Literatura romana si literatura pentru copii.DOC

CAPITOLUL II
LITERATURA POPULARA ROMÂNA
I. TRASATURI CARACTERISTICE. GENURI SI SPECII
REPREZENTATIVE
În teoria domeniului, literatura populara se defineste prin opozitie fata de
"literatura culta" sau "literatura scrisa". Aceasta opozitie decurge tocmai din
trasaturile specifice literaturii populare, ce face parte din domeniul mai vast al
culturii populare. Printr-o formula extrem de generala putem asimila culturii
populare orice valoare culturala care circula în mediile populare si este acceptata
de acestea. Nu putem vorbi despre literatura populara în afara contextului care a
generat-o si care o perpetueaza impunându-i anumite trasaturi specifice. În cazul
folclorului literar românesc ne vom referi la mediul rural autohton într-o
anumita etapa a dezvoltarii sale: satul traditional românesc. Acesta nu este însa
mediul originar al literaturii populare românesti, ci unul mai evoluat, mai
complex, care a luat nastere pe un fond ancestral, mostenind cultura autohtona
dacica si romana, la care au fost asimilate elemente de cultura orientala, sud-est
europeana sau apartinând altor spatii culturale. Constituirea unor valori de
cultura neolitica în contextul culturii traditionale românesti s-a realizat, în
principal, prin mostenirea stratului de cultura orala dacica, dar si prin contactul
cu popoarele migratoare aflate, în mare parte, în stadiul culturii tribale la
trecerea lor pe teritoriul tarii noastre.
Pastrarea unor elemente ce apartin unui fond arhaic, perpetuarea lor,
timp de sute de ani, în tipare de ordin artistic respectate de nenumarate generatii
de creatori se datoreaza caracterului traditional al culturii si, respectiv,
literaturii populare. Daca noutatea si originalitatea constituie criterii valorice de
prima importanta ale literaturii culte, valoarea creatiilor literaturii populare
consta tocmai în respectarea si perpetuarea elementelor consacrate prin traditie,
cunoscute ca atare de reprezentantii mediului folcloric. Dimpotriva, un element
de noutate strident, chiar introdus la un moment dat de catre un cântaret sau
povestitor, este respins de comunitatea care îl asculta si care îl percepe ca pe un
corp strain în creatia structurata, prin îndelungate cizelari, din generatie în
generatie, în anumite tipare consfintite prin traditie.
Un rol deosebit de important în complexul proces de geneza, transmitere
si perpetuare a creatiei folclorice este cel jucat de caracterul sau oral. Gratie
acestuia, creatia este perceputa direct de catre un grup (sau mai multe grupuri)
de ascultatori. Membrii acestor grupuri sunt virtuali interpreti ai creatiei
respective, astfel încât supravietuirea acesteia depinde într-o mare masura de
satisfacerea exigentelor spectatorilor si ascultatorilor. Transmiterea directa,
nemediata prin scris, a unei opere literare presupune mijloace deosebite de a
impune si mentine treaza atentia, precum si mijloace de stimulare a memoriei ca
17