In memoriam

Ostatistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai
unul din cinci români sufer\ de afec]iuni
nervoase. Când ar fi unul din doi, nu s-ar
mai [ti care e medicul [i care pacientul.
C
ITEAM, `n anii adolescen]ei, pagini de
evocare a Bucure[tilor de alt\dat\, cu
apa de b\ut adus\ cu sacaua din susul
Dâmbovi]ei, unde era de o divin\
limpiditate. Cu felinarele de gaz care
se aprindeau, romantic, la c\derea serii,
bucat\ cu bucat\, dintr-o fl\c\ruie `n
vârf de par. Cu tr\suri lunecând pe
pavelele de granit [i mai cu seam\ cu
s\niile str\pungând n\me]ii - `nc\ simt
c\ldura p\turii de pe genunchi, ca s\
nu mai pomenesc de zurg\l\i. Dar gustul saniei l-am
prins `n or\[elul copil\riei mele, unde tocmai absolveam
cu brio prima clas\ [colar\, ultimul eclatant succes al
carierei mele. (~n treac\t precizez c\ sunt pe punctul
de a primi o decora]ie, cea dintâi, de altminteri, `n gradul
care se potrive[te cel mai bine unui octogenar: de cavaler.)
G\ie[tii anului 1935 nu se puteau compara cu
Bucure[tii, al c\ror fidel locuitor am devenit, de
atunci [i pân\ acum. Cum perioada fugii `n exil a trecut
nefolosit\ de mine, probabil c\ tot aici voi da col]ul.
Or\[elul de provincie `n care am enun]at primele
propozi]iuni clare mi-a dat `ns\ ideea complet\ a farmecelor
naturii – am fost un copil precoce – dar Bucure[tii, cu
splendida lor civiliza]ie - `n lipsa oric\ror al]i factori de
compara]ie – m-au cucerit. Cartierul `n care p\rin]ii mei
construiser\ o vil\ cu câte dou\ od\i pentru fiecare suflet
al casei [i o camer\ pentru oaspe]i era reputat pentru
luxurianta lui vegeta]ie [i acea a[ezare geografic\ ce
oferea cele mai spectaculoase apusuri de soare din
`ntreaga urbe. Mihai Sadoveanu venea anume s\ le
admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu,
Ion Minulescu [i tot atât de des Adrian Maniu sim]eau
r\coarea cartierului, când se `ntorceau din centrul
`nfierbântat.
Cartier al clasei mijlocii care tocmai se `nvârto[a
`n acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota
cvartalurilor ad\postitoare a marilor potenta]i, nu se
comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori
cu Her\str\ul B\ncii Na]ionale, dar urmau de aproape.
Aici, un larg bulevard cu nume schimb\toare, dup\
decesul unor monarhi – `n anii cei mai tri[ti a purtat
numele lui Petru Groza –, f\cea leg\tura cu centrul,
str\juit de falnici castani ce-[i uneau coroanele de pe
o parte [i alta a c\ii, `ntr-o fantastic\ bolt\. Trec\tor
pe lâng\ case cu mister [i amator de lecturi exotice,
m\ sim]eam undeva `n America de Sud, pe o avenida
din Montevideo.
N-ar avea rost s\ `n[ir aici plimb\rile prin Gr\dina
Botanic\, raitele pe m\gura cu mormântul Anei Davilla
sau s\niu[ul de pe dealul ce se numea }\c\lia, retezat
mai pe urm\ spre a se construi pe platforma sa Academia
Militar\. A[ vorbi numai de lini[tea ce domnea, `n
preajma celui de-al doilea r\zboi mondial `n aceast\
reziden]\ de oameni a[eza]i, locuind pe str\zi cu
nume de medici, `n case cu gr\dini `n care vântul leg\na
pâlcuri de cârcium\rese – ah! parfumul de pe urm\ al
straturilor de regina nop]ii `n vântoasele seri de octombrie!
Sau ultimul boboc de trandafir, la jum\tatea lui noiembrie.
Premiile de Debut
ale
României literare
~n seara zilei de 22 aprilie, la Clubul Prometheus,
a avut loc decernarea Premiilor de Debut ale
României literare – acordate, ca `n fiecare
an, cu `ncepere din 2002, cu sprijinul Funda]iei
Anonimul.
Au fost premiate volumele:
Eminescu, negocierea unei imagini
de Iulian Costache, Editura Cartea Româneasc\
Literatura traumei de Andrei Simu],
Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj Napoca
O istorie „glorioas\“. Dosarul protocronismului
românesc de Alexandra Tomi]\,
Editura Cartea Româneasc\
Un om,
un destin,
un card
Sau iedera verde sub z\pada ce se topea...
~n curtea casei, printre hortensii ]â[neau brotaci,
scuturând boabele de rou\, pânzele marelui p\ianjen cu
cruce pe spinare str\luceau sub soarele de dup\
ploaie. Nop]ile, cucuv\ile din podurile Facult\]ii de
Medicin\ convorbeau cu cele de pe strea[inile palatului
Cotroceni, `n nesfâr[ite [uete. Afar\ de rezultatele mele
[colare `n cea de a treia clas\ a Liceului Gheorghe Laz\r,
totul era `n ordine – dac\ n-a[ ]ine un pariu, a[ putea,
`n schimb, ca oltean, s\ m\ jur c\ a[a a fost. Dar ce
lini[te, ce sa] de via]\, cu un veac `nainte! Am o irefutabil\
dovad\: fotografia, panoramic\ a unei mari p\r]i din
ora[, cu str\zi, uli]i, cvartaluri, la ceas de lumin\, poate
toiul zilei. Pe toat\ `ntinderea, ]ipenie de fiin]\ omeneasc\
– sau de oricare alt soi – de parc\ fotograful – Szathmary?
– le-ar fi cerut tuturor bucure[tenilor s\ nu ias\ din case.
~n schimb, un filmule] ar\ta Calea Victoriei `n zilele
sfâr[itului copil\riei mele, singurul centru al Capitalei
pe atunci, foind de lume [iroitoare `n sus [i `n jos,
cam la aceea[i or\. Era un obicei al locului, c\ruia numai
cel de-al doilea r\zboi mondial i-a pus cap\t. Când,
tot `n anii premerg\tori conflictului, reputatul filosof de
origine balt\ Hermann von Keyserling a vizitat România
– gurul se afla `n posesia darului special de a intui
firea adânc\, ascunsul caracter [i, de aici, destinul
unui popor – proasp\t dejugat a admis c\ destinul
poporului nostru este de a duce mai departe faima [i
flamura Bizan]ului, privilegiu p\r\sit de maica Rosia,
devenit\ U.R.S.S.
~n privin]a Bucure[tilor a f\cut curioasa observa]ie
c\ ora[ul `i p\rea izbitor de asem\n\tor cu Sankt
Petersburgul de dinaintea revolu]iei ro[ii. Memoria `mi
joac\ o fest\ `n ce prive[te contextul: `l impresionase
masa de oameni trecând hipnotic `n ambele sensuri,
pe Cale, sau, dimpotriv\, aspectul adormit al unui
ora[ cu infinit\ siest\? Ceea ce [tiu este c\ pe atunci
Bucure[tilor li se spunea Micul Paris [i nu doar de c\tre
cei ce-i locuiau. Ora[ vesel, frumu[el, f\r\ noxe,
totu[i `n plin\ dezvoltare, ap\rat de scuturi de p\dure
[i aerisit de o centur\ de lacuri recent asanate, Bucure[tii
cre[teau pe vertical\, se americanizau, precum constata
eroul din Cartea nun]ii, Jim, al lui G. C\linescu.
De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a
Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la cap\tul de
linie a tramvaiului 16, oprind `ntr-un pitoresc cartier
str\juit de o cruce de piatr\, de la vilele de pe
]\rmurile lacului Her\str\u la c\scioarele feroviarilor
a c t u a l i t a t e a
din Giule[ti, st\rile sociale se delimitau, s-o spunem,
t\ios. {i `ntocmai cum un strat nou de grosime se adaug\
`n fiecare an arborilor, [i, ora[ul se `ngro[a. O bun\ [i
veche prieten\ din exil `[i luase r\mas bun, la plecare,
de la un cop\cel de la {osea, pe care-l `ndr\gise,
poate `n plimb\ri sentimentale. ~l c\utase, la o scurt\
revenire acas\, dup\ patruzeci de ani [i-l reg\sise copac
b\trân, pe duc\.
Pe punctul de a-[i pierde con[tiin]a de sine sunt
Bucure[tii de ast\zi, dup\ amput\rile din perioada
comunismului [i opera]iile cosmetice din zilele noastre.
Dup\ gravul e[ec al unor [iruri de edili de a-i restitui
vestigiile istorice – sau, m\car de a-i p\stra fizionomia.
Scump, cândva `n sentiment, a devenit acum exorbitant
de scump pe metrul p\trat. O fotografie luat\ de sus
ar `nf\]i[a din nou o urbe lipsit\ de oameni, dar `n]esat\
de automobile, ca de o gigantic\ invazie de goange „bar\
`n bar\“. Iar pe fiecare arter\ comercial\ o agen]ie de
schimb valutar, o farmacie, o banc\ [i un market. Str\inul
`n trecere, tare `n intui]ii asemenea contelui Keyserling,
va constata c\ dis-de-diminea]\, bucure[teanul schimb\
valut\, cu banii ob]inu]i cump\r\ doctorii, alifii, balsamuri,
dar mai cu seam\ antidepresive, apoi trece la banc\,
unde ob]ine un `mprumut ce-l angajeaz\ pentru restul
vie]ii. Când nu se opre[te la bancomat, `nainte de a
p\trunde `n paradisul marketului, din care va ie[i `nc\rcat
cu toate bun\t\]ile p\mântului. Un om, un destin, un
card...
O statistic\ lini[titoare confirm\ c\ numai unul
din cinci români sufer\ de afec]iuni nervoase. Când ar
fi unul din doi, nu s-ar mai [ti care e medicul [i care
pacientul. Din surse `ntotdeauna bine informate [tim
`ns\ c\ `n Bucure[ti oricât de mul]i oameni [i-ar
pierde min]ile, nu ar g\si autorit\]ile nepreg\tite,
posibilitatea ca to]i bucure[tenii s\ fie asista]i este
asigurat\ prin semestriale rectific\ri de buget, la rândul
lor acoperite prin spectaculoasele cre[teri ale PIB-ului.
De aceea n\zuie[te fiecare român care se respect\ s\
locuiasc\ `n Bucure[ti. Dar nu numai ei: sunt dovezi
concrete c\ un gând asem\n\tor `i furnic\ pe d-nii Bush,
Putin, Brown, pe madam Angela, pe Voronin al nostru...
Ora[ul jubileului de la 1906, al Lunii Bucure[tilor,
din 1935, al unui festival mondial al tineretului, prin
o mie nou\ sute cincizeci [i nu mai [tiu cât, al
summit-ului U.E., `n 2008, când [i când se `nnoie[te,
se cur\]\ de zgur\ - sigur c\ nu este o Gomor\ [i c\
nu va deveni Las Vegas-ul Europei de R\s\rit. Dar `n
aceste zile când, ora[ule al meu, `n toate parcurile tale
`nfloresc cornii, iar `n gr\dini magnoliile, când sângele
ni se primene[te de prim\var\, parc\ te `n]eleg mai bine.
Poate unde ne asem\n\m. {i, oricum, dup\ atâta vreme
`mpreun\...
S\-mi fi târât papucii b\trâne]elor prin Valparaiso
sau Bogota – ba chiar s\ fi c\lcat pavelele Parisului,
inclusiv pe aceea mai adâncit\ care i-a stârnit lui Proust
mecanismele recâ[tig\rii timpului – ce-a[ mai fi plâns
dup\ tine!
Barbu CIOCULESCU
3
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008