata mo[neagului, [i F\t-Frumos [i<br />

Ileana Cosânzeana, Me[terul Manole [i Ana, pre[edintele<br />

]\rii [i unii politicieni etcetera. A[adar, era un ins de<br />

mod\ veche, antic\, s-ar putea spune, homerian\, chiar<br />

<strong>In</strong>egalabilul<br />

Marin Mincu<br />

ÎN REVISTA Cafeneaua literar\ nr. 3/ 2008, Virgil<br />

Diaconu relateaz\, p\truns de importan]a momentului,<br />

o întâlnire a lui Marin Mincu cu studen]ii de la<br />

Universitatea Pite[ti, prilejuit\ de lansarea volumului<br />

s\u O panoram\ critic\ a poeziei române[ti din<br />

secolul al dou\zecilea.<br />

C\lin Vlasie, care figureaz\ în antologie la sec]iunea<br />

Textuali[ti. Postmoderni, a prezentat – conform relat\rii<br />

lui Virgil Diaconu – în termeni entuzia[ti antologia,<br />

considerând-o complet\, întrucât „acord\ aten]ie<br />

textualismului“ (nu neap\rat lui C\lin Vlasie). Dup\<br />

opinia (dezinteresat\) a lui C\lin Vlasie, „azi nici nu se<br />

poate imagina o enciclopedie a poeziei române[ti f\r\<br />

textualism“.<br />

Acela[i C\lin Vlasie salut\ faptul c\ antologia<br />

(enciclopedia, panorama) începe cu Macedonski „pentru<br />

c\ el este deschiz\torul poeziei moderne, nu Eminescu“.<br />

Nu conteaz\ faptul c\ o antologie a poeziei române[ti<br />

din secolul dou\zeci nu avea cum s\ înceap\ cu Eminescu<br />

(care, potrivit unor surse demne de încredere, a tr\it<br />

în secolul nou\sprezece). Important este c\ Marin Mincu<br />

nu a optat pentru Eminescu.<br />

„{tim – explic\ Virgil Diaconu – c\ pentru C\lin<br />

dac\, din cauza orbirii, Homer nu putea nici s\ scrie,<br />

nici s\ citeasc\.<br />

Îns\ româna[ul nostru citea! Se înc\p\]âna s\ citeasc\.<br />

Acolo, în peste 12 secole de aici înainte! Nu, nu s-ar<br />

fi putut spune c\ are atingere cu ie[itul de pe fix – liceul<br />

l-a terminat aproape cu eminen]\, a participat la olimpiada<br />

interna]ional\ a elevilor cititori (înc\), unde, din vreo<br />

50 de state, se g\sir\ doar vreo 21 de concuren]i. Mergea<br />

bine [i la Universitate, îns\ de acolo, prin anul trei, fu<br />

exmatriculat: un coleg de c\min l-a turnat c\, nop]ile,<br />

cite[te sub plapum\ la lumina unei lanterne!<br />

Dar, în fine, chiar [i cu studii universitare incomplete,<br />

s-a descurcat. {i-a procurat un avion supersonic,<br />

astfel c\, dac\ ai casei îl cic\lesc c\ cite[te [i cite[te [i<br />

tot cite[te, lectorul acesta ciudat zboar\ aiurea, într-un<br />

loc numai de el [tiut, unde se mai poate citi în relativ\<br />

lini[te. Oricum, familia o poate între]ine din citit –<br />

din reclam\ de genul: „Vizita]i Chi[in\ul! Printre alte<br />

curiozit\]i, v\ ve]i întâlni cu omul care mai cite[te!<br />

Întâlnirea – cu bilete pl\tite“.<br />

În mare, totul e ca la oamenii obi[nui]i. Numai c\,<br />

– m\ rog, – chestia asta cu cititul... îl deosebea. Îl...<br />

retro-particulariza. Radical. De ceilal]i. Asta e: îi pl\cea<br />

s\ citeasc\. {i nu, colea, o or\-dou\ pe an, sau, hai s\<br />

zicem, pe lun\, ci – devora carte dup\ carte. Minu]ios,<br />

atent, f\r\ grab\ citea.<br />

Când cineva se plângea c\ el stric\ aspectul general<br />

al societ\]ii, autorit\]ile constatau, oarecum ab\tute:<br />

„Ar putea fi [i mai r\u... L\sa]i-l în pace...“ {i de ce<br />

n-ar fi fost l\sat? În pace. Nu bârfea pe nimeni, nu turna<br />

la CNSAS; când era chemat la [coal\, c\, m\ rog,<br />

unul din cei cincisprezece copii ai s\i a comis cine<br />

[tie ce abatere de la regulament, – se ducea. Frecventa<br />

adun\rile p\rinte[ti. La 1 martie, le d\ruia m\r]i[oare<br />

alor casei, la 8 – flori so]iei. Pe 1 decembrie se<br />

prindea în hora unirii pe podul de peste Prut care,<br />

spre fericirea noastr\, nu devenise apa sâmbetei.<br />

Ei, dar asta e (buba), – devora, rând pe rând, c\r]i<br />

din bibliotecile ce mai r\m\seser\ pe ici-colea în<br />

ora[. Ni[te... r\m\[i]e, bibliotecile... Nimeni-]ipenie în<br />

ele, ci doar gardianul. Nici vorb\ de director, bibliografi,<br />

bibliotecari – nimeni, ci doar gardianul.<br />

I se mai imput\ c\ nimeni nu mai în]elege ce fel<br />

de c\r]i cite[te el. „Române[ti“, le spune calm. „P\i [i<br />

noi suntem români, de ce nu în]elegem?“ Ce s\ le<br />

r\spund\?... {i el – cite[te române[te, înc\; precum [i<br />

ceilal]i cona]ionali ai s\i, vorbe[te o alt\ limb\. Esperanto,<br />

se pare, sau, poate, înc\ englez\... Nu e frivol a presupune<br />

– [i chinez\... Sau – hindi... Astfel c\, repet, în române[te<br />

Vlasie, Eminescu nu este nici cel pu]in un poet<br />

minor: «Eminescu este idiotul na]ional» – declar\ el<br />

într-un interviu cu Daniel Corbu în revista Feed back<br />

nr. 2/ 2005.“ Nu [tiam chiar to]i c\ pentru C\lin<br />

Vlasie Eminescu este idiotul na]ional. De acum înainte<br />

îns\ vom [ti. {i vom [ti, implicit, [i cine este idiotul<br />

jude]ean.<br />

Alte fraze r\sun\toare notate de Virgil Diaconu:<br />

„Aceast\ carte este o biblie a poeziei române[ti din<br />

secolul al XX-lea. În str\in\tate ar produce senza]ie,<br />

pentru c\ poezia româneasc\ este cu mult peste<br />

poezia str\in\ – francez\, german\, italian\, american\.“;<br />

„Peste antologia lui Mincu nu se poate trece. Ea este sinteza<br />

unei epoci spirituale. Putem uita tot ce a f\cut Mincu,<br />

dar aceast\ antologie nu o putem uita. Nici Manolescu,<br />

nici Simion nu puteau face o antologie ca asta.“<br />

Câteva comentarii:<br />

Ni se aduce la cuno[tin]\ c\ antologia-enciclopediapanorama<br />

este de fapt o biblie... S\ sper\m c\ aceast\<br />

calificare reprezint\ ultima ad\ugire la fi[a ei de identitate.<br />

În str\in\tate, antologia-enciclopedia-panoramabiblia<br />

ar produce senza]ie... Bineîn]eles. Pe str\zile<br />

Parisului simpatizan]ii poeziei lui Macedonski ar s\rb\tori<br />

în delir victoria repurtat\ împotriva celor ce au r\mas<br />

fanii poeziei lui Eminescu. Iar la Londra mii de tineri<br />

ar saluta, cu focuri de artificii [i petarde, prezen]a lui<br />

C\lin Vlasie în sec]iunea Textuali[ti. Postmoderni.<br />

Poezia româneasc\ este cu mult peste poezia str\in\<br />

– francez\, german\, italian\, american\... Reiese din<br />

aceast\ apreciere c\, în timpul s\u liber, C\lin Vlasie<br />

a citit toat\ poezia francez\, toat\ poezia german\, toat\<br />

poezia italian\ [i toat\ poezia american\. Trebuie s\-i<br />

corect\m îns\ entuziasmul anun]ându-l c\ poezia albanez\<br />

este cu mult peste poezia româneasc\ [i c\ poezia bulgar\<br />

este cu mult peste poezia albanez\.<br />

Peste antologia lui Marin Mincu nu se poate trece...<br />

Sigur c\ nu se trece. Cine ar avea curaj?<br />

Cum se vede<br />

literatura român\<br />

din perspectiva<br />

secolului 33...<br />

cite[te numai el, pe când ceilal]i 11 milioane de cona]ionali<br />

– atâ]ia mai erau potrivit ultimului recens\mânt, din<br />

anul 3233... – nu.<br />

Cite[te, cite[te, cite[te, apoi strânge cu acurate]e<br />

volumele r\v\[ite, le a[eaz\ frumu[el în raft – Doamne,<br />

– raft! – ce arhaism! Papur\ Vod\, nu altceva! Dup\<br />

care se întinde în pat [i viseaz\ cu ochii miji]i.<br />

Cuprins de euforie. Bine c\ a strâns c\r]ile de pe du[umele<br />

– s\ nu se împiedice de ele vreun gâgâlici din familie,<br />

unul din mai recen]ii veni]i pe lume. {i pe lun\, s-ar<br />

putea spune. Pentru c\, în familie, ei to]i, p\rin]i [i copii,<br />

[i-au f\cut un scop din a aduna o sum\ necesar\<br />

pentru a pl\ti 17 locuri – racheta ful – pentru o excursie<br />

în lun\. Astfel c\, pe de o parte, ai casei se str\duie s\<br />

nu-i prea arate iritarea lor, când îl v\d c\ cite[te sau<br />

vin turi[ti de aiurea, îmbulzindu-se în casa lor, s\<br />

vad\ cum t\ticul e absorbit de lectur\. V\ spuneam doar<br />

chestia aia cu reclama: „Vizita]i Chi[in\ul! Ve]i vedea<br />

un român care cite[te! Vederea – cu bilet de intrare“.<br />

Numai c\ nu a fost s\ ajung\ [i el în lun\... Din<br />

cel mai banal motiv: pur [i simplu, s-a pr\p\dit...<br />

A început s\ vad\ prost cu un ochi. Apoi cu cel\lalt.<br />

So]ia îi zice, hai în vizit\ la oculist. Iar acesta, doctorul,<br />

era chiar unul din rudele lor îndep\rtate. S-au salutat,<br />

apoi a luat loc în fotoliu, oculistul a pus o lumin\,<br />

alta, a luat microscopul, oglinzi, lup\ [i altele, s-a por\it<br />

mult cu ruda sa important\, cititorul nostru, mândria<br />

noastr\ etnic\ din secolul 33, îns\ dup\ o or\ de studiu,<br />

cercetare, diagnosticare suspin\ adânc, poate c\ chiar<br />

dureros, spunând doar atât: „Nu mai e nimic de f\cut...“<br />

Auzind astea, cititorul – ba]! – o d\ în infarct! {i chiar<br />

moare...<br />

El se temea nespus de tare de oculi[ti. C\-i vor spune<br />

odat\ c\ nu-i mai pot reîntoarce vedere. Deci, c\ nu<br />

va mai putea citi. Precum i se [i întâmplase în fotoliul<br />

rudei sale îndep\rtate. (Poate c\ chiar de pe alt\ planet\...)<br />

Da, se temea de oculi[ti.<br />

Dar cine nu se teme de ei. Da, da, chiar mai mult<br />

decât de stomatologi se tem! Pentru c\ nu este echivalent\<br />

scoaterea unui dinte cu scoaterea unui o...!!!...chi!!!<br />

Leo BUTNARU<br />

P.S. Bineîn]eles, ave]i dreptate în ceea ce v\ gândi]i:<br />

într-adev\r, pe piatra sa de mormânt fu scris, simplu:<br />

„Ultimul cititor în limba român\“.<br />

Vizitarea mormântului era [i ea pe baz\ de bilete.<br />

Astfel c\ familia r\mas\ în urma sa nu o ducea deloc r\u...<br />

Putem uita tot ce a f\cut Mincu, dar aceast\ antologie<br />

nu o putem uita... Problema este c\ nu putem uita tot<br />

ce a f\cut Mincu.<br />

Nici Manolescu, nici Simion nu puteau face o antologie<br />

ca asta... Este adev\rat, Marin Mincu nu poate fi egalat.<br />

De altfel, printr-o coinciden]\, [i Marin Mincu are<br />

despre sine p\reri favorabile. Reproducem în continuare<br />

– de data aceasta f\r\ s\ mai coment\m – extrase din<br />

declara]iile sale, a[a cum le-a consemnat Virgil Diaconu.<br />

Iar dac\ unele dintre ele ne fac s\ izbucnim în râs,<br />

vina nu este a lui Marin Mincu, ci a noastr\, pentru c\<br />

nu avem sim]ul m\re]iei:<br />

„Poate c\ în bibliografia obligatorie a studen]ilor<br />

de la Litere profesorii Universit\]ii pite[tene vor introduce<br />

[i c\r]ile mele.“;<br />

„Nu s-a spus c\ sunt scriitor bilingv.“;<br />

„Sunt primul produs al culturii române[ti calificat<br />

în Occident.“;<br />

„În receptarea critic\ româneasc\ a poeziei sunt trei<br />

mari etape. Prima este aceea a lui Titu Maiorescu. [...]<br />

A doua faz\ de receptare critic\ a poeziei este<br />

Istoria... lui G. C\linescu. [...] A treia etap\ critic\<br />

este Panorama... aceasta.“;<br />

„Cartea cuprinde 94 de poe]i. Cine nu este aici nu<br />

este important.“;<br />

„Singurul critic român e Manolescu. Dar faptul c\<br />

i-am criticat metoda m-a costat absen]a din Istoria... lui.<br />

S\-i spui lui Niki (c\tre C\lin Vlasie, care urmeaz\ s\<br />

editeze Istoria... lui Manolescu) c\ limbajul lui critic<br />

a r\mas la fel de urechist.“<br />

Problema e dac\ are sau nu ureche muzical\. Pe<br />

de alt\ parte, r\mâne o enigm\ de unde [tie Marin Mincu<br />

c\ este absent într-o istorie aflat\ înc\ în lucru.<br />

În ceea ce ne prive[te, îl asigur\m c\ este prezent<br />

într-o istorie a umorului involuntar românesc la care<br />

lucr\m în momentul de fa]\.<br />

Alex. {TEF|NESCU


Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bun\ tradi]ie a marii proze<br />

ob]inute prin acumularea [i filtrarea de mici istorii, biografii,<br />

destine umane. Aceast\ filia]ie se vede mai clar în Sonata<br />

pentru acordeon, cronica unei familii [i a unui mediu proletar.<br />

Flac\ra<br />

Ro[ie<br />

Radu Aldulescu, SSonnata ppenntrru aacorrdeonn,<br />

edi]ia a II-a, Editura Cartea Româneasc\,<br />

Bucure[ti, 2008, 384 p.<br />

A<br />

EXISTAT, în primii ani<br />

postrevolu]ionari, un interval gol al<br />

recept\rii critice profesioniste [i<br />

sistematice. Între momentul retragerii<br />

din oficiul de cronicari a ultimilor<br />

„mohicani“ din genera]ia ’60 (1991-<br />

1993) [i cel al apari]iei unei noi<br />

promo]ii de comentatori (1997-2000)<br />

se observ\ un no man’s land care<br />

s-ar fi cuvenit gestionat de c\tre<br />

„optzeci[ti“ [i „nou\zeci[ti“. Dac\ ace[tia n-ar fi avut<br />

alte preocupa]iuni, de bun\ seam\ mai importante...<br />

Era în fond miza lor s\ urm\reasc\ o literatur\, în<br />

sfâr[it, sc\pat\ din chingile cenzurii [i care începuse<br />

deja s\ produc\ proz\ [i poezie pe stoc. {i aceasta<br />

fiindc\, în pofida ignoran]ilor [i cârtitorilor care „nu<br />

în]eleg“ rostul [i rolul criticii, operele lirice [i prozastice<br />

nu pot respira f\r\ ea. În acei ani romantici ai exploziei<br />

de tip\rituri, scriitorii cu adev\rat buni s-au pierdut<br />

în plutonul miilor de veleitari – un fel de amestec<br />

inform, de past\ din care criticii de meserie ar fi trebuit<br />

s\-i extrag\.<br />

Este [i cazul lui Radu Aldulescu, autor care nu<br />

a reu[it s\ debuteze editorial înainte de Revolu]ie,<br />

iar când a f\cut-o, în 1993, n-a prea mai avut pe cine<br />

s\ impresioneze. N-a prea mai fost cine s\-l citeasc\<br />

[i s\-l analizeze, de[i prozatorul primise Premiul<br />

Uniunii Scriitorilor pentru un prim [i splendid roman:<br />

Sonata pentru acordeon. Deficitul de imagine al acestui<br />

romancier pursânge (nici mai mult, dar nici mai pu]in<br />

decât atât) este cu siguran]\ remediabil, dar el a avut<br />

drept cauze caren]ele ori dezinteresul criticilor,<br />

nicidecum hibe ale c\r]ilor sale. Solide la propriu<br />

[i la figurat, dense [i totodat\ trepidante, cinematografice<br />

în sensul bun al termenului, scrise cu o veritabil\ art\<br />

compozi]ional\ [i stilistic\, aceste romane de sute de<br />

pagini publicate, în ultimii cincisprezece ani, î[i<br />

a[teapt\ înc\ lectorii. <strong>In</strong>clusiv pe cei ce se prezint\<br />

drept critici literari [i care afirm\ – sancta simplicitas!<br />

– c\ n-au citit nimic de Radu Aldulescu.<br />

Gurile rele, de serviciile c\rora niciodat\ nu ne<br />

putem lipsi, i-au [i lipit scriitorului „nou\zecist“ o<br />

etichet\: un autor cu vân\, dar scriind numai din talent<br />

[i din „redarea“ numeroaselor experien]e de via]\<br />

prin care a trecut. Un prozator f\r\ cultur\, f\r\ cap<br />

teoretic, f\r\ manier\, care boxeaz\ la nesfâr[it între<br />

corzile romanelor sale, fug\rindu-[i dintr-un col] în<br />

altul personajele. Nu g\sim la el pic de intertextualitate,<br />

de[i biografism ar fi: [i înc\ din abunden]\. Mi se par<br />

realmente amuzante astfel de obiec]ii, din seria celor<br />

care i-au fost aduse, în alt\ epoc\ literar\, [i lui Marin<br />

Preda (cum poate s\ înjure de mam\ un asistent la<br />

Filozofie, fie el [i „cel mai iubit dintre p\mânteni“?).<br />

Fiindc\ se confund\, din candoare sau în mod voit,<br />

eul creator cu eul biografic; [i romanul realist-obiectiv,<br />

cu cel postmodern, autoreferen]ial [i metatextual<br />

(„doricul“ cu „corinticul“, în termenii lui Nicolae<br />

Manolescu).<br />

Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bun\ tradi]ie<br />

a marii proze ob]inute prin acumularea [i filtrarea de<br />

mici istorii, biografii, destine umane. Aceast\ filia]ie<br />

se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica<br />

unei familii [i a unui mediu proletar f\cut\ prin<br />

juxtapunere [i compactare epic\. În Amantul Coliv\resei,<br />

ca [i în Istoria eroilor dintr-un ]inut de verdea]\ [i<br />

r\coare, perspectiva se l\rge[te treptat, în spa]iu [i<br />

în timp, prin cercuri concentrice având în centrul<br />

configurator un personaj-cheie. Utilizând cu dexteritate<br />

[i în mod creativ stilul indirect liber [i pe cel direct<br />

legat, alternând persoanele gramaticale [i înf\]i[ând<br />

„eroii“ din exterior sau dinl\untrul lor, autorul face<br />

s\ creasc\ volumul [i complexitatea unor fic]iuni<br />

sprijinite pe câte o ax\ narativ\ [i caracterologic\.<br />

Ponderea faptelor, structura obiectiv\ a lumii epice<br />

sunt, a[adar, marcate [i influen]ate de psihologia,<br />

morala [i comportamentul unui subiect, precum în<br />

romanul „ionic“ (de[i f\r\ extrema solipsist\ de acolo).<br />

În Istoria eroilor..., subiectul, în aceast\ accep]iune,<br />

este un scriitor, Aurel Golea, iar subiectele subiectului,<br />

ca s\ zic a[a, sunt existen]ele altora [i via]a sa.<br />

În Sonata pentru acordeon, perspectiva fluctueaz\,<br />

fiind „ocupat\“, succesiv, de o pluralitate de euri care<br />

vor s\ se manifeste [i s\ se exprime. Fra]ii vitregi<br />

Marian [i Gelu Dei apar în scene în care se pune<br />

reflectorul pe ei, un observator atent, scormonitor<br />

f\când naveta [i intermediind la nesfâr[it între noi [i<br />

personaje. De regul\, acestea se individualizeaz\ [i<br />

devin pregnante prin vorbele, tonul, gestica, mimica,<br />

faptele [i înjur\turile colorate, captate vizual [i auditiv,<br />

ca în proza comportamentist\. Apar îns\ [i infiltr\ri<br />

în interiorul con[tiin]ei lor, flash-uri ce lumineaz\<br />

deodat\ gânduri profunde, lacunar exprimate,<br />

sentimente înc\ ascunse, obsesii care îi macin\ pe<br />

sub aparen]a de b\ie]i duri, de Ferentari. Vezi, pare<br />

c\ ne avertizeaz\ prozatorul, folosindu-se cu subtilitate<br />

de ubicuit\]ile ori altern\rile naratoriale; gânde[tete<br />

numai, înt\re[te el, vorbind atât cu lectorul relaxat,<br />

cât [i cu personajul istovit de „ocna de via]\“. Ai zice,<br />

revine vocea supracon[tiin]ei, c\utând aproxim\ri [i<br />

echival\ri cât mai adecvate pentru a exprima – în<br />

acest mod colocvial – ceea ce e atât de greu exprimabil:<br />

r\bdarea pe care protagonistul din edenul socialist<br />

[i-o pierde încetul cu încetul, speran]ele care îi<br />

lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picare[ti din proza lui<br />

Radu Aldulescu, care tot schimb\ locul pentru a<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

schimba odat\ „norocul“, nu apar în acest cadru.<br />

Cu excep]ia unui Pitic mare cartofor, pe care to]i îl<br />

caut\, dar nimeni (dintre mili]ieni, securi[ti, activi[ti)<br />

nu-l poate g\si, personajele sunt aici blocate,<br />

legate cu lan]uri de mediul lor familial [i profesional.<br />

Au venit [i s-au în[urubat aici, la cap\tul Bucure[tilor,<br />

angajându-se [i muncind pe brânci în vreun depou<br />

sau o fabric\. Ciocioana, mama fra]ilor Dei, cu un<br />

nume desprins parc\ dintr-un film neorealist<br />

italian, lucreaz\ toat\ ziua la band\, la Flac\ra Ro[ie,<br />

unde va munci apoi [i Nina, fiica sa, [i probabil<br />

urma[ele urma[elor ei... Marian, în iadul depoului<br />

s\u, aproape c\ nu se mai distinge din canalele<br />

„înnoroiate cu flegm\ de motorin\ amestecat\ cu ulei<br />

[i ap\“, fiind zilnic tocat de compresoarele locomotivelor<br />

electrice. {omerii nu au un program fix, dar presteaz\<br />

activit\]i alternative nu mai pu]in solicitante. Curvele<br />

(ca Mantiliza) preacurvesc. Sectoristul Piroteal\ vine<br />

regulat s\-[i ia tainul. Un boxer ca Gigi Bombonaru,<br />

cu cât repurteaz\ mai multe victorii, cu atât ia mai<br />

mul]i pumni în cap. Un co[ciugar bate suta de ani,<br />

tot încropind co[ciuge. La rândul s\u, cizmarul Gic\<br />

Dei, \l b\trân din familia ramificat\ sub ochii no[tri,<br />

îi ]ine practic pe to]i: mam\ [i so]ie, copii [i nepo]i.<br />

Romanul este în bun\ m\sur\ static, fiindc\ aceast\<br />

lume proletar\ e legat\ [i fixat\ de noua glie, a Statului.<br />

Casele vor fi demolate [i înlocuite de blocuri, cur]ile<br />

vor disp\rea, p\s\rile, purceii, mieii vor lua conturul<br />

fluid al viselor de oameni cu foamea-n gât, pierzând<br />

tot mai mult timp la cozi tot mai dese. Imobilismul<br />

mediului scanat [i radiografiat de romancier se datoreaz\<br />

îns\, dup\ cum vom vedea, nu numai ingineriei [i<br />

planific\rii sociale (cu clasa muncitoare, chipurile,<br />

în postur\ conduc\toare), ci [i unei repetitivit\]i<br />

biologice, la nivelul diferitelor genera]ii. Cu diferen]ele<br />

de rigoare, tot mai [terse pe m\sur\ ce romanul<br />

avanseaz\, copiii vor reitera gre[elile p\rin]ilor [i vor<br />

retr\i, când va veni vremea, dramele lor. Sistemul<br />

socio-economic, regimul politic [i, pe de alt\ parte,<br />

legile implacabile ale eredit\]ii îi vor aduce pe<br />

junii de azi exact în punctul de perspectiv\ [i de<br />

suferin]\ al tinerilor de ieri; [i b\trânilor de mâine.<br />

<strong>In</strong>terpretez în exces romanul? Marian Dei îl tr\ie[te,<br />

ca [i p\rin]ii lui, pe propria piele: „În toamn\ se<br />

mutaser\ din camera lor închiriat\, tot aici în cartier,<br />

la cap\tul dinspre Pia]a Ferentari al str\zii Trompetului.<br />

Nu erau Gelu [i Nina, iar el avea cinci ani; cizmarul<br />

care st\tea cu Mamaivana îi luase de un an [i ceva<br />

pe el [i pe mama, întâi în c\m\ru]a aia [i pe urm\<br />

aici; îi era tat\ de-acum [i oricum n-avea s\-[i afle<br />

altul vreodat\, [i i-a mai r\mas viu în memorie mirosul<br />

de istovire al acelor seri, când t\ticu [i mama aproape<br />

c\ picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele<br />

lor se estompau în pâlpâiala de vis a l\mpii cu gaz,<br />

ce au f\cut [i ce-ar mai fi de f\cut, saci de ciment [i<br />

suluri de carton [i c\r\mid\ de cump\rat, rate la<br />

mobil\ [i rate la îmbr\c\minte“ (p. 78). Dup\ treizeci<br />

de ani, spre finele romanului [i pe una dintre turnantele<br />

epuizante ale vie]ii sale în cerc, fostul copil [i exciclistul<br />

campion la juniori are exact acelea[i st\ri.<br />

Oboseal\, disperare, grea]\: „Nici pe el nu-l prea<br />

auzise plângându-se, de[i se întâmpla s\ amâne s\ se<br />

duc\ la veceu din pricin\ c\ are treab\ pân\ peste cap<br />

sau e prea murdar pe mâini pentru astfel de îndeletniciri,<br />

de[i avea un salariu mai mic cu aproape o mie de<br />

lei decât al ei. Doar c\-l vedea mai mereu ostenit în<br />

ultima vreme, mai spunea câteodat\ c\-l dor oasele<br />

de parc\ ar fi b\tut, [i când venea de la lucru adormea<br />

înainte s\ apuce s\ m\nânce. Ostenise[i, pesemne.<br />

Prea timpuriu, dac\ faci socoteala anilor pe degete.<br />

N-ai decât s-o duci a[a mult [i bine, s\ te la[i dus,<br />

a[a cum to]i se las\ du[i.“ (pp. 340-341)<br />

{i totu[i, ce se petrece, care sunt întâmpl\rile din<br />

acest roman-cronic\ al unui perimetru strâmt [i<br />

criogenizat? Se întâmpl\ multe. <br />

(va urma)<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 11


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

12<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

A<br />

RE DREPTATE din capul locului<br />

Sorin Lavric. Aîncerca s\ vorbe[ti<br />

azi, în România, despre legionari<br />

la un mod pe cît cu putin]\ obiectiv<br />

înseamn\ a-]i aprinde paie în cap.<br />

Cînd nu e de-a dreptul tabuizat\,<br />

tema e sortit\ unei trat\ri unilaterale,<br />

cu o puternic\, pîn\ la deturnare,<br />

tent\ afectiv\, cu o concluzie<br />

dinainte stabilit\, ilustrînd o pozi]ie<br />

politic\ sau alta : „Ori ne a[ez\m<br />

obstina]i în raza unor verdicte obtuze [i simplificatoare,<br />

ori alunec\m într-o simpatie frenetic\ [i nostalgic\, o<br />

simpatie care, m\rind nea[teptat propor]iile fenomenului,<br />

împrumut\ un ton elegiac de prohod istoric. În ambele<br />

situa]ii, distan]a optim\ în fa]a temei dezb\tute e<br />

ratat\. Perspectiva lipse[te, iar putin]a de a vorbi cu o<br />

minim\ adecvare despre fenomenul legionar piere“. Întratît<br />

de pasional\ e atmosfera ce înconjoar\ fenomenul<br />

istoric cu pricina, încît pîn\ [i plasarea cercet\torului<br />

într-un „spa]iu neutru“, al înregistr\rii evenimentelor,<br />

nu e scutit\ de suspiciunea unei tenden]iozit\]i mascate,<br />

a unui odios partizanat disimulat. {i totu[i nu putem<br />

trece cu vederea la nesfîr[it ori a eticheta rudimentar<br />

faptul c\ am avut a face cu o mi[care de mas\, care a<br />

cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care<br />

trei mai semnificative, dup\ aprecierea lui Mircea<br />

Vulc\nescu, con]inut\ în scrierea sa dedicat\ lui Nae<br />

Ionescu: „În mi[carea G\rzii de Fier au venit s\ fuzioneze,<br />

cu timpul, mai mult sau mai pu]in trainic, cel pu]in trei<br />

straturi diferite: grupul mic al conduc\torilor de la-nceput,<br />

provenit din extrema dreapt\ a mi[c\rii studen]e[ti, apoi<br />

grupul, mai mare, al micii burghezii încercate de concuren]a<br />

evreiasc\ [i-n sfîr[it grupul mai larg al muncitorimii<br />

atrase de tendin]ele sociale de stînga ale mi[c\rii. Acestor<br />

trei grupuri le-ar trebui ad\ugat [i grupul r\zle] al<br />

aristocra]ilor [i intelectualilor, nemul]umi]i de pozi]ia<br />

lor în societate, c\ut\tori ai unei noi a[ez\ri în cadrul<br />

na]iunii“. Fire[te, fiecare din aceste entit\]i [i-a conturat<br />

o figur\ distinct\, [i-a urm\rit obiectivele imanente în<br />

cuprinsul mi[c\rii, „sco]înd-o pe nesim]ite din f\ga[ul<br />

ei ini]ial [i îndemnînd-o, cu sau f\r\ voia conduc\torilor<br />

ei, spre orient\ri pe care ace[tia nu le b\nuiau la început“.<br />

Prezen]a unei serii de intelectuali de elit\ precum Mircea<br />

Eliade, Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulc\nescu,<br />

Radu Gyr, Aron Cotru[, Horia Stamatu, Mihail Polihroniade,<br />

Haig [i Ar[avir Acterian, Sextil Pu[cariu, Ion Barbu,<br />

P.P. Panaitescu, Drago[ Protopopescu, Ernest Bernea<br />

ca [i inspiratorul multora dintre ace[tia, Nae Ionescu,<br />

nu face decît s\ indice complexitatea fenomenului. S\<br />

fi fost to]i ace[tia ni[te primejdio[i fanatici, ni[te incurabili<br />

obseda]i, ni[te penibili r\t\ci]i? Empatia lor de dreapta<br />

s\ fi anulat meritele lor, s\-i fi compromis pentru totdeauna?<br />

E suficient s\ rostim sentin]e prefabricate, s\ azvîrlim<br />

anateme pe urmele propagandei comuniste care mixa în<br />

furoarea sa negativ\ adev\rul [i minciuna, binele [i r\ul,<br />

valoarea [i nonvaloarea, pentru a da na[tere la un produs<br />

de întrebuin]are obligatorie? Spre deosebire de<br />

fascism [i de nazism, legionarismul nu a avut un punct<br />

de plecare preponderent politic, ci unul spiritual,<br />

declarîndu-[i ]eluri educative, pe un fundal regenerator<br />

în raport cu politicianismul oneros, cu afacerismul<br />

parazitar al interbelicului. Iat\ cuvintele lui Noica: „Sînt<br />

oameni care, în judecata lor, au r\mas în urm\ cu anii:<br />

ei în]eleg legionarismul ca o mi[care politic\ sau chiar<br />

haiduceasc\, în loc s-o vad\ drept una spiritual\, adic\<br />

interiorizat\ [i n\zuind c\tre forme de via]\ cre[tin\. E<br />

adev\rat, pot fi [i dintre legionari unii care au r\mas la<br />

mentalitatea politic\ sau la cea haiduceasc\. Dar ei<br />

sînt întîrzia]ii mi[c\rii, sau atunci structural inap]i spre<br />

a progresa odat\ cu ea. De aceea, nu judeca]i mi[carea<br />

dup\ cei care nu stau decît la periferia ei, ci dup\ cei<br />

buni, care n\zuiesc s\ fie înc\ mai buni [i stau ca atare<br />

în inima ei. Dac\ ve]i spune: am v\zut un legionar f\cînd<br />

cutare ac]iune nevrednic\ – nu ve]i în]elege ce este de<br />

în]eles. Cînd îns\ ve]i vedea – [i-l ve]i vedea – un legionar<br />

care înc\ nu e mul]umit de sine, atunci ve]i fi v\zut ceva<br />

din Legiunea îns\[i“. Ne d\m seama de vulnerabilitatea<br />

actual\ a unor atari aser]iuni, care cu u[urin]\ pot fi<br />

abordate într-o cheie parodic\. {i totu[i nu exist\ deosebire<br />

între legionarismul incipient, dominat de Corneliu Zelea<br />

Codreanu, [i cel degenerat în violen]e vindicative, din<br />

NOICA<br />

între<br />

extreme<br />

Sorin Lavric, Noica [[i mmi[carrea llegionnarr\,<br />

Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2007, 316 pag.<br />

etapa Horia Sima, între membrii ideali[ti ai mi[c\rii, de<br />

la preo]ii [i înv\]\torii din mediul rural, de la muncitorii<br />

oropsi]i, de la periferiile marilor ora[e, la intelectualii<br />

de vîrf ai ]\rii [i indivizii încrîncena]i care s-au dedat<br />

la asasinate? Legionarul, precizeaz\ Sorin Lavric, a<br />

alc\tuit postura tragic\ a unor oameni ce au dorit cu<br />

ardoare s\ întrupeze un ideal religios, „mîntuirea neamului“,<br />

apelînd, regretabil, la instrumentele politicii. Psihologia<br />

sa mesianic\ a e[uat în fatala confuzie dintre mistic\ [i<br />

ac]iune, ducînd la anularea sim]ului ce separ\ ideologia<br />

de fapte. Plecînd de la principii nobile, c\m\[ile verzi<br />

au ajuns a fi o „întrupare a R\ului“, printr-o grav\ dereglare<br />

de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura<br />

viziunea etic-religioas\ cu ajutorul pîrghiilor vie]ii civile.<br />

Legionarul e un halucinat al ideii pîn\ la înc\lcarea<br />

limitelor admisibile de regulile competi]iei sociale, un<br />

vizionar derapat ce comaseaz\ obiectul contempla]iei<br />

cu realitatea: „Legionarul nu mai tr\ie[te printre oameni,<br />

ci tr\ie[te printre idei [i icoane sau, mai bine zis, s\vîr[e[te<br />

fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate,<br />

[i nu cînt\ririi rezultatului ac]iunii“. Orizontul spiritual,<br />

de o deschidere (iluzorie) f\r\ precedent, era seduc\tor.<br />

Mircea Eliade scria entuziasmat: „În nicio parte a lumii,<br />

ast\zi oamenii nu-[i propun un scop atît de pu]in lumesc,<br />

atît de spiritual. Numai în a[a-numitul Grup de la Oxford<br />

se mai sper\ ast\zi într-o salvare a Europei prin cre[tinism.<br />

Dar nici acolo nu s-a pomenit un jur\mînt atît de<br />

aspru, un jur\mînt aproape c\lug\resc“. Gazetarul Noica<br />

de la Buna Vestire [i de la Radio era aservit unei asemenea<br />

st\ri de spirit întrucît nu gîndea ideologic, ci tr\ia ideologic,<br />

î[i ideologiza via]a. Îl va fi atras [i aspectul ini]iaticritualic<br />

al manifest\rilor c\m\[ilor verzi, tr\s\tura lor<br />

de sumbru cavalerism, cu tent\ medieval\, ce dorea a<br />

respecta un „cod al onoarei“ pe care-l semnala [i Alexandru<br />

Paleologu (nicadorii [i decemvirii s-au predat benevol<br />

autorit\]ilor, dup\ execu]iile comise, ceea ce, s\ recunoa[tem,<br />

nu e un gest de toate zilele). Din nefericire, un<br />

avertisment pe care-l lansa Noica sun\ ambiguu: „Tot<br />

nu sim]i]i c\ binele vine din\untru? Tot nu vede]i c\<br />

binele Legiunii e s\ ne fac\ mai buni – [i abia dup\ aceea<br />

vor r\s\ri faptele bune? Cum crede]i c\ pot cre[te flori<br />

dac\ sufletul nostru este înc\ împietrit în necredin]\ [i<br />

rele? Legiunea nu poate face decît dou\ lucruri: sau s\<br />

însufle]easc\ [i s\ transforme în bine inimile noastre,<br />

ale celor mul]i, fa]\ de care binele nu se poate face decît<br />

cu pu]intelul, cum spunea profesorul acela; sau, dac\<br />

nu vom fi vrednici, Legiunea va trebui s\ fac\ binele<br />

cu sila; cu poli]ia“. Acest bine f\cut cu „poli]ia“, cu for]a<br />

includea un abuz: cel de-a trece de la ceea ce î]i po]i trasa<br />

ca program de via]\ personal la un program extins asupra<br />

colectivit\]ii. Aci apare excesul fundamentalist cu valen]e<br />

criminale care a marcat dezastrul unei mi[c\ri izvorîte<br />

din înalte principii, închizînd un cerc demonic. Dac\<br />

doctrina legionar\ prevedea lupta împotriva corup]iei,<br />

a unui sistem democratic mistificat, slujitorii s\i au ajuns<br />

a lupta cu armele adversarilor lor, a substitui un [ir de<br />

abuzuri cu altul, ilustrînd contrariul propov\duirii cu<br />

ardent\ înc\rc\tur\ sufleteasc\ a lui Noica: „România<br />

nu se afla sub har, remarc\ Sorin Lavric, iar legionarii,<br />

departe de a fi înfrico[\tor de buni, reu[iser\ în acele<br />

zile s\ fie însp\imînt\tor de r\i. Spectrul acestor crime<br />

îi va urm\ri pe legionari de-a lungul întregii lor istorii,<br />

iar propaganda comunist\ va [ti s\ exploateze atît de<br />

bine faptele acestea, încît memoria românilor asociaz\<br />

automat imaginea legionarilor cu crimele din luna<br />

noiembrie 1940“. E corect sau nu? Oricum, „dintre toate<br />

crimele pe care le-au s\vîr[it partidele politice pe<br />

scena interbelic\ româneasc\, singurele care ]î[nesc<br />

de la sine în mintea noastr\ sînt cele ale legionarilor“.<br />

Într-adev\r, se uit\ terorismul de stat al lui Carol al II-lea<br />

[i al unora dintre politicienii apropia]i acestuia, care s-a<br />

soldat cu mult mai multe victime decît cele ce pot fi puse<br />

în seama legionarilor [i care, neîndoios, a provocat riposta<br />

lor. Nu se cuvine s\ privim situa]ia pe ambele-i versante?<br />

Nu e cazul s\ stabilim o leg\tur\ cauzal\, o logic\, oricît<br />

de sîngeroas\, a conexiunii evenimentelor? „Chiar dac\<br />

legionarii au s\vîr[it mai pu]ine crime decît adversarii<br />

lor, memoria selectiv\ a posterit\]ii a re]inut faptul c\<br />

numai legionarii au fost criminali [i, lucru mult mai grav,<br />

c\ tot ei au introdus violen]a pe scena politic\ interbelic\“.<br />

Demonizarea unei singure tabere nu are cum s\ slujeasc\<br />

adev\rul istoric [i, desigur, nu echivaleaz\ cu o total\<br />

justificare a celeilalte tabere. S\ st\m strîmb [i s\ judec\m<br />

drept. Pentru f\r\delegile lor, unele abominabile, legionarii<br />

au primit o tripl\ pedeaps\, din partea lui Carol al II-lea,<br />

a lui Antonescu [i a comuni[tilor, multe mii dintre ei<br />

pierind pe frontul de Est unde au fost trimi[i inten]ionat<br />

în linia întîi. Au fost sanc]iona]i cu vîrf [i îndesat. Pentru<br />

fiecare crim\ pe care au s\vîr[it-o c\m\[ile verzi, au<br />

pierit m\car cîteva zeci din rîndul lor. Comparativ,<br />

c\peteniile, tor]ionarii, propagandi[tii totalitarismului<br />

comunist n-au primit nici 0,1 la sut\ din aceea[i pedeaps\!<br />

Unii din exponen]ii sistemului comunist se mai afl\ în<br />

Parlamentul României, suflînd în trîmbi]ele lor retardate,<br />

iar al]ii apar cu non[alan]\ pe micul ecran, între ei [i<br />

un faimos general stigmatizat de aportul s\u la terorism.<br />

Dac\, Doamne fere[te, cineva ar cuteza s\ vorbeasc\<br />

la un post de televiziune despre „p\r]ile bune“ ale Legiunii<br />

n-ar izbucni un scandal care ar trece dincolo de grani]ele<br />

]\rii? Nu cumva din acest dezechilibru moral, generator<br />

al unei con[tiin]e înc\rcate, provine m\car în parte<br />

stînjenirea noastr\ de a consacra o discu]ie liber\<br />

legionarismului, analizei [i explicit\rii resorturilor sale,<br />

ducînd, dup\ cum afirm\ Sorin Lavric, la „o ratare a<br />

înse[i esen]ei acestui fenomen cu urm\ri atît de tragice<br />

pentru istoria noastr\“? Din p\cate, aplic\m înc\ celor dou\<br />

extremisme, de stînga [i de dreapta, m\suri diferite. <br />

(va urma)


Eugen Simion [i Nicolae Manolescu au fost<br />

prezen]i la Bra[ov, în zilele de 17 [i 18<br />

aprilie. Au ascultat cu stoicism comunic\rile<br />

prezentate de studen]i [i profesori.<br />

Ce s-a<br />

întâmplat<br />

de curând<br />

la Bra[ov?<br />

A<br />

NDREI BODIU, poet, prozator [i<br />

critic bine cunoscut, decanul Facult\]ii<br />

de Litere din Bra[ov, a creat un eveniment<br />

al vie]ii universitare române[ti:<br />

Colocviul Na]ional Universitar<br />

de Literatur\ Român\ Contemporan\,<br />

aflat în acest an la a patra edi]ie.<br />

Consemnându-l publicistic, îmi fac<br />

datoria de martor [i participant.<br />

Merit\ semnalat ca atare în presa<br />

cultural\, pentru c\ el înseamn\ un<br />

prilej de comunicare a vie]ii academice (de obicei,<br />

închistat\ [i imobil\, conservatoare în sens r\u) cu<br />

actualitatea cea mai vie [i mai dinamic\ (indiferent\<br />

spa]iilor aulice), un mod fericit de intersectare a dou\<br />

sfere intelectuale ce trebuie, necesarmente, s\ se stimuleze<br />

reciproc. Fiind eu însumi implicat ca profesor în via]a<br />

universitar\, observ c\ este din ce în ce mai obsedat\,<br />

în mod dispropor]ionat, de probleme privitoare la<br />

asigurarea condi]iilor de desf\[urare a procesului de<br />

înv\]\mânt (ce ar trebui s\ fie secundare): rentabilizarea<br />

economic\, acreditarea programelor de studiu, adaptarea<br />

la sistemul Bologna, cu licen]a ob]inut\ în trei ani [i<br />

studii de masterat în al]i doi (ca liceul în dou\ trepte).<br />

Dificult\]ile/obsesiile financiare, administrative [i<br />

curriculare ocup\ aproape tot timpul unui universitar<br />

interesat de reform\. Trecerea la sistemul Bologna<br />

este una dintre cele mai mari prostii ale înv\]\mântului<br />

superior românesc, prostie acoperit\ sub denumirea<br />

de reform\ sau compatibilizare european\. E o<br />

situa]ie care ar merita o discu]ie separat\: dac\ aceast\<br />

transformare a adus vreun profit studen]ilor, profesorilor,<br />

înv\]\mântului [i societ\]ii române[ti. Meritul lui Andrei<br />

Bodiu este cu atât mai mare cu cât a reu[it s\ se sustrag\<br />

acestor probleme sterile ale unei reforme de dragul<br />

reformei [i s\ implice înv\]\mântul filologic în dinamica<br />

valorilor literare actuale. Aceast\ implicare înseamn\<br />

punerea fa]\ în fa]\ a trei factori: studen]ii (cititori [i<br />

speciali[ti în formare, parte din publicul receptor),<br />

profesorii (ca formatori de opinie [i de competen]e<br />

estetice, intermediarii unei rela]ii) [i scriitorii (creatorii<br />

de valori, în c\utare de public [i exege]i). <strong>In</strong>tr\ astfel<br />

în joc termenii unei pie]e de idei [i de interpret\ri, câ]iva<br />

dintre factorii decisivi ai unei consacr\ri, ai dobândirii<br />

sau ai men]inerii unui prestigiu, ai unui rang axiologic.<br />

Cu alte cuvinte, un colocviu na]ional universitar de<br />

literatur\ român\ contemporan\, dac\ este bine gândit<br />

[i bine organizat cum este cel ini]iat de Andrei Bodiu,<br />

particip\ la fenomenul viu al consacr\rii unor valori<br />

durabile. Subiec]ii anilor anteriori au fost: Mircea Horia<br />

Simionescu [i Emil Brumaru (aprilie 2006), Ana Blandiana<br />

[i Gabriela Adame[teanu (martie 2007) [i, anul trecut,<br />

postum, Gheorghe Cr\ciun (decembrie 2007).<br />

<strong>In</strong>vita]ia din acest an a cuprins urm\toarele informa]ii<br />

(o dau, cu toate detaliile, în întregime, de[i evenimentul<br />

a trecut, ca pe un document de istorie literar\, ce-i va<br />

putea face invidio[i pe cei care nu au participat):<br />

Uniiversiitatea TTransiilvaniia BBra[ov<br />

60 dde aanii dde îînv\]\mâânt ssuperiior<br />

Colocviiul NNa]iional UUniiversiitar dde LLiiteratur\<br />

Româân\ CContemporan\,<br />

edii]iia aa IIV-aa,<br />

Bra[ov, 117-118 aapriiliie 22008<br />

Dimensiunea original\ a înv\]\mântului universitar<br />

filologic la Bra[ov a fost, înc\ de la creare, prezen]a la<br />

catedr\ a unor importan]i scriitori [i critici literari români.<br />

Gheorghe Cr\ciun, Alexandru Mu[ina, Romulus Bucur,<br />

Ovidiu Moceanu, Caius Dobrescu, Cornel Moraru,<br />

Al. Cistelecan, Virgil Podoab\, Mihai Ignat au predat<br />

[i predau la Literele bra[ovene.<br />

În plus, cu timpul, Literele bra[ovene au dezvoltat,<br />

pe lîng\ o puternic\ dimensiune [tiin]ific\, eviden]iat\<br />

prin volume de studii [i proiecte de cercetare na]ionale<br />

[i interna]ionale, [i una care a urm\rit s\ dezvolte<br />

creativitatea literar\ a studen]ilor. Aceast\ dimensiune<br />

s-a materializat prin publicarea, mai ales în ultimii<br />

ani, a unui num\r impresionant de c\r]i apar]inând<br />

autorilor tineri bra[oveni.<br />

S-au format, de-a lungul anilor, la Bra[ov: poetul<br />

[i dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar [i prozatorul<br />

Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Clive], criticul<br />

[i istoricul literar Adrian L\c\tu[, poetul [i criticul literar<br />

Mihai Oprea, prozatorii Dan }\ranu [i Mihail Tomulescu,<br />

prozatoarele {tefania Mihalache, Adriana B\rbat, <strong>In</strong>a<br />

Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca<br />

Andriescu, C\t\lina Stoica, Mihaela Bîja, criticii literari<br />

Georgeta Moarc\s [i Evelina Oprea.<br />

Consider\m astfel c\ Bra[ovul a reu[it [i va reu[i s\<br />

fie gazda potrivit\ a unei manifest\ri interna]ionale<br />

dedicate literaturii române contemporane, manifestare<br />

care s\ aduc\ împreun\ studen]i, profesori [i invita]i<br />

speciali din toate centrele universitare din România, dar<br />

[i din str\in\tate.<br />

Succesul edi]iilor de pân\ acum ne îndeamn\ s\<br />

credem c\ putem deveni, împreun\, creatorii unei tradi]ii<br />

academice de autentic\ anvergur\.<br />

A patra edi]ie a colocviului va dezbate operele a<br />

dou\ mari personalit\]i ale lumii culturale române[ti<br />

contemporane, criticii Eugen Simion [i Nicolae Manolescu.<br />

Ambii autori sunt invita]i speciali ai Colocviului [i [iau<br />

anun]at deja, în principiu, prezen]a la manifestare.<br />

Joi, 17 aprilie, va avea loc sesiunea de deschidere<br />

a Colocviului, precum [i sesiunea de comunic\ri a<br />

studen]ilor care-[i vor sus]ine lucr\rile în cele dou\<br />

sec]iuni:<br />

Eugen SSiimiion, ccriitiic [[ii iistoriic lliiterar, ddar [[ii aautor dde<br />

jjurnal;<br />

Niicolae MManolescu, ccriitiic [[ii iistoriic lliiterar.<br />

Cele mai bune lucr\ri ale studen]ilor vor fi premiate<br />

de organizatori la propunerea juriilor celor dou\ sec]iuni.<br />

Vineri va avea loc sesiunea de comunic\ri a profesorilor.<br />

În func]ie de înscrieri [i de prezen]a invita]ilor<br />

speciali ai manifest\rii, vom ad\uga la program [i dou\<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

dezbateri pe temele literaturii române contemporane.<br />

La lucr\ri este invitat un cadru didactic [i doi studen]i<br />

din fiecare centru universitar unde exist\ specializarea<br />

limba [i literatura român\. Studen]ii participan]i vor<br />

fi înscri[i unul la prima sec]iune, cel\lalt la a doua. Este<br />

admis\ [i participarea masteranzilor în limita celor dou\<br />

locuri propuse de organizatori.<br />

Facultatea noastr\ asigur\ masa [i cazarea invita]ilor<br />

speciali, studen]ilor [i profesorilor participan]i.<br />

Participan]ii sînt ruga]i s\ anun]e, pîn\ în 11<br />

aprilie 2008, data [i ora sosirii la Bra[ov.<br />

Rug\m centrele universitare s\ selecteze studen]ii<br />

participan]i [i s\ ne comunice pîn\ în 28 martie 2008<br />

titlurile comunic\rilor profesorului [i studen]ilor pe<br />

adresa de e-mail: andrei_bodiu@yahoo.com sau pe<br />

adresa po[tal\ Universitatea „Transilvania“ din Bra[ov,<br />

Facultatea de Litere, B-dul Eroilor nr. 29, Bra[ov. Detalii<br />

se pot ob]ine [i la numerele de telefon 0268/474059 sau<br />

0745/475662.<br />

Maniifestarea eeste iinclus\ îîn pprogramul „„Uniiversiitatea<br />

Transiilvaniia BBra[ov –– 660 dde aanii dde îînv\]\mâânt ssuperiior“.<br />

Decan,<br />

Prof. dr. Andrei Bodiu<br />

Cu un tic al istoricilor literari, a[ zice c\ documentul<br />

nu mai are nevoie de comentarii. Totu[i, are. În<br />

primul rând, trebuie s\ spun c\ acest colocviu chiar a<br />

avut loc [i nu am consemnat aici doar un proiect. Eugen<br />

Simion [i Nicolae Manolescu au fost prezen]i la Bra[ov,<br />

în zilele de 17 [i 18 aprilie. Au ascultat cu stoicism<br />

comunic\rile prezentate de studen]i, câte 15 la fiecare<br />

sec]iune, [i comunic\rile prezentate de profesori în plenul<br />

colocviului (Sanda Cordo[, Caius Dobrescu, Gheorghe<br />

Manolache, George Achim, Vasile Spiridon, Andrei<br />

Grigor, Rodica Ilie, Angelo Mitchievici, Delia Ungureanu,<br />

Mircea A. Diaconu [i Ion Simu]). În dup\-amiaza<br />

zilei de vineri, 18 aprilie, a avut loc [i o dezbatere: despre<br />

constituirea canonului estetic neomodernist. Eugen<br />

Simion [i Nicolae Manolescu au participat la discu]ii,<br />

au f\cut observa]ii [i au dezv\luit, în confesiuni speciale,<br />

interesante aspecte ale biografiei lor intelectuale –<br />

confesiuni [i opinii ce ar merita s\ fie transcrise în<br />

documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosfer\<br />

dintre cele mai pl\cute, un prilej de comunicare care s-a<br />

transformat într-unul de comuniune intelectual\. Nu<br />

s-au rostit elogii conven]ionale sau gratuite. Spiritul<br />

critic a fost la el acas\. Au fost impresiona]i de consisten]a<br />

acestui dialog nu numai studen]ii, ci [i profesorii invita]i.<br />

Colocviul Na]ional Universitar de Literatur\ Român\<br />

Contemporan\, desf\[urat la Bra[ov în 17-18 aprilie<br />

2008, a fost mai mult decât un eveniment al vie]ii<br />

universitare: a fost un eveniment important al vie]ii<br />

literare. Cel mai simplu [i firesc elogiu pe care îl pot<br />

aduce acestei ini]iative a lui Andrei Bodiu este<br />

regretul c\ nu am fost prezent la celelalte edi]ii. Sunt<br />

convins c\ asemenea manifest\ri culturale universitare,<br />

aplicate ingenios asupra celor mai importante valori ale<br />

literaturii române contemporane, vor aduce roade,<br />

între]inând pasiunea pentru literatur\: interpret\ri<br />

inteligente, dialoguri stimulatoare, consolidarea prestigiului<br />

unor valori ce tocmai au intrat sau vor intra în canonul<br />

estetic neomodernist sau postmodernist. <br />

13<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

14<br />

c o m e n t a r i i c r i t i c e<br />

Vie]ile<br />

altora<br />

Géza Szávai, Ierrusalimmul SSecuiesc,<br />

în române[te de Alexandru<br />

Skultéty, Pont Kiadó, Budapest,<br />

2008, 442 pag.<br />

P<br />

RIMA SLUJB| din via]a mea a fost aceea<br />

de profesor în localitatea Zetea, aflat\ la<br />

10 kilometri de Odorheiu Secuiesc. Era<br />

la mijlocul anilor ’80, marile ora[e erau<br />

închise, iar eu, ca timi[orean, îmi doream<br />

un post într-o localitate transilvan\, aflat\<br />

în proximitatea unui ora[ în care s\ locuiesc.<br />

Zetea p\rea din acest punct de vedere<br />

solu]ia ideal\. {i, într-un anumit fel, chiar a fost. La<br />

[coal\, to]i profesorii [i to]i elevii erau maghiari [i, fire[te,<br />

vorbeau între ei doar în ungure[te. Doar când cineva mi<br />

se adresa direct, folosea limba român\. Chiar [i în discu]iile<br />

în trei, atunci când vorbeau între ei, ceilal]i doi foloseau<br />

limba maghiar\. Sincer s\ fiu nu m-a deranjat niciodat\<br />

acest lucru. Nu sunt indiscret, aveam întotdeauna ceva<br />

de citit la mine, dac\ puneam întreb\ri mi se r\spundea<br />

cu amabilitate, iar dac\ cineva avea ceva de discutat<br />

cu mine, g\sea toat\ deschiderea. Am ajuns la un modus<br />

vivendi reciproc avantajos. Eu eram scutit de participarea<br />

la [edin]e (le-am spus de la început c\ dac\ a[ participa<br />

ar trebui fie ca ei s\ vorbeasc\ române[te, fie ca eu s\<br />

stau cu ochii pe pere]i 2-3 ore – pe vremea aceea [edin]ele<br />

presupuneau pierdere de vreme, nu glum\ – , când ar<br />

fi fost mult mai simplu ca ei s\ discute cum vor, iar a<br />

doua zi cineva s\-mi spun\ în dou\ vorbe la ce concluzii<br />

au ajuns). Func]ii nu m\ interesau, elevii aveau asigurat\<br />

nota de trecere în condi]iile unui comportament<br />

decent [i a unei minime bun\voin]e. Altminteri, fusesem<br />

perfect asimilat în colectiv, mergeam la toate petrecerile<br />

colegilor mei, f\ceam parte din echipa de fotbal a [colii,<br />

ie[eam împreun\ la iarb\ verde. Pentru c\ nu am vrut<br />

s\ renun] la buletinul de Timi[oara nu am primit niciodat\<br />

o locuin]\ [i îmi amintesc [i ast\zi camera de la c\minul<br />

de nefamili[ti a Fabricii de Matri]e din Odorhei, mai<br />

ales c\ pân\ atunci nu locuisem în via]a mea într-un<br />

Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba<br />

pe care o vorbe[te, Transilvania înseamn\ acas\. Este locul<br />

de care îl leag\ pove[tile p\rin]ilor [i bunicilor s\i,<br />

mormintele str\mo[ilor îngropa]i în cimitirul satului.<br />

c\min. Dar aveam 20 de ani [i confortul era ultimul lucru<br />

care m\ interesa. Cum gândul meu a fost mereu s\ m\<br />

întorc la Timi[oara sau chiar s\ m\ stabilesc la Bucure[ti<br />

(scriam deja cu asiduitate la „Orizont“, „Via]a studen]easc\“<br />

[i „Amfiteatru“), am refuzat cu senin\tate toate ofertele<br />

care mi s-au f\cut de a m\ muta la [coli din Odorheiu<br />

Secuiesc sau Miercurea Ciuc [i chiar postul – foarte<br />

invidiat – de redactor la ziarul local. Raportat la Timi[oara<br />

sau Bucure[ti mi-era egal dac\ sunt la Zetea, Odorhei<br />

sau Miercurea Ciuc. În plus, la Zetea m\ obi[nuisem cu<br />

oamenii [i m\ sim]eam mult mai liber. În ultimii<br />

[aptesprezece ani nu am revenit niciodat\ la Zetea.<br />

Dar amintirea locului [i a oamenilor îmi provoac\<br />

înc\ intense nostalgii. Cred c\ experien]a mea harghitean\<br />

m-a îmbog\]it suflete[te, m-a f\cut s\ în]eleg altfel<br />

substan]a lucrurilor [i s\ accept c\ orice idee poate fi<br />

remodelat\ dac\ renun]i la autosuficien]\ (nu cred s\ o<br />

fi avut vreodat\) [i analizezi cu deplin\ bun\credin]\<br />

argumentele celuilalt.<br />

Toat\ aceast\ rememorare nostalgic\ mi-a fost prilejuit\<br />

de lectura splendidului volum al lui Géza Szávai,<br />

Ierusalimul Secuiesc. Cartea este o incursiune în istoria<br />

Transilvaniei, din perspectiva destinului localit\]ii Bezidul<br />

Nou, supranumit\ „Ierusalimul secuilor evrei“.<br />

Scriere incomod\, ea nu menajeaz\ sensibilit\]ile românilor,<br />

maghiarilor [i germanilor care împart de secole p\mântul<br />

multietnic [i multiconfesional al Transilvaniei.<br />

Fiecare dintre aceste popoare are propria sa viziune<br />

asupra istoriei locului care, de cele mai multe ori, proclam\<br />

întâiet\]i [i drepturi istorice f\când abstrac]ie sau<br />

minimalizând agresiv istoriile celorlal]i. <strong>In</strong>teresele politice,<br />

cursul contorsionat al istoriei, strategiile de propagand\<br />

au produs mituri ale imaginarului etnic care s-au<br />

sfâr[it de multe ori tragic pentru comunit\]ile de români<br />

sau de maghiari. Géza Szávai vorbe[te, fire[te, în numele<br />

minorit\]ii maghiare din Transilvania, c\reia îi apar]ine.<br />

Venite din aceast\ surs\, unele afirma]ii pot fi dificil<br />

de digerat pentru cititorii de etnie român\, familiariza]i<br />

cu o anumit\ istorie a Transilvaniei. Nu este u[or pentru<br />

un român s\ afle c\: „...În primul r\zboi mondial, România<br />

a anexat Transilvania, iar marile puteri au consfin]it<br />

anexiunea prin tratatele de pace. St\pânirea româneasc\<br />

a lichidat pân\ [i autonomiile culturale stipulate în tratatele<br />

de pace“ (p. 190). Sau c\ „G\rzile teroriste ale lui Maniu<br />

(care ar fi ac]ionat dup\ 23 august 1944 [i despre care<br />

istoriile noastre nu amintesc) vars\ sângele popula]iei<br />

civile maghiare. Marile puteri anexeaz\ din nou Transilvania<br />

României“ (p. 391). Cine are puterea s\ accepte<br />

astfel de afirma]ii f\r\ s\ arunce volumul cât colo va<br />

avea numai de câ[tigat. Pentru c\ autorul este cel<br />

pu]in la fel de dur atunci când judec\ politica maghiar\<br />

în Transilvania. În mai multe rânduri autorul recunoa[te<br />

politica dezastruoas\ a Budapestei, care nu a ]inut<br />

cont de specificul multietnic [i multiconfesional al<br />

Transilvaniei. Un singur exemplu: „În timpul revolu]iei<br />

de la 1848, când a fost proclamat\ unirea Transilvaniei<br />

cu Ungaria, au avut loc conflicte interetnice. Dup\<br />

acordul dualist austro-ungar din 1867, Transilvania a<br />

Dinu & Nelli Pillat, Biruin]a unei iubiri, pagini<br />

de coresponden]\, cuvânt înainte de H.-R.<br />

Patapievici, edi]ie îngrijit\ de Monica Pillat, Editura<br />

Humanitas, Bucure[ti, 2008, 380 p.<br />

Alexandru George, Litere [i clipe, publicistic\<br />

literar\, Editura Bibliotheca, Târgovi[te, 2007, 288 p.<br />

Petru Cimpoe[u, Nou\ proze vechi. Fic]iuni,<br />

proz\ scurt\, Editura Polirom, Ia[i, 2008, 330 p.<br />

Nicoleta Popa, Animal de povar\, poezii,<br />

prefa]\ de Radu Aldulescu, Editura Paralela 45,<br />

Pite[ti, 2007, 64 p.<br />

Albert Kovaci, Poetica lui Dostoievski, studiu,<br />

edi]ia a II-a, Editura Est-Vest, Editura Leda,<br />

Bucure[ti, 2007, 374 p.<br />

Alexandru Miran, Versuri, vol. I-II, Bucure[ti,<br />

Ed. Vitruviu, 2007. 336+444 pag.<br />

Dr. Anatol M\cri[, File din istoria mai veche [i<br />

mai nou\ a României, localitate nemen]ionat\, Ed. Paco,<br />

an de apari]ie nemen]ionat. 188 pag.<br />

fost încorporat\ administrativ, f\r\ s\ se ]in\ seama de<br />

caracterul ei specific, în statul maghiar (austrodependent:<br />

culminare a unei situa]ii grote[ti) [i a început lichidarea<br />

multisecularelor forma]iuni istorice locale de esen]\<br />

autonom\. S-a înte]it antimaghiarismul sa[ilor, al<br />

românilor“. Autorul însu[i a fost martorul unui eveniment<br />

grotesc petrecut la Budapesta în anul 1992. Patru<br />

tineri în haine de piele au urcat într-un tramvai pe care<br />

l-au vandalizat umilindu-i pe c\l\torii (printre care se<br />

afla [i autorul) incapabili s\ reac]ioneze [i amenin]ând<br />

c\ „O s\ le facem tuturor jidanilor de petrecanie“<br />

(vezi p. 271).<br />

Ierusalimul secuiesc, de Géza Szávai, îmbin\ istoria<br />

cu experien]ele personale ale autorului [i cu m\rturiile<br />

b\trânilor din satul s\u [i din localit\]ile învecinate. Este<br />

o carte de suflet, în care zâmbetul nostalgic se îngem\neaz\<br />

cu lacrima, iar splendidele ilustra]ii spun povestea<br />

unei lumi disp\rute. Mai presus de toate este îns\ o carte<br />

invita]ie la dialog. Transilvania a fost de-a lungul secularei<br />

sale existen]e un model al toleran]ei etnice [i religioase.<br />

În pofida unei istorii adesea contorsionate, românii,<br />

ungurii [i sa[ii care populeaz\ acest ]inut au reu[it s\-<br />

[i p\streze limba [i identitatea cultural\. Pentru<br />

fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba<br />

pe care o vorbe[te, Transilvania înseamn\ acas\. Este<br />

locul de care îl leag\ pove[tile p\rin]ilor [i bunicilor s\i,<br />

mormintele str\mo[ilor îngropa]i în cimitirul satului.<br />

Transilvania nu trebuie s\ apar]in\ nici Ungariei, nici<br />

României, ci locuitorilor ei. To]i oamenii n\scu]i pe<br />

aceste meleaguri mirifice, au dreptul s\ tr\iasc\ a[a cum<br />

au f\cut-o genera]iile anterioare, cu deplin respect pentru<br />

valorile vecinului, indiferent de limba pe care o vorbe[te<br />

sau de confesiunea pe care o practic\. Pentru aceasta<br />

este îns\ nevoie de dialog (chiar dac\ ceea ce î]i este dat<br />

s\ auzi nu este întotdeauna flatant [i u[or de digerat)<br />

[i de ceea ce Géza Szávai nume[te „filtrarea prin<br />

afect“ a nevoilor celuilalt. Românii [i ungurii trebuie s\<br />

se a[eze la aceea[i mas\, s\ se priveasc\ în ochi [i s\<br />

fac\ efortul de a-[i în]elege reciproc problemele. Scrie<br />

Géza Szávai [i nu putem decât s\ subscriem: „Uneori,<br />

filtrarea prin afect a problemelor celuilalt e mai important\;<br />

omul care-l în]elege din perspectiva propriului s\u afect<br />

pe cel\lalt îl [i urm\re[te cu îngrijorare în suflet, s\ vad\<br />

ce va face acesta în clipa în care o s\ poat\ sim]i tot<br />

ce s-a petrecut cu el, ce o s\ se întâmple atunci... (...)<br />

Sim]irea [i filtrarea prin afect pot îngloba orice cerc.<br />

Între sim]ire [i fitrarea prin afect, planeaz\ – dac\ exist\<br />

– con[tiin]a“ (pp. 274-275).<br />

Cartea lui Géza Szávai este o invita]ie la dialog [i<br />

o pledoarie pentru multiculturalism [i multiconfesionalism.<br />

Oricine o cite[te va în]elege c\ dincolo de retorica<br />

r\stit\, adesea belicoas\, a politicienilor exist\ oameni<br />

reali, care nu cer decât dreptul la o via]\ lini[tit\ în limba<br />

[i tradi]ia cultural\ a predecesorilor lor. Într-o Europ\<br />

unit\, a multilingvismului [i multiculturalismului, modelul<br />

transilvan devine unul de referin]\. Iar invita]ia la dialog<br />

lansat\ de Géza Szávai poate duce la solu]ii capabile<br />

s\ asigure viabilitatea lui. <br />

C|R}I<br />

p r i m i t e p r i m i t e<br />

REVISTE<br />

Contrafort, nr. 3 / 2008, Chi[in\u. Colaboreaz\<br />

la acest num\r: Iulian Ciocan, Nicolae Sp\taru,<br />

Alexandru-Florin Platon, Grigore Chiper, Mircea A.<br />

Diaconu (eseul „Cui i-e fric\ de Emil Cioran?”),<br />

Mariana Codru] (rubrica „Jurnalul unei ]estoase”),<br />

Igor Mocanu (cronic\ la volumul „În }ara Miticilor”<br />

de Ioana Pârvulescu), Nichita Danilov (interviu).<br />

Mariana Codru], Mircea C\rt\rescu, Ioana Nicolaie<br />

`mp\rt\[esc impresii de la Târgul de Carte de la<br />

Leipzig. La ancheta cu tema „C\r]i [i scriitori”<br />

r\spund: Nicolae Prelipceanu, Grigore Chiper, C\lina<br />

Tufan, Emilian Galaicu-P\un, Vladimir Bulat.<br />

Rampa [i ecranul. Revist\ de cultur\ teatral\.<br />

Anul VIII, serie nou\. Director general: George<br />

Genoiu. Revista reproduce fragmente ample dintr-un<br />

interviu acordat de Eugen Ionescu în anii 90<br />

teatrologului sârb Branka Bogavac. Radu Beligan<br />

este omagiat la a 90-a aniversare. O sec]iune<br />

generoas\ consacr\ Rampa [i ecranul directorului<br />

s\u general la împlinirea vârstei de 75 de ani.


Cenzura...<br />

in integrum<br />

Î<br />

N ANTICHITATE, istoricul l\sa s\ treac\ timpul „urilor proaspete<br />

`nc\“, spre a trece mânia st\pânilor, [i abia ele trecând, ei se<br />

eliberau [i puteau s\ scrie despre faptele adev\rate...<br />

Tacit a spus-o. Notând vremea imposibil\ a „urii proaspete<br />

`nc\“. Care, `n viitor, avea s\ r\mân\ observa]ia capital\ `n scris...<br />

Ne referim la cel istoric, `n orice istorie, pân\ la... Stalin, cea mai<br />

crunt\ perioad\ a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzur\<br />

totalitar\ avea s\ duc\, de exemplu, la distrugerea culturii iudaice<br />

[i la promovarea triumfalist\ a ideii ariene.<br />

De la <strong>In</strong>chizi]ie, oarecum mai `ng\duitoare cu literatura de fic]iune,<br />

intratabil\ pân\ la arderea pe rug cu tot restul, veni, `n secolul dou\zeci,<br />

totalitarismul, pe care unii dintre noi l-au tr\it.<br />

Se poate vorbi de... o cenzur\... in integrum. Se cenzura o istorie a unei<br />

societ\]i trecute [i care trebuia condamnat\ cu o alt\ istorie victorioas\,<br />

la `nceputurile ei, [i care trebuia sus]inut\, sprijinit\ `n orice chip, pân\<br />

la nesocotirea celor mai vechi [i mai incontestabile realit\]i...<br />

Ce s\ mai discut\m! Cenzura,... `nlocuia,... excludea, pur [i simplu,<br />

una pe alta, convenabil\.<br />

Ora[ele ]\rii abia se n\scuser\. Bra[ovul nu era Bra[ov ori Kronstad,<br />

- ci Ora[ul Stalin, dup\ cum Cetatea istoric\ a lui Petru cel Mare deveni<br />

Leningrad.<br />

Nu se mai umbla cu târn\copul. Se muta totul cu Caterpillarul.<br />

A fost un vis urât. Câ]i ani s\ fi avut, `n epoc\, V. Putin?...<br />

Curen]i reci mai circul\ prin atmosfer\ de atunci.<br />

*<br />

Trecem peste realismul socialist. Cea mai nostim\ cenzur\ avea loc `n<br />

secolul al [aptesprezecelea. Se dep\[ise de mult inchizi]ia spaniol\.<br />

Se `ntâmplase cu o pies\ [i cu autorul ei, Jean-Baptiste Poquelin, zis<br />

[i Molière.<br />

Cum s\ la[i, `ntr-o pies\ de teatru, replicile unui personaj care<br />

spunea pe scena public\...<br />

„{i nu-i p\cat, a p\c\tui-n t\cere...“<br />

„Et c^est ne pas pecher, que pecher en silence...“ `n loj\ fiind chiar<br />

regele?... Ce va zice clerul cu oamenii lui r\spândi]i prin sal\?...<br />

E prima dat\ când se pune problema unei cenzuri, [i nu atât regele e<br />

`n cauz\, cât `naltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin,<br />

- s\ fac\ ceva...<br />

Un curtean se apleac\ la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fin\<br />

[i `i susur\ o idee,... ce-ar fi, majestate s\ se pun\ o not\... nu `n text, la<br />

subsolul paginii – sau s\ se [opteasc\ din culise, – c\, aici... m\ rog, acolo,...<br />

la pagina indicat\... il parle un scélérat... aici... vorbe[te un scelerat,<br />

ceea ce Tartuffe [i este, nu-i a[a?...<br />

Regele clatin\ din cap f\când peruca bogat\ s\ azvârle un miros de<br />

lavand\ royale amestecat cu m\trea]\, mai prizeaz\ `ntr-o nar\ ceva ce-l<br />

face s\ tu[easc\, – [i zice, bine, bine, dar Biserica? a]i anun]at-o, – cum<br />

s\ nu, dar, este posibil?... – Richelieu [tie, e de-acord! – E sigur c\ s-a<br />

`n]eles? – Sigurisim, majestate, de altfel Tartuffe acesta se spune c\ ar fi,...<br />

– [i se apleac\ iar la urechea regelui [i-i mai [opte[te ceva, – ei, nu mai<br />

spune, serios? face regele, dar nu l-a[ fi crezut atât de inteligent...<br />

S-a f\cut. Mai trebuie `ncuno[tiin]at [i autorul, care dac\ aude de rege,<br />

– autorii atât a[teapt\.<br />

– Da^ dar domnul Poquelin nu se va sup\ra? reia regele. – Cine, domnul<br />

Molière? P\i arti[tii \[tia atât a[teapt\; nici pomeneal\, majestatea voastr\,<br />

`l onora]i, nu mai spun, [i face un gest cu palma, care `nseamn\ bani.<br />

– Daaa, face mirat regele, n-a[ fi crezut, atunci s\ le mai m\rim tantiemele,<br />

ceva,... – Nu, nu, ajung, `l potole[te pe rege curteanul, s\ nu-i `nv\]\m,<br />

l\sa]i-i a[a, modestia hr\ne[te cel mai bine talentul, a [i scris cineva o<br />

pies\ `n genul \sta...<br />

- Care? face regele, Avarul? – Acela, majestate, da, de[i e vorba de<br />

viciul avari]iei, de cei ce nu cunosc valoarea banului, [i-l strâng,... `l strâng...<br />

f\r\ folos.<br />

- M-da! conchide regele [i `ntoarce spatele.<br />

*<br />

Cine [tie ce dr\covenii mai pot ie[i din capul unui scriitor. Dar trebuie<br />

s\ ai `nainte un Ludovic al XIV-lea care s\ `n]eleag\ [i care s\ se prefac\<br />

jucat de curteni.<br />

Et puis,... acest et ne pas pécher, que pécher en silence nu-i r\u<br />

deloc, dar deloc, se gândea noaptea, `n pat, r\sucindu-se `n a[ternut<br />

majestatea sa, dup\ premiera cu Tartuffe, cuprins de o criz\ de<br />

insomnie. Deci: „{i nu-i p\cat...“ dac\ totul este f\cut `n surdin\... <br />

F<br />

APTUL c\ speciali[tii care se<br />

ocup\ de cultivarea limbii repet\<br />

de atâta vreme c\ „ora<br />

doisprezece“ [i „doisprezece<br />

teme“ sînt construc]ii incorecte,<br />

f\r\ ca frecven]a erorilor s\<br />

scad\ (dimpotriv\!), ne face<br />

s\ credem c\ tendin]a puternic\,<br />

poate chiar de nest\vilit, este de a folosi<br />

numeralele invariabil, distinc]ia de gen<br />

disp\rînd cel pu]in la formele compuse (la<br />

cele simple nu pare s\ existe, deocamdat\,<br />

riscul de a auzi „ora doi“ [i „doi fete“).<br />

Desigur, a[a cum am mai ar\tat alt\ dat\,<br />

situa]iile exemplificate sînt diferite: doar<br />

în „doisprezece teme“ e vorba de un acord<br />

propriu-zis (al unui numeral cu valoare<br />

adjectival\), „ora doisprezece“ fiind o<br />

formul\ tradi]ional\, în care se p\streaz\,<br />

apozi]ional, forma numeralului din<br />

„dou\sprezece ceasuri“. Tendin]a de<br />

simplificare [i de regularizare e a[adar mai<br />

puternic\ pentru „ora doisprezece“, dar<br />

este explicabil\ [i în celelalte cazuri (în<br />

fond, majoritatea numeralelor nu au distinc]ie<br />

de gen).<br />

Complexitatea limbii naturale se manifest\<br />

îns\ [i prin existen]a multor tendin]e de<br />

sens contrar: ap\rute fie din dorin]a vorbitorilor<br />

de a urma norma [i acolo unde nu e cazul<br />

(fenomene de hipercorectitudine), fie prin<br />

ac]iunea unor modele [i asocieri diferite.<br />

De pild\, în cazul numeralelor, e surprinz\tor<br />

c\ între abaterile frecvente de la norm\<br />

se num\r\ nu numai apari]ia formei de<br />

masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul<br />

celei feminine (una, dou\, dou\sprezece...),<br />

ci [i substituirea invers\. E un fenomen<br />

care nu se las\ surprins în scris, pentru<br />

c\ în redactarea rapid\ sau neglijent\<br />

numeralele se scriu aproape întotdeauna<br />

cu cifre (care ascund flexiunea). Din atest\rile<br />

orale culese de ultima monitorizare lingvistic\<br />

a posturilor de radio [i televiziune, din<br />

martie 2008 (de g\sit pe site-ul Consiliului<br />

Na]ional al Audiovizualului: www.cna.ro),<br />

putem alege destule exemple elocvente:<br />

„dou\zeci [i una de grame“ (Prima TV,<br />

13.03.2008); „o sut\ optzeci [i dou\ de<br />

centimetri la Post\varul“ (Na]ional TV,<br />

16.03.2008); „la nivelul a patruzeci [i una<br />

de procente“ (Radio România Actualit\]i<br />

= RRA, 5.03.2008); „cel de-al dou\zeci [i<br />

dou\lea meci“ (N24, 1.03.2008); „nu una,<br />

ci dou\ SMS-uri“ (<strong>In</strong>foPro, 7.03.2008);<br />

„suntem dou\zeci [i una de milioane“<br />

(TVR1, 14.03.2008). Evident, sînt [i mai<br />

numeroase reducerile la forma invariabil\,<br />

masculin\, la „numele“ cifrei („locuitorii<br />

a doisprezece ]\ri“, Radio Guerrilla, 7.03.2008;<br />

„acum doisprezece episoade, toat\ lumea<br />

vorbea...“, OTV, 4.03.2008; „s-a n\scut la<br />

orele doisprezece“, B1 TV, 5.03.2008;<br />

„pân\ la ora doisprezece se lucreaz\...“,<br />

RRA, 7.03.2008, „dup\ dou\zeci [i unu de<br />

zile“, Prima TV, 2.03; „treizeci [i unu de<br />

sutimi“, RRA, 10.03.2008 etc.).<br />

Examinînd exemplele de mai sus,<br />

constat\m c\ forma de feminin (una, dou\)<br />

se folose[te în locul celei neutre sau masculine<br />

nu în situa]ii de imediat\ vecin\tate [i acord<br />

a c t u a l i t a t e a<br />

„O mie [i una<br />

de lucruri...“<br />

adjectival („dou\ centimetri“!), ci la o<br />

anumit\ distan]\, creat\ de obicei de bariera<br />

prepozi]iei de; singurul exemplu adjectival<br />

(al dou\zeci [i dou\lea meci) se poate<br />

explica prin dificult\]ile de flexiune ale<br />

numeralelor ordinale române[ti. În genere,<br />

erorile de tipul citat ]in de neaten]ia uneori<br />

explicabil\ într-o comunicare oral\, dar [i<br />

de ac]iunea unor tr\s\turi ale sistemului<br />

gramatical. Confuzia formelor e favorizat\<br />

de faptul c\ pluralul substantivelor nu este<br />

transparent, l\sînd loc unei ambiguit\]i a<br />

interpret\rii semantice. Identitatea de form\<br />

a desinen]ei de plural -e pentru substantive<br />

feminine [i neutre [i mai ales acordul identic<br />

al acestora (cu formele de feminin ale<br />

adjectivelor) permit alunecarea insesizabil\<br />

de la neutru la feminin. Existen]a pronumelor<br />

cu valoare „neutr\“ (mai exact generic\,<br />

global\) – o (am f\cut-o, am spus-o),<br />

asta (Asta e! am spus asta), una (una ca<br />

asta!) consolideaz\ aceast\ leg\tur\. Extinderea<br />

termina]iei de plural -uri, specific\ neutrelor,<br />

la feminine (treburi, m\rfuri, vremuri,<br />

m\t\suri etc.) indic\ aceea[i afinitate între<br />

feminin [i neutru. În plus, se [tie c\ s-au<br />

produs în evolu]ia limbii, în adaptarea ca<br />

neutre sau ca feminine a unor neologisme,<br />

destule oscila]ii, confuzii, reinterpret\ri [i<br />

specializ\ri ale genurilor: favor [i favoare,<br />

onor [i onoare, grup [i grup\, program [i<br />

program\ etc. Exist\ substantive defective<br />

de singular la care pluralul e, de fapt,<br />

indecidabil – la fel de plauzibil ca feminin<br />

[i ca neutru. Substantivul aplauze este<br />

înregistrat în DEX ca feminin, de[i nu<br />

are singular. Avînd în vedere c\ etimonul<br />

s\u italienesc - applauso - e masculin, ca<br />

[i sursa sa latin\, substantivul poate fi<br />

considerat mai curînd un neutru cu pluralul<br />

în -e (precum caiete, teatre etc.) – a[a cum<br />

ap\rea de altfel în dic]ionarele mai vechi<br />

[i cum propune [i noua edi]ie a DOOM.<br />

Unul dintre exemplele de mai sus arat\<br />

c\ forma de feminin a numeralului e folosit\<br />

[i pentru un masculin – centimetri. De fapt,<br />

unit\]ile de m\sur\ metru [i compusele sale<br />

(de la milimetru la kilometru) sînt atipice,<br />

ca masculine într-o serie de inanimate [i<br />

abstracte pentru care în român\ se folosesc<br />

în genere neutrul [i femininul. În cazul dat,<br />

acordul straniu cu femininul e a[adar provocat<br />

de semantic\ mai mult decît de form\.<br />

Evident, multe dintre exemple sînt<br />

anacoluturi, fraze sc\pate de sub control,<br />

dar direc]ia schimb\rii e semnificativ\: „în<br />

una dintre cele mai costisitoare divor]uri.“<br />

(RRA, 18.III.2008), „una dintre capetele<br />

de afi[ ale produc]iei“ (B1TV, 15.XI.2007).<br />

Cea mai r\spîndit\ dintre formule, cu atest\ri<br />

[i în scris, este o mie [i una de lucruri:<br />

„O mie [i una de lucruri imposibile“<br />

(blogs.click.ro), „a[ vrea s\ fac o mie [i<br />

una de lucruri“ (cafeneaua.com), „viseaz\<br />

la o mie [i una de lucruri“ (onemagazine.ro).<br />

Construc]ia se explic\ în parte prin presiunea<br />

cli[eului cultural, intertextual „o mie [i<br />

una“ (de nop]i), dar [i prin faptul c\ lucru<br />

intr\ în seria cuvintelor cu sens generic,<br />

dominat\ de feminine: chestie, treab\, una,<br />

alta... <br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

1 5


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

i n m e m o r i a m<br />

16<br />

Monica<br />

Lovinescu<br />

(19 noiembrie 1923-21 aprilie 2008)<br />

Marea Doamn` ne-a p`r`sit<br />

Am v\zut-o ultima oar\ pe Monica Lovinescu<br />

duminic\ 13 aprilie `n clinica de l`ng\ Paris,<br />

unde se afla internat\. De[i starea ei continua s\<br />

fie grav\, reap\ruser\ unele speran]e de via]\.<br />

Ce e drept, nu [i de `ns\n\to[ire. Dup\ aproape<br />

[ase ani, de c`nd nu mai putuse p\r\si patul,<br />

Monica Lovinescu r\m\sese aceea[i personalitate puternic\,<br />

vie, decis\, la curent cu tot ce se petrecea `n lumea literar\<br />

româneasc\. Dispari]ia lui Virgil Ierunca o marcase<br />

profund. Continua s\ vorbeasc\ despre el ca [i cum ar<br />

fi fost prezent. Dac\-i atr\geai aten]ia c\ Virgil nu mai<br />

este printre noi, te privea o clip\ `n ochi [i se mira c\ o<br />

po]i crede `n confuzie. Nu, [tia bine c\ Virgil nu mai<br />

tr\ie[te, dar refuza s\ accepte ideea. ~i cunosc pe am`ndoi<br />

de mai bine de patruzeci de ani. M\ num\r printre cei<br />

mai vechi prieteni ai lor. Am mai scris despre `nt`lnirea<br />

noastr\ din septembrie 1967, de la Paris. Ca [i despre<br />

felul `n care ne-am rev\zut `n decursul deceniilor. Cu<br />

toat\ boala de care nici unul, nici altul nu s-a desp\r]it<br />

de c`t\va vreme `ncoace, [i care i-a chinuit `ngrozitor,<br />

moartea Monic\i Lovinescu [i a lui Virgil Ierunca mi<br />

se pare intolerabil\. Au reprezentat, de la mijlocul anilor<br />

’60 [i p`n\ la sf`r[itul anilor ’80, cele mai ascultate<br />

voci ale exilului românesc, [i `n primul r`nd ale criticii<br />

literare. Au jucat un rol nepre]uit `n ridicarea moralului<br />

nostru, al celor din ]ar\. Ne-au inspirat `ncredere. {i, `ntrun<br />

fel, nu ne-au l\sat s\ dormim somnul dogmatic al celei<br />

mai oribile nop]i din `ntreaga noastr\ istorie.<br />

Cu Monica Lovinescu, ast\zi, trec `n istorie o<br />

epoc\ [i o lume. Nu ne vom putea niciodat\ pl\ti datoria<br />

pe care am contractat-o fa]\ de ea. Dumnezeu s-o aib\<br />

`n paza Lui pe Marea Doamn\, a c\rei voce inconfundabil\,<br />

de la Radio „Europa liber\”, ne va r\suna `n urechi pentru<br />

tot restul vie]ii noastre!<br />

Nicolae MANOLESCU<br />

Luciditate [i patetism<br />

Va trebui s\ o recitim mereu pe Monica Lovinescu,<br />

ca s\ nu uit\m ce înseamn\ luciditatea. Este<br />

vorba de un refuz al „be]iei de cuvinte”<br />

înv\]at de Monica Lovinescu de la tat\l ei, care,<br />

la rândul lui, l-a înv\]at de la Titu Maiorescu.<br />

Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o leg\tur\<br />

cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida<br />

Monica Lovinescu este patetic\, angajându-se existen]ial<br />

în practicarea spiritului critic.<br />

Poate r\mâne cineva lucid chiar [i atunci când vorbe[te<br />

despre sine? Monica Lovinescu dovede[te c\ da, prin<br />

c\r]ile de memorii din ciclul La apa Vavilonului.<br />

Memorialistei nu-i tremur\ de emo]ie mâna cu care<br />

]ine stiloul atunci când î[i evoc\ propria copil\rie. O<br />

prive[te p\trunz\tor pe feti]a care st\tea f\r\ s\ scoat\<br />

un cuvânt în fa]a unui abecedar, în timp ce tat\l ei,<br />

unul dintre cei mai de seam\ oameni de cultur\ ai vremii,<br />

o îndemna s\ pronun]e legat sunetele C-U-C.:<br />

„Deasupra literelor era desenat\ o pas\re neagr\<br />

privind cam fioros de pe ramura unui pom. C-U-C rostea<br />

tata calm, îndemnându-m\ s\ repet dup\ el: C-U-C.<br />

Silabiseam [i eu, ce s\ fac? Dup\ vreo dou\-trei aplica]ii<br />

practice, tata a hot\rât brusc s\ treac\ la stadiul superior.<br />

{i s-a precipitat: – Acum repede, spune-le împreun\,<br />

repede, auzi, hai, ce a[tep]i?! Deodat\ singur\, pierdut\,<br />

neîn]elegând ce mi se cere, zb\tându-m\ f\r\ ajutor,<br />

am aruncat o privire panicat\ pe ilustra]ia din abecedar<br />

spre pas\rea tuturor nenorocirilor mele [i am spus într-un<br />

suflu: Cioar\.”<br />

*<br />

Ne putem face o imagine despre primejdia pe care<br />

o reprezenta Monica Lovinescu, pentru propaganda<br />

comunist\ trecând în revist\ for]ele mobilizate în vederea<br />

combaterii influen]ei ei. Exista, a[adar, pe de o parte, o<br />

femeie care locuia la mii de kilometri dep\rtare de România<br />

[i care din când în când vorbea la un post de radio, destul<br />

de greu de prins de români, din cauza calit\]ii proaste a<br />

aparatelor lor de recep]ie. Iar pe de alt\ parte existau:<br />

puternice sta]ii de bruiaj, securi[ti, reviste murdare, autori<br />

cu voca]ie de mercenari. Acest uria[ arsenal era folosit<br />

cu un fel de disperare împotriva doamnei invizibile de<br />

la Paris (Securitatea organizând chiar la un moment<br />

dat – din ini]iativa lui Nicolae Ceau[escu – [i o expedi]ie<br />

de pedepsire fizic\ a ei). {i totu[i vocea care spunea<br />

adev\rul despre soarta literaturii române continua s\ se<br />

fac\ auzit\.<br />

*<br />

Multe erau de admirat la Monica Lovinescu:<br />

cultura [i bunul-gust, însu[iri prin ele însele anticomuniste,<br />

devotamentul fa]\ de literatura român\, cu nimic mai<br />

prejos decât cel al ilustrului ei tat\, Eugen Lovinescu,<br />

luciditatea [i spiritul critic, curajul, c\ldura sufleteasc\<br />

dovedit\ în sus]inerea celor persecuta]i. În ceea ce m\<br />

prive[te, am admirat la ea, mai mult decât orice<br />

altceva, încrederea cu care a perseverat în ac]iunea de<br />

resuscitare a con[tiin]ei de sine a poporului român, chiar<br />

[i atunci când totul p\rea pierdut.<br />

Monica Lovinescu s-a num\rat printre salvatorii care<br />

au f\cut cu tenacitate respira]ie artificial\ unui înecat,<br />

de[i disp\ruse orice indiciu c\ trupul inert ar mai putea<br />

reveni la via]\. Curio[ii aduna]i în jur priveau cu scepticism<br />

sau, edifica]i, p\r\seau locul. {i totu[i, în cele din<br />

urm\, înecatul a deschis ochii.<br />

Speran]a absurd\ a unui om de ac]iune ca Monica<br />

Lovinescu s-a dovedit mai în]eleapt\ decât realismul<br />

spectatorilor.<br />

Alex. {TEF|NESCU<br />

<strong>In</strong>stan]` moral`<br />

Ourau îngrozitor. Nu s-au mul]umit cu<br />

încerc\rile bine cunoscute de a o intimida<br />

[i chiar suprima. Au mers pân\ la jalnice<br />

trivialit\]i. Un om de cultur\ nu lipsit<br />

de merite, dar r\sf\]at al regimului, mi-a<br />

spus c\ ea – m\runt\ [i zvelt\ – era enorm<br />

de corpolent\. Doar-doar m\ voi dezgusta! Ar fi fost<br />

nevoie de mult mai mult ca s\ dau la o parte recuno[tin]a<br />

pe care i-o purtam. A se vorbi despre tine la „Europa<br />

liber\” era, paradoxal, un certificat de imunitate. Un<br />

fel de a fi protejat. P\r\seai rândurile celor anonimi,<br />

asupra c\rora se puteau exercita tot soiul de presiuni, [i<br />

te pomeneai tratat cu deferen]\ de organe, nemaipropunându-]i-se<br />

decât s\ faci cunoscut c\ nu dore[ti s\ mai<br />

fii citat. Ar fi fost o mare naivitate s\ accept.<br />

Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca ne-au protejat<br />

[i de noi în[ine. Au fost instan]e morale. Nu se putea<br />

ca, ezitând în fa]a vreunui compromis, s\ nu te întrebi<br />

care ar fi p\rerea lor. {tiind dinainte r\spunsul, î]i era<br />

mai u[or s\ rezi[ti.<br />

Am întâlnit-o pe Monica Lovinescu abia în 1990. De<br />

dou\ ori în vederea unor emisiuni, iar apoi primit, ani<br />

de-a rândul, în casa de pe Rue Pinton. Avea opinii ferme,<br />

pe care nu încerca s\ ]i le impun\. Te asculta cu bun\voin]\.<br />

Era la mijloc, dincolo de ospitalitate, un stil de a fi care<br />

venea din alte vremuri. De aceea, amintirea ei îmi ocup\<br />

întreaga via]\. Este aceea a persoanei atât de primitoare,<br />

a îngerului p\zitor într-o lume rea, dar este [i un semn<br />

de departe, din tinere]ea p\rin]ilor mei.<br />

Oricât de intens\ ar fi amintirea, Monica Lovinescu<br />

las\ un mare gol în urma ei.<br />

Livius CIOCÂRLIE<br />

O scrisoare<br />

I-am scris Monic\i Lovinescu acest mesaj (electronic)<br />

într-un moment bun, dup\ prima mea vizit\ în<br />

casa lor de lâng\ Buttes-Chaumont [i în ajunul zilei<br />

ei de na[tere. Îl reiau acum, într-un moment în<br />

care triste]ea se a[az\ pe triste]e, ca bun-r\mas [i<br />

ca s\ fixez cea mai frumoas\ amintire cu doi oameni<br />

minuna]i. Care nu mai sunt.<br />

Date: Luni 18 nov. 2002, 14:55<br />

Dragii mei,<br />

Ioana PÂRVULESCU<br />

Vizita în c\su]a Dumneavoastr\, aproape neverosimil\<br />

în mijlocul Parisului, cu acoperi[ul ei ]uguiat, cu lumina<br />

blând\ [i c\r]ile care c\ptu[esc toate zidurile mi se pare<br />

un vis. Nu [tiu când a trecut timpul, parc\ nici nu am<br />

intrat în cas\, parc\ nici n-am început s\ vorbim despre<br />

Leni Caler [i Camil Petrescu, despre 3-ul la matematic\<br />

al elevei Monica [i despre replica tat\lui ei [optit\ la<br />

ureche la spectacolul Suflete tari, despre ce rezist\ cel<br />

mai bine din Sebastian, despre micul conflict avut de<br />

Virgil Ierunca, despre interbelic [i despre romane [i despre<br />

litera]ii de azi [i despre dezam\giri [i am\giri, parc\ nici<br />

n-am f\cut poze („Pe Monica n-o v\d”-dixit Virgil). {i<br />

parc\ îmi venea s\-mi dau jos paltonul iara[i, ca s\<br />

mi-l ]in\ domnul Ierunca [i parc\ îmi venea s\ m\ întorc<br />

s-o mai s\rut o dat\ pe Doamna lui [i parc\ totul nu s-a<br />

întâmplat. Ce [tiu sigur e c\, la plecare, ceva din c\ldura<br />

casei m-a ]inut pe loc [i m-am sim]it cuprins\ de o mare<br />

tandre]e pentru locuitorii ei - o tandre]e ale c\rei urme le<br />

vede]i [i aici [i dac\ vi se par prea lirice, tant pis pour<br />

moi.<br />

V\ spun, a[adar, din ajun, LA MUL}I ANI [i v\ trimit<br />

promisul fi[ier ata[at ([ti]i s\-l deschide]i?) cu articolul<br />

meu prilejuit de Jurnal. Sper s\ nu se transforme în<br />

anti-cadou, adic\ s\ nu cuprind\ ceva care s\ v\ nec\jeasc\.<br />

V\ îmbr\]i[ez,<br />

Ioana<br />

Un fond sacrificial<br />

Stingerea Monic\i Lovinescu, la vîrsta de aproape<br />

85 de ani, e [i nu e în firescul lucrurilor. Biologic<br />

poate c\ da, pe planul con[tiin]ei desigur nu.<br />

Atît de mult ne-am obi[nuit cam de-o jum\tate<br />

de veac cu prezen]a Marii Doamne, mai întîi<br />

la radio, apoi [i-n pagini de carte, încît avem<br />

sim]\mîntul c\ ea se cuvine a d\inui, c\ ea d\inuie atîta<br />

timp cît ne afl\m noi în via]\. Întrucît Monica Lovinescu,<br />

al\turi de Virgil Ierunca, magnific cuplu inseparabil, face<br />

parte din formula noastr\ l\untric\, precum un neîntrecut<br />

spirit formator. Ei îi dator\m nu doar o informa]ie nepre]uit\


în decenii de restri[te, ci [i paradigma unui mod de-a<br />

reac]iona, a exigen]elor unui comportament, a fermit\]ii<br />

unei atitudini. Cum am putea trece cu vederea, cum<br />

am putea uita, aceast\ vital\ împrejurare? Cum am putea<br />

subestima contribu]ia sa la identitatea noastr\?<br />

Monica Lovinescu a fost învinuit\ de o severitate excesiv\,<br />

inchizitorial\. Dar nu glasul Marii Doamne a l\udat cu<br />

generozitate, a contribuit la renumele unor autori ce n-au<br />

întîrziat a o dezam\gi prin oportunismul lor, mai discret<br />

ini]ial, apoi dat în vileag f\r\ re]inere? I s-a mai repro[at<br />

Monic\i Lovinescu o etic\ excesiv\, uzurpatoare<br />

pas\-mi-te a esteticului. Dar n-a avut ea în vedere numai<br />

[i numai tr\darea în cuvînt, compromisul textual,<br />

adic\ îns\[i înc\lcarea ethosului imanent scriitorului, în<br />

afara c\ruia produc]ia sa se dezagreg\? Fidel\ memoriei<br />

p\rintelui s\u, Monica Lovinescu i-a aplicat criteriile<br />

cu stricte]e, cu o d\ruire ce-o presupunem dureroas\.<br />

Sortit\ exilului cea mai mare parte a vie]ii, s-a v\zut<br />

r\st\lm\cit\, def\imat\, la un pas de-a fi ucis\, în<br />

confruntarea cu mediul liberticid al totalitarismului, ca<br />

înc\ o prob\ a faptului c\ orice misiune înalt\ se<br />

cuvine a poseda un fond sacrificial. Nu ne îndoim c\<br />

ultimii s\i ani au fost umbri]i de dezam\girile produse<br />

de o lume înc\ departe de a fi a[ezat\. Dup\ cum nu<br />

ne îndoim c\ va veni o epoc\ în care memoria Marii<br />

Doamne va fi cinstit\ prin împlinirea idealurilor sale,<br />

duse mai departe de cei mai vrednici dintre noi, care<br />

ne sim]im azi inima cernit\, dar [i plin\ de speran]e.<br />

Fie-i vecia u[oar\!<br />

Gheorghe GRIGURCU<br />

Prezen]` cople[itoare<br />

Ascrie despre aceea care, pân\ luni, 21 aprilie,<br />

a fost Doamna Monica Lovinescu, pentru<br />

noi, cei care `ndeaproape am cunoscut-o, este<br />

o grea, aproape imposibil\ sarcin\. Cum s\<br />

`nchidem `n pu]ine [i strâmte cuvinte bog\]ia<br />

de `nalt\ [i demn\ valoare intelectual\, moral\<br />

[i, bine`n]eles, literar\, pe care aceast\ mare personalitate<br />

a culturii române[ti a `ntrupat-o, ilustrat-o, reprezentat-o?<br />

Nimeni, nic\ieri, `n lume, `n libertate sau sub jugul<br />

totalitar, nu a dorit, nu a [tiut [i nu a putut s\ o cultive,<br />

s\ o apere, s\ o r\spândeasc\ `n orizonturi infinite –<br />

precum a f\cut-o Monica Lovinescu. Pe calea undelor<br />

(„scurte“) la Radio-Paris (pân\ prin anii ^60-^70), la<br />

Radio Europa Liber\ (ani [i ani de-a rândul, cu sprijinul<br />

marelui Noël Bernard), prin scris (`n Memoriile de la<br />

Apa Vavilonului, `n critica literar\). Monica Lovinescu<br />

a fost o prezen]\ cople[itoare, `mpreun\ cu Virgil Ierunca,<br />

`n exilul românesc [i un reper `n România. A reprezentat<br />

– din 1947 pân\ când nu a mai putut vorbi, `n ace[ti<br />

ultimi 2-3 ani – România: „nu, noi nu am p\r\sit niciodat\<br />

România!“ - obi[nuiau s\ spun\, pe drept cuvânt, amândoi,<br />

[i Virgil Ierunca [i Monica Lovinescu. A fi fost `n casa<br />

lor din Strada François Pinton nr. 8, devenit\ acum, prin<br />

voin]a lor, „Funda]ia «Virgil Ierunca-Monica Lovinescu»“<br />

– `nsemna un pelerinaj `n adev\rata cas\ a culturii<br />

României. O pot spune – cu mâna pe inim\ sau cu lacrimi<br />

de emo]ie `n ochi – to]i cei care i-au p\[it pragul, de-a<br />

lungul zecilor de ani. Era, de fapt, pentru mul]i, un<br />

pelerinaj obligatoriu, o instan]\ juridic-moral\, care<br />

d\dea speran]e sau putere celor „clandestini“ (termenul<br />

este al Monic\i Lovinescu) [i `ncuraja pe cei din<br />

lumea larg\ occidental\, mai ales pe cei din exil (scriu<br />

aceste cuvinte sub semnul unui „Et in Arcadia ego“,<br />

pe care eu `nsumi, `mpreun\ cu so]ia mea, l-am<br />

resim]it cu ani `n urm\).<br />

Monica Lovinescu (al\turi de Virgil Ierunca) personifica<br />

o cultur\ literar\ a anilor care, acum, se numesc din<br />

„interbelic“. Pe scriitorii afirma]i `n „interbelic“ avusese<br />

ocazia s\-i cunoasc\ `n casa marelui s\u tat\, `n cenaclu:<br />

vorbea [i scria despre ei cu pasiune (de departe, [i `n<br />

spa]iu [i `n timp)... dar aten]ia ei – a lor – se `ndrepta<br />

spre valorile cultural-literare tinere, pe care le-a ajutat<br />

[i moral [i material. Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca<br />

sperau [i credeau `ntr-o nou\ Românie.<br />

Monica Lovinescu nu a f\cut niciodat\ politic\ decât<br />

a culturii. „Papesa exilului“, cum o numeau nemernicii<br />

aservi]i lui Ceau[escu, a fost `n zadar, absurd [i idiot<br />

victima `ncerc\rii de asasinat politic, ordonat de dictatorul<br />

de la Bucure[ti. De altfel, nici nu a acceptat vreodat\<br />

„explica]ii“ sau scuze. Mihai Pacepa, care dezv\luise<br />

dedesubturile criminale ale atentatului, a `ncercat de mai<br />

multe ori s\ fie primit de Monica Lovinescu: refuzul a<br />

fost total [i definitiv (mai târziu, [i Virgil M\gureanu a<br />

avut inten]ii similare – tot `n zadar). Monica Lovinescu<br />

nu i-a iertat, spre deosebire de C. Noica, pe „fratele<br />

Alexandru“! Pentru c\, `mpreun\ cu Virgil Ierunca,<br />

Monica Lovinescu, lovit\ crunt de Securitate, nu a servit<br />

decât Libertatea.<br />

~n aceast\ perspectiv\, Monica Lovinescu trebuie s\<br />

fie considerat\, istoric, `n primul rând, al\turi personalit\]ilor<br />

politice [i culturale ale exilului românesc, `n<br />

frunte cu Grigore Gafencu, Adriana Georgescu, Bazil<br />

Munteanu, dar [i al\turi de Mircea Eliade, Emil Cioran,<br />

[i Eugène Ionesco, pe care i-a cunoscut [i i-a frecventat.<br />

Odat\ cu ace[tia to]i – [i al]ii – Monica Lovinescu [i<br />

Virgil Ierunca – au r\mas ast\zi numai `n pagini de carte,<br />

`n Jurnal, `n amintiri.<br />

Dup\ 1990, a `nceput s\ apar\ opera Monic\i<br />

Lovinescu `n Editura Humanitas: se „`ntorcea“, cu scrierile,<br />

`n ]ara pe care nu o p\r\sise.<br />

Dar... Cuvintele sale au `nceput s\ „jeneze“ pe cei<br />

din România: erau, pentru unii, prea severe, pentru al]ii,<br />

prea blânde, pentru al]ii, `nc\, injuste etc., etc.<br />

Românii din România aveau alte judec\]i `n perspectiva<br />

lor intern\, decât Românii din exil.<br />

Doamna Monica Lovinescu, `n tot ceea ce a comunicat<br />

verbal [i a sus]inut `n scris a avut, incontestabil, de partea<br />

sa adev\rul.<br />

Alexandru NICULESCU<br />

Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca, în vizit\ la România literar\ (1992)<br />

i n m e m o r i a m<br />

MONICA LOVINESCU – n\scut\ la 19 noiembrie 1923<br />

– este fiica lui Eugen Lovinescu, cunoscutul critic literar,<br />

[i a Ecaterinei B\l\cioiu.<br />

Primele ei încerc\ri literare dateaz\ din copil\rie: la<br />

vârsta de opt ani scrie un „roman”, care îi apare în Diminea]a<br />

copiilor. Se relanseaz\ în anii adolescen]ei, dar textele din<br />

aceast\ perioad\ [i le va renega mai târziu, considerându-le<br />

„sofisticate [i artificioase” (este vorba de proza scurt\<br />

din Vremea, Kalende etc. [i de un roman reprodus în mai<br />

multe numere succesive din Revista Funda]iilor Regale).<br />

În primii ani de dup\ r\zboi este cronicar de teatru (un<br />

cronicar iconoclast) la revista Democra]ia condus\ de Anton<br />

Dumitriu [i asistent\ a lui Camil Petrescu la seminarul de<br />

art\ dramatic\ al acestuia.<br />

În septembrie 1947 pleac\ la Paris, beneficiind de o<br />

burs\ a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948<br />

cere azil politic în Fran]a. Aici lucreaz\ un timp ca<br />

regizor pentru diferite companii care promoveaz\ teatrul<br />

de avangard\. În continuare, preocupat\ de situa]ia din<br />

România, public\ articole despre literatura român\ [i despre<br />

ideologia comunist\ în reviste ca East Europe, Kontinent,<br />

Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages,<br />

La France Catholique. Redacteaz\ capitolul despre teatrul<br />

românesc din Histoire du Spectacle (lucrare enciclopedic\<br />

ap\rut\ la Gallimard). Traduce – sub pseudonimele Monique<br />

Saint-Côme [i Claude Pascal – câteva c\r]i române[ti în<br />

limba francez\. Al\turi de so]ul ei, scriitorul [i filosoful<br />

Virgil Ierunca, se face tot mai cunoscut\ ca adversar\ a<br />

regimului antiintelectual [i antina]ional din România.<br />

Începând din 1951, realizeaz\ emisiuni literare [i muzicale<br />

pentru Radiodifuziunea Francez\ [i devine repede un nume<br />

în acest domeniu de activitate, c\ruia îi va r\mâne fidel\<br />

decenii la rând.<br />

Tr\ie[te o tragedie, nereu[ind s\-[i elibereze mama<br />

întemni]at\ în România din motive politice (de[i face<br />

demersuri disperate în acest sens) [i aflând în cele din urm\<br />

c\ ea a fost asasinat\ în închisoare, în 1960.<br />

Din 1962 colaboreaz\ la postul de radio „Europa Liber\”,<br />

iar din 1967 realizeaz\ pentru acest post emisiunile de mare<br />

audien]\ Teze [i antiteze la Paris [i Actualitatea cultural\<br />

româneasc\. Absorbit\, în tot mai mare m\sur\, de colaborarea<br />

la „Europa Liber\”, înceteaz\ (în 1975) s\ lucreze pentru<br />

Radiodifuziunea Francez\.<br />

Via]a literar\ din România este puternic influen]at\ de<br />

verdictele [i comentariile ei, ascultate noaptea, pe ascuns,<br />

de foarte mul]i intelectuali. Monica Lovinescu devine, treptat,<br />

o instan]\ critic\, sus]inut\ de scriitorii demni [i responsabili<br />

[i denigrat\ furibund de cei aservi]i regimului comunist. În<br />

1977, cu aprobarea lui Nicolae Ceau[escu, Securitatea face<br />

o tentativ\ de-a o reduce la t\cere. Monica Lovinescu este<br />

b\tut\ s\lbatic, în fa]a locuin]ei ei din Paris, [i ajunge în<br />

com\ la spital, dar imediat dup\ ce se restabile[te î[i reia,<br />

neintimidat\, activitatea. De la mii de kilometri distan]\,<br />

particip\ febril [i eficient, ca [i cum s-ar afla în România,<br />

la toate campaniile, declarate sau disimulate, duse de scriitorii<br />

independen]i împotriva imposturii [i terorii comuniste.<br />

Dup\ 1989, viziteaz\ România [i este primit\ triumfal<br />

de oamenii de cultur\ (cu excep]ia celor care, în continuare,<br />

nu-i suport\ intransigen]a intelectual\ [i moral\). În 1992<br />

î[i încheie colaborarea la „Europa Liber\”, în condi]iile<br />

restrângerii activit\]ii acestui post de radio (restrângere<br />

împotriva c\reia protesteaz\ – f\r\ rezultat – intelectuali de<br />

elit\). Colaboreaz\ la numeroase ziare [i reviste, posturi de<br />

radio [i televiziune române[ti, r\mânând un spirit lucid,<br />

adversar al oric\rei forme de mistificare. La 28 septembrie<br />

2006 r\mâne singur\, ca urmare a încet\rii din via]\ a lui<br />

Virgil Ierunca, so]ul [i prietenul ei, de multe decenii.<br />

Moare la Paris, la 20 aprilie 2008, dup\ o lung\ suferin]\,<br />

suportat\ cu demnitate.<br />

CRONICI LITERARE, COMENTARII, ESEURI. Unde<br />

scurte, Madrid, Ed. Limite, 1978 (texte din per. 1962-1971)<br />

Unde scurte – jurnal indirect, Buc., H., col. „Memorii,<br />

jurnale”, 1990 (texte din per. 1962-1971) Seismograme<br />

- Unde scurte II, Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1993<br />

(texte din per. 1972-1977) Posteritatea contemporan\ -<br />

Unde scurte III, Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1994<br />

(texte din per. 1978-1982) Est-etice - Unde scurte IV,<br />

Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1994 (texte din per. 1983-<br />

1987) Pragul - Unde scurte V, Buc., H., col. „Memorii,<br />

jurnale”, 1995 (texte din per. 1988-1999; cupr. [i pagini<br />

de jurnal propriu-zis) <strong>In</strong>sula {erpilor - Unde scurte VI,<br />

Buc., H., col. „Memorii, jurnale”, 1996 (texte din per. 1990-<br />

1995) Diagonale, Buc., H., 2002 (texte ap\rute la rubrica<br />

Diagonale din România literar\, în per. febr. 1996 – nov.<br />

2001).<br />

CONVORBIRI. Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen<br />

Ionescu, {tefan Lupa[cu [i Grigore Cugler, Buc., CR, 1992.<br />

MEMORII. La apa Vavilonului, Buc., H., col. „Memorii/<br />

jurnale/ convorbiri”, 1999 (memorii ref. la per. 1947-1964)<br />

La apa Vavilonului, vol. II (memorii ref. la per. 1960-<br />

1980), Buc., H., col. „Memorii/ jurnale/ convorbiri”,<br />

2001 La apa Vavilonului, , vol. III, Buc., H., col. „Memorii/<br />

jurnale/ convorbiri”, 2003 (memorii ref. la per. 1980-1990).<br />

JURNALE. Jurnal (1981-1984), Buc., H., col.<br />

„Memorii/jurnale/convorbiri”, 2002 Jurnal (1985-1988),<br />

Buc., H., col. „Memorii/ jurnale/ convorbiri”, 2003 Jurnal<br />

(1994-1995), Buc., H., col. „Memorii/jurnale/convorbiri”,<br />

2004.<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 17


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

j u r n a l<br />

18<br />

28 martie<br />

1969<br />

Bunicii s-au mutat la noi, pentru o vreme, de prob\.<br />

Voioas\, Ioana se deprinde cu zgomotul din centru, cu<br />

telefonul, cu soneriile, cu televizorul. S-au consumat [i<br />

vizitele la cas\ nou\. Perechea dr. Mih\il\-Cioltei, unchiu^<br />

Picu Vârtosu cu Anca lui. {ova cu betrana Valentina.<br />

Chiar [i Matei C\linescu ne-a trecut pragul. }oiu, Baltag,<br />

Pitu], Dimi [i Geta, ADM-ul, MRP-ul, Preda, R\c\nel [i<br />

problematica Doini]a Sterescu, ba[ca rudele noastre...<br />

Ieri `n Buftea, pe [est, vedem Reconstituirea lui Pintilie.<br />

Un interviu cu Pintilie! ~n câteva locuri mi se pare c\ Adrian<br />

e luat la vale. ~l `ntrerupe, convins c\ nu-l `n]elege corect.<br />

Pu]in\ derâdere adresându-i-se cu Drag\ tovar\[e P\unescu!<br />

`n]elegi, sper... ~i cere ironic preciz\ri la `ntreb\rile<br />

[ubrede [i pe lâng\ subiect. Adrian: Consideri Reconstituirea<br />

un film tragic? Pin]i: Dar dup\ p\rerea ta, ce e? Te<br />

`ntrerup, Adrian P\unescu. Sunt convins c\ nu m-ai `n]eles...<br />

{i Adrian, abil, ie[ind glon] din dificultate, explic\ inutil<br />

c\ sarcina ingrat\ a celui ce `ntreab\ nu pentru sine ci pentru<br />

cititor, ar fi s\ fac\ uneori pe prostul...<br />

Pe neanun]ate, cu o ma[in\ de la Uniune, Adrian pleac\<br />

la ]ar\. ~mi las\ pe mas\, la vedere, de f\cut un contract de<br />

rate [i o delega]ie pentru colabor\ri. Le rezolv repede, dar<br />

obosesc la fel de repede, de la mers, de la sarcin\... Mâine,<br />

pe la 11.30, `mplinesc 28 de ani. ~mi cump\r câteva flori.<br />

Noaptea bântui prin cas\, f\r\ somn, cu nervii `ntin[i, `ndurând<br />

cu orgoliu singur\tatea. Nu mi-e u[or deloc. Refuz s\ accept<br />

c\ a uitat de aniversare. Parc\ ar fi f\cut-o dinadins. Când<br />

greul va trece, [i dup\ refacere, vreau s\ m\ angajez `ntr-o<br />

redac]ie. Primele salarii le-a[ da pe câteva covoare de lân\.<br />

Berbec, `n zodie, ador lâna...<br />

3-4 mai<br />

1969 Maternitatea Giule[ti. Ieri dup\ amiaz\ pe la patru am<br />

n\scut un fl\c\u. Patru kilograme patru sute [i 52 cm. lungime!<br />

Uria[ul seriei! Opera]ia a durat o or\ [i jum\tate. La un<br />

moment dat situa]ia a devenit dramatic\, cordonul ombilical<br />

r\sucindu-i-se `n jurul gâtului [i [trangulând copilul. Un<br />

`nceput de asfixie albastr\. L-au resuscitat cu mare emo]ie.<br />

Am sângerat crâncen din pricina unor contrac]ii anarhice.<br />

Dac\ a[ fi n\scut natural, [i dac\ s-ar fi a[teptat ca la prima<br />

cezarian\, `l pierdeam, [i nici cu mine nu se [tie ce-ar fi fost...<br />

Dup\ coasere m-au dus la reanimare, unde era `ntuneric<br />

[i unde o vreme m-am crezut singur\ [i uitat\ de toat\ lumea.<br />

Dup\ 24 de ore de stat nemi[cat\, numai pe spate, cu numai<br />

calmante [i antibiotic, primesc câteva `nghi]ituri de suc de<br />

fructe. Mi-e r\u, mi-e cald, mi-e foame, mi-e grea]\ [i lehamite<br />

de lentoarea cu care `mi revin. Mi-a fost team\ s\ nu<br />

alunec dincolo...<br />

5 mai 1969<br />

De la reanimare spre salonul operatelor, pe un c\ru]<br />

hodorogit `mpins pe culoarele nesfâr[ite [i prin lifturi imense.<br />

Cap\t primele ve[ti despre fiu, despre exemplarul frumos<br />

care se spune c\ este. Dup\ un ceai cu pâine m\ `nviorez...<br />

7 mai<br />

La miezul nop]ii sunt `n stare s\ transcriu un vis ciudat<br />

avut `n r\stimp. El trebuie c\ are noima lui, marcând<br />

ie[irea tulbure din starea de anestezie. Ca un film<br />

metaforic absurd rulând `nl\untrul min]ii. ~n ani, mereu<br />

am notat o mul]ime de vise, de regul\ colorate [i fierbin]i.<br />

A[ putea cândva s\ le strâng `ntr-o carte de vise...<br />

10 mai<br />

Cu o s\pt\mân\ `n urm\, `n cursul dimine]ii m\ internam,<br />

venind aici ne`nso]it\, spre stupoarea Anc\i, care se preg\tise<br />

ca [i acum doi ani s\-l `mb\rb\teze pe t\ticul panicat [i<br />

v\ic\re]. Era sâmb\t\. Contrac]iile `ncepând de cu sear\,<br />

se `nte]iser\ `n zori. {i eu am venit pe lume `ntr-o sâmb\t\,<br />

[i am apreciat ca pe un semn favorabil aceast\ coinciden]\.<br />

~mi cump\rasem l\cr\mioare [i o geant\ pentru micul<br />

meu voiaj. Am a[ezat florile `n ap\, le-am inspirat mireasma<br />

friguroas\ [i tare, apoi am pornit, f\r\ s\-i trezesc pe ai casei,<br />

traversând agale bulevardul Magheru, f\r\ nimic spectaculos,<br />

ca o victim\ totu[i. Ioana [i mama ie[iser\ pe balcon [i-mi<br />

f\ceau cu mâna. Le-am surâs, apoi am disp\rut `ntr-un<br />

taxi, singur\-nesingur\...<br />

Anca m\ a[tepta nelini[tit\ [i m-a certat cu ging\[ie, a[a<br />

`ncât am resim]it grija ei ca pe o mângâiere. {i mare parte<br />

din nodul ce mi se ridicase `n gât, s-a topit. M-a examinat<br />

`ndelung, `n t\cere, gânditoare, cu toate antenele concentrate<br />

asupra f\tului misterios. Mi-a completat fi[a [i am `mbr\cat,<br />

iar\[i, c\ma[a decolorat\ [i halatul maternit\]ii. Condus\<br />

apoi `ntr-un salon r\coros de la etaj. Am mai vorbit câteva<br />

minute despre Adrian, pe care-l l\sasem dormind. Abia se<br />

`ntorsese din ora[, `n zori, [i a fost op]iunea mea s\ nu-l<br />

trezesc, ca s\ nu-l v\d agitându-se speriat `ntre vinov\]ie [i<br />

sfâr[eal\. Am avut o ciudat\ senza]ie de p\r\sire, `nstr\inare<br />

[i dezinteres. Mi-am zis c\ trebuie s\ fac fa]\ situa]iei, s\-mi<br />

cru] energiile [i s\ nu m\ gândesc tocmai acum la<br />

motivele care l-au tot ]inut departe de cas\ [i de evenimentul<br />

na[terii...<br />

Anca a plecat din spital, promi]ând s\ revin\ spre<br />

sear\. Era obosit\, fusese de gard\, voia s\ doarm\ pu]in.<br />

Eu am `nceput s\ m\ perpelesc `n durerile care reveneau<br />

ritmic la intervale din ce `n ce mai scurte. ~n sala de<br />

travaliu era un telefon de la care a[ fi putut s\ sun la<br />

nevoie. M-am suit `ntr-unul din paturile `nalte [i tari, l\sând<br />

altora grija apelului. O moa[\ a alertat-o pe Anca<br />

`ntr-un târziu, care a promis s\ revin\ `ntr-o or\... {i, la trei<br />

f\r\ zece punct, intra radioas\ `n sal\. Am sim]it o u[urare,<br />

parc\-mi sosise ~ngerul p\zitor...<br />

11 mai 1969<br />

Sâmb\t\ 3 mai, duminic\, luni, mar]i, miercuri, joi, vineri,<br />

sâmb\t\ [i azi, iar\[i duminic\ - nou\ zile lungi de când sunt<br />

aici ca pe o alt\ planet\. A[adar, vreo 216 ore, sau 13 mii<br />

de minute, [i ele lungi-inegale, num\rate unul câte unul [i<br />

m\surate dup\ st\rile prin care se trece aici, cu mari distan]e<br />

goale `ntre ele. Cu totul, vreo 777 de mii de secunde!<br />

Mâine `mi vor scoate firele. Pielea mi s-a lipit la loc<br />

`ntr-o liniu]\ fin\, sidefie, peste care se va reface p\rul pubian.<br />

Mar]i s-ar putea s\ fiu acas\, [i toate am\nuntele acestea la<br />

care ]in mi se vor [terge din minte...<br />

Ce ne-am face, Doamne, f\r\ binecuvântata uitare, [i ce<br />

ne-am face f\r\ memoria a ceea ce tr\im intens? Am notat<br />

câte ceva, `n grab\, pentru când voi avea timp [i voi sim]i<br />

nevoia s\ pun cap la cap scene, senza]ii, gânduri, s\ nu<br />

gre[esc, s\ nu exagerez, s\ nu minimalizez...<br />

Chinul de dup\ dezmor]ire. Senza]iile crude [i vocile<br />

din timpul deschiderii. Masa metalic\, `ngust\ ce mi se p\ruse<br />

ca un tron, dac\ nu de tortur\, oricum de `ndurare a unei<br />

emo]ii masive greu de descris. ~ncercam s\-mi mi[c degetele<br />

picioarelor [i nu reu[eam. ~nainte de anestezie, atent\ la<br />

ultima contrac]ie ce se apropia [i care `nsemna o ultim\<br />

durere sec\tuitoare, ce parc\ te frânge [i-]i `mpinge lacrimile<br />

[i sudoarea `mpreun\ amestecate `n glanda lacrimar\. Desp\r]it\<br />

`n dou\, asistat\ `ndeaproape, aud vocea mântuitoare care<br />

`mi face o promisiune solemn\ c\, `nc\ un pic, [i nu m\ va<br />

mai durea: Gata, asta e ultima, `ndur-o! S-o ]ii minte, c\ n-ai<br />

s\ te mai `ntâlne[ti cu a[a ceva!... Dup\ care, `ntins\ pe spate,<br />

cu senza]ia c\ de la brâu `n jos e[ti `nsu[i neantul, ]i se<br />

leag\ bra]ele `n lateral `n ni[te curele, ca `ntr-o r\stignire.<br />

~n bra]ul drept acul perfuziei [i tubul de oxigen `ntr-o nar\.<br />

Anca `ncepând s\ sune instrumentele [i spunând: Constan]a,<br />

acum `]i voi trasa semnele, chiar pe linia vechii cicatrice,<br />

ca s\ r\mâi frumoas\. Nici nu [tii ce important e! D\-mi<br />

de veste dac\ le sim]i...<br />

{i le-am sim]it ca pe c\rbuni acizi pe pielea vie, arsur\<br />

care m-a alarmat, dar care a disp\rut instantaneu. {i Anca<br />

`ncepe s\ taie ap\sând cu brutalitatea necesar\. Locul bombat<br />

[i rezistent prime[te cu supunere, adormit, interven]ia. La<br />

fel ca [i acum doi ani, disting un clipocit. Ca [i când Dumnezeu<br />

e prezent `n plag\ [i `[i cl\te[te mâinile `n pântecul meu ca<br />

`ntr-un vas viu...<br />

Mi se a[eaz\ o greutate pe stomac. Asistente trupe[e<br />

urmeaz\ comenzile, ap\sându-m\ [i ele `n zon\ cu toat\<br />

puterea, cu trupul lor greu pe stomacul meu. Cineva d\ de<br />

veste c\ `ncepe s\ se vad\ ceva din b\ie]el. Toat\ lumea<br />

[tie c\ de data asta `mi doresc s\ fie b\iat, [i m\ gândesc<br />

c\ e vorba de-o p\c\leal\...<br />

Simt cum sunt golit\ de con]inut `ncetul cu `ncetul. {i<br />

numai când Anca exclam\ entuziasmat\: B\iat!, `nchid ochii<br />

[i plâng lin, atent\ la comentariile ei: Acesta e un copil pre]ios,<br />

f\cut la comand\. Lung, voinic, `ncruntat, b\rbat cu cap<br />

mare... Te felicit, Constan]a!<br />

Uterul sângereaz\ abundent, de neoprit, `ngrijorându-i<br />

pe to]i. C\tre final sose[te [i profesorul Sârbu. Anca `i prezint\<br />

maestrului s\u situa]ia, cu bucurie pentru trofeu [i cu `ngrijorare<br />

pentru mine. Iar eu aud [i `ncep s\ m\ tem. ~mi sunt<br />

ridicate greut\]ile de pe stomac. Copilul este dus s\ i se<br />

fac\ toaleta, iar eu m\ simt gata s\-mi iau zborul, suspect de<br />

u[oar\, pe deasupra gândurilor [i lucrurilor. U[oar\, golit\<br />

[i f\r\ nimic precis `n minte...<br />

Apucasem s\-l z\resc. Brun [i altfel decât Ioana cea<br />

trandafirie ca `ngerii. Icnesc urât `ntr-o senza]ie de vom\<br />

pe sec, deranjând coaserea, pe care n-o simt. Coaserea<br />

unul dup\ altul a celor [apte `nveli[uri, prapurii `n care st\tuse<br />

f\tul. M\ `nfrigurez [i reclam starea. Mi se injecteaz\ un<br />

ser care-mi provoac\ alte icnete de grea]\. Asistenta, speriat\<br />

de ce vede c\ se-ntâmpl\, s-a gr\bit s\ goleasc\ dintr-odat\<br />

seringa, [i Anca o ceart\ cu glas sc\zut. ~n sfâr[it,<br />

dup\ coasere, toat\ lumea se precipit\ asupra unor stacane<br />

de cafea fierbinte. Sunt l\sat\ singur\ s\-mi petrec starealimit\...<br />

Recapitulez. <strong>In</strong>terven]ia a `nceput la trei [i jum\tate.<br />

Pe la patru, copilul extras a fost ridicat `n aer. La cinci f\r\<br />

cinci d.m., pauz\ de cafea. Urmeaz\ momentul când m\<br />

atârn la comand\ de grumajii `ncorda]i a dou\ asistente care<br />

m\ a[eaz\ pe o alt\ mas\ mobil\, cu rotile. Pântecele<br />

mi-este legat strâns `ntr-o centur\ de pânz\, [i pornesc cu<br />

alaiul acesta s\rac spre sala de reanimare...<br />

Mi-am leg\nat capul `ntr-o mi[care<br />

de alean pe perna sumar\,<br />

segmentând iluzoriu timpul mare<br />

`n mai m\runt...<br />

Cre[tetul ghe]arului<br />

Note r\zle]e, din 10 mai [i urm\toarele<br />

Amintiri din sala de travaliu.<br />

Dup\ ni[te paravane de pânz\ albastr\, pe paturile lor<br />

de p\timire, dou\ femei tinere `ndurând ca [i mine acela[i<br />

chin atât de lent trec\tor. Undeva, `ntr-o aureol\ orbitoare,<br />

mai c\tre fereastr\, o femeie frumoas\ ca o zeitate cu p\rul<br />

ro[u, abundent, scoate ni[te r\cnete neomene[ti... F\tul<br />

coboar\ spre lumin\ `ncet, tenace, milimetru cu milimetru<br />

pe drumul acela `ngust, elastic, `ntins la maximum, dilatarea<br />

amenin]ând uneori s\ nu func]ioneze corect, s\ nu se deschid\<br />

suficient, fie din cedarea nervilor mamei, din oboseala ei<br />

infinit\. Calea aceasta se poate face [treang. F\tul alunec\<br />

`n cele din urm\ `ntr-un ultim efort disperat. Mama le[in\<br />

`n expulzie ori adoarme instantaneu. Noul n\scut, crispat<br />

sau molatic, este ridicat de picioare, cu capul `n jos [i scuturat,<br />

plesnit peste fese [i omopla]i, ca s\ `nceap\ s\ respire. Primele<br />

scâncete agresive nu au nimic omenesc. Parc\ ar fi scrâ[netul<br />

a dou\ pietre frecate una de alta, [i care seam\n\ cu un sunet<br />

mineral iritant. {i asisten]a declar\ c\ na[terea a decurs<br />

normal! Se fac glume, se bea cafeaua, f\r\ vreo solemnitate,<br />

pentru reconfortare, pentru ie[irea din stres. Se trece apoi<br />

la alt pat, unde sorocul abia a sosit, cu acela[i repertoriu de<br />

gesturi eficiente [i de cuvinte: Hai, acum, `mpinge, bravo,<br />

respir\ adânc, `mpinge, bravo, `nc\ odat\! Ore [i ore se trage<br />

ca la ham, `ntr-o cazn\ de ne`nchipuit [i de o parte [i de<br />

cealalt\. Apoi se a[terne lini[tea, care nu mai credeai c\<br />

exist\. Vine somnul de dup\ na[tere, abandonul de dup\<br />

extenuare. Cât doarme, mama e ridicat\ la cer, i se iart\<br />

p\catele, acolo, `n cerul toxic al fericirii ei absolute...<br />

~n timpul travaliului, dintre cei preg\ti]i s\ te asiste nu<br />

se apropie nimeni pân\ ce nu emi]i r\cnete de o anumit\<br />

intensitate. Exasperat\ `n durerile ei care ating paroxismul,<br />

femeia devine toat\ un strig\t de nest\vilit, un animal r\nit<br />

`n toat\ s\lb\ticia lui. Abia de-atunci `ncolo se apropie cineva,<br />

ca s\ verifice parc\, nu cumva s\ fie vorba de vreun exces<br />

de sensibilitate, de vreun r\sf\]. E bine de [tiut c\ gravida<br />

care se jeneaz\ s\ se manifeste, s\ urle din r\runchi, cea care<br />

se poate st\pâni, risc\ uneori o expulzie neasistat\ [i un f\t<br />

cu ]easta deformat\. Din momentul `n care te sui pe masa<br />

de travaliu e[ti invitat\ s\ te produci f\r\ re]inere, s\ te `nfurii,<br />

s\-]i blestemi b\rbatul, s\ strigi dup\ ajutor. Nu vei speria<br />

pe nimeni, personalul are urechea specializat\ s\ disting\<br />

corect momentul `n care trebuie s\ intervin\...<br />

Anca sosind, pune lumea `n mi[care `n jur, spre a m\<br />

preg\ti pentru sala de opera]ie. Cazul meu era limpede, fiind<br />

la a doua cezarian\, periculoas\, [i ultima posibil\ f\r\<br />

semn\tur\ c\ `]i asumi riscul. Dou\ fiole `n bra], pentru<br />

testare. Tensiunea, sondarea, transportarea la etajul doi, de<br />

data asta pe jos, pe o scar\ `ngust\ `n spiral\. Au durat o<br />

ve[nicie preparativele medicilor pentru intrarea `n Sala steril\.<br />

Sp\larea minu]ioas\ a mâinilor cu periu]\ [i mult, mult s\pun.<br />

~nm\nu[area, [i `nc\l]area `n ni[te [o[oni din tifon. ~mbr\carea<br />

halatelor sterile, bo]ite, `nc\p\toare. {i restul costum\rii,<br />

`n totalitate, [or]uri peste halate, bonete [i a[ezarea pe fa]\<br />

a m\[tii textile pân\ sub ochi, ultimul lucru de f\cut fiind<br />

a[ezarea ochelarilor, igieniza]i, pe nas. Mi se face `ntre timp<br />

toaleta coloanei, cu tampoane `mbibate `n iod rece. Lent [i<br />

mereu reluat\ mi[carea de sus `n jos, [i iar\[i de sus `n jos.<br />

Mi-a fost remarcat tremurul nervos [i zgribulirea. A[ezat\<br />

pe marginea mesei metalice, flancat\ de aparatura de control.<br />

La `ndemân\ flacoane, pentru transfuzii, perfuzii. {tiam [i<br />

a[teptam cu emo]ie momentul anesteziei, dur, când sim]i<br />

`n plin p\trunderea acului scurt `ntre vertebre. Din aur [i<br />

destul de gros, ca s\ penetreze pân\ la m\duv\. Piciorul drept<br />

va avea un zvâcnet reflex, [i asta o s\ produc\ panic\ [i<br />

`ncordare. Cineva te ia `n bra]e [i te strânge la piept, ca s\<br />

nu cumva s\ te mi[ti haotic [i s\ te pr\bu[e[ti pe-o parte,<br />

s\ n-o iei la fug\. Aveam deja b\rbia `n piept [i pleoapele<br />

strânse, a[teptând cunosc\toare clipa de bezn\ care se face<br />

[i care d\ fiori. Am deschis apoi ochii `ntr-o lumin\<br />

irizând `ntre susur [i ]iuit...<br />

Notez s\ nu uit. Dac\ cineva tân\r din familie, poate<br />

chiar copilul acesta abia n\scut va vrea s\ afle, s\ se documenteze<br />

pe textul meu crud spre a se reg\si. ~n nici un caz Adrian,<br />

lipsit de r\bdare [i absent cu program la `ntâmpl\rile prin<br />

care trec...<br />

Firele mi-au fost t\iate cu un foarfece bont [i extrase<br />

cu penseta. Mâine ar trebui s\ plec\m acas\. M\ gândesc<br />

la reac]ia lui tragi-comic\ de ins neajutorat care [tie c\ nu<br />

merit\ minunea asta, când o s\-[i ]in\ `n bra]e fiul. Fiul<br />

care `ntre timp s-a albit la piele, iar peri[orul negru bate acum<br />

`n [aten ro[cat. Sugar gr\bit [i vrednic, se tot desfa[\ frecându-<br />

[i necontenit picioru[ele, sughite [i plânge. {i plânge<br />

urât...<br />

Evoc sala de reanimare, umbroas\, silen]ioas\, cu multe<br />

draperii. Ie[irea din anestezie se las\ cu durere de cap.<br />

Dac\ `n timpul interven]iei te-ai agitat, a[teapt\-te la migrene<br />

persistente [i la un somn trudnic cu co[maruri. Nu m-am


Pe ea n-o condamn. Himerele ei, iluziile ei sunt ca [i fire[ti, ca [i<br />

ale mele oarecând. Dar pe el nu-l absolv de vinov\]ie.<br />

Nemaiiubindu-l, instantaneu ame]esc de grea]\. ~l integrez `n<br />

tagma celor ce sacrific\ pentru fleacuri sfin]enia celuilalt...<br />

putut conforma. Mi-am leg\nat capul `ntr-o mi[care de alean<br />

pe perna sumar\, segmentând iluzoriu timpul mare `n mai<br />

m\runt...<br />

O voce ginga[\ `necat\ de tuse cere codenal. ~n semi`ntunericul<br />

`nc\perii, aceea[i voce m\ sf\tuie[te s\ fiu cuminte, s\ nu<br />

m\ mai agit `n patul meu fierbinte, cu denivel\ri, s\ nu-mi<br />

mai plimb palma peste plag\. S\ nu mai gem, c\ o s\ treac\...<br />

Mi se dezmor]esc t\lpile. ~mpins `n sus de sarcin\<br />

atâta amar de vreme, stomacul revine `ncet la locul lui. La<br />

intervale scurte m\ las\ nervii [i plâng de obid\, de umilin]\,<br />

de neputin]\, de suferin]\. Primesc antibiotic, calmante [i<br />

somnifer. M\ lini[tesc. Vecina mea iese pe culoar s\ fumeze.<br />

Ea poate de-acum s\ circule [i s\-mi dea bune sfaturi. Când<br />

revine o pot [i vedea. E o ]ig\ncu[\ firav\, ml\dioas\. O<br />

copil\ ager\, frumoas\, cu o dantur\ impecabil\. {i mai ales<br />

cu ni[te ochi fierbin]i. Tuns\ scurt [i bine-mirositoare...<br />

O b\tuse b\rbatul [i `i rupsese splina `n trei locuri. Adus\<br />

cu salvarea `n ultimul moment, se b\nuia c\ are o extrauterin\<br />

cu hemoragie. ~n pântece o balt\ de sânge. I se `ntâmpl\ asta<br />

la doar 18 ani ! spune c\tre mine, ca dintr-o suflare: Norocul<br />

meu c\ am sc\pat cu via]\, din mila domnului profesor<br />

Sârbu, s\-i dea Dumnezeu s\n\tate. O s\ m\ rog pentru<br />

dânsul câte zile-oi avea. A fost `n norocul b\iatului meu,<br />

care are doar opt luni, mânca-l-ar mama! Din prostia unui<br />

cap de b\rbat! Dup\ ce c\ nu munce[te, nici el [i nici nimeni<br />

dintre-ai lui, [i `i ]ineam pe to]i din leafa mea, c\ lucrez la<br />

Nuf\rul, [i dup\ ce c\ are toate patimile, bea, fumeaz\, umbl\<br />

dup\ femei, `mi fur\ banii din geant\, acum m-a l\sat [i f\r\<br />

splin\, nenorocit\ pe via]\. {i toat\ via]a o s\-l blestem. {i<br />

de ce m-a b\tut? C\ l-am trimis de diminea]\, pe la opt, s\<br />

aduc\ vreascuri din p\dure. Pe la unsprezece, dac\ am v\zut<br />

c\ nu mai vine, m-am dus dup\ el. El, peste gârl\, `n picioare,<br />

f\r\ lemne. Lâng\ el pe jos, o cet\]eanc\, culcat\. Dau s\<br />

trec apa, s\ v\d cine-i femeia. El `mi iese `nainte, repede, pe<br />

potec\. ~l `ntreb [i-mi r\spunde, nemernicul, c\ pe jos e<br />

nea Cutare. Ajungem acas\. Copila[ul meu plângea. Eu `l<br />

bomb\neam s\-mi spun\ cu cine fusese. M\-sa-i ia<br />

b\iatul din bra]e [i el m\ love[te de cad peste-o buturug\.<br />

De jos de unde am c\zut, i-am zis pentru prima dat\ un<br />

cuvânt r\u. I-am zis prostule! Pe urm\ nu am mai [tiut de<br />

mine. Dac\ au v\zut c\ nu-mi revin, [i asta destul de<br />

târziu, i-au chemat pe-ai mei, pe m\mica [i pe t\ticu^, care<br />

m-au adus cu salvarea aici. Acum abia a[tept s\ ies, s\-l dau<br />

`n judecat\ pe b\rbatu-meu, [i s\ ne despart\ legea. C\ eu<br />

nu mai pot, mai ales acum, nenorocit\ cum sunt [i f\r\ splin\,<br />

s\ ]in o cas\ de trântori. {i n-o s\ mai doresc b\rbat, decât<br />

când mi-o cre[te b\iatul mare, [i n-o s\ mai aib\ nevoie<br />

de mine...<br />

Dup\ o zi [i-o noapte sunt mutat\ `n salonul lehuzelor.<br />

Cincisprezece femei, toate operate, toate m\mici, `n refacere,<br />

comentând `ntâmpl\rile din maternitate, fiecare cum a p\timit.<br />

Ahurile [i furia laptelui, alegerea numelor pentru copiii<br />

lor nou-n\scu]i. {i deasupra tuturor, glumele femeii de<br />

serviciu, [i ea cu problemele ei de-acas\, cu b\rbatul care<br />

o cam tri[eaz\, dar au `mpreun\ dou\ fete... Sugarii `[i<br />

v\d de programul lor alert de supt-somn, de plânsul foamei<br />

lor, hr\ni]i pân\ una alta de mame de `mprumut. Mai primesc<br />

ser glucozat [i vitamine, ap\ fiart\ [i r\cit\. {i stau to]i cu<br />

guri]ele deschise ca puii de pas\re-n cuib...<br />

13 mai<br />

1969 Ultima mea sear\ `n maternitatea Giule[ti. Prin ferestrele<br />

deschise aud trecând tramvaie. Dup\ o zi de suferin]e, de<br />

r\cnete [i eforturi disperate de `mprosp\tare a lumii cu<br />

nou n\scu]i, se aerise[te masiv, se elimin\ toxinele<br />

dulcege ale sacrificiului, [i n\v\lesc `n\untru valurile de aer<br />

proasp\t amestecate cu indiferen]a celor care trec pe lâng\<br />

aceste ziduri, ne[tiutori de calvarul din\untru. E un moment<br />

de respiro [i pentru moa[e [i asistente, care somnoleaz\<br />

pe scaunele de pe culoar... Am citit gazete, am tricotat un<br />

cior\pel, [i m\ `ntreb cum `[i va `ntâmpina Ioana fr\]iorul.<br />

~[i va revendica locul `n bra]ele mele? Va g\si `n]elegere<br />

[i duio[ie pentru pruncul neputincios? Va fi ea `ngerul dulce<br />

vorbitor pe care toat\ lumea l-a `naripat [i l-a deprins cu<br />

plutirea pe deasupra capetelor noastre? ~i va ceda micu]ului<br />

parte din ce-i al ei? Buchetul nostru indestructibil de dou\<br />

fiin]e, mam\ [i feti]\, duios [i ginga[, va fi compus de-acum<br />

`nainte din trei. Va avea ea, instinctiv resim]it, tot plinul de<br />

`ncredere `n care s\ rosteasc\ cu glas vibrant: cumpa mama,<br />

bita, puiul mama, pú-í-úl...? Somn u[or, sufletul meu!<br />

~n cursul zilei am circulat prin tot spitalul. Exist\ `n<br />

incint\ un punct comercial de unde am cump\rat ni[te pleduri<br />

s\r\c\cioase de prsop [i o garnitur\ minuscul\ de corp,<br />

scutec [i fa[\. Recapitulez [i `mi simt memoria simplificând<br />

drastic am\nuntele de pân\ mai ieri. ~ncep s\-l hr\nesc la<br />

sân. Are f\lci [i un fel de frez\ ]uguiat\, frunte bombat\<br />

cu spa]ii largi deasupra tâmplelor, buze duble de sugar, lung<br />

[i vânjos, falange fine. ~n curând va ar\ta [i el ca un mielu[el.<br />

Suge [i doarme. Am bel[ug de lapte, ]â[nind de la sine, cu<br />

bolt\, prin toate izvoarele deodat\. Sunt `n faza `n care nu<br />

m\ jenez s\ m\ laud [i sunt mul]umit\ de mine. Anca `mi<br />

surâde [i jubilez. Chiar dac\ surâsul ei este pur profesional,<br />

eficien]a lui e garantat\. O simt `n continuare ca pe un ~nger<br />

p\zitor. Ea vindec\, alin\, salveaz\ cu sufletul ei, cu senin\tatea<br />

privirii, cu mâinile ei delicate [i cu tandre]ea care o caracterizeaz\...<br />

2 iunie<br />

1969 Ziua de na[tere a Ioanei am serbat-o ieri, fiind duminic\.<br />

Cu tort-arici [i dou\ lumân\rele albe, cu musafiri `ntre<br />

care [i ADM-ul cu Ileana lui [i fiul lor Tudor, de aceea[i<br />

vârst\ cu s\rb\torita, care s-a exprimat curg\tor, gesticulând<br />

afectuoas\ c\tre micul ei prieten: Ti log fumos, ia buboan\!<br />

~i place plimbarea. Nu-i place s\ o `mbraci/dezbraci.<br />

Cel mai bine se simte `n pielea goal\. ~[i studiaz\ cu<br />

aten]ie buricul. Fr\]iorului `i spune firesc c\c\tosule. Nici<br />

noi, ai casei, nu cuno[team termenul `n aceast\ form\.<br />

Posesiv\, dar când el plânge, `mi spune: Du-te! Tot ce i se<br />

face celui mic vrea [i ea. ~[i reprim\ cu splendoare<br />

gelozia. Dar când el doarme, `mi cere s\-i spun pove[ti cu<br />

ea, când era bebe. Dup\ fiecare poveste zice: ~nc\ una! [i<br />

m\ acapareaz\: Stai cu mine, uite ti iau di gât, pup\-m\! Cu<br />

aceste formule magice scap\ [i de pedeaps\. ~i speculeaz\<br />

pe cei slabi, care i se supun u[or. Celui mic `i zice cu ceremonie:<br />

S\lumâna, s\rutându-l pân\ la um\r [i `nd\r\t. Vrea s\-l<br />

duc\ `n bra]e, `i pip\ie t\lpile roz, `i desface degetele [i `i<br />

neteze[te cu tandre]e p\rul. La plimbare, se-atârn\ de mânile<br />

p\rinte[ti, s\rind `ntr-un picior, se las\ greu [i cânt\: }up,<br />

]up, ca un iepula[, futula[. Nu st\ la piept\nat, detest\ supliciul<br />

descâlcelii. Se recomand\ Iana Punescu. Ia cu coada furculi]ei<br />

sare din solni]\ [i ]i-o presar\-n farfurie, cu inten]ia de a-]i<br />

face un serviciu. Bunica a `nv\]at-o s\ ne spun\ matale, ea<br />

muzicalizând mantale. ~[i ador\ sandalele. Nu ne las\, pe<br />

mine [i pe bunica, s\ ne `mprumut\m una alteia rochiile.<br />

Vrea s\ spele, s\ ajute la g\tit, s\ fr\mânte aluatul. Când<br />

se `ntâlne[te cu al]i copii, `i `mbr\]i[eaz\ cu lentoare. Ieri<br />

`ns\, când Tudor a `ncercat s-o s\rute, ea a schimbat regulile.<br />

L-a `ndep\rtat cu fermitate, explicându-i: Las\, nu si poate!<br />

{i b\iatul a izbucnit `n plâns. Spune poezioare, dar cere s\<br />

fie asistat\...<br />

7 iulie<br />

1969, Bârca<br />

De dou\ zile, cu copiii [i mama la ]ar\. Adrian [i Paul<br />

ne-au condus doar pân\ la ie[irea din bloc. Ma[ina, tixit\<br />

de lucruri [i provizii. ~n ma[in\ z\duf. Andrei a dormit `n<br />

bra]ele mele, comoara aurie `n bra]ele bunicii. Pentru ea<br />

c\l\toria a fost plin\ de surprize. Animale `n peisaj! Gârle<br />

[i poduri, vaci pe p\[uni, m\gari [i capre, dar [i bicicli[ti,<br />

lanuri de porumburi [i grâuri. Nori, berze [i gâ[te. Vocabular<br />

`n l\rgire. Ioana r\m\sese cu guri]a c\scat\ de uimire.<br />

Cred c\ nici nu respira. Ajun[i la destina]ie, am fost<br />

primi]i cu masa pus\...<br />

11 [i 12 iulie<br />

Copila ia `n primire nout\]ile din ograd\, `ntr-o pronun]ie<br />

delicioas\, cere [i d\ explica]ii: S\lacu di el, e mic [i nu tie<br />

s\ vorbeasc\! Stelu]a, o feti]\ dintr-a cincea, a fost adus\ din<br />

sat s-o distreze pe Ioana noastr\, s\-i cânte, s\ se joace<br />

`mpreun\. ~i cânt\ cu o voce atât de nefiresc `nalt\, c\ Ioana<br />

se creponeaz\ spre plâns. Pân\ la urm\ se `mprietenesc ...<br />

Limba mi-e ulcerat\, m\ doare. R\ul se `ntinde `n<br />

cerul gurii [i coboar\ `n gât. ~ncetez s\ al\ptez, str\fulgerat\<br />

de o b\nuial\. Soacra mea Margareta `mi adusese din sat,<br />

cu mare entuziasm, o carte, <strong>In</strong>dia secret\. Dumneaei n-a<br />

citit-o, dar mi-o recomand\ cu convingere, insistând s\ citesc<br />

`ntâi ultimul capitol, care, chipurile, ar fi cel mai<br />

interesant. Paginile au un aspect alterat pe la col]uri, ca [i<br />

când ar fi fost impregnate cu un lichid tulbure, umezite [i<br />

apoi zvântate. Brusc mi-aduc aminte de otr\v\rile din Regii<br />

blestema]i. Pagini care se lipesc `ntre ele. Ca s\ le r\sfoie[ti,<br />

moi degetul pe limb\. Otrava e ingurgitat\ astfel `n timpul<br />

cititutlui. Doamne, Dumnezeule, ce-o fi? {oricioaic\,<br />

sod\ caustic\. Gâtul meu devine carne vie. Nu fac valuri,<br />

dar sunt `ngrozit\ de-a binelea. Nici nu cer control<br />

medical [i nu m\ plâng la nimeni. ~mpachetez cu grij\ <strong>In</strong>dia<br />

secret\, tot `n hârtia de ziar `n care mi-a fost adus\, atent\<br />

s\ nu ating por]iunile cu aspect suspect, [i-o trimit pe Margareta<br />

j u r n a l<br />

s-o duc\ `napoi de unde-a adus-o. Nu pot acuza `n plin pe<br />

absolut nimeni. A[ fi luat\ de nebun\. M\ tem, fac bagajele<br />

[i ne `ntoarcem val-vârtej la Bucure[ti, cu o ma[in\ de<br />

ocazie...<br />

22 spre 23 iulie<br />

1969, Bucure[ti<br />

Starea invocat\ obsesiv `n poemele mele e singur\tatea,<br />

[i semn c\ n-o am [i c\ mi-o doresc. De vreo trei ani `ncoace<br />

scriu altfel [i despre singur\tate. Am f\cut doi copii<br />

c\rora m\ robesc cu trup [i suflet. Mai mult, mai intens,<br />

nic\ieri, niciodat\! Lâng\ un so] din ce `n ce mai evaziv, numi<br />

pot odihni nici trupul, nici sufletul. La suprafa]\ r\mân<br />

pa[nic\...<br />

5 august<br />

1969 Via]\ tensionat\, enerv\ri absurde urmate de hilare<br />

reveniri [i `ndio[\rile lui. Bel[ug de inspira]ie, haz [i<br />

necaz, disperare mo[tenit\, discre]ie, izolare, mu]enie. M\<br />

uzez. Urât z\c\mânt s-ar scormoni dac\ a[ nota la infinit<br />

ce mi se `ntâmpl\ zilnic, prin ce fiori de frig trece sufletul<br />

meu. Energia celuilalt, agita]ia lui f\r\ istov, dar [i absen]ele<br />

nemotivate, pe mine m\ sperie. <strong>In</strong>egal, inconstant, consecvent<br />

`n inconsecven]\...<br />

Când to]i dorm, când casa redevine leag\n vegheat de<br />

`ngeri, m\ reg\sesc, dar nu m\ recunosc, atât sunt de obosit\.<br />

~i privesc pe cei mici, somnul lor e ca o desf\tare intransmisibil\.<br />

Andrei tresare. Se treze[te [i r\mâne cu picioru[ele<br />

ridicate `n aer. {i le contempla `ndelung, silen]ios, r\sfirându-<br />

[i degetele [i strângându-le la loc. ~ncearc\ s\ [i le apuce,<br />

parc\ se ceart\ cu ele, [i nu reu[e[te decât s\-[i trag\ pumni[ori<br />

`n stomac. Minute `n [ir `l ap\r a[ezându-mi mâinile `n calea<br />

loviturilor. E un sugar misterios, mult mai lini[tit la vreme<br />

de noapte decât a fost sora lui, care ziua dormea [i<br />

noaptea se activa...<br />

Recitesc noti]ele de pe vremea când locuiam `n Berceni<br />

[i Ioana era bebelu[ul care ziua dormea [i noaptea se activa.<br />

Care mi-era via]a, cum se mi[ca Adrian `n peisajul domestic:<br />

~i schimb lenjeria, bea `ncins câteva pahare cu ap\ de<br />

la robinet, `nghite `n grab\ dejunul, prânzul, cina, `n func]ie<br />

de ora la care se treze[te. St\ s\ plece, se-apuc\ de scris,<br />

dar r\mâne cu ochii ca-n zarea unui sfinx tân\r, concentrânduse<br />

asupra unui punct din tavan, `ntins pe canapea cu mâinile<br />

sub cap, `ndr\gostit cu siguran]\, trecându-mi vizibil pe<br />

ultimul plan, sau pe nici un plan fiin]a, dorin]a, ca `n ecou,<br />

locul [i amprenta trupului. Gândesc [i notez un vers<br />

absurd la prima vedere, „A fi a doua, a r\mâne prima“.<br />

~n rug\ciunile mele cer lini[te [i puterea de a `ndura<br />

pustiul, usc\ciunea, dezgustul [i setea mea, separat\, de<br />

via]\. Nu m\ pot hr\ni `n nici un fel, cu r\m\[i]e ve[tede.<br />

Un autoabandon, o renun]are zâmbitoare. La casa-n care<br />

locuim nu mai adaug nici un vis. ~n spa]iul pur `n care `l<br />

gândeam, s-a t\v\lit [i l-a distrus. De dragul lui am<br />

s\vâr[it minuni, mi-am s\rit peste umbr\. M\ sup\r\<br />

acum [i c\ m\ isc\lesc cu numele lui. R\mân cu fapta<br />

mea cea mai frumoas\ - acest copil pe care `l iubesc cu o<br />

ardoare inflamat\ de-un plâns interior de neoprit“...<br />

Câteva luni dup\ na[terea Ioanei, stând noi de vorb\,<br />

`ncercam s\-l asigur c\ urm\torul nostru prunc o s\ fie b\iatul<br />

pe care [i-l dore[te. Dar `i scap\ o remarc\ aiuritoare, c\<br />

lui i se vor na[te numai fete. Cum a[a?! F\r\ s\-i pese de<br />

efect, mi se spovede[te cu orgoliu c\ este tat\ [i la alt\<br />

cas\. C\ o nebun\ `ndr\gostit\ de el i-ar fi n\scut gemene.<br />

- E[ti convins c\ sunt ale tale? - `i spun. – Vrei s\ le vezi?<br />

- `mi r\spunde. Nu sunt prea sigur\ c\ a[ vrea s\ le v\d.<br />

Coboar\ s\ dea un telefon. ~mi aranjeaz\ o `ntrevedere cu<br />

mama feti]elor. ~mi scrie adresa, [i pân\-n sear\ m\ trezesc<br />

ca teleghidat\ sunând la u[\ dintr-un imobil, undeva<br />

`n zona Amzei. ~mi deschide o blond\ nisipie [i m\ piloteaz\<br />

`n t\cere c\tre un p\tu] cu grilaj `n care copili]ele `[i zb\teau<br />

bucuroase mânu]ele [i genunchii, `ntre juc\rii [i p\pu[i<br />

`ntr-un aranjament ostentativ [i abundent. Este o femeie<br />

m\ritat\. Mai scund\ decât mine. Cuprins\ de un tremur<br />

u[or. Nu spune mare lucru, instruit\, cu siguran]\, de el la<br />

telefon. Nu se a[teptase, deduc, s\ m\ vad\ atât de calm\.<br />

Eram edificat\. Casa mirosea a lapte [i a vanilie, ca [i la noi.<br />

Fetele – cópii identice ale Ioanei mele. Eu n\[team `n iunie,<br />

ea `n septembrie! Adrian reu[ise performan]a de a tr\i lini[tit,<br />

pendulând `ntre dou\ femei, una mai naiv\ decât alta, nevasta<br />

[i amanta, amândou\ `ns\rcinate, apoi lehuze, al\ptând<br />

prunci dolofani. Morala celuilalt prinde iz. Orgoliul m\<br />

`mpiedic\ s\ evaluez corect situa]ia, penibilul, pericolul,<br />

avaria. R\nit\, min]it\, nu m\ v\d iertând. Gândesc un vers<br />

[i `l notez: „Fii exilatul lumii mele-ntregi“. Avusese<br />

tupeul s\ m\ fac\ atent\ c\ femeia sufer\ de schizofrenie.<br />

Cum probabil c\ [i pe ea o pusese `n gard\ c\ a[ fi dus\ cu<br />

pluta. Dar ea nu d\ nici un semn de dezechilibru nervos ci<br />

afi[eaz\ o uimire sincer\ c\ nici eu nu simt nici un impuls<br />

de a-i scoate ochii...<br />

S\ recapitulez. Pe ea n-o condamn. Himerele ei, iluziile<br />

ei sunt ca [i fire[ti, ca [i ale mele oarecând. Dar pe el nu-l<br />

absolv de vinov\]ie. Nemaiiubindu-l, instantaneu ame]esc<br />

de grea]\. ~l integrez `n tagma celor ce sacrific\ pentru fleacuri<br />

sfin]enia celuilalt...<br />

Constan]a BUZEA<br />

(Fragment din Cre[tetul ghe]arului)<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

19


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

APRECIIND `n gradul cel mai `nalt<br />

volumul Duiliu Zamfirescu [i Titu<br />

Maiorescu `n scrisori (edi]ia Emanoil<br />

Bucu]a, 1937) [i subliniind c\<br />

„importan]a acestei coresponden]e<br />

este `nainte de toate de ordin literar“,<br />

E. Lovinescu ajunge s\ defineasc\<br />

specificul `nsu[i al artei epistolare,<br />

care „nu const\ `ntr-un «efort», ci<br />

`n capacitatea de a produce involuntar<br />

(s.n.) cu necesitatea indiferent\ a<br />

bradului ce d\ r\[in\, alimentat\ de<br />

o sev\ continu\ [i fatal\; ea e efectul<br />

unei st\ri suflete[ti ce reclam\ nevoia comunic\rii directe<br />

a unor senza]ii [i impresii“. Arta epistolar\ despre<br />

care am glosat `n mai multe rânduri [i chiar `ntr-o carte,<br />

acum câteva decenii, se afl\ de aproape `nrudit\ cu<br />

jurnalul [i memoriile. Spontan\, f\r\ nici o preocupare<br />

stilistic\ a autorului, ea d\ la iveal\ uneori pagini ce<br />

surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar<br />

al con]intului, ce ne ridic\ sim]itor deasupra valorii<br />

cognitive, documentare. S\ mai amintesc savuroasele<br />

scrisori ale tân\rului Kog\lniceanu c\tre „babaca“,<br />

numeroasele epistole-jurnal ale lui Al. Odobescu, unele<br />

misive ce concureaz\ cu Momente [i schi]e ale lui<br />

Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind<br />

de literatur\, cele care au condus la `ns\[i defini]ia<br />

criticului de la „Sbur\torul“?<br />

Cum asemenea texte se confund\, spuneam, cu<br />

jurnalul, s\ z\bovim o clip\ asupra celui maiorescian,<br />

intitulat Jurnal [i Epistolar. El ni se relev\ ca un<br />

roman autoscopic, punând `n lumin\, pentru `nceput,<br />

psihologia eminentului elev de la „Theresianum“,<br />

apoi a tân\rului care se autosupravegheaz\ [i se preg\te[te<br />

sistematic pentru viitoarea lui str\lucit\ carier\, trecând<br />

`ntr-un timp record examene de licen]\ [i de doctorat `n<br />

marile capitale europene, Berlin [i Paris. Imaginea<br />

marelui studios, impunându-[i un program de via]\<br />

auster, era `n genere cunoscut\. Ceea ce apare acum<br />

senza]ional este scurtul roman al iubirii lui Titu Maiorescu<br />

pentru prima lui so]ie, Clara Kremnitz, de o neb\nuit\<br />

poezie [i exuberan]\. Pasiunea `l invadeaz\ [i-l auzim<br />

pe proasp\tul doctor `n filosofie pronun]ând cuvintele<br />

cele mai fierbin]i pe care le va fi rostit vreodat\:<br />

„...nu-mi mai aflu lini[tea al\turi de dumneata, a[ vrea<br />

s\ te am mereu `n bra]ele mele, [i s\ te ]in strâns, fericit,<br />

lipsit de orice gând“. Clara devine o „donna angelicata“,<br />

un fel de „axis mundi“. Tân\rul ce se remarcase<br />

printr-un perfect echilibru moral, pare s\ judece lucrurile<br />

la un moment printr-o exclusivist\ perspectiv\ sentimental\.<br />

Totul i se datoreaz\ marii iubite: „Activitatea mea<br />

intelectual\ este opera ei, cartea ap\rut\, ei i-o datorez<br />

[i senin\tatea studiilor mele actuale [i concep]iei mele<br />

de via]\.“<br />

Lirismul [i degajarea criticului, care, pe alte planuri,<br />

`[i preg\tesc de pe acum polemica `mpotriva [colii<br />

B\rnu]iu [i teoretiza despre sublim, se manifest\ [i `n<br />

reac]ia fa]\ de natur\, prezent\ [i vie `n Epistolar `n<br />

compara]ie cu sumarele note din ~nsemn\ri zilnice.<br />

El [tie s\ fixeze, cu o anume vibra]ie, fizionomia locurilor,<br />

ca `ntr-o excursie pe Dun\re, e jovial (vrea s\-[i cumpere<br />

un fes „dintre cele ro[ii-c\r\mizii, cu ciucure de m\tase<br />

neagr\“), sc\pând acum din corsetul tracasantelor<br />

preocup\ri zilnice. O adev\rat\ pagin\ antologic\ despre<br />

Versailles ne apropie [i mai mult de scriitorul Titu<br />

Maiorescu, evocator fin [i plin de verv\ al secolului<br />

de aur francez, pe care, ca intelectual de forma]ie clasic\,<br />

`l admira la modul superlativ. ~nsemnarea de c\l\torie<br />

se transform\ repede `n oper\ de imagina]ie, Regele<br />

Soare devenind personaj de roman galant [i istoric:<br />

„Versailles `nsu[i este un ora[ grav, aproape lipsit de<br />

via]\. Casele fac impresia unor s\lcii plâng\toare cu<br />

ramurile atârnând. Când p\[e[ti `n parcul cunoscut `n<br />

toat\ lumea – acum atât de singuratic - ]i se pare c\<br />

aici lumea este atât de lini[tit\ ca s\ po]i distinge fo[netul<br />

trecerii tuturor fantomelor istorice. Aici este p\durea<br />

imens\ `n care Ludovic XIV `[i organiza vân\torile; `l<br />

vezi pe acest rege trecând c\lare, `n\l]at `n [a cu arogan]\,<br />

dar cu arogan]\ majestuoas\; se repede `n p\dure, se<br />

opre[te deodat\, las\ ceata c\lare s\ treac\ [i, `ntorcânduse<br />

singur, de aici o porne[te prin acest intim coridor<br />

de verdea]\ pe urma doamnei La Vallère.“<br />

Nu mai pu]in senza]ionale [i pline de poezie sunt<br />

scrisorile lui Ion Barbu adresate lui Tudor Vianu. Pl\cerea<br />

estetic\ se `nso]e[te mai totdeauna cu cea erotic\, un<br />

laitmotiv bine cunoscut. La muzeul din Cassel (era pe<br />

atunci bursier la Götingen), tân\rul are al\turi pe o Lily<br />

Lang, care-i ofer\ apoi nesfâr[ite clipe de desf\tare,<br />

dup\ care el, insa]iabilul, tânje[te epistolar: „On doit<br />

l e c t u r i<br />

20<br />

Are [i<br />

literatura<br />

partea ei<br />

languir quand on a perdu une M-lle Lang!“ Experien]ele<br />

erotice sunt multiple [i permanente, selec]ia (dac\ e<br />

vreuna!) oscilând `ntre chipul angelic („femeia de m\tase,<br />

parfum [i alb de crin“ sau „fragilit\]i de albea]\ de<br />

por]elan de Saxa, ochi... cum ar fi cochilia de melc<br />

albastru“) [i ultima profesionist\, care-i gole[te buzunarele.<br />

Dionisiacul Ion Barbu nu are numai imensa pl\cere a<br />

tr\iri, dar [i pe a rememor\rii, când parc\-[i retr\ie[te<br />

clipele euforice. El se afl\ `ntr-o neistovit\ curs\ erotic\,<br />

parc\ `ntrecându-se mereu pe sine, chiar `n materie de<br />

boli venerice. <strong>In</strong>fatigabilul Don Juan, care pare asaltat<br />

de femei (odat\, ar fi fost 53 `n câteva luni!), e `n acela[i<br />

timp ([i tocmai prin aceasta `[i `nal]\ textul deasupra<br />

documentului!) un poet care [tie s\ extrag\ perenul<br />

din efemer, s\ fixeze frumuse]ea momentelor [i a<br />

dulcineelor care l-au `nfiorat. Aleg un exemplu dintre<br />

cele mai elocvente, unde nervul narativ `nsufle]e[te o<br />

pagin\ inubliabil\. Brabantil, aluzie transparent\ la<br />

„berbant“, se g\se[te de ast\ dat\ `ntr-o sal\ de concert.<br />

Ochii lui – `ntr-o mereu de nelini[tit\ c\utare – descoper\<br />

deodat\ o figur\ care-l fascineaz\ [i pe care o `nr\meaz\<br />

transfigurat: „...`mi abat privirile `n stânga – `i scrie<br />

lui Tudor Vianu – [i v\z a[a, ceva f\r\ pereche. Ce s\-<br />

]i spun? O str\lucire, o nemi[care [i o tensiune. Mai m\<br />

uit o dat\ [i v\z acumulat deasupra cefii un fel de<br />

melc de aur, un ornament greu [i mat, un p\r cum n-am<br />

putut nici s\-mi `nchipui“. Ies `mpreun\, el se `ntrece<br />

emo]ionat `n elocin]\ erotic\, [i fata, emo]ionat\ [i ea,<br />

accept\ s\ se urce `ntr-o tr\sur\, care va rula, ca `ntr-un<br />

drum f\r\ cap\t, vreo trei ore. Be]ia erotic\ se contope[te<br />

`n be]ia poetic\, pe mai tot parcursul acestei scrisori, dar<br />

mai ales `n scena de mare frumuse]e, când fata `[i las\<br />

p\rul s\-i cad\ pe umeri. {i-a scos unicul pieptene...<br />

[i-a fost cutremur\tor, nep\mântesc! Ploaia de aur pe<br />

Semele. M-am `mb\iat `ntr-o fuziune de glorie, m-am<br />

[ters cu el ca pe un prosop, m-am sugrumat, `n prada<br />

unui sadism f\r\ seam\n.“<br />

C\ unda literar\ se revars\ când [i când `n paginile<br />

„neliterare“ ale scriitorilor e un fapt, la urma urmei,<br />

firesc. „Seva“ de care vorbea Lovinescu se scurge printr-un<br />

fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de<br />

obicei, datorit\ unui gest reflex, nu-[i poate ignora<br />

condi]ia. El face literatur\ involuntar, f\r\ inten]ie.<br />

Memoriali[tii, diari[tii, epistolierii talenta]i, au darul<br />

povestirii, al evoc\rii, al portretului, [tiu s\ `nsceneze<br />

epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune<br />

[i culoare lexical\, savuroas\ (Ion Ghica, Radu Rosetti).<br />

Textul ne relev\ uneori un roman indirect, autenticist<br />

(C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un romanfresc\<br />

(Mircea Zaciu), a[a cum ne apar [i memoriile<br />

unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a c\ror publicare dup\<br />

1989 a stârnit o adev\rat\ senza]ie. El descrie scene [i<br />

evoc\ evenimente, ca un prozator, nara]iunea e fluent\,<br />

verbul nu o dat\ expresiv. Bun observator [i psiholog<br />

fin, creaz\ o tipologie variat\ (personajul tragic, timidul,<br />

arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ur\, femeia<br />

pasional\). ~n portretistic\, C. Argetoianu amestec\<br />

mali]ia cu dispre]ul, având `nclina]ie spre grotesc; el `[i<br />

`njose[te personajele, care trebuie v\zute ca fic]iuni,<br />

uneori, aflate la mare distan]\ de modelul real. A[a va<br />

proceda mai târziu [i Petre Pandrea.<br />

O vast\ pânz\ epic\ realizeaz\ un alt nescriitor,<br />

Ion Ioanid `n memorialul ~nchisoarea noastr\ cea de<br />

toate zilele, care surprinde prin tensiunea unui roman<br />

de ac]iune, de aventuri dramatice, nu o dat\ spectaculoase.<br />

Autorul are `n vedere o tipologie extrem de bogat\,<br />

apeleaz\ la dialoguri, digresiuni, retrospec]ii, anticip\ri,<br />

`ntocmai ca un romancier. <strong>In</strong>fernala realitate a `nchisorii<br />

`ntrece fic]iunea.<br />

Din aceea[i familie a lui Constantin Argetoianu face<br />

parte Maria Cantacuzino-Enescu `n memoriile sale<br />

Arta epistolar\ despre care am glosat `n<br />

mai multe rânduri [i chiar `ntr-o carte,<br />

acum câteva decenii, se afl\ de aproape<br />

`nrudit\ cu jurnalul [i memoriile.<br />

din volumul Umbre [i lumini. Ea declar\ deschis c\<br />

nu a vrut „s\ pozeze `n scriitor“. {i totu[i...<br />

Memorialista se pricepe s\ evoce diverse medii, s\<br />

reconstituie o anumit\ atmosfer\ specific\, p\strând<br />

parfumul de epoc\, deseneaz\ ample tablouri ale modului<br />

de via]\ ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) [i<br />

al str\lucitei familii Cantacuzino, care afi[a un lux<br />

exorbitant, ca la o curte regal\; particip\ la nun]i fastuoase<br />

[i `nmormânt\ri pline de pomp\. Maria Cantacuzino-<br />

Enescu (`i voi nota numele, din cauza lungimii, cu ini]iale)<br />

e o moldoveanc\ romantic\, foarte sensibil\ care vibreaz\<br />

`nfiorat\ când aude „l\trat familiar de câini pa[nici,<br />

potrivit cu noaptea pe care `n loc s\ o tulbure, o face<br />

mai misterioas\“. La fel, se comport\ `n fa]a naturii.<br />

Prins\ de o furtun\ `n Bucegi, un brad uria[ cade lovit<br />

de tr\snet chiar lâng\ ea. Proiecteaz\ asupra momentului<br />

o viziune fantastic\.<br />

Nucleul dur al memoriilor M.C.E. `l constituie romanul<br />

ei de dragoste cu George Enescu pe care o dat\ `l<br />

portretizeaz\ metaforic: „...via]a `n aer liber `n mod<br />

hot\rât nu i se potrive[te; este la fel de ne`ndemânatic<br />

ca o leb\d\ ie[it\ din ap\. Apa? Muzica lui.“ Enescu era<br />

foarte gelos, ca [i Maruca (pe numele ei de alint) era<br />

o natur\ vulcanic\, un impulsiv, un coleric; fire labil\,<br />

trecea de la st\rile serafice ale sentimentului la<br />

infernul nelini[tii [i furiei, pân\ la a s\vâr[i acte necugetate.<br />

Iubita `ns\ (viitoarea so]ie) se dovede[te mai `n]eleapt\<br />

[i trage o concluzie care concentreaz\ `ntreaga esen]\:<br />

„Nu trebuie s\ pierd din vedere c\ aveam de a face nu<br />

cu un om, ci cu un artist... mai r\u: cu un geniu!“ Deasupra<br />

tuturor acestor avataruri, uneori, tulbur\toare, alteori,<br />

pur [i simplu jenante pentru dou\ spirite fine [i educate,<br />

r\mâne admira]ia ei, cristalizat\ `ntr-o alt\ metafor\:<br />

„Mâinile lui de lumin\.“<br />

M.C.E. are câte o scânteiere poetic\, precum cele<br />

de mai sus, dar, ca [i C. Argetoianu, este creatoarea unei<br />

tipologii, care treptat se `mbog\]e[te [i se diversific\;<br />

de la pitorescul bunicii, `mbr\cat\ `n crinolin\, de la<br />

cam scrobita institutoare de englez\, Miss Balbin, [i<br />

de la buna Dadaia, doica mamei [i a copiilor la so]ul<br />

de[\n]at [i libertin (Mihai Cantacuzino), la cartoforii<br />

[i morfinomanii sinuciga[i, la tipul rapace, aproape<br />

balzacian, al hr\p\re]ei fiice Alice Sturdza.<br />

Viziunea memorialistei asupra realit\]ii r\mâne una<br />

epic\, nu numai `n reconstituirea genealogic\ a familiei<br />

sale, Rosetti-Tescani, dar [i, spuneam, `n observarea<br />

mediilor, a celui aurit Cantacuzinesc, precum [i a<br />

celor pestri]e, modeste [i chiar nevoia[e, aflate la anaghie<br />

odat\ cu ocuparea Bucure[tiului de c\tre germani `n<br />

toamna lui 1916. Iat\ o scen\ ce mi se pare nespus de<br />

elocvent\, reprezentând disperatul convoi al refugia]ilor:<br />

„Ca [i cum ora[ul lichefiat de fric\ se scurgea, se arunca<br />

unde vedea `naintea ochilor, `mpins de uraganul panicii,<br />

ridicând `n urm\ vârtejuri de praf care te orbeau [i-]i<br />

transmiteau spaima acestei popula]ii cuprinse de o<br />

nebunie colectiv\. Fug f\r\ s\ [tie `ncotro, f\r\ s\-[i dea<br />

seama exact unde se duc, `n ma[in\, `n tr\sur\ sau `n<br />

c\ru]\ cu boi; coloane de oameni rev\rsându-se pân\<br />

pe câmp, dincolo de [an]urile pline de noroi. B\trâni<br />

`n papuci, cu barba [i p\rul ciufulite, b\ie]andri sl\b\nogi<br />

[i feti]e `n picioarele goale, `mpiedicându-se `n<br />

pietrele drumului, ducând pe spatele `ncovoiat tot ce<br />

putuser\ aduna din pu]inul lor avut. Tot a[a de jalnice,<br />

[arete trase de mâr]oage costelive, pline de copii `ngr\m\di]i<br />

care ]ip\, se zbat `n bra]ele mamelor `nnebunite,<br />

al\turi de b\trâni ce trag de ni[te h\]uri de sfoar\ [i<br />

biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite...“<br />

Nu presim]im, oare, `n acest pasaj descriptiv de o<br />

mare densitate, pana unui prozator?<br />

Sigur, valoarea documentar\ a memoriilor lui Constantin<br />

Argetoianu, Ion Ioanid [i ale Mariei Cantacuzino-Enescu<br />

este incontestabil\. Dar ele nu se pot confunda `n totul<br />

cu istoria, oricât de important i-ar fi rolul. Cum sper<br />

c\ s-a v\zut, are `ntr-o mai mic\ sau mai mare m\sur\<br />

[i autorul (scriitor sau nescriitor), un cuvânt de spus,<br />

adesea `n mod involuntar, f\cându-ne s\ descoperim<br />

virtu]i artistice ignorate la care el nu se gândise. ~n jurnale,<br />

memorii, coresponden]\, specii sau subspecii, considerate<br />

prin excelen]\ informative, pentru mul]i, bune s\ umple<br />

subsolul, nu o dat\, are [i literatura partea ei, care trebuie<br />

recuperat\. N-ar fi p\cat s\ r\mân\ pierdute descrierile<br />

plastice de natur\ [i izbucnirile lirice ale lui Maiorescu<br />

din Epistolar, admirabila poezie spontan\ a lui Ion Barbu<br />

din scrisorile c\tre Tudor Vianu, calit\]ile de prozatori,<br />

de romancieri virtuali [i câteodat\ reali ale lui C.<br />

Argetoianu, Ion Ioanid, ale Mariei Cantacuzino-Enescu<br />

[i `nc\ ale altora nu mai pu]in semnificativi?<br />

Al. S|NDULESCU


C<br />

ei care l-au cunoscut bine i-au admirat nu doar<br />

demersul de profesor universitar, academician,<br />

critic [i istoric literar, ci l-au pre]uit, deopotriv\,<br />

pe des\vâr[itul gentleman, care `[i v\dea<br />

manierele alese [i caracterul vorbind [i scriind<br />

`n primul rând nu despre sine, ci despre al]ii,<br />

cu deosebire despre profesorii s\i de la Colegiul Na]ional<br />

„Sf. Sava“ [i despre cei de la Facultatea de Filologie<br />

din Bucure[ti, pe care i-a evocat cu nedisimulat\<br />

recuno[tin]\. {i era vorba nu doar despre profesorii<br />

celebri, ca Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Jaques<br />

Byck, Al. Graur, Ana Cartianu, Leon Levi]chi, ci [i<br />

de asisten]ii, pe atunci, adic\ `n anii 1950-1954, Florica<br />

Niculescu, Valeria Gu]u, Matilda Caragiu, Cicerone<br />

Poghirc, G. Toh\neanu, Grigore Brâncu[, Edgar Papu<br />

[i Ion Frunzetti. Cu deosebire s-a sim]it legat de<br />

Calendar<br />

26.03.1958 - s-a n\scut Ioana Cr\ciun<br />

1.04.1819 - s-a n\scut Theodor Codrescu (m. 1894)<br />

1.04.1881 - s-a n\scut Octavian Goga (m. 1938)<br />

1.04.1888 - s-a n\scut Mircea Florian (m. 1960)<br />

1.04.1900 - s-a n\scut George Baiculescu (m. 1972)<br />

1.04.1900 - s-a n\scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979)<br />

1.04.1940 - s-a n\scut Gheorghe Pitu] (m. 1991)<br />

1.04.1942 - s-a n\scut Gabriela Adame[teanu<br />

1.04.1943 - s-a n\scut Anda Teodorescu<br />

2.04.1851 - s-a n\scut Matilda Cugler-Poni (m. 1931)<br />

2.04.1903 - s-a n\scut Olimpiu Boito[ (m. 1954)<br />

2.04.1914 - a murit Theodor C. V\c\rescu (n. 1842)<br />

2.04.1923 - s-a n\scut Lucian Dumitrescu (m. 1992)<br />

2.04.1939 - s-a n\scut Ion Gheorghi]\ (m. 1991)<br />

2.04.1954 - a murit Olimpiu Boito[ (n. 1903)<br />

2.04.1987 - a murit Emil Zegreanu (n. 1913)<br />

3.04.1893 - s-a n\scut Damian St\noiu (m. 1956)<br />

3.04.1905 - a murit Ion Pop-Reteganul (n. 1853)<br />

3.04.1906 - s-a n\scut Szemler Ferenc (m. 1978)<br />

3.04.1929 - s-a n\scut Silviu Rusu (m. 1982)<br />

3.04.1934 - s-a n\scut Tiberiu Iovan<br />

30.4.1938 - s-a n\scut M. D. Carpen (m. 2002)<br />

3.04.1940 - s-a n\scut Neagu Udroiu<br />

3.04.1944 - s-a n\scut Farkas Arpád<br />

3.04.1945 - s-a n\scut Florentin Popescu<br />

3.04.1977 - a murit Florin Mihai Petrescu (n. 1930)<br />

3.04.1996 - a murit Rodica Toth (n. 1927)<br />

4.04.1901 - s-a n\scut Ion Breazu (m. 1958)<br />

4.04.1915 - s-a n\scut Vasile Florescu (m. 1982)<br />

4.04.1917 - s-a n\scut Valeriu Ciobanu (m. 1966)<br />

4.04.1917 - s-a n\scut Gall Ernö (m. 2000)<br />

4.04.1927 - s-a n\scut Dumitru Tranc\<br />

4.04.1928 - s-a n\scut Florica Dimitrescu-Niculescu<br />

4.04.1931 - s-a n\scut Petru Anghel<br />

4.04.1937 - s-a n\scut Dimitrie Roman<br />

4.04.1967 - a murit Mariana Dumitrescu (n. 1924)<br />

4.04.1992 - a murit Vintil\ Horia (n. 1915)<br />

4.04.1992 - a murit Lucian Valea (n. 1921)<br />

5.04.1912 - s-a n\scut V. Copilu-Cheatr\<br />

5.04.1926 - s-a n\scut V. András János (m. 2006)<br />

5.04.1927 - s-a n\scut Viorica Rogoz<br />

5.04.1931 - s-a n\scut Corneliu Barboric\<br />

5.04.1932 - s-a n\scut F\nu[ Neagu<br />

5.04.1933 - s-a n\scut Romulus Vulpescu<br />

5.04.1934 - s-a n\scut V. Fanache<br />

5.04.1946 - s-a n\scut George Arion<br />

5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n. 1903)<br />

Tudor Vianu, modelul s\u intelectual [i moral, pe<br />

care l-a urmat `n modul de a concepe studiile de<br />

comparatistic\, `n sensul c\ trebuie s\ fie examinate<br />

temele, ideile [i pocedeele apar]inând, cum scria Vianu,<br />

„unor serii care str\bat `n sec]iuni orizontale mai multe<br />

literaturi“.<br />

A fost un bun cunosc\tor, deopotriv\ pe cale livresc\<br />

[i direct\ (`n anii 1970-1971 a ]inut, la universit\]ile din<br />

Seattle, Portland [i Los Angeles cursuri de istoria [i<br />

cultura României [i de literatur\ comparat\, iar `ntre<br />

anii 1971 [i 1975 a fost director al Bibliotecii<br />

Române de la New York) al literaturii americane [i al<br />

mentalit\]ilor contemporane din SUA, lista lucr\rilor<br />

sale `n acest domeniu fiind ampl\: 13 scriitori americani<br />

(1968), Shakespeare `n cultura român\ modern\ (1971),<br />

Arta american\ (1973), La nord de Rio Grande (1985),<br />

~nainte [i dup\ Columb (1986), Dic]ionar alfabetic al<br />

literaturii americane (1996), Romanul american al sec.<br />

XX (1999), Civiliza]ii enigmatice din Nordul Americii<br />

(2001), Istoria literaturii americane `n date (2002).<br />

Criticul [i istoricul literar, comparatistul a fost dublat<br />

de criticul de art\, [i el cu o bibliografie considerabil\:<br />

Trei pictori români de la 1848 (1968), Expresionismul<br />

`n literatur\ [i art\ (1969), Cubismul (1972), Pictura lui<br />

Ion Pacea (1976), Michaela Eleutheriade (1978), Pictura<br />

lui Ion Gheorghiu (1979), Istoria unei genera]ii pierdute:<br />

expresioni[tii (1980), Brâncu[i (1981), Ion S\li[teanu<br />

(1981), Vasile Celmare (1982), Aventura imaginii<br />

(1982), Eugen Popa (1983), Grafica lui William<br />

Blake (1983), Br\du] Covaliu (1984), Gheorghe<br />

6.04.1901 - s-a n\scut Elena M\tas\-Dumitrescu (m. 1989)<br />

6.04.1907 - s-a n\scut Bogdan Amaru (m. 1936)<br />

6.04.1908 - s-a n\scut Emilia {t. Milicescu (m. 1990)<br />

6.04.1922 - s-a n\scut Anatol Gujel<br />

6.04.1930 - s-a n\scut Al. George<br />

6.04.1933 - s-a n\scut Mária Tóth<br />

6.04.1953 - s-a n\scut Vlad Pohil\<br />

6.04.1940 - s-a n\scut Draga Marianovici<br />

6.04.1973 - s-a n\scut Cristina Rhea<br />

6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908)<br />

6.04.1999 - a murit Ion Grecea (n. 1924)<br />

6.04.2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924)<br />

7.04.1910 – s-a n\scut Nicolae Albu (m. 1986)<br />

7.04.1947 - s-a n\scut Petru Poant\<br />

7.04.1951 - s-a n\scut Ana Banto[<br />

7.04.1952 - s-a n\scut Nichita Danilov<br />

7.04.1954 - s-a n\scut Daniel Corbu<br />

7.04.1954 - s-a n\scut Ruxandra R\dulescu<br />

7.04.1972 - a murit Ion Ghimb\[anu (n. 1890)<br />

8.04.1898 - s-a n\scut Al. Claudian (m. 1962)<br />

8.04.1911 - s-a n\scut Emil Cioran (m. 1995)<br />

8.04.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881)<br />

8.04.1928 - s-a n\scut Alexandru D.Lungu<br />

8.04.1929 - s-a n\scut Liviu Leonte<br />

9.04.1894 - s-a n\scut Camil Petrescu (m. 1957)<br />

9.04.1924 - s-a n\scut Francisc Munteanu (m. 1993)<br />

9.04.1929 - s-a n\scut Virgiliu Ene (m. 1997)<br />

9.04.1939 - s-a n\scut Iosif Cheie-Pantea<br />

9.04.1961 - a murit Alexandru Kiri]escu (n. 1888)<br />

9.04.1964 - a murit Mihu Dragomir (n. 1919)<br />

10.04.1912 - s-a n\scut Anton Breitenhofer<br />

10.04.1914 - s-a n\scut Maria Banu[ (m. 1999)<br />

10.04.1922 - s-a n\scut Alexandru }ion (m. 1982)<br />

10.04.1926 - s-a n\scut Virgil Chiriac<br />

10.04.1935 - s-a n\scut Nicolae Ro[ianu<br />

10.04.1936 - s-a n\scut Horia Gane (m. 2004)<br />

10.04.1946 - s-a n\scut Vitalie Baltag (m. 1992)<br />

10.04.1948 - s-a n\scut Elena {tef\nescu<br />

10.04.1951 - s-a n\scut Mircea Scarlat (m. 1988)<br />

10.04.1952 - s-a n\scut Richard Wagner<br />

10.04.1977 - a murit Tiberiu Tretinescu (n. 1921)<br />

11.04.1744 - a murit Antioh Cantemir (n. 1709)<br />

11.04.1858 - s-a n\scut Barbu Delavrancea (m. 1918)<br />

11.04.1898 - s-a n\scut Mircea {tef\nescu (m. 1982)<br />

11.04.1907 - a murit Simion Florea Marian (n. 1847)<br />

11.04.1924 – s-a n\scut Florian Grecea<br />

11.04.1924 - s-a n\scut Ion Grecea (m. 1999)<br />

11.04.1930 - s-a n\scut Mihnea Moisescu<br />

11.04.1936 - s-a n\scut Aurel Buiciuc<br />

11.04.1942 - s-a n\scut Virgil Mazilescu (m. 1984)<br />

11.04.1943 - s-a n\scut Ion Buza[i<br />

11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881)<br />

i n m e m o r i a m<br />

Dan GRIGORESCU<br />

(1931-2008)<br />

{aru (1984), Vasile Kazar (1988), Arta englez\ (1989),<br />

A History of Romanian Art (`n colab. cu V. Dr\gu])<br />

(1990), Brâncu[i [i arta sec. XX (1998), Povestea artelor<br />

surori. <strong>In</strong>troducere `n ekphrastic\ (2001), Brâncu[i [i<br />

arta modern\ (2001), Dic]ionarul avangardelor (2003).<br />

Profesorul de literatur\ universal\ [i editorul are<br />

merite deosebite `n ini]ierea, când era redactor la ESPLA,<br />

a unor serii de opere ale unor mari scriitori, `ntre ei<br />

Shakespeare. ~n echipa care s-a ocupat de acest mare<br />

proiect au f\cut parte Leon Levi]chi, Dan Du]escu,<br />

Mihnea Gheorghiu, Tudor Vianu, Ion Barbu, Dan Botta,<br />

Ion Frunzetti, Ion Vinea. Amintim c\ Dan Grigorescu<br />

`nsu[i a tradus Zadarnicele chinuri ale dragostei (`n<br />

colaborare cu I. Frunzetti), Henric al VIII-lea, Visul<br />

unei nop]i de var\, Poveste de iarn\ [i Poeme. ~n ultimele<br />

sale luni de via]\ preg\tea o ampl\ antologie de traduceri<br />

`n române[te din opera marelui Will.<br />

{i ca profesor universitar – unul dintre cei mai distin[i<br />

ai Universit\]ii bucure[tene – a urmat experien]ele fertile<br />

ale dasc\lilor s\i, adic\ a apreciat c\ nu este suficient<br />

s\ le imprime studen]ilor disciplina studiului, ci s\ le [i<br />

creeze „un climat care s\-i fac\ s\ le plac\ s\ citeasc\,<br />

s\ `nve]e, s\ le stimuleze propriile p\reri privitoare la<br />

subiectele parcurse“.<br />

A trecut la cele ve[nice la 13 aprilie a.c., `nainte<br />

cu o lun\ de a `mplini 77 de ani. R\mâne, cum a scris<br />

despre el profesoara Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, „o<br />

figur\ dintre cele mai reprezentative ale omului modern,<br />

om al vremii sale“.<br />

Iordan DATCU<br />

12.04.1890 – s-a n\scut Vintil\ Ciocâlteu (m. 1947)<br />

12.04.1899 - s-a n\scut Tudor Teodorescu-Brani[te (m. 1969)<br />

12.04.1904 - s-a n\scut Mihail Steriade (m. 1993)<br />

12.04.1930 - s-a n\scut Marcel Petri[or<br />

12.04.1931 - s-a n\scut Paul Micl\u<br />

12.04.1935 - s-a n\scut C.D Zeletin<br />

12.04.1940 - s-a n\scut Mircea Martin<br />

12.04.1944 - s-a n\scut Gheorghe Anca<br />

12.04.1991 - a murit Ion Vitner (n. 1914)<br />

12.04.2002 - a murit Platon Pard\u (n. 1934)<br />

13.04.1889 - s-a n\scut Ion Trivale (m. 1916)<br />

13.04.1914 - s-a n\scut Bogdan Istru (m. 1993)<br />

13.04.1920 - s-a n\scut Gh. Bulg\r (m. 2002)<br />

13.04.1924 - s-a n\scut Alexandru Lungu<br />

13.04.1936 - s-a n\scut Nicolae Velea (m. 1987)<br />

13.04.1944 - s-a n\scut Mira Lupean<br />

13.04.1951 - s-a n\scut Ruxandra Berindei<br />

13.04.1956 - s-a n\scut Ioan T. Morar<br />

13.04.1974 - a murit Iosif Moru]an (n. 1917)<br />

13.04.1987 - a murit Marcel Constantin Runcanu (n. 1947)<br />

14.04.1924 - s-a n\scut George Munteanu (m.2001)<br />

14.04.1932 - a murit Iacob Negruzzi (n. 1842)<br />

14.04.1943 - s-a n\scut Florin Faifer<br />

14.04.1947 - a murit Ioan (Iancu) Botez (n. 1872)<br />

14.04.1950 - s-a n\scut Daniela Cr\snaru<br />

14.04.1950 - s-a n\scut Viorel Varga<br />

14.04.1954 - s-a n\scut Traian Furnea<br />

14.04.1985 - a murit Al. Gheorghiu-Pogone[ti (n. 1906)<br />

14.04.1998 - a murit Francisc P\curariu (n. 1924)<br />

14.04. 2004 - a murit A.I. Z\inescu (n.1934)<br />

15.04.1927 - s-a n\scut Petre Luscalov<br />

15.04.1929 - s-a n\scut Huszar Sándor<br />

15.04.1964 - s-a n\scut Anta Raluca Buzinschi (m. 1983)<br />

15.04.1988 - a murit Modest Morariu (n. 1929)<br />

15.04.1997 - a murit Petru Cre]ia (n. 1927)<br />

16.04.1879 - s-a n\scut Gala Galaction (m. 1961)<br />

16.04.1896 - s-a n\scut Tristan Tzara (m. 1963)<br />

16.04.1916 - a murit N. Gane (n. 1838)<br />

16.04.1926 - s-a n\scut George Iaru<br />

16.04.1926 - s-a n\scut Lucia Olteanu<br />

16.04.1928 - s-a n\scut Constantin Aronescu<br />

16.04.1931 - s-a n\scut Al. Han]\<br />

16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884)<br />

16.04.1936 - s-a n\scut Gheorghe Grigurcu<br />

16.04.1937 - s-a n\scut Stelian Gruia (m. 1996)<br />

16.04.1938 - s-a n\scut Iurii Grecov<br />

16.04.1944 - s-a n\scut Oláh István<br />

16.04.1951 - s-a n\scut Ion M. Cochinescu<br />

16.04.1959 - s-a n\scut Grigore Chiperi<br />

16.04.1984 - a murit Georgeta Mircea Cancicov (n. 1899)<br />

16.04.1994 - a murit Mihail Crama (n. 1923)<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

21


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

22<br />

a r t e<br />

Ofelia Popii Andras Hathazi<br />

Asumarea riscului<br />

Nominaliz\rile la categoria “Cel mai bun spectacol”<br />

consider [i acum, dup\ ce evenimentul s-a consumat<br />

[i a beneficiat de nu pu]ine comentarii, c\ r\mân în<br />

afara oric\ror altor alternative. Juste]ea lor ilustreaz\,<br />

poate, în modul cel mai complet maniera de “lucru”<br />

a juriului, constituind punctul forte în care criteriile au<br />

operat perfect, cu argumente estetice ce nu au l\sat loc<br />

pentru nicio ezitare. Ceea ce demonstreaz\ c\ sunt<br />

cazuri când unanimitatea, de atâtea ori pe drept<br />

pus\ la zid, din partea ei tr\gându-ni-se deseori ponoase<br />

cu carul, câteodat\ nu e numai benefic\, dar e [i imposibil<br />

s\ nu fie decizional\. Fac aceast\ afirma]ie nu ca un<br />

observator de pe margine, ci ca un ins implicat în<br />

chestiune, fiind unul dintre cei trei “vinova]i” de “oferta”<br />

propus\ pentru premiere. Spectacolele pe care s-a mizat<br />

au fost Faust de Goethe, Unchiul Vania de Cehov [i<br />

Cinci piese scurte de Eugen Ionescu. Ordinea, spre a<br />

nu stârni vanit\]i [i a evita orice suspiciuni, e cronologic\,<br />

a ]inut cont de data de na[tere a autorilor. Ele apar]in<br />

a trei regizori ce au atins o cot\ ridicat\ de inspira]ie,<br />

reprezentând totodat\ [i trei modalit\]i radical diferite<br />

de a concepe actul teatral, trei direc]ii stilistice [i de<br />

formul\ spectacologic\ în care în mic\ sau mai mare<br />

m\sur\ întâlnim cam tot ceea a constituit tendin]\ de<br />

înnoire [i und\ de [oc în materie de art\ regizoral\.<br />

F\r\ s\ minimalizez alte spectacole, cu eviden]\ [i<br />

ele revendicate de la un program riguros (m\ gândesc,<br />

f\r\ îndoial\, la experien]ele fanatice ale lui M\niu]iu,<br />

la ceea ce au realizat Tompa Gabor, Afrim, Bocsardi,<br />

c\ci în jurul lor sau cam agitat zarurile), dar [i la cele<br />

trei spectacole absente de pe lista nominaliz\rilor<br />

datorate tot lui Andrei {erban (Pesc\ru[ul), Silviu<br />

Purc\rete (Gianni Schicchi) [i Alexandru Dabija (Capra<br />

sau Cine e Silvia). În leg\tur\ cu cele din urm\ recunosc<br />

c\ ([i al\turi de mine [i ceilal]i doi membri ai<br />

juriului) le-am preferat pe cele nominalizate. De ce?<br />

Pentru c\ [i un juriu are dreptul s\ fie subiectiv.<br />

Chiar dac\ la o anchet\ la care am r\spuns înainte de<br />

a vedea, de pild\, Unchiul Vania am considerat Pesc\ru[ul<br />

cel mai bun spectacol al anului teatral 2007 [i pe Andreea<br />

Bibiri cea mai bun\ interpret\ în Nina. Acesta e [i<br />

motivul pentru care nemul]umirile lui Andrei {erban<br />

le-am privit ca pe o form\ de “cochet\rie”. În sensul<br />

c\ el are doar pe jum\tate dreptate, adic\ atâta cât\<br />

au [i membrii juriului de nominaliz\ri. {i asta nu o<br />

spun ca s\ disculp pe cineva. Deoarece sunt convins<br />

c\ omisiunile de la “osp\]ul cel mare”, oricine s-ar fi<br />

aflat în situa]ia de a opta, nu ar fi f\cut altceva decât s\<br />

le înlocuiasc\, mai mult sau mai pu]in scutit de erori,<br />

cu altele. Riscul, evident, ar fi fost mai mic dac\ num\rul<br />

nominaliz\rilor nu ar fi fost de trei, ci de cinci. Dar,<br />

Iar pentru un critic dovada cea mai important\ c\ exist\<br />

[i c\ e folositor este iubirea pentru teatru.C\ci [i atunci<br />

când critic\ e de presupus c\ scrie cu iubire [i nu cu ur\.<br />

Ura r\mâne doar în seama gugu[tiucilor.<br />

CÂTEVA CONOTA}II SUBIECTIVE<br />

m\ întreb, cui ar fi folosit o asemenea solu]ie? Sigur,<br />

pe de o parte, ea ar fi fost mai comod\ pentru juriu,<br />

protejându-l de unele „p\cate”, [i, pe de alta, ar fi<br />

îndulcit întrucâtva sentimentele de frustrare. Prea pu]in<br />

îns\ fa]\ de primejdia de a demitiza spiritul de competitivitate,<br />

împingându-l în logica lui „hai s\ împ\c\m [i<br />

capra [i varza”. Trebuie s\ m\rturisec, totu[i, c\ prezen]a<br />

într-un juriu, de[i totul s-a ispr\vit f\r\ s\ se taie<br />

capul cuiva, nu e ceva de invidiat. În ceea ce m\<br />

prive[te, am înc\ insomnii din pricina absen]ei lui<br />

Purc\rete de pe lista regizorilor nominaliza]i sau a lui<br />

Bogdan Zsolt a actorilor. Dar asta e o problem\ pur<br />

personal\ [i m-a afectat direct. De altfel, la un moment<br />

dat, ca s\ dau un exemplu, nu am fost str\in de ideea<br />

de a propune spre nominalizare la categoria cel mai<br />

bun actor trei interpre]i din Unchiul Vania. Oare care<br />

ar fi fost reac]iile?<br />

Un paradox<br />

Marina Constantinescu remarc\ o degradare a Galei<br />

de la o edi]ie la alta. Paradoxul e c\ îi dau dreptate, dar<br />

nu sunt de acord cu ea. Întrucât, dup\ opinia mea, nu<br />

Gala se degradeaz\, dimpotriv\, Caramitru et.com fac<br />

eforturi imense de a o men]ine într-o stare de normalitate.<br />

Ceea ce se degradeaz\ este atitudinea artistului fa]\ de<br />

propria breasl\. Nu se mai poart\, ast\zi, bucuria fa]\<br />

de ce s\vâr[e[te aproapele t\u. Mul]i, ori chiar foarte<br />

mul]i, sunt interesa]i de realitatea teatral\ doar în m\sura<br />

în care îi vizeaz\. A disp\rut cultul pentru valori, la cei<br />

tineri pentru model (fenomen cu nelini[te remarcat [i<br />

de Gabriel Liiceanu cu prilejul lans\rii c\r]ii omagiale<br />

dedicate lui Victor Rebengiuc), prolifereaz\ în schimb<br />

mentalitatea c\ teatrul “începe [i sfâr[e[te cu noi”.<br />

Urm\rile unei astfel de “împ\c\ri cu sine” se pot constata<br />

în multiple planuri, iar în timp pot deveni catastrofale.<br />

C\ci ele nu se înf\]i[eaz\ decât ca ni[te moste ale<br />

suficien]ei [i lipsei de har, nefiind altceva decât un<br />

produs p\gubos a ceea ce se în]elege prin a-]i fura singur<br />

c\ciula. Dar s\ nu ne speriem prea tare atâta vreme<br />

cât publicul de teatru nu înceteaz\ s\ r\spl\teasc\<br />

prin serioase semne de optimism, ar\tându-se pe mai<br />

departe un degust\tor al spectacolelor de art\ [i nu a<br />

acelora de band\ rulant\. Când întâlne[te pe afi[ nume<br />

de regizori precum {erban, Purc\rete, C\t\lina Buzoianu,<br />

Tompa, M\niu]iu, Dabija, Darie, Galgo]iu, cum [i de<br />

tineri ca Radu Afrim, d\ n\val\ c\tre s\lile de spectacol.<br />

Nu-l re]ine nici chiar distan]a dintre Cluj, Bucure[ti<br />

sau Sibiu. Cum nu i-a re]inut nici pe Clody Bertola [i<br />

Lucian Pintilie s\ alerge la Târgu Mure[ s\ vad\ Livada<br />

cu vi[ini în regia lui Harag sau pe Mariana Mihu] [i<br />

Victor Rebengiuc s\ ajung\ la Cluj [i s\ vad\<br />

Unchiul Vania.<br />

Nevoia de critici<br />

Foto: Mediafax<br />

Cei mai mul]i dintre laurea]ii [irulului de Gale<br />

anterioare, la fel ca [i cei din seara de 14 aprilie<br />

2008, indiferent pentru ce merite, au sim]it c\ e necesar<br />

s\ exprime mul]umiri. Nu am f\cut nici eu excep]ie<br />

de la un astfel de gest protocolar de bun\cuviin]\ [i am<br />

mul]umit teatrului pentru c\ exist\. Aceasta cu atât mai<br />

mult cu cât criticul de teatru în general, dar [i comentatorul<br />

de spectacole ce am fost vreme de peste trei decenii,<br />

are o condi]ie cu totul special\. Parafrazând un cunoscut<br />

titlu de carte al lui Marin Sorescu a[ zice c\ e singur<br />

printre oamenii de teatru. Dac\ dramaturgul, regizorul,<br />

actorul [i scenograful sunt cei care creeaz\ teatru, pe<br />

critic acela care îl creeaz\ este însu[i teatrul. F\r\ s\<br />

existe teatrul existen]a criticului de gen e de neconceput.<br />

Or, existen]a teatrului înseamn\ pentru mine cei din<br />

amintire, pururi vii [i neuita]i, [i-mi îng\dui s\ trascriu<br />

câteva nume de care am fost puternic marcat: Toma<br />

Caragiu, Vlad Mugur, George Constantin, Gina Patrichi,<br />

Leopoldina B\l\nu]\, Octavian Cotescu, Dan Jiteanu,<br />

Silvia Popovici, Adrian Pintea, Mo]u Piti[, Ovidiu Iuliu<br />

Moldovan, Dan Micu, Iulian Vi[a… {i înseamn\ [i cei<br />

al\turi de care m\ simt mândru c\ tr\iesc, c\ am norocul<br />

s\-mi plec clip\ de clip\ fruntea dinaintea lor. Îi port<br />

mereu în minte [i suflet pe Radu Beligan, Ion<br />

Lucian, Dina Cocea, pe Liviu Ciulei, Lucian Pintilie,<br />

Aureliu Manea, Andrei {erban, Purc\rete, pe lordul<br />

Rebengiuc, pe unicii {tefan Iordache [i Hora]iu M\l\ele,<br />

pe Radu Penciulescu, Horea Popescu, David Esrig,<br />

C\t\lina Buzoianu, Tocilescu, Moisescu, pe Silvia<br />

Ghelan, Ilie Gheorghe, Florin Piersic, Caramitru, Iure[,<br />

M\laimare, Mih\i]\, Mircea Rusu, pe Valeria Seciu,<br />

Mariana Mihu], Maia Morgenstern, pe M\niu]iu, Tompa<br />

Gabor, Dabija, Darie, Strumer, Buhagiar, Lia Man]oc,<br />

pe Emil Boroghin\, Constantin Chiriac [i pe al]ii mul]i<br />

nenumi]i. Prin anii a veacuri dou\ ei au creat miracole,<br />

f\când teatrul s\ existe [i implicit [i criticul s\<br />

existe. Lor le-am mul]umit [i prin fiecare am mul]umit<br />

teatrului. Nu a[ dori îns\ ca vorbele mele s\ par\ cumva<br />

ocazionale. De circumstan]\. Adev\rul e c\ “via]a<br />

criticului în teatru” nu a fost numai un ]op\it exaltat de<br />

entuziasm. Pe lâng\ întâlnirile cu minuna]ii la care<br />

m-am referit nu am fost ocolit [i de întâlniri cu in[i<br />

de o infamie ce mi-a dep\[it orice imagina]ie.Desigur,<br />

ace[tia din urm\ au reu[it s\ m\ fac\ s\ suf\r [i chiar<br />

s\ m\ umileasc\. Dar s-au trudit degeaba. Niciodat\<br />

nu au reu[it s\ m\ fac\ s\ nu iubesc teatrul. Iar<br />

pentru un critic dovada cea mai important\ c\ exist\<br />

[i c\ e folositor este iubirea pentru teatru. C\ci [i atunci<br />

când critic\ e de presupus c\ scrie cu iubire [i nu cu<br />

ur\. Ura r\mâne doar în seama gugu[tiucilor. Din p\cate,<br />

“fauna”e în ascensiune. Astfel c\ ast\zi mai mult ca<br />

oricând e nevoie de critici [i de m\rturia lor. Li se cuvine<br />

[i fariseilor s\ le fie cunoscut\ înf\]i[area cea real\.<br />

Ion COCORA


Crea]ia lui Tiberiu Olah e ca o<br />

inim\ preparat\ pentru a fi<br />

monitorizat\, gata oricând<br />

de opera]ie.<br />

S\ fii loial !<br />

Retorica post-modernist\, se [tie, e una la vedere,<br />

franc\, manifest\. Chiar dac\ î[i demonstreaz\ egolatria,<br />

compozitorul exhib\, de multe ori cu voluptate, mecanismele<br />

elabor\rii opusului, dup\ toate regulile unui material<br />

sonor animat de drame, conflicte [i, eventual, rezolv\ri,<br />

fie dispuse într-o cursivitate logic\, ra]ional\, fie orânduite<br />

printr-o discursivitate oniric\, iluzorie. Crea]ia lui Tiberiu<br />

Olah e ca o inim\ preparat\ pentru a fi monitorizat\,<br />

gata oricând de opera]ie. {i nu orice fel de opera]ie, ci<br />

una pe cord deschis. Pu]ine sunt lucr\rile în care descoperirea<br />

solu]iei optime s\ nu conteze ori s\ nu fie împ\rt\[it\<br />

cu sinceritate [i entuziasm, iar îmbr\]i[area unei cauze<br />

aleatoare s\ fie suficient\ pentru a valoriza inteligen]a<br />

[i intui]ia compozitorului. În Timpul cerbilor, de<br />

pild\, cu toate c\ titlul las\ frâu liber imagina]iei, Tiberiu<br />

Olah se joac\ (or, joaca se petrece f\r\ ascunzi[uri) cu<br />

unul dintre procedeele sale preferate: coliziunea<br />

dintre unele conglomerate intens disonante cu alte acorduri<br />

consonante, coliziune în urma c\reia r\mân acele sonorit\]i<br />

edulcorate, plasate în contrast ferm cu impactul care<br />

le-a introdus. Anatol Vieru remarca sentimentul<br />

naturii ce se degaj\ din aceast\ lucrare. Dar, nu-i a[a,<br />

natura e întotdeauna cinstit\, nepref\cut\.<br />

S\ fii dezl\n]uit !<br />

Post-modernismul, în special prin m\[tile sale,<br />

apar]ine istoriei, îmbr\când situa]ii urgente, ce nu suport\<br />

amânare. Ideile circul\ dezinvolt, spontan, f\r\ a fi îns\<br />

agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzit\ a<br />

unui [oc, ci corespund unei tensiuni interioare îndelung<br />

alimentat\ de episoade contemplative, de o simplitate<br />

aparent\. Ca în Coloana f\r\ sfâr[it unde impetuozitatea<br />

aglomer\rilor sonore narativ dezvolt\toare, de un colorit<br />

ame]itor, se na[te din rarefierile la fel de entuziaste [i<br />

de n\ucitoare ale travaliului de tip meditativ-expozitiv.<br />

Tiberiu Olah este n\valnic [i atunci când ac]ioneaz\,<br />

[i atunci când reflecteaz\, când fructific\ acele formule<br />

ritmico-melodice de cert\ provenien]\ folcloric\, devenite<br />

componente structurale ale stilului s\u, ori când gloseaz\<br />

pe marginea unor solu]ii b\t\torite de muzica occidental\.<br />

Consecin]a? Un anume vertij profitabil asediaz\ ascult\torul,<br />

a[a cum, situat la mare altitudine, te ame]e[te, cople[indute,<br />

perspectiva. Gestul componistic e unul toren]ial,<br />

Tiberiu Olah certându-se [i împ\cându-se permanent<br />

cu propria-i personalitate creatoare, fa]\ de care îndr\zne[te<br />

s\-[i camufleze violen]ele [i s\-[i reprime senzualitatea.<br />

C\ reu[e[te sau nu, asta-i o alt\ poveste.<br />

S\ fii boem<br />

În celebra sa Sonat\ pentru clarinet solo Tiberiu<br />

Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu<br />

ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind<br />

una dintre contribu]iile de indiscutabil\ originalitate ale<br />

compozitorului. În fond, post-modernismul este profund<br />

antidogmatic. Dar mai e [i iconoclast. O r\zvr\tire ce<br />

îi contureaz\, o dat\ în plus, libertatea, conferindu-i<br />

totodat\ [ansa unei comunic\ri rapide. Iar roadele acestei<br />

comunic\ri sunt fulgura]iile destructurante ori incursiunile<br />

fruste într-o direc]ie sau alta, autorul marcându-[i teritoriul<br />

aidoma unui animal de prad\. Olah nu-[i administreaz\<br />

ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o<br />

contureaz\. Rezult\ un fel de boemie componistic\<br />

fascinant\, dar nesigur\, echivalând în mod consolator<br />

ipostazele previzibile, academice, tocmai prin func]ia<br />

charismatic\ îndeplinit\ de autor, ca [i prin proiec]ia<br />

c\tre personificarea deplin\, discursul creator ferecându-se<br />

în individual.<br />

S\ fii receptiv !<br />

Ca în orice labirint al adev\rului, important e traseul,<br />

care oblig\ la vie]uirea cu tine însu]i, dar [i cu alteritatea<br />

ta. Astfel, post-modernismul e plin deopotriv\ de puseuri<br />

originale, inedite, extravagante [i de detente obi[nuite,<br />

standard, ordinare. Când remedii insolite, când parafraze<br />

ori chiar citate, cu toate îns\ înserate în regim de surpriz\<br />

cât mai relevant\. Pe de alt\ parte, noile arhitecturi postmoderne<br />

sunt dependente de atare aluzii ori prelu\ri, în<br />

timp ce formele consacrate (de clasicism, romantism,<br />

modernism) au încetat, în mare parte, s\ mai existe ca<br />

atare, ele fiind înlocuite printr-un conglomerat de idei<br />

[i fapte formale pe care le-am putea eticheta rezonabil<br />

doar prin termenul de eseu componistic. A[a cum<br />

este, de exemplu, Simfonia a IV-a „Giocossa”, în care<br />

dincolo de pendularea ambigu\ dintre tragic [i comic<br />

ori între monodie pe de o parte [i eterofonie sau polifonie<br />

pe de alt\ parte, asist\m la translarea si combinarea în<br />

trepte a unui material sonor care, la un moment dat<br />

r\mâne parc\ uluit de sonorit\]ile beethoveniene ce ne<br />

amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea<br />

abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah<br />

bag\ de seam\ c\ post-modernismul trimite la o întreag\<br />

tradi]ie european\, ce-i drept actualizat\ în fa]a prezentului,<br />

astfel încât tiparele ei mentale [i expresive s\ exercite<br />

o presiune considerabil\, re-formând percep]ia<br />

noastr\ sonor\ [i împingând-o spre rezolvarea amiabil\<br />

a dilemelor ridicate de grosul experien]elor avangardiste.<br />

S\ fii altruist !<br />

În primul rând cu tine însu]i, suprapunându-te ori<br />

de câte ori este nevoie. Olah, bun\oar\, superpozeaz\<br />

piese proprii, de sine st\t\toare, capabile s\ con-vie]uiasc\<br />

atât separat, distinct, cât [i împreun\, solidar (ca în ciclul<br />

Armoniilor) ori s\ sporeasc\ un traiect ini]ial, cu valoare<br />

de cantus firmus, prin adi]ie progresiv\ sau simultan\<br />

de voci, siameze din punctul de vedere al facturii [i<br />

ethosului (ca în Rime pentru revela]ia timpului). Este<br />

o conving\toare pledoarie pentru un aspect particular<br />

al pluralismului, acela de posibil\ reduplicare auctorial\.<br />

Un pluralism ce poate crea, iat\, o nou\ omogenitate a<br />

în]elesului, în ciuda multiplicit\]ii de efecte, instrumente,<br />

stiluri. Adaptând o butad\ a lui Hal Foster, am putea<br />

spune c\ Tiberiu Olah dezvolt\ o muzic\ precum un<br />

semn al muzicii.<br />

S\ fii abil !<br />

C\lin Dan spunea cândva c\ post-modernismul este<br />

o cultur\ de a[teptare. „Nu se sesizeaz\ mari curen]i<br />

energetici, ci doar o infinitate de puls\ri în zona eseisticii,<br />

o simultaneitate de concerte camerale ce se grupeaz\<br />

[i se despart în configura]ii aproximative [i efemere”.<br />

În acest peisaj compozitorul post-modern pânde[te la<br />

a r t e<br />

toate col]urile, fiind preg\tit s\ r\spund\ oric\rei provoc\ri.<br />

Nu e u[or s\ rezi[ti la un asemenea stres: î]i trebuie o<br />

anume îndemânare, iscusin]\ chiar în a dribla ceea ce<br />

nu te reprezint\ [i a deambula în zonele congruente cu<br />

propriul temperament sau stil de lucru. Aparent Tiberiu<br />

Olah nu a lansat idei monumentale, nu a avut revela]ii<br />

esen]iale precum {tefan Niculescu, Aurel Stroe sau<br />

Anatol Vieru. Numai cel care a str\b\tut cu gravitate<br />

c\ile crea]iei poate sesiza inefabilul unei idei secundare<br />

[i doar cel care a fost cutremurat de m\re]ia unor<br />

vaste construc]ii poate în]elege semnifica]ia detaliului.<br />

În Spa]iu [i ritm, ca [i în Simfonia a III-a, în Poarta<br />

s\rutului, ca [i în clasele de compozi]ie de tipul Echinoc]iilor<br />

sau <strong>In</strong>voca]iilor Olah a [tiut s\ gestioneze cu dib\cie<br />

rela]ia dintre obiectele [i evenimentele sonore [i modul<br />

de perpetuare al acestora. Compozitorul, spre deosebire<br />

de moda post-modernismului de nuan]\ hermesian\, nu<br />

numai c\ pune în discu]ie, problematizând anume ceva,<br />

ci chiar afirm\, dincolo de orice îndoial\, enun]uri<br />

categorice. Este felul lui de a fi actual [i autentic.<br />

S\ fii consecvent !<br />

Jaques Lacan define[te post-modernismul prin prisma<br />

dedubl\rii ce implic\ multiple rupturi în lan]ul semnifica]iilor<br />

(dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pasti[a<br />

Tiberiu Olah<br />

[i cele [apte porunci ale<br />

postmodernismului<br />

[i colajul). Pe de alt\ parte, Frederic Jameson crede c\<br />

„experien]a post-modern\ accentueaz\ eterogenitatea<br />

[i profundele discontinuit\]i în opera de art\, care nu<br />

mai este unificat\ sau organic\, devenind acum un virtual<br />

ansamblu de subsisteme disjuncte”. La Tiberiu Olah,<br />

dimpotriv\, opusul muzical, chiar [i atunci când are la<br />

baz\ un material brut [i accidental ori impulsuri de varii<br />

genuri [i pregnan]e, v\de[te o exemplar\ constan]\ [i<br />

stabilitate. Nu e nici fluxul continuu, nest\vilit din<br />

sintactica niculescian\, dar nici clivajele ori incompatibilit\]ile<br />

din alc\tuirile formale ale lui Aurel Stroe. Compozitorul<br />

refuz\ diagnosticarea curent\ a muzicii actuale ca<br />

patologic\. Legat osmotic de tradi]ie, el lucreaz\ temeinic<br />

la instaurarea unei euforii a sunetului ca o manifestare<br />

concludent\ a post-modernismului în raport cu sublimul.<br />

Iar dac\ Tiberiu Olah poate fi asociat esteticii postmoderniste,<br />

este [i pentru c\ s-a dovedit a fi loial,<br />

dezl\n]uit, boem, receptiv, altruist, abil [i consecvent.<br />

Liviu D|NCEANU<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

23


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

24<br />

a r t e<br />

Dragoste<br />

[i pu]in\<br />

holer\<br />

U<br />

NUL dintre pariurile dificile<br />

pentru orice regizor este s\<br />

ecranizeze un roman de excep]ie<br />

cum este cel al lui Gabriel<br />

Garcia Márquez, Dragostea<br />

în vremea holerei. Cartea<br />

inevitabil face concuren]\<br />

filmului, iar spectatorul vede<br />

adesea filmul prin lectura<br />

ei care-i creeaz\ propria sa<br />

imagine. În cazul de fa]\,<br />

romanul lui Márquez are ceva<br />

cu totul special, o capcan\ în<br />

care un regizor neinspirat<br />

poate c\dea cu u[urin]\: romanul evolueaz\ pe un pattern mult îndr\git [i el, sudamerican,<br />

cel al telenovelei. Prozatorul se plimb\ abil pe meandrele siropoase ale<br />

genului, ai sentimentul c\ d\ satisfac]ie poten]ialului de pasiune [i u[ur\tate care<br />

fac kitschul melodios al telenovelei [i î]i scap\ printre degete. U[urin]\ de a manevra<br />

registrele [i nu u[ur\tate, în romanul s\u Márquez compune una dintre cele mai<br />

frumoase pove[ti de dragoste, o poveste a c\rei împlinire întîrziat\, nu o face mai<br />

pu]in atractiv\. În opinia mea, Mike Newell pierde în filmul s\u tocmai ambiguit\]ile<br />

[i fine]ea marqueziene, cu toate c\ beneficieaz\ de cel pu]in un actor excep]ional,<br />

Javier Bardem, în rolul lui Florentino. F\r\ a c\dea în capcana sentimentalismului<br />

ca un englez bine educat – scenariul este semnat Ronald Harwood –, britanicul Mike<br />

încearc\ s\ trateze povestea în manier\ victorian\, unde prejudec\]ile [i educa]ia<br />

ac]ioneaz\ frenatoriu [i orice pasiune trebuie s\-[i g\seasc\ respectabilitatea. Este<br />

ironie [i în romanul márquezian, dar cînd de subtil filtrat\ printr-o tandre]e<br />

desuet\, ori filmul pare s\ ofere explica]ii acolo unde ar trebui s\ avem doar<br />

intui]ii. Pe deasupra, regizorul a avut ideea neinspirat\ de a recupera culoarea<br />

local\ [i prin intermediul unei engleze vorbite cu accent spaniol, englez\ care sun\<br />

bizar, fals. Desp\r]i]i de un tat\ grobian, Lorenzo Daza (John Leguizamo) decis s\i<br />

ofere fetei sale o partid\ pe m\sura frumuse]ii ei, cursul vie]ii fiec\ruia dintre<br />

îndr\gosti]i evolueaz\ diferit. B\iatul de la telegraf (Unax Ugalde) se transform\<br />

peste noapte în Florentino (Javier Bardem) pe cînd Fermina (Giovanna Mezzogiorno)<br />

c\s\torit\ cu doctorul Juvenal Urbino (Benjamin Bratt) pare s\ r\mîn\ aceea[i sub<br />

straturile succesive de fard. Florentino î[i însuse[te repede ticurile unui om b\trîn,<br />

dar aceasta este doar o aparen]\, la un moment dat, nefericitul amorez num\r\ a<br />

622 cucerire în carnetul s\u, pentru c\ orice s-ar spune femeile se simt atrase de felul<br />

s\u manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreag\ orchestra]ie ironic\, dat fiind<br />

Love in Time of Cholera (Dragostea în vremea holerei, 2008). Regia: Mike<br />

Newell. În rolurile principale: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno. Genul:<br />

Drama, Romantic. Premiera în România: 07.03.2008. Durata:139 minute. Produs<br />

de: New Line Cinema. Distribuit în România de: Prooptiki Romania.<br />

Tensiunea survine din micile evenimente, din<br />

privirea cu coada ochiului spre accidentele de<br />

parcurs care fac o biografie [i în care tern cu<br />

adev\rat este mariajul Ferminei.<br />

faptul c\ dragostea sare de unde nu te a[tep]i [i î[i g\se[te rezolvarea te miri unde.<br />

Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) puncteaz\ cu propriile ictusuri ironice suferin]ele<br />

nepotului s\u, un fel de Don Juan f\r\ voie în a[teptarea momentului prielnic al<br />

împlinirii dragostei platonice. Este unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate<br />

în film, b\r\batul cu o reputa]ie de virgin sau chiar mai r\u, tr\ind cu discre]ie o<br />

tumultoas\ via]\ amoroas\, p\strîndu-se totu[i suflete[te virgin pentru momentul<br />

scontat al mor]ii so]ului Ferminei, nebunia [i frumuse]ea acestei situa]ii transpare<br />

prea pu]in, notele sublim-absurdiste ale pove[tii sub pierdute f\cînd loc unui<br />

tipizat de cultur\ latino în versiune victorian\ cum spuneam. Unele cadre risc\ s\<br />

devin\ interesante, precum unul care decupeaz\ doar o parte din chipuri [i o umbrel\<br />

ro[ie care traverseaz\ strada. De asemenea, Bardem reu[e[te s\ imprime personajului<br />

o emo]ie aparte, iar rela]ia dintre Florentino [i mama lui, Tránsito, excelent interpretat\<br />

de Fernanda Montenegro, este construit\ nuan]at, cu mare sensibilitate, mai ales în<br />

momentul bolii sale înso]it\ de amnezie. Bardem are ceea ce trebuie filmului, o<br />

anumit\ fibr\ spaniol\ modelat\ romantic, un romantism surprins pe mai multe<br />

registre, spre exemplu în scrisorile de dragoste pe care le scrie pentru doi îndr\gosti]i<br />

r\spunzîndu-[i propriilor declara]ii sau scrisorile în versuri trimise companiilor<br />

engleze, versificarea fiind un reflex liric al pasiunii sale. Filmul urmeaz\ cursul<br />

romanului, dac\ facem excep]ie de desemnarea ca retrospectiv\ a celei mai mari p\r]i<br />

a lui, fapt care nu schimb\ datele problemei. Mike Newell a încercat s\ p\streze o<br />

not\ dramatic\ care nu survine din punerea în paralel a evenimentelor celor dou\<br />

existen]e separate, sau prin aventurile lui Florentino, configurînd o via]\ plin\,<br />

înc\rcat\ de noutate, sub semnul „dragostei divizate”. Tensiunea survine din<br />

micile evenimente, din privirea cu coada ochiului spre accidentele de parcurs care<br />

fac o biografie [i în care tern cu adev\rat este mariajul Ferminei. Florentino<br />

tr\ie[te în schimb parfumul fiec\rei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie<br />

reprezint\ atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît [i un fel de evazionism. În<br />

tot acest timp, Florentino num\r\ clipele celuilalt, iar momentul decesului îl<br />

g\se[te la post, ac]ionînd prompt, trecînd peste respingerea ini]ial\ a v\duvei îndurerate<br />

pentru a ajunge la inima ei cu r\bdare [i prin experien]a amantului versat. Scena de<br />

dragoste la b\trîne]e nu are nimic grotesc, a[ putea spune c\ regizorul a [tiut s\<br />

evite o catastrof\, în mod clar îns\, un mic dezacord vine dintr-o îmb\trînire nereu[it\<br />

sub aspectul machiajului, dar [i al presta]iei actorice[ti a Giovannei Mezzogiorno<br />

care nu reu[e[te s\ ]in\ pasul cu Javier Bardem. Cu toate acestea, rela]ia dintre aman]ii<br />

ajun[i la b\trîne]e are farmecul ei, scena cu p\l\ria de pai indicîndu-l, sub aparen]a<br />

jovial\, pe puternicul director al companiei fluviale, musta]a în furculi]\ [i încerc\rile<br />

stîngace de a s\ruta creeaz\ un impact emo]ional pe care regizorul a [tiut s\-l exploateze<br />

aproape tot filmul. E greu de spus ce rol mai joac\ holera în toat\ povestea, regizorul<br />

a f\cut pierdute episoadele maladiei sau le-a desc\rcat de orice dramatism astfel c\<br />

titlul î[i g\se[te doar o vag\ justificare. V\d în filmul lui Mike Newell o încercare<br />

demn\ de luat în seam\, o încercare curajoas\ de a „lupta” cu un roman atît de<br />

dificil sub aparen]a de facil a tramei amoroase. În definitiv, complica]ia romanului<br />

]ine de rezolvarea cheii meldoramatic\, kitsch a pove[tii de dragoste, în\l]înd-o la<br />

demnitatea marilor istorii de dragoste ale lumii. Ceea ce Mike nu reu[e[te.


Pe de o parte, formele sculpturii lui Nic\ Petre se înscriu într-un<br />

anume comentariu pe marginea structurilor bizantine [i postbizantine<br />

[i, pe de alt\ parte, acelea[i forme se supun gestului<br />

impulsiv [i urgent de factur\ baroco-expresionist\.<br />

çN DIMINEA}A zilei de 21 aprilie, Nic\petre,<br />

pe numele lui civil Petre B\l\nic\, s-a stins din<br />

via]\ la re[edin]a sa din Toronto. <strong>In</strong>diferent cum<br />

va fi receptat\ sculptura lui de acum încolo, un<br />

lucru trebuie indiscutabil amintit în aceste<br />

momente, pentru c\ sculptura noastr\, ca gen,<br />

[i Nic\petre, prin consecin]\, fac parte dintr-o<br />

cultur\ fundamental inapt\ pentru tridimensional,<br />

ba chiar ostil\ acestuia. Noi nu am avut sculptur\<br />

decât începând cu mijlocul secolului 19, iar<br />

dac\ e s\ socotim bine, nu avem mai mult de<br />

150 de ani de sculptur\ cult\ [i asta dintr-o<br />

pricin\ foarte simpl\: a[ezarea noastr\ confesional\<br />

sub influen]a r\s\ritului ortodox, care se înscrie<br />

direct în reflexele iudaismului [i mai pu]in în acelea<br />

ale culturilor occidentale clasice, ale culturii grece[ti [i<br />

romane, nu a generat o civiliza]ie articulat\ a tridimensionalului,<br />

ci, dimpotriv\, a determinat o filozofie [i o atitudine total<br />

ostile acestuia, prin asocierea lui direct\ cu chipul cioplit.<br />

Una dintre interdic]iile majore ale Decalogului este tocmai<br />

aceasta: s\ nu-]i faci ]ie chip cioplit. Crizele iconoclaste,<br />

începând cu aceea, major\, din timpul lui Leon al IIIlea<br />

Isaurul, nu s-au încheiat o dat\ cu epuizarea fazei lor<br />

acute, cu agresiunea s\lbatic\ a oponen]ilor de atunci<br />

ai icoanelor, ci se prelunge[te, subtil, pân\ ast\zi.<br />

Pe de o parte cultura occidental\, de tip figurativ,<br />

de tip clasico-renascentist, are propria ei vitalitate în<br />

spa]iul de referin]\, adic\ în ambian]\ catolic\, iar, pe de<br />

cealalt\ parte, ideologia, filosofia, modul de în]elegere<br />

[i de reprezentare a lumii, de factur\ vetero-testamentar\,<br />

aceea în care Dumnezeu nu este corporal, în care figura]ia<br />

esen]ei nu este posibil\ în cheie antropomorf\, se manifest\<br />

[i ea cu aceea[i vitalitate.<br />

Secolul 20, mai exact începutul secolului 20, a separat,<br />

de fapt, cele dou\ paradigme într-un mod decisiv, iar<br />

avangardele istorice, care includ dadaismul, futurismul,<br />

suprarealismul [i a[a mai departe, nu fac decât s\<br />

prelungeasc\ [i s\ accentueze înc\ o dat\ criza iconoclast\<br />

de pe vremea lui Leon al III-lea. Iar dac\ e s\ facem un<br />

inventar al tradi]iilor culturale, al educa]iei privirii, a[a<br />

cum s-au manifestat ele la începutul secolului 20, o s\<br />

vedem c\ avangardele au o extrem de mare densitate<br />

de arti[ti care vin din trei mari tradi]ii culturale: unele<br />

din iudaism, altele din spa]iul ortodox [i altele din ambian]\<br />

protestant\. Toate cele trei surse confesionale [i filosofice<br />

sunt de factur\ nonfigurativ\ [i ele nu [i-au însu[it<br />

tipul de civiliza]ie antropomorf\, eroic\, clasico-renascentist\,<br />

acela prin care statuarul a p\truns în civiliza]ia contemporan\.<br />

Cel care marcheaz\ ruptura definitiv\, sau, mai bine<br />

zis, cel care face trecerea de la sculptura ca form\<br />

gravita]ional\, ca form\ newtonian\, c\tre sculptura<br />

de tip imponderabil, c\tre sculptura ensteinian\, este<br />

Constantin Brâncu[i. {i orice episod din sculptura<br />

româneasc\, [i nu numai româneasc\, de dup\ Constantin<br />

Brâncu[i nu poate fi judecat cu adev\rat decât raportându-l<br />

la cele dou\ mari paradigme, la cele dou\ mari<br />

aspira]ii ale formei tridimensionale: la aceea clasicorenascentist\<br />

[i la aceea iudeo-oriental\. Brâncu[i, f\r\<br />

s\ fie abstract, a[a cum de multe ori se face gre[eala de<br />

a fi definit, este poate cel mai concentrat sculptor realist,<br />

dar un sculptor non-figurativ. Brâncu[i este interesat<br />

de un nou discurs asupra materiei, iar acesta nu<br />

implic\ exterioritatea, aspectele anecdotice [i perisabile<br />

ale formei, ci esen]ele, conceptele, defini]iile, scopurile<br />

ultime ale energiei vitale care se concentreaz\ [i se<br />

manifest\ într-o form\. El nu sculpteaz\ pas\rea, sculpteaz\<br />

desprinderea de gravita]ie, sculpteaz\ zborul, nu sculpteaz\<br />

pe[tele ca accident, sculpteaz\ fluidul, dinamica, nu<br />

sculpteaz\ coco[ul, sculpteaz\ ritmica muzical\ a spa]iului,<br />

nu sculpteaz\ foca, nu sculpteaz\ regele [i a[a mai departe,<br />

ci sculpteaz\ principiile [i circumscrie conceptele.<br />

Dup\ Brâncu[i lucrurile s-au clarificat [i s-au amestecat<br />

în egal\ m\sur\. Foarte mul]i au intrat în brâncu[anismul<br />

minor, au intrat în discursivitatea pe care Brâncu[i a<br />

eliminat-o voit din preocup\rile sale, [i au r\mas în zona<br />

de periferie a sculpturii brâncu[iene. Cei mai importan]i<br />

sculptori de ast\zi din România [i din lume au un filon<br />

brâncu[ian, f\r\ s\ fie epigoni sau parteneri mecanici<br />

ai lui Brâncu[i. {i de la Henry Moore la Paul Neagu<br />

avem nenum\rate exemple.<br />

În acest sens, este foarte interesant de urm\rit ce s-a<br />

întâmplat în sculptura româneasc\. Genera]ia din care<br />

face parte [i Nic\petre este una de sculptori exemplari<br />

[i i-a[ aminti aici pe Vasile Gorduz, Ovidiu Maitec, Paul<br />

Vasilescu, George Apostu, Gheorghe Iliescu-C\line[ti,<br />

Paul Neagu, Peter Jacobi etc. Dac\ privim aceste prezen]e<br />

în sculptura româneasc\ [i universal\ în acela[i timp,<br />

pentru c\ mare parte dintre ei sunt deja sculptori care<br />

reprezint\ în egal\ m\sur\ spa]iul cultural românesc [i<br />

diverse alte spa]ii culturale europene sau extra-europene,<br />

se va vedea foarte limpede c\ fiecare [i-a identificat o<br />

zon\ în care comunic\ cu Brâncu[i, dar în care se [i<br />

individualizeaz\ în acela[i timp. Ovidiu Maitec, de pild\,<br />

[i-a însu[it zona clasic\, o zon\ care ]ine cumva [i de<br />

spa]iul aulic, de spa]iul imperial, de acea metafor\ a<br />

stabilit\]ii, a a[ez\rii definitive în loc [i în timp.<br />

George Apostu este singurul nostru sculptor romanic,<br />

pre-gotic, [i ilustreaz\ o atitudine de tip prometeic,<br />

fondator, care este fascinat\ de formele grele, abia scoase<br />

din amorful materiei. Paul Neagu s-a dus [i c\tre zonele<br />

alternative, c\tre modelarea spa]iului [i prin alte procedee<br />

decât acelea stricte ale sculpturii, f\cînd [i performance,<br />

[i instala]ii, [i obiecte, încercînd, prin toate, s\ redefineasc\<br />

rela]ia cu spa]iul, s\ creeze un nou raport cu acesta.<br />

Gheorghe Iliescu-C\line[ti s-a dus c\tre zona decorativ\,<br />

c\tre zona care arat\ puterea de jubila]ie a p\durilor,<br />

puterea de jubila]ie a lemnului, aceea în care gravitatea<br />

este cumva l\sat\ într-un plan secund [i bucuria de a tr\i<br />

este adus\ într-un plan mai apropiat, iar Gorduz [i<br />

a r t e<br />

Desp\r]irea de Nic\petre<br />

Paul Vasilescu, prin interesul pentru modelaj, pentru<br />

suprafa]\ [i pentru lumin\, l-au reconciliat oarecum<br />

pe Brâncu[i cu Rodin.<br />

În aceast\ orchestr\ de sculptori, în structura acestei<br />

genera]ii, din punct de vedere tipologic, adic\ f\r\ a face<br />

echival\ri axiologice, Nic\petre este un baroc cu tente<br />

expresioniste. El [i-a însu[it for]a generatoare [i regeneratoare<br />

a naturii [i a materiei. A descoperit for]ele germina]iei,<br />

a descoperit for]ele htonice, st\rile de laten]\ ale realului<br />

pe care le-a redimensionat, le-a restructurat, le-a reconstruit<br />

[i le-a adus aproape de partitura muzical\ a desprinderii<br />

de gravita]ie, a desprinderii de imperativele materiei<br />

grele. În mod fundamental, ca [i Brâncu[i, Nic\petre<br />

este un cioplitor, este acel tip de con[tiin]\ artistic\<br />

care se sfie[te s\ se impun\ cu voluntarism în rela]ia<br />

lui cu materialul. Cel care modeleaz\ lutul [i apoi îl toarn\<br />

în form\ definitiv\, porne[te de la principiul c\ înainte<br />

de a exista forma în materie, în substan]a amorf\,<br />

exist\ în propria sa reprezentare, în mintea sa, în interioritatea<br />

sa, el nef\cînd decât s\ o scoat\ din propria sa fiin]\ [i<br />

s\ o adauge materialului pe care îl modeleaz\. Cioplitorii,<br />

care reprezint\, într-un fel, maximum de ingenuitate,<br />

maximum de inocen]\, sunt cei care cred c\ rupând<br />

din materie, rupând din blocul de piatr\, din trunchiul<br />

lemnului, a[chie cu a[chie, bucat\ cu bucat\, la un<br />

moment dat, în\untrul amorfului, înl\untrul blocului<br />

indiferent [i lipsit de orice rezolu]ie în sine, vor g\si<br />

forma care a[teapt\ s\ fie descoperit\. Nic\petre este un<br />

c\ut\tor, este un cercet\tor înl\untru, în substan]a lumii,<br />

[i nu o con[tiin]\ care oblig\ lumea s\ ia formele propriilor<br />

lui reprezent\ri. Dar aceste lucruri nu trebuie în]elese<br />

mecanic [i absolutist. {i cel care adaug\ materie [i cel<br />

care deta[eaz\ materia ilustreaz\ la fel actul de crea]ie;<br />

reprezentarea interioar\, forma mental\ [i forma sufleteasc\<br />

sunt prezente în aceea[i m\sur\ în metabolismul sculptorului,<br />

doar tehnica [i procedeul prin care el î[i descoper\ propria<br />

interioritate îl a[az\, aparent, în realit\]i cu totul diferite.<br />

În ultima expozi]ie pe care Nic\petre a organizat-o<br />

în România, cea din 2006, de la Biblioteca Central\<br />

Universitar\, au fost concentra]i aproape 40 de ani de<br />

sculptur\, din anii 1966-67, în orice caz de pe la mijlocul<br />

deceniului 7, [i pân\ la începutul acestui mileniu, pân\<br />

la începutul anilor 2000. Dac\ urm\rim traseele formelor<br />

sale se va vedea cu cât\ stricte]e î[i urm\re[te programul,<br />

cu cât\ convingere î[i decupeaz\ formele, cu cât\ acribie<br />

î[i cultiv\ obsesiile. <strong>In</strong>diferent dac\ e vorba de piatr\ sau<br />

de lemn, imaginarul s\u func]ioneaz\ absolut identic<br />

[i tr\deaz\ o energie vital\, o capacitate de absorb]ie, de<br />

transmisie [i de r\spuns cu totul uimitoare. Cred c\ nu<br />

exist\ în sculptura româneasc\ de ast\zi un temperament<br />

artistic, în sine, de o asemenea vigoare [i o inocen]\ de<br />

o asemenea dimensiune. Faptul c\ nu s-au manifestat<br />

clivaje, c\ nu sunt rupturi în discursul s\u, c\ totul se<br />

leag\ a[a cum a fost enun]at, arat\ cu cât\ precizie<br />

Nic\petre [i-a decupat lumea de forme înc\ din anii<br />

’70 [i cu cât\ perseveren]\ [i-a urm\rit-o. Chiar atunci<br />

când trece la tridimensionalul de tip clasic, s\ zicem,<br />

la acela figurativ, reperele lui de cioplitor [i dinamica<br />

gândirii care ]in de t\ietura direct\ r\mân egale cu<br />

sine, proaspete [i neperturbate.<br />

Dac\ e s\ asociem diverselor stilistici interioare<br />

momentele prin care formele lui Nic\petre au trecut,<br />

atunci ele s-ar înscrie în dou\ mari categorii. Pe de o<br />

parte, acestea se înscriu într-un anume comentariu pe<br />

marginea structurilor bizantine [i post-bizantine, unde<br />

ornamentica [i un anumit tip de figura]ie hieratic\ se<br />

întâlnesc, [i, pe de alt\ parte, acelea[i forme se supun<br />

gestului impulsiv [i urgent, de factur\ baroco-expresionist\,<br />

la cap\tul c\ruia se intrez\re[te, îns\, nostalgia unui<br />

clasicism imperturbabil [i senin.<br />

Cam a[a se vede, la o privire sumar\, aventura sculpturii<br />

lui Nic\petre la cap\tul a aproape patruzeci de ani de<br />

lupt\ [i de reverie în pîntecele materiei. Al acelei materii<br />

care, iat\, [i l-a revendicat acum pentru totdeauna. <br />

25<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008


ANGLISTUL clujean Liviu Cotr\u a<br />

revenit pe pia]a noastr\ editorial\ cu<br />

volumul al treilea* din remarcabilul<br />

s\u proiect cultural de tip\rire a operelor<br />

complete – apar]inînd romanticului<br />

american Edgar Allan Poe – în limba<br />

român\. Dup\ proza scurt\ a scriitorului,<br />

edi]ia Poe a profesorului Cotr\u se<br />

opre[te asupra romanelor (neterminate<br />

– în opinia majorit\]ii istoricilor literari<br />

– de[i, m\car în cazul primului, putem sus]ine, pîn\ la<br />

un punct, contrariul) The NNarratiive oof AArthur GGordon<br />

Pyym oof NNantucket/ PPovestea lluii AArthur GGordon PPyym<br />

diin NNantucket [i The JJournal oof JJuliius RRodman/ JJurnalul<br />

luii JJuliius RRodman. Ambele opere duc înclina]ia autorului<br />

american c\tre misterul morbid (transformat, în buna<br />

tradi]ie romantic\ european\, în surs\ de crea]ie estetic\<br />

exemplar\) la un apogeu artistic, constituindu-se în<br />

repere fundamentale (în ciuda preferin]ei criticii mai<br />

degrab\ pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste<br />

Ocean.<br />

Pyym, romanul exotic [i prin excelen]\ simbolic al<br />

lui E.A. Poe, este o parabol\ despre rela]ia complicat\<br />

existent\ între realitate [i fic]iune sau, altfel spus,<br />

între iistoriia ttr\iit\ [i iistoriia ttextual\. Cîteva dintre temele<br />

majore ale nara]iunii con]in axiomatic acest principiu<br />

fundamental: limitarea fatal\ a posibilit\]ilor de cuprindere,<br />

în timp [i spa]iu, a oric\rei perspective umane date,<br />

fic]ionalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui<br />

textual\ [i divergen]a fenomenologic\ între aparen]\<br />

[i realitate. Toate apar, mai mult ori mai pu]in explicit,<br />

în fr\mînt\rile inaugurale [i finale ale personajuluinarator,<br />

Pym, precum [i în evolu]ia neobi[nuit\ a m\rturiei<br />

sale narrative, de la voluptatea teoreticului [i detaliului<br />

[tiin]ific – pentru înt\rirea autenticit\]ii –, în prima parte,<br />

pîn\ la obsesia fantasticului absurd [i aproape grotesc,<br />

spre sfîr[itul povestirii.<br />

Statutul naratorului este foarte controversat de la<br />

bun început. Pym, în calitatea sa de “con[tiin]\ reflectoare“,<br />

ofer\ cel pu]in dou\ ipostaze narative. Pe de o parte,<br />

el ar putea fi b\nuit autonom, în felul naratorilor din<br />

proza scurt\ a lui Poe, st\pîn absolut adic\ pe trucurile<br />

lui de comunicare [i în complicitate cu cititorul, neglijînd<br />

orice interferen]\ a autorului propriu-zis. Pe de alt\ parte<br />

îns\, este posibil s\ avem de-a face cu un narator anexat<br />

personalit\]ii scriitorului, o „masc\“ a identit\]ii creatoare.<br />

Întrucît, prin intermediul lui Pym, recunoa[tem<br />

adesea metodologii estetice expuse de c\tre Poe<br />

însu[i, în eseuri [i articole distincte (precum The PPhiilosophyy<br />

of CComposiitiion/Fiilozofiia ccompozii]iieii), cea de-a doua<br />

variant\ pare mai apropiat\ de adev\r. Chiar naratorul<br />

ne spune, în introducere, c\ textul nu îi apar]ine integral.<br />

El a început s\-l scrie la insisten]ele „domnului Poe“,<br />

scriitorul. Ultimul a intervenit în povestire – din ra]iuni<br />

stilistice –, dar a redactat [i capitole întregi atunci<br />

cînd eroul l-a rugat s\ o fac\.<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 m e r i d i a n e<br />

26<br />

Cronica traducerilor<br />

Foarte interesant r\mîne faptul c\ „dl. Pym“ nu<br />

consider\ necesar s\ ne spun\ care p\r]i din roman îi<br />

apar]in (ne anun]\ vag c\ începutul a fost scris de<br />

c\tre „dl. Poe“) sau m\car în ce punct „dl. Poe“ intervine<br />

concret în text, sus]inînd c\ vom realiza singuri acest<br />

lucru pe parcurs. Desigur, nimeni nu reu[e[te s\ fac\<br />

vreo distinc]ie cu certitudine, textul dovedindu-se<br />

pîn\ în ultima clip\ a redact\rii – oarecum suspendat\<br />

– foarte organic, din punct de vedere tematic, evenimen]ial<br />

[i stilistic. O mic\ ruptur\ reprezenta]ional\ se produce<br />

în momentul începerii aventurilor pe Jane GGuyy, povestirea<br />

devenind ceva mai profesional\, mai aplecat\ asupra<br />

detaliului marin\resc [i f\cînd, prezumtiv, intrarea în<br />

scen\ a omului m\rii (Pym). Supozi]ia nu rezist\,<br />

îns\, în totalitate. Detaliile tehnice abund\ [i în aventurile<br />

de pe Ariiel [i GGrampus. În ciuda asigur\rilor date de<br />

Pym la începutul c\r]ii, textul [i existen]a se suprapun<br />

ulterior pîn\ la indistinct, realul devenind fic]ional, iar<br />

fic]ionalul func]ionînd ca adev\r.<br />

Întorcîndu-ne la naratorul Pym, s\ remarc\m<br />

faptul c\ el este foarte reticent la propunerea de a-[i<br />

redacta aventurile pentru publicul larg. Consider\ c\<br />

“reflec]ia“ lor textual\ poate fi mistificatoare [i devia]ionist\,<br />

cu atît mai mult cu cît, în absen]a jurnalului/cronicii<br />

de actualitate, ele se vor baza exclusiv pe memorie.<br />

Remarca lui Pym este, în fapt, mult mai subtil\, trimi]înd<br />

nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare uman\<br />

(inclusiv cea textual\) s\ con]in\ germenii fic]ionaliz\rii<br />

experien]ei ca atare. Teama principal\ a personajului<br />

este s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care, parcurgînd<br />

varianta textual\ a aventurilor sale tr\iite, l-ar putea<br />

considera mincinos. Totodat\, el sesizeaz\ faptul c\<br />

drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune<br />

cu drumul de la realitate la aparen]\ ori de la fiin]are<br />

la “umbra“ fiin]\rii.<br />

Notabil\ devine replica „domnului Poe“ pe aceast\<br />

tem\. Persuasiv, el îl îndeamn\ pe erou s\ treac\ peste<br />

[ov\ieli, considerînd c\ stîng\cia stilului ar fi un argument<br />

al autenticit\]ii faptelor prezentate [i nu un dezavantaj<br />

estetic. Mai mult, editorul-autor stabile[te o rela]ie de<br />

invers propor]ionalitate între istoria textual\ [i istoria<br />

tr\it\. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor<br />

avea mai acut marca veridicit\]ii. Cu alte cuvinte,<br />

dac\ aparen]a, reprezentarea sau „umbra“ fiin]\rii sînt<br />

mai pu]in pregnante, realitatea, evenimen]ialul sau<br />

fiin]area propriu-zis\ au [anse de a fi sesizabile dincolo<br />

de cadrele butaforice, oferite de obicei percep]iei. Premisa<br />

“fenomenologic\“ a hibridului auctorial Pym-Poe este<br />

c\ percep]ia uman\ transfigureaz\ universul faptic [i,<br />

în cele din urm\, îl reconceptualizeaz\ fic]ional. Realitatea<br />

dispare a[adar în interiorul semioticii implacabile a<br />

aparen]ei.<br />

S\ încerc\m s\ observ\m validitatea acestei prezum]ii<br />

introductive pe parcursul aventurilor marin\re[ti ale<br />

eroului, prezentate succesiv de c\tre „dl Poe“-autorul<br />

[i „dl Pym“-naratorul (nu neap\rat în ordinea men]ionat\).<br />

Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura general\<br />

a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substitu]ie<br />

a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de<br />

momente epifanice (ini]iatice) este povestirea îns\[i,<br />

din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei<br />

sec]iuni mari care se succed cronologic [i evenimen]ial,<br />

în func]ie de aventurile lui Pym pe vasele ini]ierii<br />

sale: Ariiel, GGrampus [i Jane GGuyy. Eroul “se formeaz\“<br />

a[a-zicînd permanent, în contextul acestui “circuit“<br />

empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe<br />

Ariiel la profesionalismul [i maturitatea de pe GGrampus<br />

[i, ulterior, Jane GGuyy.<br />

Surprinz\toare este îns\ natura faptelor prezentate.<br />

Dac\ la început acestea sînt înso]ite de nenum\rate detalii<br />

[tiin]ifice, menite s\ le verifice autenticitatea, spre sfîr[it,<br />

ele cresc în dimensiunea lor fabuloas\ [i abund\ în<br />

elemente supranaturale. Oricine observ\ diferen]a uria[\<br />

între maniera [tiin]ific\, scrupuloas\, cu care naratorul<br />

Teama principal\ a personajului este<br />

s\ nu-[i dezam\geasc\ cititorii care,<br />

parcurgînd textul, l-ar putea<br />

considera mincinos.<br />

C\l\torii ini]iatice<br />

prezint\ cauzalitatea tuturor incidentelor neobi[nuite pe<br />

care le tr\ie[te în cala vasului GGrampus – din prima<br />

jum\tate a romanului – [i stilul exaltat, aproape<br />

oniric, sub impactul c\ruia ne descrie insula confra]ilor<br />

lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supravie]uitorii<br />

de pe Jane GGuyy o au cu fiin]a exotic\ alb\, la finalul<br />

povestirii. În plus, succesiunile ini]iatice din roman merg<br />

pe ritmuri diferite de derulare evenimen]ial\. <strong>In</strong>i]ial,<br />

faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretiz\ri<br />

pe marginea lor, iar, spre sfîr[it, densitatea [i desf\[urarea<br />

lor cresc semnificativ, nara]iunea devenind extrem de<br />

dinamic\.<br />

Nivelele ini]ierii naratorului sînt delimitate exact de<br />

începutul/sfîr[itul experien]elor marin\re[ti, pe<br />

fiecare dintre cele trei cor\bii simbolice ale povestirii.<br />

La început, pe parcursul aventurii necontrolate – sub<br />

influen]a alcoolului –, la bordul lui Ariiel, împreun\ cu<br />

prietenul Augustus, Pym este indubitabil un amator care,<br />

treptat, înva]\ rigorile vie]ii pe mare. Ulterior, ascuns în<br />

cala lui GGrampus [i avînd insolita experien]\ a captivit\]ii<br />

al\turi de cîinele Tiger, el ofer\ imaginea unei personalit\]i<br />

din ce în ce mai formate. <strong>In</strong>stinctul de supravie]uire,<br />

împreun\ cu inteligen]a sa pragmatic\ [i abilitatea cre\rii<br />

deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul<br />

în timpul foametei de pe GGrampus, pentru a intra într-un<br />

deznod\mînt al maturit\]ii stabile odat\ cu experien]a<br />

de pe Jane GGuyy, al c\rei jurnal de bord ne arat\ un<br />

profesionist complet, radical schimbat în compara]ie cu<br />

novicele de la bordul lui Ariiel. Distingem aici natura de<br />

„cunoa[tere în trepte“ a experien]elor lui Pym. Succesiunea<br />

stadiilor sale de ini]iere traseaz\ o ascensiune cognitiv\<br />

gradual\. Mai mult, avant lla llettre, ea instaureaz\ un<br />

principiu fenomenologic – introdus de Maurice Merleau<br />

Ponty abia în secolul XX –, principiul „procesului de<br />

corec]ie“ sau „al a[ez\rii în perspectiv\“. Naratorul<br />

lui Poe are obsesia obiectivit\]ii [i face orice pentru a<br />

o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezint\ altceva<br />

E.A. Poe – C\l\torrii iimmaginnarre. Traducere din<br />

limba englez\, note [i comentarii de Liviu Cotr\u.<br />

Col. „Biblioteca Polirom“, Ia[i, Polirom, 2008,<br />

328 pp., 39.50 RON


decît un gigantic proces al autocorect\rii, un mecanism<br />

al determinismului matematic [i al calculului probabilistic.<br />

Pym vrea veridicitate cu orice pre] [i, de aceea, dilat\<br />

evenimen]ialul sub lupa microscopului, pîn\ la revelarea<br />

nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motiva]ia<br />

lor cea mai obscur\. El este preg\tit pentru surprizele<br />

percep]iei, con[tiin]a sa autocorectoare fiind permanent<br />

deschis\ unei reprezent\ri fenomenologice (“a[ez\ri în<br />

perspectiv\“) aproape [tiin]ifice.<br />

Un foarte bun exemplu al acestei disponibilit\]i<br />

fenomenologice r\mîne episodul petrecut pe GGrampus,<br />

dup\ intrarea vasului în deriv\, doar aparent o licen]\<br />

grotesc\ de tip poesc. În realitate, avem aici schema<br />

procesului de corec]ie dezvoltat la nivelul întregii c\r]i.<br />

Devasta]i de foame, supravie]uitorii catastrofei de pe<br />

GGrampus z\resc în dep\rtare un vas, tr\ind prima lic\rire<br />

de speran]\ într-un co[mar f\r\ sfîr[it. Pym expune<br />

gradual, toate senza]iile tr\ite de el la vremea respectiv\.<br />

Crede mai întîi c\ marinarii, vag vizibili la bordul navei<br />

ce se apropie, fac, prietene[te, semne cu mîna, [i dezvolt\<br />

un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salv\ri.<br />

Apoi, pe m\sur\ ce perspectiva asupra realit\]ii se<br />

îmbun\t\]e[te, “autocorec]ia“ fenomenologic\ îl arunc\<br />

în cea mai crunt\ disperare: pe corabia în cauz\ sînt<br />

numai cadavre intrate în putrefac]ie [i leg\nate de<br />

vînt, iar ceea ce p\rea un zîmbet binevoitor este doar<br />

maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul<br />

mumific\rii.<br />

Aventura final\ îns\, din insula Tsalal, pare s\ ascund\,<br />

în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei<br />

lui Poe. Stranietatea terifiant\ a ]inutului [i locuitorilor<br />

s\i este ilustrat\ de prezen]a cople[itoare a culorii negru<br />

în orice form\ de via]\. Primim informa]ia înfrico[\toare<br />

c\ b\[tina[ii nu au nici m\car „albul“ ochilor, iar<br />

din]ii le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei r\zbate<br />

o întunecime maladiv\ [i cîteva incidente la care Pym<br />

asist\ confirm\ presupunerea c\ albul reprezint\ aici un<br />

pericol vital. Blana animalului polar vînat de c\tre echipaj<br />

cu ceva timp în urm\, adus\ la bordul corabiei, stîrne[te<br />

un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor dansa în<br />

jurul mormanului de p\r alb, isteriza]i în mod acut,<br />

invocînd bizare for]e teurgice cu strig\tul – „Tekeli-li!<br />

Tekeli-li!“. Contrastul dintre alb [i negru trimite la un<br />

palier simbolic mult mai profund decît erau, probabil,<br />

preg\ti]i cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIXlea,<br />

s\ în]eleag\.<br />

Ultimii supravie]uitori de pe Jane GGuyy, Pym [i Peters,<br />

împreun\ cu b\[tina[ul Nu-Nu, atunci cînd evadeaz\ de<br />

pe insul\ într-o barc\, sînt martorii confrunt\rii terifiante<br />

dintre alb [i negru. La vederea pesc\ru[ilor albi, indianul<br />

începuse deja s\ strige „Tekeli-li!“, pentru ca, la apari]ia<br />

misterioas\, din ape, a unei gigantice siluete albe, s\<br />

moar\ instantaneu. Surprin[i ei în[i[i de [ocul psihologic<br />

al b\[tina[ului, Pym [i Peters nu au timp s\ con[tientizeze<br />

miracolul întîmpl\rii, întorcîndu-se spre trupul inert din<br />

ambarca]iune. Antagonismul simbolic al culorilor pare<br />

de aceea menit s\ r\mîn\, ini]ial, un mister total, întrucît<br />

povestirea naratorului se opre[te subit chiar în acest<br />

punct. Într-o not\ final\, par]ial explicativ\, „dl. Poe“,<br />

autorul, deplînge faptul c\ textul r\mîne suspendat tocmai<br />

în momentul tensiunii maxime, datorit\ mor]ii lui<br />

Pym [i plec\rii lui Peters, singurul care ar mai fi putut<br />

aduce complet\rile necesare, dar î[i asum\, cumva<br />

pervers, rolul oferirii unei “hermeneutici“ a situa]iei.<br />

“Dl. Poe“ consider\ c\ enigma lumii observate de<br />

Pym î[i are explica]ia în pr\p\stiile [i pe[terile existente<br />

pe insul\ [i desenate de narator, f\r\ vreun comentariu<br />

îns\. Al\turînd semnele creionate de marinar, „dl. Poe“<br />

pretinde c\ a extras r\d\cina etiopian\ a unui cuvînt care<br />

înseamn\ „a fi întunecos“. Într-o alt\ form\ de aranjament<br />

a figurilor, el ob]ine r\d\cina „a fi alb“, pentru ca, în<br />

totalitatea lor, formele s\ dea construc]ia egiptean\<br />

„]inutul de la miaz\zi“. De fapt, acest joc “savant“<br />

este metafora ultim\ folosit\ de “dl. Poe“ pentru a ne<br />

deruta (s\ nu uit\m c\ scriitorul a fost un maestru al<br />

mistific\rilor!). <strong>In</strong>terac]iunea dintre alb [i negru reprezint\<br />

modul îîn ccare sse fface lliiteratura, “ie[ind“ din invazia<br />

semnelor pe pagina alb\ [i “încifrînd“ realitatea într-un<br />

cod. De asemenea, ea “]î[ne[te“, c\znit, aidoma fantomei<br />

apelor din final, din “întunericul“ subcon[tientului,<br />

pentru a na[te, ultimativ, “lumin\“. O lec]ie admirabil\,<br />

s\ recunoa[tem, de postmodernitate în plin romantism<br />

american!<br />

Codrin Liviu CU}ITARU<br />

Linard Candreia<br />

Pietre<br />

de pavaj<br />

Scriitorul elve]ian de expresie roman[\ [i german\ s-a<br />

n\scut în 1957 în teritoriul surmiran din partea central\ a<br />

cantonului Grisons, petrecându-[i copil\ria la Casti, unde a<br />

urmat cursurile [colii primare. {i-a dorit s\ lucreze cu copiii<br />

[i, dup\ terminarea studiilor ({coala normal\ la Chur/Cuera,<br />

Universitatea din Friburg ), a func]ionat ca profesor la<br />

[coala elve]ian\ din Catania/Sicilia (1986-1990). A predat<br />

apoi istoria [i limbile str\ine la Liceul comercial din<br />

Glion/Ilanz (1990-2003), iar din 2003 pred\ la o [coal\ din<br />

cantonul Basel (în localitatea Laufen), p\r\sind cantonul<br />

natal, dar continuând s\ scrie în roman[\. Este un om activ<br />

în politic\ [i pe t\râm cultural (face gazet\rie [i muzic\).<br />

Linard Candreia este cunoscut ca scriitor prin<br />

miniaturile sale, un tip de proz\ foarte scurt\, consemnând<br />

un detaliu de via]\. Subiectele sunt foarte variate, el<br />

aplecându-[i cu interes urechea la ce povestesc oamenii<br />

într-un local, în tren, pe marginea drumului, în adun\ri, la<br />

telefon etc. Multe dintre „miniaturi“ sunt rodul propriilor<br />

sale observa]ii sau tr\iri. Men]ion\m volumele: Noti]e din<br />

Sicilia (1990), Pietre de pavaj (2003), Miniaturi (2006).<br />

Traducerile de mai jos sunt selectate din volumul<br />

bilingv (scris în roman[\ [i german\) Pietre de pavaj.<br />

Tat\, fii „cool“<br />

Elve]ia devine al 190-lea membru al ONU. Festivit\]i<br />

la New York.<br />

Tat\l urm\re[te la televizor ziua istoric\ [i se înfurie<br />

r\u de tot.<br />

Pre[edintele Confedera]iei abia men]ioneaz\ roman[a<br />

la New York, în fa]a venerabilei adun\ri a ONU.<br />

Un jurnalist discut\ dup\ aceea cu magistratul, atingând<br />

[i acest aspect. Pre[edintele se ap\r\. N-a spus nici un cuvânt<br />

în roman[\, fiindc\ ar fi fost probleme de traducere simultan\,<br />

iar el st\pâne[te prea pu]in graiul roman[ilor.<br />

- Du-te la Chicago cu justific\rile tale neghioabe. Ia<br />

exemplu de la Kofi Annan, el e O.K., el a pronun]at un<br />

frumos beinvegni 1 , strig\ tat\l.<br />

B\iatul de 19 ani îl potole[te:<br />

Tat\, fii cool, stai lini[tit pe covor!<br />

Tat\l se mai înfurie o dat\ în zilele urm\toare. Nicio<br />

reac]ie în presa roman[\, niciun comentariu din partea<br />

autorit\]ilor.<br />

Nu zic nici pâs, la[ii, se amestec\ mereu în gloat\.<br />

Defini]ia mafiei<br />

Discu]ii înfl\c\rate la Marea Ionic\, aproape de Catania<br />

(Sicilia) cu privire la termenul mafia.<br />

Exist\ defini]ii cunoscute [i mai pu]in cunoscute. Exemplul<br />

cel mai deosebit îl propune adun\rii teribil de înfierbântate<br />

il marescia lo de la guardia di finanza (agentul g\rzii financiare):<br />

- Asculta]i-m\ bine, capul mafiei din Catania, Santapaola,<br />

s-a întâlnit cu ani în urm\ cu un baron [i a onorat repede<br />

aceast\ persoan\ respectat\ s\rutându-i mâna dreapt\, pentru<br />

ca peste câteva secunde s\ se întorc\ [i s\ scuipe jos. Questo<br />

è mafia! 2<br />

}ipete<br />

În fiecare an are loc acela[i scenariu în una dintre cele<br />

dou\ biserici din or\[el. Copiii cânt\ colinde, în vreme ce<br />

un b\ie]el în scaun cu rotile, a[ezat la marginea unei b\nci<br />

din primele rânduri, începe s\ ]ipe, încât ba unul, ba altul,<br />

dintre cei prezen]i se plânge în sinea lui sau morm\ie<br />

încet. Anumite figuri întunecate tr\deaz\ gânduri rele, de<br />

tipul: „Ce obr\znicie, mama acestui handicapat e vinovat\<br />

de g\l\gia asta insuportabil\. Copiii no[tri preg\tesc cu grij\<br />

Cr\ciunul [i sunt întrerup]i de ]ipetele lui ascu]ite, f\r\ nicio<br />

noim\.“ O femeie spune în [oapt\: „În timpul anului, nu<br />

prea o v\d în biseric\ pe mam\ cu acest copil, de ce apar<br />

ei tocmai acum, în seara de Cr\ciun?“<br />

Slujba solemn\ din casa Domnului, plin\ de lume, î[i<br />

continu\ totu[i firul obi[nuit. Melodiile cunoscute, cântate<br />

împreun\ de credincio[i, întrec ]ipetele sporadice ale copilului<br />

handicapat. La sfâr[itul slujbei, credincio[ii a[teapt\<br />

binecuvântarea. Dar, în seara asta, preotul se hot\r\[te s\<br />

schimbe pu]in ritualul. P\r\se[te altarul cu pa[i u[ori, se<br />

apropie de copilul din scaunul cu rotile, îi ]ine mâinile firave<br />

într-ale lui [i declar\ cu glas blând:<br />

- Drag\ Reto, s\rb\toarea de Cr\ciun e un eveniment<br />

plin de bucurie, unde to]i sunt bineveni]i, to]i sunt deopotriv\<br />

în ceata Domnului, oricine are dreptul s\ se exprime dup\<br />

puterea lui. În lumina asta, v\ doresc tuturor un Cr\ciun<br />

fericit, în numele Tat\lui, al Fiului [i al Sfântului Duh. Amin.<br />

m e r i d i a n e<br />

Merge]i în pace.<br />

Organista face s\ r\sune Dormi, pruncule, lini[tit. Este<br />

acompaniat\ de ]ipete impresionante.<br />

Americanul<br />

P\r îngrijit, vopsit blond. Fa]a cu pu]ine riduri, ochi<br />

vii, adolescentini. Sâni opulen]i. Din]i mai mult sau mai<br />

pu]in albi, regula]i. Picioare cu piele fin\. Îmbr\c\minte<br />

bleu, mini, din material sub]ire, transparent. Femeia calc\<br />

drept ca un par. Vorbe[te un limbaj ales. Totul pare sub<br />

control, are aspect de mare doamn\. Care lupt\ cu toate<br />

mijloacele disponibile contra semnelor de b\trâne]e. Cu<br />

succes. Se bucur\ nespus de complimente, da, are nevoie<br />

de ele zilnic [i e foarte mândr\ c\ pare bini[or cu zece ani<br />

mai tân\r\. Fata de [aptezeci de ani înc\ mai lucreaz\ ca<br />

patroan\ a unui magazin de elit\ care vinde toalete de nunt\.<br />

- Nu de mult, un american [i-a înso]it logodnica în<br />

magazin. S-au hot\rât repede pentru o splendid\ [i<br />

scump\ rochie de mireas\. M\tase natural\. Dar mai erau<br />

necesare câteva mici ajust\ri. Cei doi au spus c\ vor trece<br />

peste câteva zile. Cam peste o s\pt\mân\ sun\ în magazin<br />

telefonul mobil. Lui nu-i mai place rochia de mireas\. La<br />

întrebarea „Atunci ce-a]i dori, m\ rog?“ americanul a r\spuns<br />

ca o s\geat\: „Pe dumneavoastr\, numai pe dumneavoastr\<br />

v-a[ vrea, sunt de-a dreptul îndr\gostit de atunci“.<br />

Societatea invitat\ la mas\ de frumoasa italianc\ [i-a<br />

ascu]it urechile a[teptând înc\ o clipit\ ca s\ aud\ continuarea<br />

istoriei. Pân\ ce doamna a izbucnit prima într-un râs lung,<br />

molipsitor.<br />

Întâlnire cu Silvio Berlusconi<br />

Lucca, în Toscana. Mi[carea politic\ Forza Italia a invitat,<br />

simpatizan]ii au venit cu duiumul.<br />

A[tept în ploaie, împreun\ cu o mul]ime de oameni, în<br />

fa]a hotelului în care liderul politic cu suita sa [i-au fixat<br />

re[edin]a. El mai trebuie s\ se ferchezuiasc\, Silvio nu se<br />

prezint\ oricum în locuri publice, chiar [i din motive de<br />

securitate, e de p\rere vecinul meu. {oferul pre[edintelui e<br />

nervos, mut, porne[te motorul limuzinei cu câteva minute<br />

înaintea sosirii st\pânului. De aerul poluat nu-i pas\ nim\nui.<br />

Berlusconi, „il cavalliere“, cam mic de statur\, cu din]i<br />

str\lucitori ca pietrele scumpe [i rare, apare, are o discu]ie<br />

scurt\ cu un fan de fotbal [i apoi drumul în ma[in\ pân\ la<br />

intrarea lateral\ a operei. Nu-i posibil s\ ob]ii un loc la oper\,<br />

s-a comunicat cu câteva zile înainte de întâlnire. Am totu[i<br />

chef s\-l ascult pe acest showman [i m\ folosesc de un<br />

truc: „Scrivo per un giornale svizzero, lasciatemi entrare per<br />

cortesia“. 3 {i reu[esc, un func]ionar de la Forza Italia m\<br />

conduce în sal\ [i-mi ofer\ un loc bun.<br />

Imnul organiza]iei Forza Italia produce atmosfera festiv\.<br />

Steagurile flutur\. Silvio, în costumul s\u negru de ultim\<br />

mod\ st\, desigur, în centru. Apoi curge un monolog. F\r\<br />

manuscris. Ploaie de vorbe care nu spun mare lucru. Sloganuri.<br />

Punctul de vedere politic al unui impresar hiperliberal...<br />

Dup\ scurt timp mi-a fost de-ajuns. Îmi iau r\mas-bun<br />

de la baronul mass-mediei. {i, odat\ cu el, de la mul]imea<br />

exaltat\ care strig\ din timp în timp [i pare s\ cunoasc\ numai<br />

un idol: Silvio, il Dio denaro. 4<br />

Prezentare [i traducere de<br />

Magdalena Popescu-Marin<br />

_______________<br />

1 Bine a]i venit, în roman[\.<br />

2 (It.) Asta e mafia.<br />

3 (It.) Scriu pentru un jurnal elve]ian, l\sa]i-m\, v\<br />

rog, s\ intru.<br />

4 (It.) Zeul ban.<br />

27<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

m e r i d i a n e<br />

28<br />

Gustave Flaubert fotografiat de Nadar<br />

e cuvine salutat\ reeditarea lui Salammbô,<br />

S<br />

în traducerea Irinei Mavrodin, recent<br />

ap\rut\ la Leda. E una dintre operele<br />

lui Flaubert cele mai enigmatice, cele mai<br />

paralizante pentru comentatori, nu o dat\<br />

deruta]i de multiplicarea punctelor de<br />

vedere [i, mai grav, dornici s\ trag\<br />

concluzii, uitând de avertismentele maestrului,<br />

pentru care mania de a trage concluzii e<br />

simptomatic\ pentru r\ul suprem, prostia.<br />

Derutat\ e [i masa cititorilor, pierdu]i în<br />

descrieri de b\t\lii [i ospe]e, în descrieri de obiecte, a<br />

c\ror proliferare sufoc\ nara]iunea [i uneori îns\[i<br />

semnifica]ia; pierdu]i în meticuloasa, aproape erudita<br />

reconstituire a Cartaginei, o lume dintotdeauna mult mai<br />

str\in\ decât antichitatea greco-roman\, care [i ea ne<br />

este din ce în ce mai departe. S-a f\cut o paralel\ între<br />

Europa secolului al XIX-lea [i ora[ul-stat întemeiat de<br />

fenicieni – civiliza]ie mercantil\, rafinat\ [i dur\,<br />

supersti]ioas\ [i chinuit\ de spaime, surprinz\tor de pu]in<br />

cunoscut\, poate fiindc\ vocea învin[ilor nu e ascultat\,<br />

sau poate fiindc\ n-a dat arti[ti remarcabili. – Un<br />

critic sus]inea c\ ne putem îndoi de seriozitatea „unei<br />

pove[ti cu un schematism de benzi desenate“, ce pare<br />

uneori o fars\; o poveste gustat\ mai ales de copii, un<br />

public inocent [i crud, ce nu va c\uta psihologie [i,<br />

amator de filme unde sîngele curge gârl\, nu va fi oripilat<br />

de avalan[a de atrocit\]i. Într-adev\r, exist\ în Fran]a,<br />

[i probabil nu numai, elevi care prefer\ un roman epic<br />

Doamnei Bovary. Adul]ii, dincolo de str\lucirea<br />

limbii – egal distribuit\, obositor pentru unii, nu doar în<br />

pasajele de antologie –, vor descoperi o parabol\ sofisticat\<br />

[i teribil de amar\; un fel de manual de cinism, pe<br />

fond de disperare. Nara]iunea aceasta de o frumuse]e<br />

stranie, s\lbatic\, halucinant\, e o scriere pentru<br />

cinici, arti[ti [i adolescen]i între doisprezece [i [aisprezece<br />

ani.<br />

E sigur c\ în 1862, anul apari]iei c\r]ii – anul<br />

Mizerabililor, totodat\, cu dulceg\ria [i patosul lor<br />

umanitar –, a avut loc o neîn]elegere de propor]ii: artistul,<br />

care pân\ la moarte nu va mai cunoa[te asemenea succes,<br />

s-a v\zut s\rb\torit de burghezii dispre]ui]i, pe care voia<br />

s\-i [ocheze cu o carte pe care azi nu gre[im numind-o<br />

antiumanist\, subversiv\, o carte realizând o opera]ie de<br />

dezvr\jire. Mai surprin[i au fost criticii vremii;<br />

Sainte-Beuve, alegându-[i cu grij\ cuvintele („pu]in\<br />

imagina]ie sadic\“), descoperea ceea ce avea s\<br />

ajung\ un loc comun al exege]ilor: influen]a marchizului<br />

de Sade, cu viziunea lui teribil\ despre natura uman\.<br />

R\spunzând acuza]iei c\ ar fi atras de macabru, Flaubert<br />

invoca masacrele din timpul Revolu]iei Franceze, al<br />

celei de la 1848 sau, mai recent, al r\zboiului civil<br />

american, orori comise în ]\ri pretins civilizate. Tocmai<br />

fragilitatea distinc]iei civiliza]ie – barbarie e una<br />

dintre cheile romanului; toate cruzimile din Salammbô<br />

au o dimensiune profetic\, dac\ ne gândim la hecatombele<br />

secolului XX. E semnificativ ce g\sim într-o scrisoare<br />

a autorului: „Poate c\ r\zboaiele dintre rase vor reîncepe.<br />

(...) Întregul Orient împotriva întregii Europe, lumea<br />

veche împotriva celei noi“.<br />

Orientalism, nevoie de evadare, iubire imposibil\<br />

culminând în moarte (foarte pe gustul secolului al XIX-<br />

lea), între o domni]\ melancolic\ [i un barbar plin de<br />

vitalitate, fantasme sadomasochiste, ce le dau o pâine<br />

de mâncat psihanali[tilor, imaginar al cruzimii; s-a vorbit<br />

de o estetic\ a excesului, îndatorat\ romantismului<br />

frenetic, de închipuit f\r\ umbra divinului marchiz.<br />

Detestând epoca modern\, meschin\ [i sufocant\, Flaubert<br />

se întoarce spre un trecut violent, în care credea c\<br />

pasiunile se mai puteau exprima liber. Evit\ acele figuri<br />

ale Antichit\]ii despre care ni s-a p\strat o imagine<br />

mai clar\, figuri exemplare, supuse idealiz\rii, ce au<br />

ajuns asociate eroismului sau m\re]iei; paradoxal sau<br />

nu, la sfâr[itul vie]ii pl\nuia o scriere inspirat\ de b\t\lia<br />

de la Termopile, ce ar fi continuat exemplaritatea<br />

protagoni[tilor celor Trei povestiri, fiecare cu felul lui<br />

de sfin]enie. Structurile narative sunt deconstruite<br />

într-un mod diferit de Bouvard [i Pécuchet. Dezgustat<br />

în fond de conven]iile romanului, artistul creeaz\ un soi<br />

de epopee a maselor, lipsit\ de personaje ata[ante – de[i<br />

sunt de acord c\ i se poate atribui o anumit\ m\re]ie<br />

lui Mâtho, învins [i omorât în chinuri groaznice –, unde<br />

nu iubirea este centrul de greutate, iar miticul primeaz\<br />

în dauna psihologicului, ce [i-ar fi avut prea pu]in<br />

locul aici. Flaubert era convins c\ e dificil s\ p\trunzi<br />

în mintea unei femei din Orientul atât de fascinant pentru<br />

el, cu atât mai mult în mintea uneia de acum mai bine<br />

de dou\ mii de ani. Prad\ unor for]e obscure, Salammbô<br />

confund\ primele impulsuri erotice cu aspira]iile mistice.<br />

În pofida etimologiei – a fost remarcat\ ironia –, nu e<br />

o f\ptur\ a p\cii; e, dimpotriv\, aduc\toare de nenorocire<br />

[i moarte, somptuoas\ încarnare a femeii fatale, mitul<br />

literar pe care nicio alt\ epoc\ nu l-a exprimat cu atâta<br />

for]\. Fiica generalului Hamilcar Barca, pe care îl<br />

vede rar, [i de care se teme, izolat\ de semeni prin na[terea<br />

înalt\, se plictise[te printre bijuterii, parfumuri [i stofe<br />

scumpe, aproape la fel de puternic ca Emma Bovary<br />

în col]ul ei trist din Normandia. <strong>In</strong>fernului cenu[iu din<br />

Yonville îi corespunde peste timp acela colorat din<br />

Cartagina; lumea ca abator, pare a spune, resemnat,<br />

Flaubert. Nici animalele nu scap\ de legea cruzimii<br />

universale: leii r\stigni]i de ]\rani; pe[tii sacri, uci[i de<br />

mânia mercenarilor; nev\stuicile arse de vii, pentru a<br />

preg\ti un leac. Totul st\ în picioare prin for]a stilului;<br />

jocul analogiilor [i simetriilor înseamn\ o form\ de a<br />

atenua haosul, o injec]ie de ordine. Multe scene au un<br />

caracter cvasioniric; printre cele mai izbutite, cea petrecut\<br />

sub cort porne[te, evident, de la un episod biblic, Cartea<br />

Iuditei.<br />

Se cuvine salutat\ reeditarea lui<br />

Salammbô, în traducerea Irinei<br />

Mavrodin, una dintre operele lui<br />

Flaubert cele mai enigmatice.<br />

Pentru copii [i cinici<br />

Flaubert v\zut de caricaturistul Lunot,<br />

1860<br />

R\scula]ii sunt fascina]i de metropola pe care urm\resc<br />

s-o distrug\; se afl\ printre ei [i nomazi care nu v\zuser\<br />

niciodat\ un ora[. Revolta celor domina]i împotriva<br />

puterii colonizatoare îi permite romancierului un studiu<br />

al resentimentului, iar unor comentatori neinspira]i, s\<br />

vorbeasc\ prea mult depre Marx [i capital. Se deta[eaz\<br />

figura lui Spendius, una dintre c\petenii, natur\ oarecum<br />

intelectual\, fost sclav, fiul unui retor grec [i al unei<br />

prostituate – genealogia nu e întâmpl\toare, avem dea<br />

face cu un vorbitor priceput [i lipsit de scrupule –,<br />

capabil s\-i manipuleze pe r\scula]ii rudimentari, ce cred<br />

în transparen]a cuvântului. Demagog abil, însetat de<br />

revan[\, cu urma[i în secolul XX – din nou, un<br />

element profetic – , Spendius, poliglotul, profit\ de<br />

confuzia din rândul mercenarilor, unde se întâlnesc<br />

felurite popoare, ce se în]eleg greu între ele; ocazie,<br />

pentru Flaubert, de a-[i exprima pesimismul lingvistic;<br />

[i aici, ca [i în Bouvard sau Dic]ionarul ideilor<br />

primite, chiar dac\ mai pu]in radical, exist\ o revolt\<br />

împotriva semnifica]iei. În]elegerea dintre oameni nu<br />

e posibil\, chiar [i acolo unde exist\ bune inten]ii, ca<br />

la b\trânul cartaginez Giscon. Criza limbajului [i criza<br />

fundamentelor religioase: alt resentimentar – [i alt\ fiin]\<br />

izolat\, ca Salammbô, a c\rei educa]ie i-a fost încredin]at\<br />

– e libidinosul eunuc Schahabarim, marele preot al zei]ei<br />

lunii, Tanit, mutilat [i afectiv [i trupe[te; însetat de<br />

certitudini [i neputincios, presimte pr\bu[irea leg\turii<br />

cu zeii. Pe Salammbô [i pe mentorul s\u o distan]\ imens\<br />

îi separ\ de oameni; sunt [i ei m\[ti ale artistului, cum<br />

e întrucâtva [i Spendius, con[tient de puterea [i vidul<br />

cuvintelor.<br />

Mai complex decât fostul sclav e Hamilcar, modelat<br />

în bun\ m\sur\ dup\ ceea ce [tim din surse p\rtinitoare<br />

despre fiul s\u, mult mai celebru, Hannibal, a c\rui<br />

perfidie, dup\ Titus Livius, o întrecea pe aceea, legendar\,<br />

a semin]iei sale. Hamilcar e un manipulator unde se<br />

întâlnesc, aproape de perfec]iune, cinismul politic [i cel<br />

militar; nemairaportându-se la divinit\]i, crede, s-a<br />

observat, doar în sine însu[i. Cinismul lui Spendius e<br />

unul al sl\biciunii [i resentimentului; la Hamilcar exist\<br />

în schimb o jubila]ie a for]ei. Printre cartaginezi, el e un<br />

înving\tor, [i nu onestul Giscon, victima mercenarilor,<br />

dep\[it de un r\zboi atît de murdar, încât vechi istorici<br />

ca Polibiu nu-i g\seau un precedent. Un amurg al zeilor:<br />

Flaubert, nihilistul, era atras de perioadele din antichitate<br />

de sl\bire a credin]elor religioase; aici, zeii s-au retras,<br />

iar eroul salvator care ocup\ scena în final e uns cu toate<br />

alifiile – altfel decât la Wagner, cu care se poate face o<br />

paralel\.<br />

Triumful lui Hamilcar e, fire[te, unul relativ, Cartagina<br />

fiind, o [tim, condamnat\; în Salammbô, roman al unei<br />

civiliza]ii amenin]ate, o lume de un materialism<br />

brutal, care tr\ie[te o criz\ a religiei, g\sim deja obsesia<br />

decaden]ei, atât de puternic\ în literatura francez\ a<br />

deceniilor ce au urmat. Ora[ul dominator [i lacom, ce<br />

se [tie vulnerabil, e cuprins de un fel de nevroz\ colectiv\.<br />

Are o dimensiune alegoric\ boala care îl desfigureaz\<br />

pe Hannon, grotescul personaj (crea]ie enorm\), literalmente<br />

putred pân\ în m\duva oaselor; putred\ [i f\r\ sc\pare<br />

e îns\[i trufa[a cetate. Hannon, s-a spus, e nu în<br />

ultimul rând un prost, cum mai sunt [i al]ii în roman. La<br />

temelia r\ului, hr\nind discordia, se afl\ prostia: ea îi<br />

face pe oameni s\ se m\cel\reasc\, al\turi de cupiditate,<br />

rea credin]\ [i resentiment.<br />

Toma Pavel considera c\ mai mul]i autori francezi<br />

dintr-a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, remarcabili<br />

prin lips\ de încredere în om [i rece deta[are, formeaz\<br />

o [coal\ a dispre]ului: Flaubert, fra]ii Goncourt, Zola.<br />

Ad\ugându-i pe Barbey, Villiers, Léon Bloy (oameni<br />

care nu întotdeauna au cota meritat\), pe mai pu]in<br />

realizatul Octave Mirbeau [i pe al]i câ]iva, a[ vorbi<br />

mai degrab\ de ferocitate, dublat\ adesea de o fascina]ie<br />

a r\ului, tr\s\turi care-i fac teribil de actuali. Evocând<br />

con[tiin]a crizei, pr\bu[irea valorilor, s\ nu ne gândim<br />

doar la unii prozatori ru[i sau la Viena din jurul anului<br />

1900; ceea ce Fran]a a avut de spus, a spus-o cu str\lucire.<br />

Mircea LAZARONIU


Prin anticariate<br />

Les trois<br />

Grâces<br />

C<br />

|R|RILE vie]ii [i ale mor]ii sînt vegheate, de cînd e lumea, de<br />

trei femei, sub nume foarte diferite. Fe]e ale lini[tii sau, dimpotriv\,<br />

ale patimii. Gra]ii, Graie, Hesperide, Erinii. Via]a [i moartea însele,<br />

între care cre[te, fr\mîntat\, con[tiin]a ireductibilei lor asem\n\ri.<br />

Nu altcuiva decît preaomenescului acestei treimi, avîntat, cînd sar<br />

voi [ov\ielnic, îi scrie Bogza, în „epoca haotic\ [i prerevolu]ionar\<br />

a anilor 1930“, un Cântec de revolt\ de dragoste [i moarte. Va<br />

ap\rea în ’45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Funda]ia Regele<br />

Mihai I. Un atentat, ca toat\ avangarda, la mizerabila condi]ie<br />

uman\, dar un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare [i<br />

destr\mat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie<br />

s\rit\ din romantismul revolu]ionar, e-un „tân\r neîmblânzit, haotic, revoltat<br />

mai întâi/ de destinul biologic al lumii.“<br />

Cele trei femei, în care se strîng via]a [i remu[c\rile oamenilor, moartea, regretele,<br />

]ip\tul [i neputincioasele lor furii, nevolnicia [i pragurile, dorin]a de a sparge<br />

[i sl\biciunea de-a cl\di sînt, în Cântec..., o fecioar\ galben\, de cear\, care le<br />

joac\ pe rînd [i, neapucînd s-o tr\iasc\ pe nici una, le anun]\, totu[i, pe toate.<br />

Coresponden]e, à la Baudelaire, s-ar putea numi, pe alt\ parte a poeziei,<br />

aceast\ incanta]ie c\tre dezastre. Coresponden]e ca între semne rele, ca între<br />

co[maruri [i înc\ mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de<br />

întuneric zdren]uit din ilustra]iile Marcelei Cordescu, schi]e de basm f\r\ ac]iune,<br />

în care [uier\ golul, instantanee de ]ar\ p\r\sit\, „peisajele stranii ale<br />

dragostei nostalgice [i exasperate“.<br />

Supersti]io[ii, [i nu numai ei, [tiu cît pot fi de nelini[titoare descoperirile acestor<br />

potriviri purtîndu-[i, prin lume, reaua menire. Asocia]iile pe care le isc\ priceperea<br />

de-a prinde firul, dincolo de impresia de dev\lm\[ie avangardist\, în care<br />

toate cuvintele [i [colile sînt neamuri, a lui Bogza str\pung cortine de istorie<br />

cu pintenul romantic al nelipsitului, neocolitului memento mori. În fiecare crea]ie<br />

e-o execu]ie: „fecioar\ galben\ rud\ cu inima conspiratorilor [i gloan]ele<br />

plutoanelor de execu]ie/ a[a cum noaptea de 3 Mai 1808 (Tres de Mayo, ziua<br />

împu[c\rii prizonierilor spanioli de c\tre trupele lui Napoleon, dup\ ce, spune<br />

[eful armatelor franceze în Spania, poporul din Madrid s’est laissé entraîner à<br />

la révolte et au meurtre; titlul unui tablou de Goya – n.m.), e rud\ cu geniul<br />

îngrozitor al marelui Goya.“ Din nou, pretutindeni, fatala cifr\ trei, a antitezelor<br />

[i-a rudeniei însp\imînt\toare dintre ele. Între dos – al revoltei [i mor]ii, [i tres<br />

de Mayo diferen]a o face arta.<br />

Semnele ordinare, dintre lucrurile care i se-ntîmpl\ oricui, sînt puse pereche<br />

cu marile tragedii, demascînd, romantic-inflamat, cum cancerizeaz\ istoria<br />

din pricina negului de pe nasul cine [tie c\rui c\m\tar: „fecioar\ galben\ rud\<br />

cu nostalgia, cu revolta, [i cu sinuciderea din privirile mele/ a[a cum nop]ile<br />

de insomnie sunt rud\ cu drapelele negre care flutur\ la poarta/ lugubr\ a ospiciilor/<br />

[i radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poe]i.“<br />

Acelea[i cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir<br />

maniacal bîntuit de presim]iri de Casandr\, de speran]e pierdute în ultima<br />

clip\, între inutil de devreme [i regretabil de tîrziu: „fecioar\ galben\ rud\ cu<br />

nebunia, cu sinuciderea [i cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei [i ale<br />

biologiei/ a[a cum ochii m\ri]i de groaz\ ai marinarilor, sunt rud\ cu valul<br />

uria[ care în/ ultima clip\ le înghite corabia.“<br />

Imagini voalate cu vitriol care, în loc s\ le dea t\rie, le dizolv\, pictate într-un<br />

galben de momîie [i luîndu-[i cruzimea din mezalian]e cu rezervoarele de depresie<br />

curat\, motivat\ istoric, ale civiliza]iei chinuite, ca de icnetele m\tu[ii b\trîne,<br />

de cocoa[ele biologiei, î[i schimb\ pozi]ia, sucite într-un manual de scriere<br />

experimental\, care vrea s\ afle cît po]i s\ compui cu acelea[i note. <strong>In</strong>variabil,<br />

atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa ora[ului, înc\put\ sub o frunte<br />

emaciat\ de poet, sînt repeti]ii obosite, za]uri ale unor foste viziuni, siluind<br />

demonul în arlechin. Tensiunea trebuie s\ se sparg\, cu[ca s\ se deschid\: „[i<br />

mai departe/ [i mai departe, adic\ dincolo de spuma albastr\ a oceanelor, dincolo/<br />

de meridianele cere[ti pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul<br />

soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adic\ acolo unde nu ajunge decât<br />

închipuirea, [i numai de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele.“<br />

The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns [i cîmpia<br />

fericirii la care tînje[te poezia aceea bun\, care se poate cînta fie la muzicu]\,<br />

fie la fanfar\, se v\d deopotriv\ în metafora neagr\, împins\ dincolo de pragul<br />

senzorial la care umorile se amestec\: „oceane [i nebuloase din nop]ile mele<br />

de febr\/ [i de insomnie/ oceane [i nebuloase, îndep\rtate splendori, din/ nop]ile<br />

mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste t\ioase s\bii/ le-am<br />

strâns, plin de nostalgie [i de revolt\, în cântecul fecioarei galbene rud\ cu/<br />

marile/ cu îngrozitoarele dezastre ale dragostei.“ A treia cale, care le d\, vie]ii<br />

[i mor]ii, prin în]elegerea exploziilor ce r\v\[esc, deopotriv\, fiin]a [i violenta<br />

ei amintire (f\r\ de care dispari]ia nu-i decît o dulceg\rie), neab\tuta lor<br />

gra]ie.<br />

Simona VASILACHE<br />

Bref<br />

Cele dou\ texte sacre, ale cre[tinilor<br />

[i musulmanilor, Biblia [i Coranul, s`nt azi<br />

r\sp`ndite `n lume cu ajutorul noilor tehnologii<br />

de comunicare [i concureaz\ `n propagarea<br />

c`t mai larg\ a religiei lor. Biblia este difuzat\<br />

(v`ndut\ sau d\ruit\) `n peste o sut\ de<br />

milioane de exemplare anual (numai `n SUA<br />

se v`nd `n fiecare an biblii `n valoare 650<br />

de milioane de dolari, iar organiza]ia<br />

evanghelic\ Gideon^s <strong>In</strong>ternational d\ruie[te<br />

o carte `n fiecare secund\). Pe de alt\ parte,<br />

Coranul nu e doar cea mai citit\ carte din<br />

lumea musulman\, ci [i cea mai recitat\ din<br />

memorie (Coran semnific\ `n arab\ „recitare“).<br />

R\zboiul celor dou\ c\r]i sfinte s-a mondializat.<br />

Dac\ la 1900, 80% din cre[tini tr\iau `n<br />

Europa [i SUA, ast\zi ei nu s`nt `n ]\rile<br />

dezvoltate dec`t vreo 60%. Acela[i fenomen<br />

[i pentru islam, care `n 1900 era concentrat<br />

`n lumea arab\ [i `n Asia de sud-est iar acum<br />

e infiltrat mai peste tot (de exemplu, Marea<br />

Britanie are azi un num\r egal de anglicani<br />

[i practican]i musulmani). Mondializarea,<br />

noile tehnologii [i bog\]ia cresc`nd\ au dus<br />

la un adev\rat r\zboi comercial `ntre Biblie<br />

La 83 de ani, Friederike Mayröcker<br />

este scriitoarea cea mai cunoscut\ din Austria,<br />

dup\ Elfriede Jelinek. De c`nd a primit `n<br />

2001 Premiul Büchner [i de c`nd Editura<br />

Suhrkamp i-a publicat, `n 2004, o edi]ie<br />

complet\ de poeme, ea a devenit o figur\<br />

de referin]\ a literaturii germanofone.<br />

~mpreun\ cu so]ul ei, sarcasticul [i turbulentul<br />

poet Ernst Jandl (1925-2000) cu care a<br />

alc\tuit cuplul far al avangardei austriece<br />

din anii 1960-1990, Frederike Mayröcker<br />

e studiat\ de germani[ti `n universit\]ile<br />

lumii, dar pu]in cunoscut\ `n afara ]\rilor<br />

de limb\ german\, [i fiindc\ e foarte dificil<br />

de tradus. ~n 1999, c`nd a ap\rut cartea ei<br />

inclasabil\ (poem `n proz\ – jurnal –<br />

autofic]iune) Brüt sau gr\dina curtezanilor,<br />

criticii din Austria, Germania [i Elve]ia<br />

au considerat-o un eveniment, o experien]\<br />

de lectur\ unic\, pentru cititori cultiva]i [i<br />

rafina]i. Doi traduc\tori francezi au lucrat<br />

mai mul]i ani la echivalarea lui Brüt `n limba<br />

~n Rusia a ap\rut luna trecut\ primul<br />

roman scris nu de o fiin]\ uman\, ci de un<br />

computer. La originea evenimentului st\<br />

editura Astrel din Sankt Petersburg [i<br />

directorul ei, Aleksandr Prokopovici,<br />

care avea nevoie de un roman vandabil,<br />

al c\rui titlu `l g\sise: O iubire adev\rat\.<br />

Cum nici unul din scriitorii c\rora li s-a<br />

adresat n-ar fi fost `n stare s\ produc\ at`t<br />

de repede cartea, a decis s\ `ncredin]eze<br />

sarcina unei echipe de informaticieni. Ei au<br />

pus la punct `n c`teva luni un program,<br />

PC Writer 2008, capabil s\ dea „talent epic“<br />

creierului electronic. Extrase din proza a<br />

13 mari scriitori au intrat `n ordinator, precum<br />

[i „date personale“ ale eroilor, descrieri ale<br />

aspectului fizic, caracterului [i modului de<br />

a vorbi al fiec\ruia. Ca baz\, a fost ales<br />

Anna Karenina, considerat de editor cel mai<br />

frumos roman de dragoste al tuturor timpurilor,<br />

[i ale c\rui personaje sunt reunite, `n viziunea<br />

experimental\ realizat\ de PC Writer, pe<br />

o insul\ pustie unde se dedau unor s`ngeroase<br />

regl\ri de conturi. O iubire adev\rat\ a ie[it<br />

mul]umitor. Computerul a reu[it ceea ce<br />

scriitorilor-oameni le reu[e[te mai rar: o<br />

poveste captivant\, scris\ bine, cu un stil<br />

m e r i d i a n e<br />

Biblia [i Coranul<br />

O poet\ de referin]\<br />

Nastoia[ciaia Liubov*.wrt<br />

[i Coran. Dac\ o re]ea mondial\ care adun\<br />

140 de societ\]i biblice a difuzat deja 500<br />

de milioane de biblii `n China, ]ar\ oficial<br />

atee, Arabia Saudit\ tip\re[te [i distribuie,<br />

sub egida Ligii islamice mondiale, cam<br />

30 de milioane de exemplare din Coran<br />

anual. ~n plus, ambele texte sacre pot fi<br />

desc\rcate de pe <strong>In</strong>ternet, pot fi ascultate<br />

pe un ipod, iar mai multe canale de radio<br />

[i televiziune s`nt consacrate exclusiv difuz\rii<br />

Bibliei, respectiv Coranului. ~n aceast\<br />

b\t\lie a C\r]ilor, musulmanii s`nt dezavantaja]i<br />

de faptul c\ religia lor afirm\ c\ `n Coran<br />

e con]inut `nsu[i cuvântul lui Allah dictat<br />

de arhanghelul Gabriel profetului Mahomet,<br />

deci `n cartea lor sf`nt\ nu se sus]ine un<br />

adev\r, ci ea `ns\[i este Adev\rul, ceea ce<br />

respinge `n principiu ideea de traducere. Pe<br />

c`nd Biblia este tradus\ `n aproape toate<br />

limbile p\m`ntului (inclusiv `n inuit [i creola<br />

afro-american\). Oricum, e o certitudine c\<br />

ambele c\r]i sacre vor continua s\ exercite<br />

o influen]\ crucial\ asupra situa]iei geopolitice<br />

din secolul XXI – scrie publica]ia<br />

londonez\ „The Economist“.<br />

lui Voltaire [i au reu[it un adev\rat tur de<br />

for]\ – scrie „Magazine littéraire“ din aprilie.<br />

marcat (undeva la mijloc `ntre Haruki<br />

Murakami [i Andrei Platonov). Dac\ lui<br />

Tolstoi i-au trebuit cam cinci ani s\ redacteze<br />

Anna Karenina, creierul electronic [i-a<br />

compus versiunea `n doar trei zile. C`t despre<br />

buget, costurile (inclusiv contractul<br />

informaticienilor) reprezint\ un sfert din<br />

drepturile de autor pretinse de un scriitorvedet\.<br />

Scriitorii deja s-au pronun]at ferm<br />

`mpotriva „operei fabricate“. Unii dintre ei,<br />

precum Vasili Axionov, Serghei Minaiev<br />

sau Serghei Lukianenko afirm\ c\ e o prostie<br />

[i c\ nu teama de concuren]\ `i face s\ o<br />

deteste. Oricum, Nastoia[ciaia Liubov*.wrt<br />

(acesta e titlul complet al c\r]ii, care-i indic\<br />

originea cibernetic\) are un prim tiraj de<br />

10000 de exemplare [i se vinde bine, cititorii<br />

fiind curio[i nu at`t de con]inut, c`t de<br />

experiment. Editorul, care recunoa[te c\<br />

a fost totu[i nevoie [i de un redactor pentru<br />

a aranja pu]in textul, e convins c\ apari]ia<br />

insolit\ va face s\ creasc\ [i v`nz\rile<br />

veritabilei Anna Karenina [i ale altor opere<br />

de Lev Tolstoi, fiindc\ lumea va dori s\<br />

compare programul PC Writer 2008 cu<br />

capodoperele originale.<br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 29


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

a c t u a l i t a t e a<br />

30<br />

-<br />

Poemul [i<br />

scrisoarea<br />

„Dintre sute de catarge/ Care las\ malurile/ Câte oare<br />

le vor sparge/ Vânturile, valurile?“ este doar prima strof\<br />

din care posteritatea, cu o reveren]\ real\ lua, prin<br />

1960, sintagma eminescian\ ce a consacrat atunci [i deatunci,<br />

o genera]ie de poe]i, [i mai multe, p\strând gustul<br />

[tafetei nealterat [i credin]a c\ poezia este l\sat\ pe<br />

p\mânt cu scopul de a ne face ferici]i `ntr-o continuitate<br />

de glorie, ciudat\ [i de ne`n]eles pentru mul]i. {i noi am<br />

fost `n Arcadia, [i noi am debutat `n revista Luceaf\rul<br />

cândva, de aceea ne-am bucurat cu o `nfiorare special\<br />

la apari]ia `n paginile lui de ast\zi a unui nume nou, Ionu]<br />

R\zvan Pricop, pe care ne preg\team [i noi s\-l debut\m<br />

masiv [i conving\tor, `n România literar\. Tân\rul<br />

poet `ns\ a f\cut un gest de `n]eles, iat\, bun, dublând<br />

trimiterea, [i c\tre noi [i c\tre Luceaf\rul, cu aproape<br />

acelea[i texte frumoase din care colegii no[tri au selectat<br />

bun din bun [i l-au publicat deun\zi. Ne-a mirat faptul c\<br />

debutul a fost aproape f\r\ prezentare, doar un rând<br />

modest, acolo, l\sându-i cititorului s\ se orienteze singur<br />

asupra talentului. Dar nou\, poetul ne-a scris [i o scrisoare<br />

`n care face istoria venirii sale cu nesa] `n poezie, cu talent<br />

[i sinceritate. Rubrica noastr\ pentru debuturi [i personalit\]i<br />

promi]\toare este astfel servit\ de minune. Iat\ scrisoarea,<br />

dup\ care, pe cuprinsul care r\mâne, vor urma [i poemele:<br />

„Cu intermiten]e [i reveniri succesive poezia mea s-a<br />

consumat prin excelen]\ `n spa]iul privat al gândirii. ~n<br />

acest parcurs exist\ o singur\ tentativ\ a poeziei mele de<br />

a se deschide c\tre lume (februarie 2004 `n România<br />

literar\ la Post-Restantul dvs. care mi-a oferit o<br />

primire gra]ioas\, sub neinspiratul pseudonim R\zvan<br />

Frunz\), `ns\ adolescentul de atunci a e[uat `n gestionarea<br />

favorabil\ a semnului primit [i spa]iile din biografie au<br />

`nvins. ~n noiembrie 2007 am expediat un plic care con]inea<br />

o scrisoare ampl\ [i un grupaj de poeme (ambele scrise<br />

de mân\, neglijent, dar noile semne nu s-au ivit. Amenda<br />

necesar\ pentru expedierea neglijent\ (culp\ pe care o<br />

prezum) a coresponden]ei. Prezumata neglijen]\ a mea<br />

a fost `ntâmpinat\ de dispari]ia de la chio[curi (coincident\<br />

cu schimbarea firmei de distribu]ie) a României literare,<br />

`ncepând cu 1 ian. 2008. Astfel de[ertul cultural din<br />

Constan]a s-a amplificat pentru mine. Voi reveni `ntr-o<br />

scrisoare viitoare (cu speran]a c\ ea va fi un r\spuns) cu<br />

poemele, via]a [i c\r]ile (nescrise). Consider poemele<br />

pe care le scriu un infim demers de exigen]\, de la<br />

lumea `nconjur\toare, `n sensul amelior\rii acesteia. Cu<br />

considera]ie, Pricop R\zvan-Ionu].“ (C. B.)<br />

R\zvan-Ionu] PRICOP<br />

1. ~mpotriviri<br />

Ea zicea<br />

c\ tr\ie[te `ntr-un ora[ de pescari,<br />

`n mijlocul mun]ilor,<br />

deasupra p\durilor,<br />

sub pietrele mari [i umede.<br />

Ea zicea<br />

c\ nu a mâncat niciodat\ pe[te,<br />

fiindc\ p\str\vii se `mpotrivesc curgerii apei.<br />

Ea zicea<br />

c\ se simte `n pielea unui p\str\v<br />

(avea o piele frumoas\)<br />

[i toat\ via]a ei se `mpotrivise.<br />

Ea zicea<br />

c\ `n lumea de azi,<br />

p\str\vi nu mai sunt,<br />

au murit demult.<br />

Ea zicea<br />

s\ nu facem dragoste `n plasele pescarilor.<br />

Ea zicea<br />

s\ fiu ca un p\str\v la sânul ei,<br />

`n plasele de m\tase,<br />

`n apele reci.<br />

Ea zicea<br />

`mpotrive[te-te ca un p\str\v<br />

[i nu vei muri niciodat\,<br />

strivit de b\rci.<br />

2. Relatare<br />

A f\cut dragoste, o noapte `ntreag\ cu scorbura unui<br />

copac b\trân,<br />

scoar]a deshidratat\ era delicat\,<br />

`n desfrânare.<br />

A rupt câteva crengi<br />

[i a mâncat ou\ crude din cuiburile de p\s\ri.<br />

Presa a vorbit despre un nebun,<br />

`n traversarea unei crize de senzualitate.<br />

Ea c\]\rat\ `n vârful acelui copac<br />

ne-a spus c\ `l iube[te.<br />

Nu este suficient?<br />

3. Belle époque<br />

Ezra Pound umbla `mbr\cat `n pantaloni verzi,<br />

din pânza meselor de biliard<br />

[i purta un sombrero imens.<br />

Str\zile Londrei l-au urmat,<br />

pân\ la Rena[tere.<br />

Era `nconjurat de b\rba]i<br />

[i f\cea curte unei femei<br />

(destul de formal).<br />

Que belle epoque!<br />

A murit la Vene]ia,<br />

aici apele sunt verzi,<br />

ca pânza meselor de biliard,<br />

din pantalonii lui Pound.<br />

4. Viziunea din turnul de o]el [i<br />

sticl\<br />

~n martie,<br />

dup\ o lung\ pauz\ de ]igar\<br />

m-am re`ntors `n birou<br />

la masa de lucru<br />

[i `n re`ntoarcerea mea<br />

ca o ruptur\ muscular\<br />

am privit fumul de ]igar\ `nconjur\tor,<br />

care gravita `n jurul unei mu[te.<br />

Era aura ei,<br />

alb\struie [i cald\.<br />

5. ~nsp\imântare<br />

~nsp\imântarea,<br />

`n apropiere singur privind-o<br />

sau ceea ce printr-o fereastr\,<br />

oval\<br />

este `n `ndep\rtare,<br />

de Aici.<br />

Pân\ [i destr\marea unui vârf ascu]it,<br />

de metal,<br />

Toate ne privesc ~n.<br />

6. Izbucnire<br />

~n\untrul `ntinderilor,<br />

de linii `n curbare<br />

este o cas\.<br />

Casa din care am izbucnit,<br />

la 4 ani,<br />

t\indu-m\ `n geamuri<br />

[i cu sângele picurând.<br />

Acum sunt cre[teri de fier,<br />

din p\mânt<br />

[i oamenii `i mul]umesc lui Dumnezeu.<br />

S\rat [i f\r\ solzi<br />

`n hibernare,<br />

pe ]\rmurile de funingine<br />

ale M\rii Negre,<br />

sub sori<br />

`n `ngustare,<br />

e[ti la `nceputul<br />

unui animal mort.<br />

Constan]a.<br />

7. Albire<br />

8. Africa<br />

~ntre<br />

t\ieri<br />

abatoarele de lumini ale lumii<br />

zac<br />

`n aburirea lichid\<br />

a marginilor de corpuri.<br />

~ntre<br />

rupând t\ierile<br />

Cancer & A.I.D.S.<br />

9. Atingerea `n `mbr\]i[are<br />

~n mi[care<br />

mâinile las\ `n aer<br />

mii de goluri `n form\ de degete,<br />

transparente [i `n alungire.<br />

Cei vizibili sunt prad\<br />

sârmei din golurile<br />

`n form\ de degete,<br />

transparent\ [i `n alungire<br />

Toate degetele golite<br />

de mâini,<br />

sunt `n atingere,<br />

`mbr\]i[ate.<br />

Din atomii blânzi,<br />

`n amor]ire<br />

ai mamei<br />

izvor\[te lenea mea.<br />

Din nucleu<br />

puritatea ei<br />

de nimf\,<br />

`n crisalid\.<br />

10. Atomii blânzi<br />

11. ~nflorire<br />

~n `nflorire<br />

copacii sunt o extindere,<br />

unul c\tre cel\lalt<br />

[i `napoia lui.<br />

Dedesubt `ntâlnirile de r\d\cini<br />

sunt `n izbucnire.<br />

~ntinde-]i mâinile libere,<br />

amândou\<br />

s\ deschidem un cer,<br />

`naintea lor.<br />

12. Orbire<br />

Un orb `n ora[ul meu orbe[te a doua oar\<br />

[i devine un orb care se plimb\<br />

prin fa]a magazinului cu ochelari,<br />

]inând `n mâini o floarea-soarelui<br />

[i `i arat\ altui orb<br />

drumul c\tre cas\.<br />

Locuia `n Est.


Borges<br />

umilitul<br />

[i Arghezi<br />

comersantul<br />

ç<br />

N RUBRICA sa din El Pais, Mario Vargas Llosa<br />

a publicat recent un articol, în mare parte despre<br />

Borges. Am citit textul în s\pt\mînalul Money<br />

Express. Llosa evoc\ aici trei Argentine, cea<br />

democratic\, Argentina lui Peron [i Argentina<br />

de azi. Liberalul Llosa admir\ trecutul preperonist<br />

al acestei ]\ri, cînd Borges era ajutor de bibliotecar<br />

la Buenos Aires, func]ie în care înregistra [i<br />

fi[a c\r]i într-o înc\pere minuscul\, f\r\ ferestre, care azi<br />

a devenit loc de pelerinaj pentru turi[ti. Dup\ venirea<br />

la putere a lui Juan Peron lui Borges i se ia aceast\ func]ie.<br />

E numit în schimb ispector al pie]elor de g\ini, post pe<br />

care autorul Istoriei universale a infamiei îl accept\. Llosa<br />

e convins c\ scriitorul a fost astfel umilit cu premeditare,<br />

din cauza convingerilor sale politice neconvenabile<br />

regimului. Poate c\ da, poate c\ nu. Peron nu c\uta în<br />

coarnele adversarilor politici, încît ar fi putut la fel de<br />

bine s\-l lase pe Borges f\r\ nici o surs\ de venit. Admiratorii<br />

generalului au sus]inut totdeauna c\ prin aceast\ numire<br />

scriitorului i s-a acordat o sinecur\, nu c\ a fost trimis<br />

s\ numere g\inile din pie]ele Capitalei. Borges a acceptat<br />

insult\toarea ofert\, ceea ce Llosa nu comenteaz\. S\ fi<br />

v\zut [i el în aceast\ func]ie o simpl\ sinecur\ pe care<br />

a acceptat-o ca atare – sau o surs\ de venit dup\ ce fusese<br />

concediat de la bibliotec\? Scriitorul a tratat cu destul\<br />

discre]ie acest episod din via]a sa. Citind textul lui Llosa<br />

despre umilirea peronist\ a lui Borges m-am gîndit c\<br />

autorit\]ile de la noi, din anii 50 s-au ferit s\-l pun\<br />

într-o asemenea nepl\cut\ ipostaz\ pe Tudor Arghezi.<br />

L-au l\sat cî]iva ani f\r\ nici o surs\ sigur\ de venit, încît<br />

poetul vindea cire[e la poarta casei sale de la M\r]i[or.<br />

Mai cî[tiga din traduceri, adic\ n-a fost l\sat s\ moar\<br />

de foame. Tot în anii 50 Vasile Voiculescu f\cea, se zice,<br />

gimnastic\ în timpul orelor de plimbare din pu[c\rie [i<br />

spunea optimist: „Nu murim!“. Fusese arestat la virsta<br />

de 74 de ani. Dup\ ce a fost eliberat a mai tr\it un an<br />

bolnav [i în s\r\cie. N-a apucat s\ vad\ publicate Ultimele<br />

sonete închipuite ale lui Shakespeare... Suprarealistul<br />

Gellu Naum, interzis din 1948 pîn\ în 1968, a tr\it în to]i<br />

acei ani de pe urma traducerilor. Constantin Noica a avut<br />

domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel din 1949<br />

pîn\ în 1958, an în care a fost arestat. A stat în închisoare<br />

pîn\ în 1964. Cînd a fost eliberat statul român a<br />

cheltuit pentru el contravaloarea unui rînd de haine [i a<br />

unei perchi de pantofi, fiindc\ atunci cînd a fost<br />

eliberat filosoful n-avea cu ce s\ se îmbrace. Alexandru<br />

Paleologu, care scap\ de pu[c\rie pîn\ în 1959, supravie]uind<br />

în clandestinitate, va tr\i din acela[i an „pe cheltuiala<br />

statului“, ca de]inut politic, pîn\ în 1964.<br />

Prin compara]ie cu ei, umilin]a la care a fost supus<br />

Borges, cu acordul lui, totu[i, de regimul discre]ionar<br />

al lui Juan Peron pare o simpl\ glum\ proast\. <br />

PE CALCANUL unui bloc dintre Calea<br />

Mo[ilor [i bulevardul Carol scrie, cu litere<br />

uria[e: HEMOROIZI.<br />

Gre[eala ce se face în lumea actual\<br />

este introducerea principiului democratic<br />

acolo unde nu are ce c\uta. Valorile nu<br />

pot fi democratizate. Democra]ia poate<br />

fi suportul [i garantul valorilor, ca [i,<br />

asta-i adev\rat, garan]ia c\ ele nu se vor<br />

supraînc\lzi.<br />

Din polite]e, r\spund scrisorilor unor oameni cu<br />

idei. Ca s-o fac, sunt nevoit s\ am [i eu idei. În realitate,<br />

n-am. Le fabric ad-hoc. Nu numai secolului dou\zeci<br />

îi supravie]uiesc. Îmi supravie]uiesc.<br />

Aflu din jurnalul lui Gheorghe Cr\ciun o vorb\<br />

a lui Adler: „A fi om înseamn\ a te sim]i inferior.“<br />

Iat\-m\ [i supraom!<br />

O fraz\ a lui Gheorghe Cr\ciun însu[i: „Ordinea<br />

exprim\ frica ta de moarte.“ Ordinea de pe mas\,<br />

din camer\, presupun. M\ apuc\ frica o dat\ la câteva<br />

s\pt\mâni. În restul timpului, ce curajos! Serios<br />

vorbind, cred invers. Ordinea e o form\ de moarte.<br />

Via]a e dezordine. A spune c\ ordinea exprim\ frica<br />

de via]\ mi s-ar p\rea mai adecvat.<br />

Ca principiu de ordine, Dumnezeu nu mi se pare<br />

mai interesant decât legea gravita]iei. Ori este<br />

interioritate, ori Dumnezeu nu merit\ mai mult decât<br />

s\ iei act de existen]a lui.<br />

Pân\ nu demult, ai fi zis c\ optimismul [i pesimismul<br />

au realizat unitatea contrariilor. Se întrevedea o lume<br />

global\, asigurat\ material, în care tot ce se cuprinde,<br />

pe diferite trepte, se va dezindividualiza. Acum, s-ar<br />

p\rea c\ acest proiect întâmpin\ obstacole de<br />

nesurmontat.<br />

Ne preg\tim de Luxemburg. T are nevoie de dou\<br />

adrese de e mail. Le g\sesc, stupoare!, în sertarul<br />

unde le caut. Una din ele dispare numaidecât.<br />

Pân\ la ora asta, n-a reap\rut.<br />

Maxone e de o scrupulozitate în a-[i recunoa[te<br />

insuccesele sau limita succeselor nu lipsit\ de umor.<br />

Îl întreb: „-S-au b\gat multe goluri pe partea ta ?<br />

–Nici unul. –E[ti a[a de bun ? –Portarul e bun.“<br />

În metrou, mama Ma[ei, cred. Sigur nu sunt. E<br />

prea tân\r\, m\ gândesc, de[i [tiu c\ o femeie frumoas\<br />

r\mâne tân\r\ pân\ târziu. În incertitudine, n-o salut.<br />

Ies din metrou la [osea. Un tân\r m\ întreab\ unde<br />

e consulatul italian. Însufle]it de performan]a anterioar\,<br />

fac presupuneri exuberante, în stare s\ z\p\ceasc\<br />

[i un copoi. Dup\ un timp, îmi aduc aminte: [tiu<br />

unde e (am stat acolo, cu Alexandra, la dou\ interminabile<br />

cozi). Îns\ el, tân\rul, nu mai e. Diminea]a avusesem<br />

mai mult succes. Un cuplu m-a întrebat unde e strada<br />

P\rintele Galeriu. Merge]i pe strada asta, pân\ la<br />

Popa Petre. Acolo face]i la stânga [i prima la dreapta<br />

v\ duce la biseric\, unde e [i strada. Deloc suspicio[i,<br />

oamenii pornesc în pas întins. Nu trec multe secunde<br />

[i îmi aduc aminte: eram pe Silvestru când i-am<br />

întâlnit, strad\ care îi ducea pân\ la biseric\, nu aveau<br />

de ce s\ fac\ la stânga pe Popa Petre. Am alergat<br />

pe dup\ col] (cu o saco[\ abundent\ într-o mân\),<br />

s\-i mai prind. Într-adev\r, f\cuser\ la stânga, spre<br />

Toamnei, [i soseau. Gâfâind, i-am îndrumat din nou.<br />

Abia acum m-au privit lung. Nu-i vorb\, T m\ ajunge<br />

din urm\. Plecând la pia]\, [i-a l\sat cheia în u[\,<br />

la intrare. Pe dinafar\, bineîn]eles. Plecând [i eu, am<br />

lipit un bilet: „Cheia e sub pre[.“ Puteam s-o las în<br />

broasc\, de ce s\ se aplece ho]ul, mi-am zis. Decât<br />

c\ exist\ o [ans\ s\ fie analfabet.<br />

Gheorghe Cr\ciun: „Dac\ e[ti un scriitor adev\rat<br />

nu po]i s\ scrii decât despre corp.“ Nu sunt un scriitor<br />

adev\rat.<br />

Pân\ la ora asta, a prânzului, a fost, ast\zi, O.K.<br />

E adev\rat, n-am [tiut nici de rândul \sta cum se intr\<br />

într-un bloc dup\ ce ]i s-a r\spuns la interfon [i<br />

nici s\-i spun medicului câte extrasistole mi s-au<br />

g\sit pe minut, îns\ este o m\sur\ în toate. Nu mi<br />

a c t u a l i t a t e a<br />

Luna<br />

de pe cer<br />

se poate cere luna de pe cer.<br />

Gheorghe Cr\ciun: „Singura noastr\ certitudine<br />

e propria noastr\ capacitate de autoadmira]ie.“<br />

Mie îmi lipse[te. Una mai mult sau mai pu]in nu e<br />

cine [tie ce.<br />

Dau, într-o carte de Italo Calvino, peste urm\torul<br />

fragment: „Sunt atâ]ia al]ii, mai tineri sau mai<br />

pu]in tineri decât tine, care tr\iesc în a[teptarea unor<br />

experien]e extraordinare; de la c\r]i, de la persoane,<br />

de la c\l\torii, de la evenimente, de la ceea ce le<br />

rezerv\ ziua de mâine. Tu nu. Tu [tii c\ lucrul cel<br />

mai bun pe care-l mai po]i a[tepta e s\ evi]i ce e<br />

mai r\u.“ A[ fi de acord, dac\ n-ar fi cu totul inutil<br />

s\ speri a[a ceva. M-a[ mul]umi cu ce e un pic mai<br />

pu]in r\u. Nu s\ nu mor, ci cum s\ nu mor.<br />

Pe strada Latin\, în partea ei dinspre Calea Mo[ilor<br />

– pe cealalt\ o ignor complet, nu e în drumul<br />

nostru –, începând din Sp\tarului, nu-mi place s\ m\<br />

duc. La co]ul dinspre casa noastr\, lipit\ de<br />

muzeul numit cam aproximativ Pallady, cu fa]ada<br />

în Sp\tarului [i latura în Latin\, o cas\ cândva<br />

frumoas\, acum p\r\ginit\, în contrast cu câinele<br />

superb din gr\din\, s\-i zicem dog german. În col]ul<br />

opus, dinspre bulevardul Carol care se vede,<br />

destul de departe, în fund, o cas\ tot f\r\ etaj, nu<br />

de mult renovat\, cu firma Jaluzele, disp\rut\ de la<br />

un timp. Pe partea ei, c\tre încruci[area C\ii Mo[ilor<br />

cu Carol, n-am prea fost [i nici mare lucru nu e de<br />

semnalat, afar\ de o vast\ pubel\ public\ pe locul<br />

unde se va construi, cine [tie când, un bloc, de<br />

magazinul alimentar Bombaru, de cam doi ani<br />

dezafectat [i a[teptând, cu hârtie de ziar lipit\ pe<br />

vitrine, s\ fie restaurat ca agen]ie de voiaj care se<br />

va g\si al\turi de alt\ agen]ie de voiaj. Pe col], o<br />

farmacie, înlocuit\ de o flor\rie. Pe stânga, cum<br />

prive[ti spre Calea Mo[ilor, mai întâi o cas\ cu pisici<br />

[i câini l\tr\tori când nu te a[tep]i. Urmeaz\ o<br />

curte mare, pavat\ m\runt, cu, în fund, Casa de pensii,<br />

sediul central, o cl\dire de la 1900, lat\ [i bombat\,<br />

cu un etaj sau dou\, acoperi[ în pant\ repede [i<br />

f\r\ vino-‘ncoa. Dup\ grilajul de la intrare, ghereta<br />

portarului [i cu[ca a doi câini tol\ni]i pe trotuar.<br />

Nu latr\ când, în trecere, abia de nu calci pe ei. În<br />

curte [i de-a lungul trotuarului, ma[ini, unele atunci<br />

sosite, altele pornind cu, în\untru, doamne [i domni<br />

func]ionari, uneori [i [efi mai mari. Vine la rând o<br />

cas\ p\r\sit\, tot în fundul unei cur]i, unde tr\geau<br />

vara les sans-abri, proprietate, zice-se, a unui om de<br />

afaceri din lumea interlop\, Nicu Ghiar\. Clo[arzii<br />

nu se mai ad\postesc acolo fiindc\, în prim\vara<br />

asta, casa a fost demolat\, l\sând în loc destul spa]iu<br />

pentru o alt\ pubel\ public\, în care r\m\[i]ele<br />

menajere, fotoliile desfundate [i cutiile de televizor,<br />

prev\zute cu ecran, se arunc\ peste grilajul acoperit<br />

cu mari folii de plastic cenu[iu. Prin intersti]iile<br />

grilajului, ies [i intr\ al]i doi câini pa[nici, hr\ni]i de<br />

persoane feminine de o anumit\ vârst\, grijulii. Dup\<br />

aceasta, continuând parcursul, o cl\dire înalt\, discret\<br />

în manifest\ri, abia mi-o reprezint. Al\turi, înc\ o<br />

pubel\, unde a fost, pân\ de curând, o ber\rie f\r\<br />

mu[terii [i, fa]\ în fa]\ cu Bombaru, alt magazin<br />

alimentar. La cap\t, o scurt\ anfilad\ de vitrine. Prima<br />

d\ spre galantare cu mânc\ruri gata preparate, de<br />

nimeni cercetate, a doua e a unui pantofar de mod\<br />

veche, cu calapod, ciocane [i cuie între din]i [i, în<br />

sfâr[it, a treia, unde la venirea noastr\ fusese o filial\<br />

a Casei de Economii [i Consemna]iuni, e sediul pustiu<br />

al Alian]ei Dreptate [i Adev\r, [i ea, alian]a, dezafectat\,<br />

din sectorul doi. <strong>In</strong>util s\ repet: îmi cade mai mult<br />

la stomac decât la suflet strada asta, Latin\, prefer<br />

s\ ocolesc, ca s\ ajung în Mo[ilor, pe Corbeni. Acolo<br />

m\ întâmpin\ un bloc reprofilat în hotel cu nume<br />

sonor – The Monte Nelly – prin fa]a c\ruia trec<br />

impresionat. <br />

România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008<br />

31


a c t u a l i t a t e a<br />

<br />

Dobitoace?!<br />

Dup\ vorb\ – fiindc\ portul nu neap\rat ne intereseaz\...<br />

– presa noastr\ e o cutie cu surprize. Nu [tii ce-ai putea<br />

g\si, cînd pe cronicari, crainici, reporteri [.a.m.d. îi ia<br />

gura pe dinainte. Chiar [i revistele culturale, care se pot<br />

l\uda, dac\ închizi ochii la gre[elile de tipar, cu corectitudinea<br />

limbii în care scriu, nu nimeresc întotdeauna registrul<br />

stilistic potrivit. Bun\oar\, în OBSERVATOR CULTURAL,<br />

num\rul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie,<br />

la cald, în calitate de persoan\ implicat\, factor de decizie,<br />

despre recent încheiata Gal\ UNITER. Foarte frumos.<br />

Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: „cine a avut de<br />

comentat a mîrîit (ce-a f\cut?... – n.m.) pe la col]uri.“ Mai<br />

la vale: „cum reu[e[te UNITER-ul s\ fac\ pace-ntre<br />

dobitoace“. M\ rog, fiecare cu epitetele lui... Pe urm\,<br />

ceva despre persoane cu dizabilit\]i, despre comisari de<br />

festivaluri, [i tot a[a. Nu m-am apucat s\ socotesc de<br />

cîte ori apare, în articole din aceea[i revist\, din aceea[i<br />

s\pt\mîn\, familia a huli – hulit – hulire. Mi-au s\rit,<br />

totu[i, în ochi vreo trei „ocuren]e“. Parc\ prea mult. De<br />

ce ne-am mai mira, atunci, c\ pe acela[i front de<br />

discu]ii cultural-ideologice, nu foarte departe în urm\, un<br />

academician [i-o profesoar\ se acuzau, prin scrisori<br />

deschise, c\ nu [tiu... s\ numere. Evident, nici ei, nici<br />

al]ii, nu [tiu nici s\ vorbeasc\. Mîrîie.<br />

{i deodat\: pac!<br />

Revista bimestrial\ DACIA LITERAR| (nr. 2 din<br />

2008) ne ofer\ un savuros interviu pe care C\lin Ciobotari<br />

i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot [i<br />

toate, dar mai ales despre lumea literaturii române[ti.<br />

Titlul dialogului anun]\, ca un preludiu mustos, umoarea<br />

con]inutului: „Am fost prost, prost, prost [i, deodat\,<br />

pac!...“ Cronicarul red\ fragmentul în care Emil Brumaru<br />

poveste[te cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit<br />

la poezie: „Domnule, la mine a fost o chestie ciudat\.<br />

Eram prin clasa a [asea, sau a[a ceva, cînd au ap\rut<br />

postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseser\ antumele;<br />

atunci, dup\ o lung\ pauz\, postumele. Era o carte care<br />

costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap<br />

[i am citit numai Eminescu. Îl [tiam aproape pe de rost.<br />

Era la mine, în gazd\, un v\r, care m\ lua în rîs pentru<br />

c\ ajunsesem s\ vorbesc aproape în versuri. Nu cred c\<br />

percep]ia mea asupra lui Eminescu s-a schimbat. S-a f\cut,<br />

la un moment dat, mult\ vîlv\ cu un num\r din Dilema,<br />

în care Eminescu era «detabuizat» sau, m\ rog, a[a<br />

ceva. Pe mine nu m-a tulburat deloc. În Occident sunt<br />

biografii care spun pe [leau orice despre cei mai mari<br />

scriitori. Ceea ce este uluitor la Eminescu, ceea ce m\<br />

tulbur\ cu adev\rat, este volumul uria[ de manuscrise,<br />

nepuse toate înc\ în valoare, apoi nenum\ratele traduceri,<br />

chestiile de filozofie. Pentru cît a tr\it, omul acesta a scris<br />

enorm.“<br />

În biroul lui Pamuk<br />

Un interviu excelent, consistent [i alert, am citit în<br />

paginile OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 161).<br />

Nu numai subiectul s\u suscit\ interes (Orhan Pamuk,<br />

scriitorul care va veni în curând în România), ci elementele<br />

concrete, biografice [i artistice, pe care editoarea Livia<br />

Szasz de la Curtea Veche le aduce în discu]ia cu Ovidiu<br />

{imonca, oferindu-le unui public mai pu]in familiarizat<br />

<br />

Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />

abonament trei luni (13 numere) - 40 lei<br />

abonament [ase luni (26 numere) - 70 lei<br />

abonament un an (52 numere) - 140 lei<br />

Abonamente 2008<br />

Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />

str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .<br />

sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .<br />

telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .<br />

ochiul magic<br />

cu scriitorii turci, fie ei [i câ[tig\tori ai unui Premiu Nobel.<br />

A[adar: “- Cum a rezistat? Din ce [i-a câ[tigat existen]a?<br />

- Din nimic. El e n\scut într-o familie de oameni înst\ri]i.<br />

Bunicul lui a f\cut o avere considerabil\, ca om de afaceri,<br />

din construc]ia de c\i ferate. Cu banii din averea bunicului,<br />

familia [i-a construit un blocu[or, în care st\ toat\ familia,<br />

cu bunici, unchi [i m\tu[i. Unchii au cam risipit averea,<br />

dar tot a r\mas ceva. Pamuk a început studii de arhitectur\,<br />

pe care le-a abandonat, f\când apoi cursuri de jurnalism.<br />

(...) a fost sus]inut puternic de tat\l s\u ca s\ devin\ scriitor.<br />

Tat\l era o fire mai boem\, a [i risipit mare parte din avere,<br />

cu tentative de scriitor. S\ ne amintim faimosul discurs<br />

]inut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când<br />

vorbe[te despre valiza cu scrieri ale tat\lui s\u, pe care<br />

o las\ mo[tenire fiului. (...) - Nu i-a fost fric\ s\ revin\<br />

în Turcia, dup\ ce a început procesul intentat împotriva<br />

sa de statul turc? - Nu. A avut o scurt\ perioad\, când a<br />

fost amenin]at de dreapta din Turcia, când a stat câteva<br />

s\pt\mâni în Germania. Dar, mereu, fie c\ era în Statele<br />

Unite, fie c\ era în Germania, s-a reîntors la Istanbul. Cine<br />

cite[te volumul Istanbul vede c\ Pamuk nici nu poate tr\i<br />

în alt\ parte. El î[i confund\ destinul personal cu via]a<br />

ora[ului \stuia, cu p\r]ile lui bune [i p\r]ile lui rele. Nu<br />

are imaginea unui t\râm mirific, dar i se pare c\ este legat<br />

inextricabil de destinul ora[ului. Îl descrie într-o lumin\<br />

crepuscular\, de ora[ care a fost cândva mare capital\<br />

de imperiu, dar care continu\ s\ fie un ora[ fascinant.<br />

Pamuk scrie acum un roman, care se nume[te Muzeul<br />

inocen]ei, pe care a[tept\m s\-l citim [i s\-l traducem.<br />

Este un roman la care el munce[te de ani de zile.<br />

Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaian]a<br />

unui om de lume, prefer\ biroul [i camera lui în care s\<br />

petreac\ zile în [ir, s\ citeasc\ [i s\ scrie.”<br />

Ei, to]i scriitorii prefer\ asta, dar numai unii [i-o pot<br />

permite...<br />

Revizuiri<br />

Pe ultima pagin\ a revistei CULTURA (nr. 15/ 17<br />

aprilie 2008), C\t\lin Sturza public\, sub titlul explicit<br />

Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una<br />

dintre maniile publicistice ale anilor din urm\. Repovestirea<br />

esen]ializat\ în câteva fraze a unui întreg t\v\lug de intrigi<br />

[i de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la<br />

„stricarea“ pl\cerii de lectur\ adev\rate în favoarea<br />

unui snobism unanim al conversa]iei u[oare. Cronicarul<br />

nu poate decât s\ fie, à vol d’oiseau, de acord cu el. De<br />

cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii<br />

analitice nu e decât o form\ subtil\ [i preten]ioas\ de<br />

evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotriv\, de<br />

marcare suplimentar\ a caznelor cititului. Cine izbute[te<br />

s\ rezume un roman – [i s\ sar\ peste doar câteva am\nunte<br />

– dovede[te c\ l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare<br />

mai demn de fervorile stahanovismului studen]esc<br />

decât de justa m\sur\ a criticii literare. Iat\ ce propune,<br />

îns\, recenzentul de la Cultura pentru a tulbura, pe cât e<br />

necesar, apele: „Pentru a nu strica pl\cerea cititorului, un<br />

critic ar trebui, prin urmare, s\ se limiteze la a schi]a<br />

premisele intrigii, f\r\ a dep\[i paginile de început ale<br />

c\r]ii. E despre dragoste sau e despre un tân\r jurnalist<br />

rus – acestea sunt detalii suficiente. Critica nu poveste[te,<br />

critica valorizeaz\. Cânt\re[te, judec\, d\ verdicte.“ Acum,<br />

ne putem întreba, prietene[te, dac\ excesul de verdict<br />

nu sem\n\ un pic cam mult cu o poveste despre sine –<br />

în ipostaz\ de super-erou – pe care comentatorul o livreaz\,<br />

pe nepus\ mas\, publicului s\u. {i dac\ nu cumva<br />

exist\ o sumedenie de c\r]i nu tocmai demne de admira]ie<br />

care se preteaz\ îns\ unui comentariu inteligent în mai<br />

mare m\sur\ decât capodoperele b\t\toare la ochi. {i dac\<br />

riscul de a tran[a f\r\ precau]ii valorile – mutabile, vorba<br />

aceea – nu e ni]el cam ap\s\tor pentru un singur om.<br />

Ne putem întreba, spuneam mai sus. Dar n-o vom face,<br />

atâta vreme cât nu ne vom fi l\murit o [i mai cumplit\<br />

dilem\: când am citit oare, în ace[ti termeni, ultima<br />

carte „despre dragoste“? Sau „despre un jurnalist rus“?<br />

Probabil la vârsta când nu atât gustul, ci mai ales vocea<br />

se sim]ea amenin]at\ de niscaiva revizuiri.<br />

Cronicar<br />

Erat\<br />

Din articolul Acesta nu e un necrolog de Dumitru<br />

}epeneag (nr. 10/ 2008, p. 21), a fost omis\, la transcrierea<br />

în redac]ie, o propozi]ie. ~i cerem scuze autorului [i<br />

republic\m începutul articolului în forma corect\:<br />

„ În ultimul s\u roman, Roman sentimental, naratorul<br />

e întins ca pe o n\s\lie, undeva într-un spa]iu mortuar,<br />

o camer\ de spital, pentru reanimare sau, mai degrab\,<br />

pur [i simplu la morg\: où mon corps sans vie a été<br />

transporté après un accident. ~ntr-adev\r, accidentul<br />

cardiac a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie,<br />

undeva la Caen, ora[ normand, nu departe de Brest unde<br />

Robbe-Grillet s-a n\scut pe 18 august 1922. O s\ spune]i<br />

c\ la vârsta asta orice text devine premonitoriu. A[a o<br />

fi... Dar nu orice scriitor – [i dup\ p\rerea mea Robbe-<br />

Grillet e unul dintre cei care r\mân în istoria literaturii<br />

– î[i termin\ cariera într-un delir erotic descris cu o voit\<br />

emfaz\ aproape insuportabil\. Un delir de fapt mai mult<br />

sadic decât erotic [i care, la lectur\, nu declan[eaz\<br />

nici cea mai mic\ excita]ie sexual\, ci mai degrab\<br />

angoas\“.<br />

România literar\<br />

~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!<br />

Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor<br />

Hârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.<br />

Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:<br />

RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.<br />

Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.<br />

Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau<br />

300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\<br />

complet\.<br />

Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente<br />

direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia România<br />

literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!