In memoriam

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 m e r i d i a n e 28 Gustave Flaubert fotografiat de Nadar e cuvine salutat\ reeditarea lui Salammbô, S în traducerea Irinei Mavrodin, recent ap\rut\ la Leda. E una dintre operele lui Flaubert cele mai enigmatice, cele mai paralizante pentru comentatori, nu o dat\ deruta]i de multiplicarea punctelor de vedere [i, mai grav, dornici s\ trag\ concluzii, uitând de avertismentele maestrului, pentru care mania de a trage concluzii e simptomatic\ pentru r\ul suprem, prostia. Derutat\ e [i masa cititorilor, pierdu]i în descrieri de b\t\lii [i ospe]e, în descrieri de obiecte, a c\ror proliferare sufoc\ nara]iunea [i uneori îns\[i semnifica]ia; pierdu]i în meticuloasa, aproape erudita reconstituire a Cartaginei, o lume dintotdeauna mult mai str\in\ decât antichitatea greco-roman\, care [i ea ne este din ce în ce mai departe. S-a f\cut o paralel\ între Europa secolului al XIX-lea [i ora[ul-stat întemeiat de fenicieni – civiliza]ie mercantil\, rafinat\ [i dur\, supersti]ioas\ [i chinuit\ de spaime, surprinz\tor de pu]in cunoscut\, poate fiindc\ vocea învin[ilor nu e ascultat\, sau poate fiindc\ n-a dat arti[ti remarcabili. – Un critic sus]inea c\ ne putem îndoi de seriozitatea „unei pove[ti cu un schematism de benzi desenate“, ce pare uneori o fars\; o poveste gustat\ mai ales de copii, un public inocent [i crud, ce nu va c\uta psihologie [i, amator de filme unde sîngele curge gârl\, nu va fi oripilat de avalan[a de atrocit\]i. Într-adev\r, exist\ în Fran]a, [i probabil nu numai, elevi care prefer\ un roman epic Doamnei Bovary. Adul]ii, dincolo de str\lucirea limbii – egal distribuit\, obositor pentru unii, nu doar în pasajele de antologie –, vor descoperi o parabol\ sofisticat\ [i teribil de amar\; un fel de manual de cinism, pe fond de disperare. Nara]iunea aceasta de o frumuse]e stranie, s\lbatic\, halucinant\, e o scriere pentru cinici, arti[ti [i adolescen]i între doisprezece [i [aisprezece ani. E sigur c\ în 1862, anul apari]iei c\r]ii – anul Mizerabililor, totodat\, cu dulceg\ria [i patosul lor umanitar –, a avut loc o neîn]elegere de propor]ii: artistul, care pân\ la moarte nu va mai cunoa[te asemenea succes, s-a v\zut s\rb\torit de burghezii dispre]ui]i, pe care voia s\-i [ocheze cu o carte pe care azi nu gre[im numind-o antiumanist\, subversiv\, o carte realizând o opera]ie de dezvr\jire. Mai surprin[i au fost criticii vremii; Sainte-Beuve, alegându-[i cu grij\ cuvintele („pu]in\ imagina]ie sadic\“), descoperea ceea ce avea s\ ajung\ un loc comun al exege]ilor: influen]a marchizului de Sade, cu viziunea lui teribil\ despre natura uman\. R\spunzând acuza]iei c\ ar fi atras de macabru, Flaubert invoca masacrele din timpul Revolu]iei Franceze, al celei de la 1848 sau, mai recent, al r\zboiului civil american, orori comise în ]\ri pretins civilizate. Tocmai fragilitatea distinc]iei civiliza]ie – barbarie e una dintre cheile romanului; toate cruzimile din Salammbô au o dimensiune profetic\, dac\ ne gândim la hecatombele secolului XX. E semnificativ ce g\sim într-o scrisoare a autorului: „Poate c\ r\zboaiele dintre rase vor reîncepe. (...) Întregul Orient împotriva întregii Europe, lumea veche împotriva celei noi“. Orientalism, nevoie de evadare, iubire imposibil\ culminând în moarte (foarte pe gustul secolului al XIX- lea), între o domni]\ melancolic\ [i un barbar plin de vitalitate, fantasme sadomasochiste, ce le dau o pâine de mâncat psihanali[tilor, imaginar al cruzimii; s-a vorbit de o estetic\ a excesului, îndatorat\ romantismului frenetic, de închipuit f\r\ umbra divinului marchiz. Detestând epoca modern\, meschin\ [i sufocant\, Flaubert se întoarce spre un trecut violent, în care credea c\ pasiunile se mai puteau exprima liber. Evit\ acele figuri ale Antichit\]ii despre care ni s-a p\strat o imagine mai clar\, figuri exemplare, supuse idealiz\rii, ce au ajuns asociate eroismului sau m\re]iei; paradoxal sau nu, la sfâr[itul vie]ii pl\nuia o scriere inspirat\ de b\t\lia de la Termopile, ce ar fi continuat exemplaritatea protagoni[tilor celor Trei povestiri, fiecare cu felul lui de sfin]enie. Structurile narative sunt deconstruite într-un mod diferit de Bouvard [i Pécuchet. Dezgustat în fond de conven]iile romanului, artistul creeaz\ un soi de epopee a maselor, lipsit\ de personaje ata[ante – de[i sunt de acord c\ i se poate atribui o anumit\ m\re]ie lui Mâtho, învins [i omorât în chinuri groaznice –, unde nu iubirea este centrul de greutate, iar miticul primeaz\ în dauna psihologicului, ce [i-ar fi avut prea pu]in locul aici. Flaubert era convins c\ e dificil s\ p\trunzi în mintea unei femei din Orientul atât de fascinant pentru el, cu atât mai mult în mintea uneia de acum mai bine de dou\ mii de ani. Prad\ unor for]e obscure, Salammbô confund\ primele impulsuri erotice cu aspira]iile mistice. În pofida etimologiei – a fost remarcat\ ironia –, nu e o f\ptur\ a p\cii; e, dimpotriv\, aduc\toare de nenorocire [i moarte, somptuoas\ încarnare a femeii fatale, mitul literar pe care nicio alt\ epoc\ nu l-a exprimat cu atâta for]\. Fiica generalului Hamilcar Barca, pe care îl vede rar, [i de care se teme, izolat\ de semeni prin na[terea înalt\, se plictise[te printre bijuterii, parfumuri [i stofe scumpe, aproape la fel de puternic ca Emma Bovary în col]ul ei trist din Normandia. Infernului cenu[iu din Yonville îi corespunde peste timp acela colorat din Cartagina; lumea ca abator, pare a spune, resemnat, Flaubert. Nici animalele nu scap\ de legea cruzimii universale: leii r\stigni]i de ]\rani; pe[tii sacri, uci[i de mânia mercenarilor; nev\stuicile arse de vii, pentru a preg\ti un leac. Totul st\ în picioare prin for]a stilului; jocul analogiilor [i simetriilor înseamn\ o form\ de a atenua haosul, o injec]ie de ordine. Multe scene au un caracter cvasioniric; printre cele mai izbutite, cea petrecut\ sub cort porne[te, evident, de la un episod biblic, Cartea Iuditei. Se cuvine salutat\ reeditarea lui Salammbô, în traducerea Irinei Mavrodin, una dintre operele lui Flaubert cele mai enigmatice. Pentru copii [i cinici Flaubert v\zut de caricaturistul Lunot, 1860 R\scula]ii sunt fascina]i de metropola pe care urm\resc s-o distrug\; se afl\ printre ei [i nomazi care nu v\zuser\ niciodat\ un ora[. Revolta celor domina]i împotriva puterii colonizatoare îi permite romancierului un studiu al resentimentului, iar unor comentatori neinspira]i, s\ vorbeasc\ prea mult depre Marx [i capital. Se deta[eaz\ figura lui Spendius, una dintre c\petenii, natur\ oarecum intelectual\, fost sclav, fiul unui retor grec [i al unei prostituate – genealogia nu e întâmpl\toare, avem dea face cu un vorbitor priceput [i lipsit de scrupule –, capabil s\-i manipuleze pe r\scula]ii rudimentari, ce cred în transparen]a cuvântului. Demagog abil, însetat de revan[\, cu urma[i în secolul XX – din nou, un element profetic – , Spendius, poliglotul, profit\ de confuzia din rândul mercenarilor, unde se întâlnesc felurite popoare, ce se în]eleg greu între ele; ocazie, pentru Flaubert, de a-[i exprima pesimismul lingvistic; [i aici, ca [i în Bouvard sau Dic]ionarul ideilor primite, chiar dac\ mai pu]in radical, exist\ o revolt\ împotriva semnifica]iei. În]elegerea dintre oameni nu e posibil\, chiar [i acolo unde exist\ bune inten]ii, ca la b\trânul cartaginez Giscon. Criza limbajului [i criza fundamentelor religioase: alt resentimentar – [i alt\ fiin]\ izolat\, ca Salammbô, a c\rei educa]ie i-a fost încredin]at\ – e libidinosul eunuc Schahabarim, marele preot al zei]ei lunii, Tanit, mutilat [i afectiv [i trupe[te; însetat de certitudini [i neputincios, presimte pr\bu[irea leg\turii cu zeii. Pe Salammbô [i pe mentorul s\u o distan]\ imens\ îi separ\ de oameni; sunt [i ei m\[ti ale artistului, cum e întrucâtva [i Spendius, con[tient de puterea [i vidul cuvintelor. Mai complex decât fostul sclav e Hamilcar, modelat în bun\ m\sur\ dup\ ceea ce [tim din surse p\rtinitoare despre fiul s\u, mult mai celebru, Hannibal, a c\rui perfidie, dup\ Titus Livius, o întrecea pe aceea, legendar\, a semin]iei sale. Hamilcar e un manipulator unde se întâlnesc, aproape de perfec]iune, cinismul politic [i cel militar; nemairaportându-se la divinit\]i, crede, s-a observat, doar în sine însu[i. Cinismul lui Spendius e unul al sl\biciunii [i resentimentului; la Hamilcar exist\ în schimb o jubila]ie a for]ei. Printre cartaginezi, el e un înving\tor, [i nu onestul Giscon, victima mercenarilor, dep\[it de un r\zboi atît de murdar, încât vechi istorici ca Polibiu nu-i g\seau un precedent. Un amurg al zeilor: Flaubert, nihilistul, era atras de perioadele din antichitate de sl\bire a credin]elor religioase; aici, zeii s-au retras, iar eroul salvator care ocup\ scena în final e uns cu toate alifiile – altfel decât la Wagner, cu care se poate face o paralel\. Triumful lui Hamilcar e, fire[te, unul relativ, Cartagina fiind, o [tim, condamnat\; în Salammbô, roman al unei civiliza]ii amenin]ate, o lume de un materialism brutal, care tr\ie[te o criz\ a religiei, g\sim deja obsesia decaden]ei, atât de puternic\ în literatura francez\ a deceniilor ce au urmat. Ora[ul dominator [i lacom, ce se [tie vulnerabil, e cuprins de un fel de nevroz\ colectiv\. Are o dimensiune alegoric\ boala care îl desfigureaz\ pe Hannon, grotescul personaj (crea]ie enorm\), literalmente putred pân\ în m\duva oaselor; putred\ [i f\r\ sc\pare e îns\[i trufa[a cetate. Hannon, s-a spus, e nu în ultimul rând un prost, cum mai sunt [i al]ii în roman. La temelia r\ului, hr\nind discordia, se afl\ prostia: ea îi face pe oameni s\ se m\cel\reasc\, al\turi de cupiditate, rea credin]\ [i resentiment. Toma Pavel considera c\ mai mul]i autori francezi dintr-a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, remarcabili prin lips\ de încredere în om [i rece deta[are, formeaz\ o [coal\ a dispre]ului: Flaubert, fra]ii Goncourt, Zola. Ad\ugându-i pe Barbey, Villiers, Léon Bloy (oameni care nu întotdeauna au cota meritat\), pe mai pu]in realizatul Octave Mirbeau [i pe al]i câ]iva, a[ vorbi mai degrab\ de ferocitate, dublat\ adesea de o fascina]ie a r\ului, tr\s\turi care-i fac teribil de actuali. Evocând con[tiin]a crizei, pr\bu[irea valorilor, s\ nu ne gândim doar la unii prozatori ru[i sau la Viena din jurul anului 1900; ceea ce Fran]a a avut de spus, a spus-o cu str\lucire. Mircea LAZARONIU
Prin anticariate Les trois Grâces C |R|RILE vie]ii [i ale mor]ii sînt vegheate, de cînd e lumea, de trei femei, sub nume foarte diferite. Fe]e ale lini[tii sau, dimpotriv\, ale patimii. Gra]ii, Graie, Hesperide, Erinii. Via]a [i moartea însele, între care cre[te, fr\mîntat\, con[tiin]a ireductibilei lor asem\n\ri. Nu altcuiva decît preaomenescului acestei treimi, avîntat, cînd sar voi [ov\ielnic, îi scrie Bogza, în „epoca haotic\ [i prerevolu]ionar\ a anilor 1930“, un Cântec de revolt\ de dragoste [i moarte. Va ap\rea în ’45, ilustrat de Marcela Cordescu, la Funda]ia Regele Mihai I. Un atentat, ca toat\ avangarda, la mizerabila condi]ie uman\, dar un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare [i destr\mat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie s\rit\ din romantismul revolu]ionar, e-un „tân\r neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii.“ Cele trei femei, în care se strîng via]a [i remu[c\rile oamenilor, moartea, regretele, ]ip\tul [i neputincioasele lor furii, nevolnicia [i pragurile, dorin]a de a sparge [i sl\biciunea de-a cl\di sînt, în Cântec..., o fecioar\ galben\, de cear\, care le joac\ pe rînd [i, neapucînd s-o tr\iasc\ pe nici una, le anun]\, totu[i, pe toate. Coresponden]e, à la Baudelaire, s-ar putea numi, pe alt\ parte a poeziei, aceast\ incanta]ie c\tre dezastre. Coresponden]e ca între semne rele, ca între co[maruri [i înc\ mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdren]uit din ilustra]iile Marcelei Cordescu, schi]e de basm f\r\ ac]iune, în care [uier\ golul, instantanee de ]ar\ p\r\sit\, „peisajele stranii ale dragostei nostalgice [i exasperate“. Supersti]io[ii, [i nu numai ei, [tiu cît pot fi de nelini[titoare descoperirile acestor potriviri purtîndu-[i, prin lume, reaua menire. Asocia]iile pe care le isc\ priceperea de-a prinde firul, dincolo de impresia de dev\lm\[ie avangardist\, în care toate cuvintele [i [colile sînt neamuri, a lui Bogza str\pung cortine de istorie cu pintenul romantic al nelipsitului, neocolitului memento mori. În fiecare crea]ie e-o execu]ie: „fecioar\ galben\ rud\ cu inima conspiratorilor [i gloan]ele plutoanelor de execu]ie/ a[a cum noaptea de 3 Mai 1808 (Tres de Mayo, ziua împu[c\rii prizonierilor spanioli de c\tre trupele lui Napoleon, dup\ ce, spune [eful armatelor franceze în Spania, poporul din Madrid s’est laissé entraîner à la révolte et au meurtre; titlul unui tablou de Goya – n.m.), e rud\ cu geniul îngrozitor al marelui Goya.“ Din nou, pretutindeni, fatala cifr\ trei, a antitezelor [i-a rudeniei însp\imînt\toare dintre ele. Între dos – al revoltei [i mor]ii, [i tres de Mayo diferen]a o face arta. Semnele ordinare, dintre lucrurile care i se-ntîmpl\ oricui, sînt puse pereche cu marile tragedii, demascînd, romantic-inflamat, cum cancerizeaz\ istoria din pricina negului de pe nasul cine [tie c\rui c\m\tar: „fecioar\ galben\ rud\ cu nostalgia, cu revolta, [i cu sinuciderea din privirile mele/ a[a cum nop]ile de insomnie sunt rud\ cu drapelele negre care flutur\ la poarta/ lugubr\ a ospiciilor/ [i radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poe]i.“ Acelea[i cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presim]iri de Casandr\, de speran]e pierdute în ultima clip\, între inutil de devreme [i regretabil de tîrziu: „fecioar\ galben\ rud\ cu nebunia, cu sinuciderea [i cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei [i ale biologiei/ a[a cum ochii m\ri]i de groaz\ ai marinarilor, sunt rud\ cu valul uria[ care în/ ultima clip\ le înghite corabia.“ Imagini voalate cu vitriol care, în loc s\ le dea t\rie, le dizolv\, pictate într-un galben de momîie [i luîndu-[i cruzimea din mezalian]e cu rezervoarele de depresie curat\, motivat\ istoric, ale civiliza]iei chinuite, ca de icnetele m\tu[ii b\trîne, de cocoa[ele biologiei, î[i schimb\ pozi]ia, sucite într-un manual de scriere experimental\, care vrea s\ afle cît po]i s\ compui cu acelea[i note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa ora[ului, înc\put\ sub o frunte emaciat\ de poet, sînt repeti]ii obosite, za]uri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie s\ se sparg\, cu[ca s\ se deschid\: „[i mai departe/ [i mai departe, adic\ dincolo de spuma albastr\ a oceanelor, dincolo/ de meridianele cere[ti pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adic\ acolo unde nu ajunge decât închipuirea, [i numai de acolo infinit mai departe/ plutesc nebuloasele.“ The undiscovered country from whose bounds/ No traveler returns [i cîmpia fericirii la care tînje[te poezia aceea bun\, care se poate cînta fie la muzicu]\, fie la fanfar\, se v\d deopotriv\ în metafora neagr\, împins\ dincolo de pragul senzorial la care umorile se amestec\: „oceane [i nebuloase din nop]ile mele de febr\/ [i de insomnie/ oceane [i nebuloase, îndep\rtate splendori, din/ nop]ile mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste t\ioase s\bii/ le-am strâns, plin de nostalgie [i de revolt\, în cântecul fecioarei galbene rud\ cu/ marile/ cu îngrozitoarele dezastre ale dragostei.“ A treia cale, care le d\, vie]ii [i mor]ii, prin în]elegerea exploziilor ce r\v\[esc, deopotriv\, fiin]a [i violenta ei amintire (f\r\ de care dispari]ia nu-i decît o dulceg\rie), neab\tuta lor gra]ie. Simona VASILACHE Bref Cele dou\ texte sacre, ale cre[tinilor [i musulmanilor, Biblia [i Coranul, s`nt azi r\sp`ndite `n lume cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare [i concureaz\ `n propagarea c`t mai larg\ a religiei lor. Biblia este difuzat\ (v`ndut\ sau d\ruit\) `n peste o sut\ de milioane de exemplare anual (numai `n SUA se v`nd `n fiecare an biblii `n valoare 650 de milioane de dolari, iar organiza]ia evanghelic\ Gideon^s International d\ruie[te o carte `n fiecare secund\). Pe de alt\ parte, Coranul nu e doar cea mai citit\ carte din lumea musulman\, ci [i cea mai recitat\ din memorie (Coran semnific\ `n arab\ „recitare“). R\zboiul celor dou\ c\r]i sfinte s-a mondializat. Dac\ la 1900, 80% din cre[tini tr\iau `n Europa [i SUA, ast\zi ei nu s`nt `n ]\rile dezvoltate dec`t vreo 60%. Acela[i fenomen [i pentru islam, care `n 1900 era concentrat `n lumea arab\ [i `n Asia de sud-est iar acum e infiltrat mai peste tot (de exemplu, Marea Britanie are azi un num\r egal de anglicani [i practican]i musulmani). Mondializarea, noile tehnologii [i bog\]ia cresc`nd\ au dus la un adev\rat r\zboi comercial `ntre Biblie La 83 de ani, Friederike Mayröcker este scriitoarea cea mai cunoscut\ din Austria, dup\ Elfriede Jelinek. De c`nd a primit `n 2001 Premiul Büchner [i de c`nd Editura Suhrkamp i-a publicat, `n 2004, o edi]ie complet\ de poeme, ea a devenit o figur\ de referin]\ a literaturii germanofone. ~mpreun\ cu so]ul ei, sarcasticul [i turbulentul poet Ernst Jandl (1925-2000) cu care a alc\tuit cuplul far al avangardei austriece din anii 1960-1990, Frederike Mayröcker e studiat\ de germani[ti `n universit\]ile lumii, dar pu]in cunoscut\ `n afara ]\rilor de limb\ german\, [i fiindc\ e foarte dificil de tradus. ~n 1999, c`nd a ap\rut cartea ei inclasabil\ (poem `n proz\ – jurnal – autofic]iune) Brüt sau gr\dina curtezanilor, criticii din Austria, Germania [i Elve]ia au considerat-o un eveniment, o experien]\ de lectur\ unic\, pentru cititori cultiva]i [i rafina]i. Doi traduc\tori francezi au lucrat mai mul]i ani la echivalarea lui Brüt `n limba ~n Rusia a ap\rut luna trecut\ primul roman scris nu de o fiin]\ uman\, ci de un computer. La originea evenimentului st\ editura Astrel din Sankt Petersburg [i directorul ei, Aleksandr Prokopovici, care avea nevoie de un roman vandabil, al c\rui titlu `l g\sise: O iubire adev\rat\. Cum nici unul din scriitorii c\rora li s-a adresat n-ar fi fost `n stare s\ produc\ at`t de repede cartea, a decis s\ `ncredin]eze sarcina unei echipe de informaticieni. Ei au pus la punct `n c`teva luni un program, PC Writer 2008, capabil s\ dea „talent epic“ creierului electronic. Extrase din proza a 13 mari scriitori au intrat `n ordinator, precum [i „date personale“ ale eroilor, descrieri ale aspectului fizic, caracterului [i modului de a vorbi al fiec\ruia. Ca baz\, a fost ales Anna Karenina, considerat de editor cel mai frumos roman de dragoste al tuturor timpurilor, [i ale c\rui personaje sunt reunite, `n viziunea experimental\ realizat\ de PC Writer, pe o insul\ pustie unde se dedau unor s`ngeroase regl\ri de conturi. O iubire adev\rat\ a ie[it mul]umitor. Computerul a reu[it ceea ce scriitorilor-oameni le reu[e[te mai rar: o poveste captivant\, scris\ bine, cu un stil m e r i d i a n e Biblia [i Coranul O poet\ de referin]\ Nastoia[ciaia Liubov*.wrt [i Coran. Dac\ o re]ea mondial\ care adun\ 140 de societ\]i biblice a difuzat deja 500 de milioane de biblii `n China, ]ar\ oficial atee, Arabia Saudit\ tip\re[te [i distribuie, sub egida Ligii islamice mondiale, cam 30 de milioane de exemplare din Coran anual. ~n plus, ambele texte sacre pot fi desc\rcate de pe Internet, pot fi ascultate pe un ipod, iar mai multe canale de radio [i televiziune s`nt consacrate exclusiv difuz\rii Bibliei, respectiv Coranului. ~n aceast\ b\t\lie a C\r]ilor, musulmanii s`nt dezavantaja]i de faptul c\ religia lor afirm\ c\ `n Coran e con]inut `nsu[i cuvântul lui Allah dictat de arhanghelul Gabriel profetului Mahomet, deci `n cartea lor sf`nt\ nu se sus]ine un adev\r, ci ea `ns\[i este Adev\rul, ceea ce respinge `n principiu ideea de traducere. Pe c`nd Biblia este tradus\ `n aproape toate limbile p\m`ntului (inclusiv `n inuit [i creola afro-american\). Oricum, e o certitudine c\ ambele c\r]i sacre vor continua s\ exercite o influen]\ crucial\ asupra situa]iei geopolitice din secolul XXI – scrie publica]ia londonez\ „The Economist“. lui Voltaire [i au reu[it un adev\rat tur de for]\ – scrie „Magazine littéraire“ din aprilie. marcat (undeva la mijloc `ntre Haruki Murakami [i Andrei Platonov). Dac\ lui Tolstoi i-au trebuit cam cinci ani s\ redacteze Anna Karenina, creierul electronic [i-a compus versiunea `n doar trei zile. C`t despre buget, costurile (inclusiv contractul informaticienilor) reprezint\ un sfert din drepturile de autor pretinse de un scriitorvedet\. Scriitorii deja s-au pronun]at ferm `mpotriva „operei fabricate“. Unii dintre ei, precum Vasili Axionov, Serghei Minaiev sau Serghei Lukianenko afirm\ c\ e o prostie [i c\ nu teama de concuren]\ `i face s\ o deteste. Oricum, Nastoia[ciaia Liubov*.wrt (acesta e titlul complet al c\r]ii, care-i indic\ originea cibernetic\) are un prim tiraj de 10000 de exemplare [i se vinde bine, cititorii fiind curio[i nu at`t de con]inut, c`t de experiment. Editorul, care recunoa[te c\ a fost totu[i nevoie [i de un redactor pentru a aranja pu]in textul, e convins c\ apari]ia insolit\ va face s\ creasc\ [i v`nz\rile veritabilei Anna Karenina [i ale altor opere de Lev Tolstoi, fiindc\ lumea va dori s\ compare programul PC Writer 2008 cu capodoperele originale. România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008 29
Page 1 and 2: 16 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
Page 3 and 4: Ostatistic\ lini[titoare confirm\ c
Page 5 and 6: Un lucru e cert: nu t\g\duie[ti, nu
Page 7 and 8: Specialistul veritabil va fi - în
Page 9 and 10: Erau peisajul [i atmosfera unui Pa[
Page 11 and 12: Radu Aldulescu se înscrie în cea
Page 13 and 14: Eugen Simion [i Nicolae Manolescu a
Page 15 and 16: Cenzura... in integrum Î N ANTICHI
Page 17 and 18: în decenii de restri[te, ci [i par
Page 19 and 20: Pe ea n-o condamn. Himerele ei, ilu
Page 21 and 22: C ei care l-au cunoscut bine i-au a
Page 23 and 24: Crea]ia lui Tiberiu Olah e ca o ini
Page 25 and 26: Pe de o parte, formele sculpturii l
Page 27: decît un gigantic proces al autoco
Page 31 and 32: Borges umilitul [i Arghezi comersan

In memoriam

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?