Literatura romana si literatura pentru copii.DOC

CAPITOLUL I
VÂRSTA COPILARIEI SI LITERATURA ROMÂNA
În indiferent care epoca istorica traieste, micul cititor apartine unei
societati complexe la care se raporteaza inevitabil ca la un sistem. El este în plin
proces de evolutie fizica si psihica, ceea ce a determinat creatorii de literatura si
pedagogii sa încerce a-i oferi sprijin pentru a deveni om gata sa-si traiasca
propria poveste. Sufletul curat al copilului se proiecteaza într-un fel specific pe
constelatia imaginatiei. Cu ce se jucau si ce citeau copiii Antichitatii? Dar cei ai
Evului Mediu? Oare cât de diferit era modul cum se maturizau prin lectura
adolescentii secolului luminilor sau cei care profitau de cuceririle tehnicii
veacului al XIX-lea, repercutat indiscutabil si asupra jocurilor copilariei? Istoria
pedagogiei a stabilit cât de diferita este evolutia pe etape de vârsta a copilului
zilelor noastre fata de cel de acum un veac. Ceea ce a evidentiat cercetarea
stiintifica a domeniului este faptul ca ultima jumatate de secol s-a caracterizat
printr-o noua si mult sporita usurinta a familiarizarii copilului cu resursele de
informare ale televizorului si ale computerului, ce dirijeaza într-un mod cu totul
diferit cresterea lui spirituala, afectiva si morala.
I. Raportul dintre urban si rural în edificarea spirituala a copilului.
Mediul rural s-a deosebit mereu de cel urban prin faptul ca a oferit
pretutindeni cea dintâi lectie a cunoasterii data de natura, de viata animalelor, de
îndeletnicirile agrare ale familiei. "Copilaria s-a nascut la sat", avea sa conchida
Lucian Blaga în discursul sau de receptie la Academia Româna intitulat Elogiul
satului românesc. Si poetul-filosof avea dreptate! El sesizeaza reciprocitatea
acestui raport simbiotic între sat si copilarie atunci când observa ca "Exista un
apogeu exuberant, involt si baroc al copilariei, care nu poate fi atins decât în
lumea satului, si exista de alta parte aspecte tainice, orizonturi si structuri secrete
ale satului, care nu pot fi sesizate decât în copilarie." Nu întâmplator L.Blaga
conchidea, afirmând ca "Pentru a-ti taia drum spre plenitudinea vietii de satul
trebuie sa cobori în sufletul copilului.Copilaria e de altfel vârsta sensibilitatii
metafizice" 1 . El era populat în imaginatia colectiva a copiilor din Lancram cu
eroi de mitologie care le provocau initiative comune, asa cum era alungarea
Diavolului din tinda vecinului de catre ceata celor vreo 20 de baieti înarmati
anume cu fel si chip de unelte sau cercetarea sorbului de la Râpa rosie unde era
plasata gura iadului în convingerea copiilor satului, evocati si în paginile din
Hronicul si cântecul vârstelor. Niciodata orasul nu s-a putut sincroniza cu
vârsta de aur a copilariei. Distinctia o facea acelasi L. Blaga:"A trai la oras
1 L.Blaga, Elogiul satului românesc, în vol. Discursuri de receptie la Academia Româna, Editura Albatros,
Bucuresti, 1980, p.251.
5