In memoriam

Cenzura...
in integrum
Î
N ANTICHITATE, istoricul l\sa s\ treac\ timpul „urilor proaspete
`nc\“, spre a trece mânia st\pânilor, [i abia ele trecând, ei se
eliberau [i puteau s\ scrie despre faptele adev\rate...
Tacit a spus-o. Notând vremea imposibil\ a „urii proaspete
`nc\“. Care, `n viitor, avea s\ r\mân\ observa]ia capital\ `n scris...
Ne referim la cel istoric, `n orice istorie, pân\ la... Stalin, cea mai
crunt\ perioad\ a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzur\
totalitar\ avea s\ duc\, de exemplu, la distrugerea culturii iudaice
[i la promovarea triumfalist\ a ideii ariene.
De la Inchizi]ie, oarecum mai `ng\duitoare cu literatura de fic]iune,
intratabil\ pân\ la arderea pe rug cu tot restul, veni, `n secolul dou\zeci,
totalitarismul, pe care unii dintre noi l-au tr\it.
Se poate vorbi de... o cenzur\... in integrum. Se cenzura o istorie a unei
societ\]i trecute [i care trebuia condamnat\ cu o alt\ istorie victorioas\,
la `nceputurile ei, [i care trebuia sus]inut\, sprijinit\ `n orice chip, pân\
la nesocotirea celor mai vechi [i mai incontestabile realit\]i...
Ce s\ mai discut\m! Cenzura,... `nlocuia,... excludea, pur [i simplu,
una pe alta, convenabil\.
Ora[ele ]\rii abia se n\scuser\. Bra[ovul nu era Bra[ov ori Kronstad,
- ci Ora[ul Stalin, dup\ cum Cetatea istoric\ a lui Petru cel Mare deveni
Leningrad.
Nu se mai umbla cu târn\copul. Se muta totul cu Caterpillarul.
A fost un vis urât. Câ]i ani s\ fi avut, `n epoc\, V. Putin?...
Curen]i reci mai circul\ prin atmosfer\ de atunci.
*
Trecem peste realismul socialist. Cea mai nostim\ cenzur\ avea loc `n
secolul al [aptesprezecelea. Se dep\[ise de mult inchizi]ia spaniol\.
Se `ntâmplase cu o pies\ [i cu autorul ei, Jean-Baptiste Poquelin, zis
[i Molière.
Cum s\ la[i, `ntr-o pies\ de teatru, replicile unui personaj care
spunea pe scena public\...
„{i nu-i p\cat, a p\c\tui-n t\cere...“
„Et c^est ne pas pecher, que pecher en silence...“ `n loj\ fiind chiar
regele?... Ce va zice clerul cu oamenii lui r\spândi]i prin sal\?...
E prima dat\ când se pune problema unei cenzuri, [i nu atât regele e
`n cauz\, cât `naltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin,
- s\ fac\ ceva...
Un curtean se apleac\ la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fin\
[i `i susur\ o idee,... ce-ar fi, majestate s\ se pun\ o not\... nu `n text, la
subsolul paginii – sau s\ se [opteasc\ din culise, – c\, aici... m\ rog, acolo,...
la pagina indicat\... il parle un scélérat... aici... vorbe[te un scelerat,
ceea ce Tartuffe [i este, nu-i a[a?...
Regele clatin\ din cap f\când peruca bogat\ s\ azvârle un miros de
lavand\ royale amestecat cu m\trea]\, mai prizeaz\ `ntr-o nar\ ceva ce-l
face s\ tu[easc\, – [i zice, bine, bine, dar Biserica? a]i anun]at-o, – cum
s\ nu, dar, este posibil?... – Richelieu [tie, e de-acord! – E sigur c\ s-a
`n]eles? – Sigurisim, majestate, de altfel Tartuffe acesta se spune c\ ar fi,...
– [i se apleac\ iar la urechea regelui [i-i mai [opte[te ceva, – ei, nu mai
spune, serios? face regele, dar nu l-a[ fi crezut atât de inteligent...
S-a f\cut. Mai trebuie `ncuno[tiin]at [i autorul, care dac\ aude de rege,
– autorii atât a[teapt\.
– Da^ dar domnul Poquelin nu se va sup\ra? reia regele. – Cine, domnul
Molière? P\i arti[tii \[tia atât a[teapt\; nici pomeneal\, majestatea voastr\,
`l onora]i, nu mai spun, [i face un gest cu palma, care `nseamn\ bani.
– Daaa, face mirat regele, n-a[ fi crezut, atunci s\ le mai m\rim tantiemele,
ceva,... – Nu, nu, ajung, `l potole[te pe rege curteanul, s\ nu-i `nv\]\m,
l\sa]i-i a[a, modestia hr\ne[te cel mai bine talentul, a [i scris cineva o
pies\ `n genul \sta...
- Care? face regele, Avarul? – Acela, majestate, da, de[i e vorba de
viciul avari]iei, de cei ce nu cunosc valoarea banului, [i-l strâng,... `l strâng...
f\r\ folos.
- M-da! conchide regele [i `ntoarce spatele.
*
Cine [tie ce dr\covenii mai pot ie[i din capul unui scriitor. Dar trebuie
s\ ai `nainte un Ludovic al XIV-lea care s\ `n]eleag\ [i care s\ se prefac\
jucat de curteni.
Et puis,... acest et ne pas pécher, que pécher en silence nu-i r\u
deloc, dar deloc, se gândea noaptea, `n pat, r\sucindu-se `n a[ternut
majestatea sa, dup\ premiera cu Tartuffe, cuprins de o criz\ de
insomnie. Deci: „{i nu-i p\cat...“ dac\ totul este f\cut `n surdin\...
F
APTUL c\ speciali[tii care se
ocup\ de cultivarea limbii repet\
de atâta vreme c\ „ora
doisprezece“ [i „doisprezece
teme“ sînt construc]ii incorecte,
f\r\ ca frecven]a erorilor s\
scad\ (dimpotriv\!), ne face
s\ credem c\ tendin]a puternic\,
poate chiar de nest\vilit, este de a folosi
numeralele invariabil, distinc]ia de gen
disp\rînd cel pu]in la formele compuse (la
cele simple nu pare s\ existe, deocamdat\,
riscul de a auzi „ora doi“ [i „doi fete“).
Desigur, a[a cum am mai ar\tat alt\ dat\,
situa]iile exemplificate sînt diferite: doar
în „doisprezece teme“ e vorba de un acord
propriu-zis (al unui numeral cu valoare
adjectival\), „ora doisprezece“ fiind o
formul\ tradi]ional\, în care se p\streaz\,
apozi]ional, forma numeralului din
„dou\sprezece ceasuri“. Tendin]a de
simplificare [i de regularizare e a[adar mai
puternic\ pentru „ora doisprezece“, dar
este explicabil\ [i în celelalte cazuri (în
fond, majoritatea numeralelor nu au distinc]ie
de gen).
Complexitatea limbii naturale se manifest\
îns\ [i prin existen]a multor tendin]e de
sens contrar: ap\rute fie din dorin]a vorbitorilor
de a urma norma [i acolo unde nu e cazul
(fenomene de hipercorectitudine), fie prin
ac]iunea unor modele [i asocieri diferite.
De pild\, în cazul numeralelor, e surprinz\tor
c\ între abaterile frecvente de la norm\
se num\r\ nu numai apari]ia formei de
masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul
celei feminine (una, dou\, dou\sprezece...),
ci [i substituirea invers\. E un fenomen
care nu se las\ surprins în scris, pentru
c\ în redactarea rapid\ sau neglijent\
numeralele se scriu aproape întotdeauna
cu cifre (care ascund flexiunea). Din atest\rile
orale culese de ultima monitorizare lingvistic\
a posturilor de radio [i televiziune, din
martie 2008 (de g\sit pe site-ul Consiliului
Na]ional al Audiovizualului: www.cna.ro),
putem alege destule exemple elocvente:
„dou\zeci [i una de grame“ (Prima TV,
13.03.2008); „o sut\ optzeci [i dou\ de
centimetri la Post\varul“ (Na]ional TV,
16.03.2008); „la nivelul a patruzeci [i una
de procente“ (Radio România Actualit\]i
= RRA, 5.03.2008); „cel de-al dou\zeci [i
dou\lea meci“ (N24, 1.03.2008); „nu una,
ci dou\ SMS-uri“ (InfoPro, 7.03.2008);
„suntem dou\zeci [i una de milioane“
(TVR1, 14.03.2008). Evident, sînt [i mai
numeroase reducerile la forma invariabil\,
masculin\, la „numele“ cifrei („locuitorii
a doisprezece ]\ri“, Radio Guerrilla, 7.03.2008;
„acum doisprezece episoade, toat\ lumea
vorbea...“, OTV, 4.03.2008; „s-a n\scut la
orele doisprezece“, B1 TV, 5.03.2008;
„pân\ la ora doisprezece se lucreaz\...“,
RRA, 7.03.2008, „dup\ dou\zeci [i unu de
zile“, Prima TV, 2.03; „treizeci [i unu de
sutimi“, RRA, 10.03.2008 etc.).
Examinînd exemplele de mai sus,
constat\m c\ forma de feminin (una, dou\)
se folose[te în locul celei neutre sau masculine
nu în situa]ii de imediat\ vecin\tate [i acord
a c t u a l i t a t e a
„O mie [i una
de lucruri...“
adjectival („dou\ centimetri“!), ci la o
anumit\ distan]\, creat\ de obicei de bariera
prepozi]iei de; singurul exemplu adjectival
(al dou\zeci [i dou\lea meci) se poate
explica prin dificult\]ile de flexiune ale
numeralelor ordinale române[ti. În genere,
erorile de tipul citat ]in de neaten]ia uneori
explicabil\ într-o comunicare oral\, dar [i
de ac]iunea unor tr\s\turi ale sistemului
gramatical. Confuzia formelor e favorizat\
de faptul c\ pluralul substantivelor nu este
transparent, l\sînd loc unei ambiguit\]i a
interpret\rii semantice. Identitatea de form\
a desinen]ei de plural -e pentru substantive
feminine [i neutre [i mai ales acordul identic
al acestora (cu formele de feminin ale
adjectivelor) permit alunecarea insesizabil\
de la neutru la feminin. Existen]a pronumelor
cu valoare „neutr\“ (mai exact generic\,
global\) – o (am f\cut-o, am spus-o),
asta (Asta e! am spus asta), una (una ca
asta!) consolideaz\ aceast\ leg\tur\. Extinderea
termina]iei de plural -uri, specific\ neutrelor,
la feminine (treburi, m\rfuri, vremuri,
m\t\suri etc.) indic\ aceea[i afinitate între
feminin [i neutru. În plus, se [tie c\ s-au
produs în evolu]ia limbii, în adaptarea ca
neutre sau ca feminine a unor neologisme,
destule oscila]ii, confuzii, reinterpret\ri [i
specializ\ri ale genurilor: favor [i favoare,
onor [i onoare, grup [i grup\, program [i
program\ etc. Exist\ substantive defective
de singular la care pluralul e, de fapt,
indecidabil – la fel de plauzibil ca feminin
[i ca neutru. Substantivul aplauze este
înregistrat în DEX ca feminin, de[i nu
are singular. Avînd în vedere c\ etimonul
s\u italienesc - applauso - e masculin, ca
[i sursa sa latin\, substantivul poate fi
considerat mai curînd un neutru cu pluralul
în -e (precum caiete, teatre etc.) – a[a cum
ap\rea de altfel în dic]ionarele mai vechi
[i cum propune [i noua edi]ie a DOOM.
Unul dintre exemplele de mai sus arat\
c\ forma de feminin a numeralului e folosit\
[i pentru un masculin – centimetri. De fapt,
unit\]ile de m\sur\ metru [i compusele sale
(de la milimetru la kilometru) sînt atipice,
ca masculine într-o serie de inanimate [i
abstracte pentru care în român\ se folosesc
în genere neutrul [i femininul. În cazul dat,
acordul straniu cu femininul e a[adar provocat
de semantic\ mai mult decît de form\.
Evident, multe dintre exemple sînt
anacoluturi, fraze sc\pate de sub control,
dar direc]ia schimb\rii e semnificativ\: „în
una dintre cele mai costisitoare divor]uri.“
(RRA, 18.III.2008), „una dintre capetele
de afi[ ale produc]iei“ (B1TV, 15.XI.2007).
Cea mai r\spîndit\ dintre formule, cu atest\ri
[i în scris, este o mie [i una de lucruri:
„O mie [i una de lucruri imposibile“
(blogs.click.ro), „a[ vrea s\ fac o mie [i
una de lucruri“ (cafeneaua.com), „viseaz\
la o mie [i una de lucruri“ (onemagazine.ro).
Construc]ia se explic\ în parte prin presiunea
cli[eului cultural, intertextual „o mie [i
una“ (de nop]i), dar [i prin faptul c\ lucru
intr\ în seria cuvintelor cu sens generic,
dominat\ de feminine: chestie, treab\, una,
alta...
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008
1 5