In memoriam

Specialistul veritabil va fi – în aceast\
polarizare oarecum dictat\ – inconsecvent.
Iar electoratul s\u intelectual îl va urma, pe
un versant sau pe altul.
Les faux
monnayeurs
Mircea Anghelescu, Mistiffic]iunni. FFalsurri, ffarrse,
apocrriffe, ppasti[e, ppseudonnimme [[i aalte mmistiffica]ii
îînn lliterraturr\, Editura Compania, Bucure[ti,
2008, 208 pag.
AR FI, la rândul s\u, o mistific]iune gestul
critic de a considera recentul volum al
lui Mircea Anghelescu drept prima –
sau singura – lucrare autohton\ de istorie
literar\ perfect accesibil\ publicului
lipsit de preg\tire filologic\. Ba mai
mult decât atât, o mistific]iune tributar\,
ca atâtea altele de la pa[optism încoace,
unei uluitoare iluzii a voca]iei de întemeiere.
S\ deconstruim, a[adar, povestea,
f\r\ a [tirbi cu vreo f\râm\ certa importan]\
a c\r]ii purtând un asemenea titlu, deopotriv\ neobi[nuit
[i captivant. În chestiunea – destul de malformat\, ce
e drept, de calapodul exigen]elor sportive – pe care-o
reprezint\ întâietatea, e suficient s\ amintim, dintr-un
condei, m\car de câteva din studiile lui {tefan Cazimir
(Nu numai Caragiale, Caragiale fa]\ cu Kitschul sau
Alfabetul de tranzi]ie). Nu se citesc ele [i acum, a[a
erudite cum sunt, cu explozii de încântare? Nu sunt
ele în stare s\ preschimbe, la lectur\, orice amator onest
de picanterii lingvistice într-un împ\timit bovaric al
[tiin]elor umaniste?
Nu altul e traseul convertirii spontane a cititorului
în actualul caz al Mistific]iunilor publicate de Mircea
Anghelescu. Iar faptul nu are de ce s\ ne mire. A[a se
întâmpl\ de obicei când un istoric literar cu adev\rat
competent se decide s\ se joace cu imaginarul amorf
al publicului s\u virtual [i s\ speculeze ingenios ceea ce
acesta a[teapt\ în mod pasiv de câteva decenii. Adic\
forma de snobism înalt la care se raporteaz\, cel mai
frecvent, cei mai mul]i dintre cititori. Adic\, dac\ este
s\ fim corec]i, m\car din anii ’70 încoace, fenomenul
borgesian. Înso]it, evident, de numeroasele sale avataruri.
Care, f\r\ a putea fi puse în direct\ leg\tur\ cu opera
prozastic\ a argentinianului, se revendic\, marginal, din
ea. M\ gândesc, ferindu-m\ totu[i s\ comit acte de
lezmajestate, chiar la un Paolo Coelho sau un Dan Brown.
Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început
s\ nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului
al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscu]ii
geniali câ[tig\ prim-planul în dauna spadasinilor de elit\.
De]in\torii de manuscrise rarisime îi las\ în urm\ pe
aristocra]ii cu via]\ scindat\. Desigur, aici avem un
Borges citit în liter\ [i ignorat în adâncime. Dar, în totului
tot, îl avem.
Cine ar fi putut în]elege mai bine esen]a pur literar\
a unor atare devieri de la ordinea adev\rului (fie el
biografic sau bibliografic) decât un istoric literar format
chiar în perioada de emula]ie local\ a Fic]iunilor [i exersat
continuu în biblioteci, a[a cum e Mircea Anghelescu ?
Prejudecata aridit\]ii pove[tilor datate [i vechiul
cli[eu al istoriei literare ca domeniu mai degrab\
ursuz se spulber\. Cartea se cite[te pe ner\suflate [i
pentru c\ se ofer\ dintru-nceput unei asemenea grile
de lectur\: „Exist\ în toate culturile o zon\ de umbr\,
pu]in cunoscut\ marelui public [i chiar speciali[tilor, în
care se plaseaz\ o categorie de documente, de scrieri
greu de definit: pentru unii, cheie secret\ a unor episoade
oculte, înc\ neelucidate; pentru al]ii, un fel de rebut al
istoriei, texte care nu sunt ce par sau ceea ce au vrut s\
par\. La prima vedere, ele sunt doar compuneri apocrife,
falsuri, «mistific\ri». Ar fi deci texte c\rora cititorul
nu le poate acorda nici o încredere pentru c\ fie nu au
fost scrise de persoana c\reia i se atribuie, fie nu-i apar]in
epocii de la care se reclam\, fie con]in un alt element
care altereaz\ [i astfel anuleaz\ statutul invocat de regul\
în titlu sau pe ceea ce se nume[te «foaia de titlu» a operei,
tip\rite sau manuscrise, sau caracterul s\u legal, dac\
este vorba de un document oarecare. [...] În literatur\
îns\, mistific\rile nu sunt doar «altceva decât pretind»
s\ fie, ni[te contrafaceri care, o dat\ dovedite, î[i pierd
orice valoare. Pentru a putea în[ela gustul [i competen]a
unor cititori, fie [i numai pentru o clip\, aceste mistific\ri
– termenul francez superchérie e mai cuprinz\tor [i mai
sugestiv, având [i o nuan]\ de sfidare, de provocare –
trebuie s\ inspire prin ele însele încredere, s\ sugereze
calit\]i pe care le-ar avea [i originalul.“ (pag. 8)
Sau nu, sunt tentat s\ completez ultima fraz\ citat\.
Fiindc\ exist\, pe o scal\ în]esat\ de zeci de tonuri, dou\
tipuri de lectur\ ale unor asemenea texte de frontier\.
Una credul\ [i – surpriz\ ! – una dezinteresat\. Prima,
validând f\r\ precau]ii autenticitatea documentelor. Cea
de-a doua, preocupat\, pe urmele postmodernismului
livresc, numai [i numai de expresivitatea acestora. Ba
chiar exploatând energic orice firav\ posibilitate de fals,
în vederea unei noi articul\ri a contextului. Prima,
descinzând dintr-o eroare de calcul, dar men]inându-se
(prin urgen]a [i necesitatea depist\rii unui adev\r)
într-o paradigm\ [tiin]ific\. Cea de-a doua, aducând
cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi
constructive, hedoniste [i vivificante.
R\mâne de discutat unde se plaseaz\, statistic, op]iunea
publicului. Nu trebuie uitat c\, dac\ ignoran]a le este –
în linii generale – proprie cititorilor inocen]i, nevoia
de certitudini nu e numaidecât un blazon al celor aviza]i.
Cred c\ reparti]ia celor dou\ atitudini e cu atât mai dificil\
cu cât una dintre necunoscutele ecua]iei se plaseaz\,
în permanen]\, de cealalt\ parte a cli[eului. Specialistul
veritabil va fi – în aceast\ polarizare oarecum dictat\
– inconsecvent. Iar electoratul s\u intelectual îl va urma,
pe un versant sau pe altul.
{i în inten]ia, [i în alc\tuirea Mistific]iunilor, Mircea
Anghelescu rezolv\ dilema în favoarea sa. El introduce
rigoarea expertului în pledoaria de ap\rare – literar\ –
a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identific\.
Falsurile, farsele, apocrifele, pasti[ele, pseudonimele
sunt salvate de discreditul de care-au avut parte pân\ nu
demult, cel pu]in în spa]iul românesc. De la exemple
formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat
în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist
Caion sau falsa memorialistic\ genuin\ din Însemnarea
lui Dinicu Golescu) pe care le supune unui judicios
exerci]iu de reinterpretare [i pân\ la scrieri adesea
inaccesibile chiar [i cunosc\torilor (pretinsa cronic\ a
lui Huru, un contemporan al voievodului Drago[ sau
industria de mistificare pus\ la cale, în exilul s\u francez,
de Adrien Le Corbeau, pe numele s\u real Rudi Bernhaut),
inventarul se ramific\ parc\ de la sine. În sensul reformul\rii
unei tradi]ii a unor asemenea ludice – sau, alteori, meschine
– monede calpe.
S-ar cuveni insistat ceva mai mult asupra falsificatorului
de geniu care a fost Rudi Bernhaut. Nu pentru a narativiza
nepermis de mult o cronic\ ce nu [i-a propus s\ rezume,
ci pentru c\ aici mi se pare c\ st\ centrul de greutate al
c o m e n t a r i i c r i t i c e
unei c\r]i cu multe capitole care aspir\ la acest statut.
Plecat din România la sfâr[itul primului deceniu al
secolului trecut, se acomodeaz\ greu în Parisul pe care
inten]ionase s\-l cucereasc\, graviteaz\ f\r\ prea mare
succes în jurul unor autori consacra]i, pe care nu reu[e[te
s\-i conving\ [i de aten]ia c\rora beneficiaz\ numai
fragmentar. În sfâr[it, ideea de a compune, printr-o munc\
aproape maniacal\ [i cu rezultate de o neb\nuit\ veridicitate,
ipoteticele memorii ale unei doamne din intimitatea
lui Maupassant se dovede[te salutar\ pentru nefericitul
emigrant. Debutul va urma nu dup\ mult timp [i va fi
spectaculos: „Primul roman al fostului postulant apare
în 1922 la editorul care-l [i folosea ca func]ionar la
serviciul de expedi]ii, Fasquelle. Intitulat Le Gigantesque,
romanul este o parabol\ filozofic\ a scurgerii timpului,
a[a cum se reflect\, în existen]a milenar\ a unui Sequoia
gigantica, doborât în cele din urm\ de o for]\ superioar\:
un tr\snet îl face s\ ia foc [i-l ucide. Romanul a fost
primit cu un interes relativ în presa francez\, ceea ce
se reflect\, firesc, în chip exagerat, în sensibilitatea
autorului. Putem b\nui febrila a[teptare a consacr\rii
dup\ ecourile ce au p\truns în coresponden]a lui Adrien
Le Corbeau cu unul dintre pu]inii scriitori francezi
care-i manifest\ simpatie [i încredere, uitatul ast\zi
dramaturg [i romancier Saint-Georges de Bouhélier.“(pag.
155) Interesant, poate, mai mult decât alte detalii e faptul
c\ versiunea englez\ a c\r]ii îi apar]ine lui T.E. Lawrence,
aventurierul implicat în luptele din Peninsula Arab\,
autor – o [tim bine – al Celor [apte stâlpi ai în]elepciunii.
Bineîn]eles c\ lista lui Mircea Anghelescu e restrictiv\
[i minimal\. Bineîn]eles c\ se pot ad\uga, concentric,
câteva situa]ii de mistificare cel pu]in echivalente, ca
grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai
ca form\ de dialog intelectual elevat [i, în fapt, de
legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are
în fa]\ [ansa clar\ a unei cariere de circuit – ca în
legile electronicii – comutabil. Se deschide doar celor
care [tiu s\-l foloseasc\. De pild\ acelora care vor tr\i,
nu peste mult\ vreme, surpriza reg\sirii personalit\]ii
versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu
neverosimil\ [tiin]\ a am\nuntului de prozatorul Ion
Iovan.
Fin cunosc\tor al perioadei, Mircea Anghelescu îl
las\, bun\oar\, deoparte pe un romantic minor – complet
minor – ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). M\
întreb de ce, având în vedere c\ biografia acestuia,
asezonat\ de prieteni dup\ tiparul câtorva traduceri la
mod\ pe atunci, ar fi putut sus]ine cu cinste un capitol
al Mistific]iunilor ? B\nuiesc motivul [i confirm a[teptarea
implicit\ a autorului. Da, conceptul acesta e perfect valid.
{i da, el atrage magnetic, în sfera pe care-o delimiteaz\,
alte exemple. Remarcabile.
C|R}I
p r i m i t e
Constantin Bacalba[a, Bucure[tii de alt\dat\,
text integral, vol. I (1871–1884), vol. II (1885–1900),
vol. III (1901–1910), vol. IV (1910–1918), vol. V
(album foto, rezultat din colaborarea lui Mihai
Oroveanu, Mihai Manea [i a editorului Dan Petre
Popa), Bucure[ti, Ed. Albatros, 2007.
448+416+320+478+120 pag).
Nichita St\nescu, O pat\ de sânge care vorbe[te/
A bloodstain that speaks, edi]ie bilingv\, antologie
alc\tuit\ de Dionisie Duma, trad. în limba englez\
de Mike Fröhlich, prefa]\ de Liliana Ursu, edi]ia a
II-a, Gala]i, Ed. Pax Aura Mundi, 2008. 80 pag.
Bogdan O. Popescu, Poeme în loc de tutun,
primele zile ale l\satului de fumat împreun\ cu alte
speran]e, cu 11 ilustra]ii de Mihai Zgondoiu, Timi[oara,
Ed. Brumar, 2007. 104 pag.
Aurelia Corbeanu, Timp de patim\, Geam\nu,
Tiparg, 2008 (roman). 168 pag.
Florin Costinescu, Secunda etern\, poezii, cu
un cuvânt înainte de Eugen Negrici, Editura Muzeul
Literaturii Române, Bucure[ti, 2008, 250 p.
7
România literar\ nr. 16 / 25 aprilie 2008