In memoriam

decît un gigantic proces al autocorect\rii, un mecanism
al determinismului matematic [i al calculului probabilistic.
Pym vrea veridicitate cu orice pre] [i, de aceea, dilat\
evenimen]ialul sub lupa microscopului, pîn\ la revelarea
nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motiva]ia
lor cea mai obscur\. El este preg\tit pentru surprizele
percep]iei, con[tiin]a sa autocorectoare fiind permanent
deschis\ unei reprezent\ri fenomenologice (“a[ez\ri în
perspectiv\“) aproape [tiin]ifice.
Un foarte bun exemplu al acestei disponibilit\]i
fenomenologice r\mîne episodul petrecut pe GGrampus,
dup\ intrarea vasului în deriv\, doar aparent o licen]\
grotesc\ de tip poesc. În realitate, avem aici schema
procesului de corec]ie dezvoltat la nivelul întregii c\r]i.
Devasta]i de foame, supravie]uitorii catastrofei de pe
GGrampus z\resc în dep\rtare un vas, tr\ind prima lic\rire
de speran]\ într-un co[mar f\r\ sfîr[it. Pym expune
gradual, toate senza]iile tr\ite de el la vremea respectiv\.
Crede mai întîi c\ marinarii, vag vizibili la bordul navei
ce se apropie, fac, prietene[te, semne cu mîna, [i dezvolt\
un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salv\ri.
Apoi, pe m\sur\ ce perspectiva asupra realit\]ii se
îmbun\t\]e[te, “autocorec]ia“ fenomenologic\ îl arunc\
în cea mai crunt\ disperare: pe corabia în cauz\ sînt
numai cadavre intrate în putrefac]ie [i leg\nate de
vînt, iar ceea ce p\rea un zîmbet binevoitor este doar
maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul
mumific\rii.
Aventura final\ îns\, din insula Tsalal, pare s\ ascund\,
în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei
lui Poe. Stranietatea terifiant\ a ]inutului [i locuitorilor
s\i este ilustrat\ de prezen]a cople[itoare a culorii negru
în orice form\ de via]\. Primim informa]ia înfrico[\toare
c\ b\[tina[ii nu au nici m\car „albul“ ochilor, iar
din]ii le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei r\zbate
o întunecime maladiv\ [i cîteva incidente la care Pym
asist\ confirm\ presupunerea c\ albul reprezint\ aici un
pericol vital. Blana animalului polar vînat de c\tre echipaj
cu ceva timp în urm\, adus\ la bordul corabiei, stîrne[te
un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor dansa în
jurul mormanului de p\r alb, isteriza]i în mod acut,
invocînd bizare for]e teurgice cu strig\tul – „Tekeli-li!
Tekeli-li!“. Contrastul dintre alb [i negru trimite la un
palier simbolic mult mai profund decît erau, probabil,
preg\ti]i cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIXlea,
s\ în]eleag\.
Ultimii supravie]uitori de pe Jane GGuyy, Pym [i Peters,
împreun\ cu b\[tina[ul Nu-Nu, atunci cînd evadeaz\ de
pe insul\ într-o barc\, sînt martorii confrunt\rii terifiante
dintre alb [i negru. La vederea pesc\ru[ilor albi, indianul
începuse deja s\ strige „Tekeli-li!“, pentru ca, la apari]ia
misterioas\, din ape, a unei gigantice siluete albe, s\
moar\ instantaneu. Surprin[i ei în[i[i de [ocul psihologic
al b\[tina[ului, Pym [i Peters nu au timp s\ con[tientizeze
miracolul întîmpl\rii, întorcîndu-se spre trupul inert din
ambarca]iune. Antagonismul simbolic al culorilor pare
de aceea menit s\ r\mîn\, ini]ial, un mister total, întrucît
povestirea naratorului se opre[te subit chiar în acest
punct. Într-o not\ final\, par]ial explicativ\, „dl. Poe“,
autorul, deplînge faptul c\ textul r\mîne suspendat tocmai
în momentul tensiunii maxime, datorit\ mor]ii lui
Pym [i plec\rii lui Peters, singurul care ar mai fi putut
aduce complet\rile necesare, dar î[i asum\, cumva
pervers, rolul oferirii unei “hermeneutici“ a situa]iei.
“Dl. Poe“ consider\ c\ enigma lumii observate de
Pym î[i are explica]ia în pr\p\stiile [i pe[terile existente
pe insul\ [i desenate de narator, f\r\ vreun comentariu
îns\. Al\turînd semnele creionate de marinar, „dl. Poe“
pretinde c\ a extras r\d\cina etiopian\ a unui cuvînt care
înseamn\ „a fi întunecos“. Într-o alt\ form\ de aranjament
a figurilor, el ob]ine r\d\cina „a fi alb“, pentru ca, în
totalitatea lor, formele s\ dea construc]ia egiptean\
„]inutul de la miaz\zi“. De fapt, acest joc “savant“
este metafora ultim\ folosit\ de “dl. Poe“ pentru a ne
deruta (s\ nu uit\m c\ scriitorul a fost un maestru al
mistific\rilor!). Interac]iunea dintre alb [i negru reprezint\
modul îîn ccare sse fface lliiteratura, “ie[ind“ din invazia
semnelor pe pagina alb\ [i “încifrînd“ realitatea într-un
cod. De asemenea, ea “]î[ne[te“, c\znit, aidoma fantomei
apelor din final, din “întunericul“ subcon[tientului,
pentru a na[te, ultimativ, “lumin\“. O lec]ie admirabil\,
s\ recunoa[tem, de postmodernitate în plin romantism
american!
Codrin Liviu CU}ITARU
Linard Candreia
Pietre
de pavaj
Scriitorul elve]ian de expresie roman[\ [i german\ s-a
n\scut în 1957 în teritoriul surmiran din partea central\ a
cantonului Grisons, petrecându-[i copil\ria la Casti, unde a
urmat cursurile [colii primare. {i-a dorit s\ lucreze cu copiii
[i, dup\ terminarea studiilor ({coala normal\ la Chur/Cuera,
Universitatea din Friburg ), a func]ionat ca profesor la
[coala elve]ian\ din Catania/Sicilia (1986-1990). A predat
apoi istoria [i limbile str\ine la Liceul comercial din
Glion/Ilanz (1990-2003), iar din 2003 pred\ la o [coal\ din
cantonul Basel (în localitatea Laufen), p\r\sind cantonul
natal, dar continuând s\ scrie în roman[\. Este un om activ
în politic\ [i pe t\râm cultural (face gazet\rie [i muzic\).
Linard Candreia este cunoscut ca scriitor prin
miniaturile sale, un tip de proz\ foarte scurt\, consemnând
un detaliu de via]\. Subiectele sunt foarte variate, el
aplecându-[i cu interes urechea la ce povestesc oamenii
într-un local, în tren, pe marginea drumului, în adun\ri, la
telefon etc. Multe dintre „miniaturi“ sunt rodul propriilor
sale observa]ii sau tr\iri. Men]ion\m volumele: Noti]e din
Sicilia (1990), Pietre de pavaj (2003), Miniaturi (2006).
Traducerile de mai jos sunt selectate din volumul
bilingv (scris în roman[\ [i german\) Pietre de pavaj.
Tat\, fii „cool“
Elve]ia devine al 190-lea membru al ONU. Festivit\]i
la New York.
Tat\l urm\re[te la televizor ziua istoric\ [i se înfurie
r\u de tot.
Pre[edintele Confedera]iei abia men]ioneaz\ roman[a
la New York, în fa]a venerabilei adun\ri a ONU.
Un jurnalist discut\ dup\ aceea cu magistratul, atingând
[i acest aspect. Pre[edintele se ap\r\. N-a spus nici un cuvânt
în roman[\, fiindc\ ar fi fost probleme de traducere simultan\,
iar el st\pâne[te prea pu]in graiul roman[ilor.
- Du-te la Chicago cu justific\rile tale neghioabe. Ia
exemplu de la Kofi Annan, el e O.K., el a pronun]at un
frumos beinvegni 1 , strig\ tat\l.
B\iatul de 19 ani îl potole[te:
Tat\, fii cool, stai lini[tit pe covor!
Tat\l se mai înfurie o dat\ în zilele urm\toare. Nicio
reac]ie în presa roman[\, niciun comentariu din partea
autorit\]ilor.
Nu zic nici pâs, la[ii, se amestec\ mereu în gloat\.
Defini]ia mafiei
Discu]ii înfl\c\rate la Marea Ionic\, aproape de Catania
(Sicilia) cu privire la termenul mafia.
Exist\ defini]ii cunoscute [i mai pu]in cunoscute. Exemplul
cel mai deosebit îl propune adun\rii teribil de înfierbântate
il marescia lo de la guardia di finanza (agentul g\rzii financiare):
- Asculta]i-m\ bine, capul mafiei din Catania, Santapaola,
s-a întâlnit cu ani în urm\ cu un baron [i a onorat repede
aceast\ persoan\ respectat\ s\rutându-i mâna dreapt\, pentru
ca peste câteva secunde s\ se întorc\ [i s\ scuipe jos. Questo
è mafia! 2
}ipete
În fiecare an are loc acela[i scenariu în una dintre cele
dou\ biserici din or\[el. Copiii cânt\ colinde, în vreme ce
un b\ie]el în scaun cu rotile, a[ezat la marginea unei b\nci
din primele rânduri, începe s\ ]ipe, încât ba unul, ba altul,
dintre cei prezen]i se plânge în sinea lui sau morm\ie
încet. Anumite figuri întunecate tr\deaz\ gânduri rele, de
tipul: „Ce obr\znicie, mama acestui handicapat e vinovat\
de g\l\gia asta insuportabil\. Copiii no[tri preg\tesc cu grij\
Cr\ciunul [i sunt întrerup]i de ]ipetele lui ascu]ite, f\r\ nicio
noim\.“ O femeie spune în [oapt\: „În timpul anului, nu
prea o v\d în biseric\ pe mam\ cu acest copil, de ce apar
ei tocmai acum, în seara de Cr\ciun?“
Slujba solemn\ din casa Domnului, plin\ de lume, î[i
continu\ totu[i firul obi[nuit. Melodiile cunoscute, cântate
împreun\ de credincio[i, întrec ]ipetele sporadice ale copilului
handicapat. La sfâr[itul slujbei, credincio[ii a[teapt\
binecuvântarea. Dar, în seara asta, preotul se hot\r\[te s\
schimbe pu]in ritualul. P\r\se[te altarul cu pa[i u[ori, se
apropie de copilul din scaunul cu rotile, îi ]ine mâinile firave
într-ale lui [i declar\ cu glas blând:
- Drag\ Reto, s\rb\toarea de Cr\ciun e un eveniment
plin de bucurie, unde to]i sunt bineveni]i, to]i sunt deopotriv\
în ceata Domnului, oricine are dreptul s\ se exprime dup\
puterea lui. În lumina asta, v\ doresc tuturor un Cr\ciun
fericit, în numele Tat\lui, al Fiului [i al Sfântului Duh. Amin.
m e r i d i a n e
Merge]i în pace.
Organista face s\ r\sune Dormi, pruncule, lini[tit. Este
acompaniat\ de ]ipete impresionante.
Americanul
P\r îngrijit, vopsit blond. Fa]a cu pu]ine riduri, ochi
vii, adolescentini. Sâni opulen]i. Din]i mai mult sau mai
pu]in albi, regula]i. Picioare cu piele fin\. Îmbr\c\minte
bleu, mini, din material sub]ire, transparent. Femeia calc\
drept ca un par. Vorbe[te un limbaj ales. Totul pare sub
control, are aspect de mare doamn\. Care lupt\ cu toate
mijloacele disponibile contra semnelor de b\trâne]e. Cu
succes. Se bucur\ nespus de complimente, da, are nevoie
de ele zilnic [i e foarte mândr\ c\ pare bini[or cu zece ani
mai tân\r\. Fata de [aptezeci de ani înc\ mai lucreaz\ ca
patroan\ a unui magazin de elit\ care vinde toalete de nunt\.
- Nu de mult, un american [i-a înso]it logodnica în
magazin. S-au hot\rât repede pentru o splendid\ [i
scump\ rochie de mireas\. M\tase natural\. Dar mai erau
necesare câteva mici ajust\ri. Cei doi au spus c\ vor trece
peste câteva zile. Cam peste o s\pt\mân\ sun\ în magazin
telefonul mobil. Lui nu-i mai place rochia de mireas\. La
întrebarea „Atunci ce-a]i dori, m\ rog?“ americanul a r\spuns
ca o s\geat\: „Pe dumneavoastr\, numai pe dumneavoastr\
v-a[ vrea, sunt de-a dreptul îndr\gostit de atunci“.
Societatea invitat\ la mas\ de frumoasa italianc\ [i-a
ascu]it urechile a[teptând înc\ o clipit\ ca s\ aud\ continuarea
istoriei. Pân\ ce doamna a izbucnit prima într-un râs lung,
molipsitor.
Întâlnire cu Silvio Berlusconi
Lucca, în Toscana. Mi[carea politic\ Forza Italia a invitat,
simpatizan]ii au venit cu duiumul.
A[tept în ploaie, împreun\ cu o mul]ime de oameni, în
fa]a hotelului în care liderul politic cu suita sa [i-au fixat
re[edin]a. El mai trebuie s\ se ferchezuiasc\, Silvio nu se
prezint\ oricum în locuri publice, chiar [i din motive de
securitate, e de p\rere vecinul meu. {oferul pre[edintelui e
nervos, mut, porne[te motorul limuzinei cu câteva minute
înaintea sosirii st\pânului. De aerul poluat nu-i pas\ nim\nui.
Berlusconi, „il cavalliere“, cam mic de statur\, cu din]i
str\lucitori ca pietrele scumpe [i rare, apare, are o discu]ie
scurt\ cu un fan de fotbal [i apoi drumul în ma[in\ pân\ la
intrarea lateral\ a operei. Nu-i posibil s\ ob]ii un loc la oper\,
s-a comunicat cu câteva zile înainte de întâlnire. Am totu[i
chef s\-l ascult pe acest showman [i m\ folosesc de un
truc: „Scrivo per un giornale svizzero, lasciatemi entrare per
cortesia“. 3 {i reu[esc, un func]ionar de la Forza Italia m\
conduce în sal\ [i-mi ofer\ un loc bun.
Imnul organiza]iei Forza Italia produce atmosfera festiv\.
Steagurile flutur\. Silvio, în costumul s\u negru de ultim\
mod\ st\, desigur, în centru. Apoi curge un monolog. F\r\
manuscris. Ploaie de vorbe care nu spun mare lucru. Sloganuri.
Punctul de vedere politic al unui impresar hiperliberal...
Dup\ scurt timp mi-a fost de-ajuns. Îmi iau r\mas-bun
de la baronul mass-mediei. {i, odat\ cu el, de la mul]imea
exaltat\ care strig\ din timp în timp [i pare s\ cunoasc\ numai
un idol: Silvio, il Dio denaro. 4
Prezentare [i traducere de
Magdalena Popescu-Marin
_______________
1 Bine a]i venit, în roman[\.
2 (It.) Asta e mafia.
3 (It.) Scriu pentru un jurnal elve]ian, l\sa]i-m\, v\
rog, s\ intru.
4 (It.) Zeul ban.
27
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008