In memoriam

a c t u a l i t a t e a
Dobitoace?!
Dup\ vorb\ – fiindc\ portul nu neap\rat ne intereseaz\...
– presa noastr\ e o cutie cu surprize. Nu [tii ce-ai putea
g\si, cînd pe cronicari, crainici, reporteri [.a.m.d. îi ia
gura pe dinainte. Chiar [i revistele culturale, care se pot
l\uda, dac\ închizi ochii la gre[elile de tipar, cu corectitudinea
limbii în care scriu, nu nimeresc întotdeauna registrul
stilistic potrivit. Bun\oar\, în OBSERVATOR CULTURAL,
num\rul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie,
la cald, în calitate de persoan\ implicat\, factor de decizie,
despre recent încheiata Gal\ UNITER. Foarte frumos.
Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: „cine a avut de
comentat a mîrîit (ce-a f\cut?... – n.m.) pe la col]uri.“ Mai
la vale: „cum reu[e[te UNITER-ul s\ fac\ pace-ntre
dobitoace“. M\ rog, fiecare cu epitetele lui... Pe urm\,
ceva despre persoane cu dizabilit\]i, despre comisari de
festivaluri, [i tot a[a. Nu m-am apucat s\ socotesc de
cîte ori apare, în articole din aceea[i revist\, din aceea[i
s\pt\mîn\, familia a huli – hulit – hulire. Mi-au s\rit,
totu[i, în ochi vreo trei „ocuren]e“. Parc\ prea mult. De
ce ne-am mai mira, atunci, c\ pe acela[i front de
discu]ii cultural-ideologice, nu foarte departe în urm\, un
academician [i-o profesoar\ se acuzau, prin scrisori
deschise, c\ nu [tiu... s\ numere. Evident, nici ei, nici
al]ii, nu [tiu nici s\ vorbeasc\. Mîrîie.
{i deodat\: pac!
Revista bimestrial\ DACIA LITERAR| (nr. 2 din
2008) ne ofer\ un savuros interviu pe care C\lin Ciobotari
i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot [i
toate, dar mai ales despre lumea literaturii române[ti.
Titlul dialogului anun]\, ca un preludiu mustos, umoarea
con]inutului: „Am fost prost, prost, prost [i, deodat\,
pac!...“ Cronicarul red\ fragmentul în care Emil Brumaru
poveste[te cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit
la poezie: „Domnule, la mine a fost o chestie ciudat\.
Eram prin clasa a [asea, sau a[a ceva, cînd au ap\rut
postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseser\ antumele;
atunci, dup\ o lung\ pauz\, postumele. Era o carte care
costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap
[i am citit numai Eminescu. Îl [tiam aproape pe de rost.
Era la mine, în gazd\, un v\r, care m\ lua în rîs pentru
c\ ajunsesem s\ vorbesc aproape în versuri. Nu cred c\
percep]ia mea asupra lui Eminescu s-a schimbat. S-a f\cut,
la un moment dat, mult\ vîlv\ cu un num\r din Dilema,
în care Eminescu era «detabuizat» sau, m\ rog, a[a
ceva. Pe mine nu m-a tulburat deloc. În Occident sunt
biografii care spun pe [leau orice despre cei mai mari
scriitori. Ceea ce este uluitor la Eminescu, ceea ce m\
tulbur\ cu adev\rat, este volumul uria[ de manuscrise,
nepuse toate înc\ în valoare, apoi nenum\ratele traduceri,
chestiile de filozofie. Pentru cît a tr\it, omul acesta a scris
enorm.“
În biroul lui Pamuk
Un interviu excelent, consistent [i alert, am citit în
paginile OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 161).
Nu numai subiectul s\u suscit\ interes (Orhan Pamuk,
scriitorul care va veni în curând în România), ci elementele
concrete, biografice [i artistice, pe care editoarea Livia
Szasz de la Curtea Veche le aduce în discu]ia cu Ovidiu
{imonca, oferindu-le unui public mai pu]in familiarizat
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 40 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 70 lei
abonament un an (52 numere) - 140 lei
Abonamente 2008
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ochiul magic
cu scriitorii turci, fie ei [i câ[tig\tori ai unui Premiu Nobel.
A[adar: “- Cum a rezistat? Din ce [i-a câ[tigat existen]a?
- Din nimic. El e n\scut într-o familie de oameni înst\ri]i.
Bunicul lui a f\cut o avere considerabil\, ca om de afaceri,
din construc]ia de c\i ferate. Cu banii din averea bunicului,
familia [i-a construit un blocu[or, în care st\ toat\ familia,
cu bunici, unchi [i m\tu[i. Unchii au cam risipit averea,
dar tot a r\mas ceva. Pamuk a început studii de arhitectur\,
pe care le-a abandonat, f\când apoi cursuri de jurnalism.
(...) a fost sus]inut puternic de tat\l s\u ca s\ devin\ scriitor.
Tat\l era o fire mai boem\, a [i risipit mare parte din avere,
cu tentative de scriitor. S\ ne amintim faimosul discurs
]inut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când
vorbe[te despre valiza cu scrieri ale tat\lui s\u, pe care
o las\ mo[tenire fiului. (...) - Nu i-a fost fric\ s\ revin\
în Turcia, dup\ ce a început procesul intentat împotriva
sa de statul turc? - Nu. A avut o scurt\ perioad\, când a
fost amenin]at de dreapta din Turcia, când a stat câteva
s\pt\mâni în Germania. Dar, mereu, fie c\ era în Statele
Unite, fie c\ era în Germania, s-a reîntors la Istanbul. Cine
cite[te volumul Istanbul vede c\ Pamuk nici nu poate tr\i
în alt\ parte. El î[i confund\ destinul personal cu via]a
ora[ului \stuia, cu p\r]ile lui bune [i p\r]ile lui rele. Nu
are imaginea unui t\râm mirific, dar i se pare c\ este legat
inextricabil de destinul ora[ului. Îl descrie într-o lumin\
crepuscular\, de ora[ care a fost cândva mare capital\
de imperiu, dar care continu\ s\ fie un ora[ fascinant.
Pamuk scrie acum un roman, care se nume[te Muzeul
inocen]ei, pe care a[tept\m s\-l citim [i s\-l traducem.
Este un roman la care el munce[te de ani de zile.
Pamuk este un singuratic, nu are nimic din flamboaian]a
unui om de lume, prefer\ biroul [i camera lui în care s\
petreac\ zile în [ir, s\ citeasc\ [i s\ scrie.”
Ei, to]i scriitorii prefer\ asta, dar numai unii [i-o pot
permite...
Revizuiri
Pe ultima pagin\ a revistei CULTURA (nr. 15/ 17
aprilie 2008), C\t\lin Sturza public\, sub titlul explicit
Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una
dintre maniile publicistice ale anilor din urm\. Repovestirea
esen]ializat\ în câteva fraze a unui întreg t\v\lug de intrigi
[i de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la
„stricarea“ pl\cerii de lectur\ adev\rate în favoarea
unui snobism unanim al conversa]iei u[oare. Cronicarul
nu poate decât s\ fie, à vol d’oiseau, de acord cu el. De
cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii
analitice nu e decât o form\ subtil\ [i preten]ioas\ de
evitare a eforturilor de orice fel. Sau, dimpotriv\, de
marcare suplimentar\ a caznelor cititului. Cine izbute[te
s\ rezume un roman – [i s\ sar\ peste doar câteva am\nunte
– dovede[te c\ l-a parcurs rând cu rând. Lucrul pare
mai demn de fervorile stahanovismului studen]esc
decât de justa m\sur\ a criticii literare. Iat\ ce propune,
îns\, recenzentul de la Cultura pentru a tulbura, pe cât e
necesar, apele: „Pentru a nu strica pl\cerea cititorului, un
critic ar trebui, prin urmare, s\ se limiteze la a schi]a
premisele intrigii, f\r\ a dep\[i paginile de început ale
c\r]ii. E despre dragoste sau e despre un tân\r jurnalist
rus – acestea sunt detalii suficiente. Critica nu poveste[te,
critica valorizeaz\. Cânt\re[te, judec\, d\ verdicte.“ Acum,
ne putem întreba, prietene[te, dac\ excesul de verdict
nu sem\n\ un pic cam mult cu o poveste despre sine –
în ipostaz\ de super-erou – pe care comentatorul o livreaz\,
pe nepus\ mas\, publicului s\u. {i dac\ nu cumva
exist\ o sumedenie de c\r]i nu tocmai demne de admira]ie
care se preteaz\ îns\ unui comentariu inteligent în mai
mare m\sur\ decât capodoperele b\t\toare la ochi. {i dac\
riscul de a tran[a f\r\ precau]ii valorile – mutabile, vorba
aceea – nu e ni]el cam ap\s\tor pentru un singur om.
Ne putem întreba, spuneam mai sus. Dar n-o vom face,
atâta vreme cât nu ne vom fi l\murit o [i mai cumplit\
dilem\: când am citit oare, în ace[ti termeni, ultima
carte „despre dragoste“? Sau „despre un jurnalist rus“?
Probabil la vârsta când nu atât gustul, ci mai ales vocea
se sim]ea amenin]at\ de niscaiva revizuiri.
Cronicar
Erat\
Din articolul Acesta nu e un necrolog de Dumitru
}epeneag (nr. 10/ 2008, p. 21), a fost omis\, la transcrierea
în redac]ie, o propozi]ie. ~i cerem scuze autorului [i
republic\m începutul articolului în forma corect\:
„ În ultimul s\u roman, Roman sentimental, naratorul
e întins ca pe o n\s\lie, undeva într-un spa]iu mortuar,
o camer\ de spital, pentru reanimare sau, mai degrab\,
pur [i simplu la morg\: où mon corps sans vie a été
transporté après un accident. ~ntr-adev\r, accidentul
cardiac a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie,
undeva la Caen, ora[ normand, nu departe de Brest unde
Robbe-Grillet s-a n\scut pe 18 august 1922. O s\ spune]i
c\ la vârsta asta orice text devine premonitoriu. A[a o
fi... Dar nu orice scriitor – [i dup\ p\rerea mea Robbe-
Grillet e unul dintre cei care r\mân în istoria literaturii
– î[i termin\ cariera într-un delir erotic descris cu o voit\
emfaz\ aproape insuportabil\. Un delir de fapt mai mult
sadic decât erotic [i care, la lectur\, nu declan[eaz\
nici cea mai mic\ excita]ie sexual\, ci mai degrab\
angoas\“.
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2008 abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Corneliu Ionescu, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.