Literatura romana si literatura pentru copii.DOC

II. Autorii literaturii pentru copii si obiectivele educatiei.
Literatura pentru copii este construita amplu de-a lungul timpului de
autori deveniti cunoscuti nu numai de catre copii, ci si de catre adulti. Astfel,
Basmele lui Hans Christian Andersen, cele ale Fratilor Grimm sau ale Contesei
de Ségur, basme devenite celebre, Povestirile lui Lev Tolstoi, alaturi de care
personaje la fel de celebre cum ar fi Pinocchio de Carlo Collodi, Alisa în tara
minunilor de Lewis Carrol, Nils Holgerson de Selma Lagerlöf, Scarabouche de
George Sand, Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain, David Coperfield de
Charles Dickens sunt numai câteva nume ce apartin universului copilariei.
Literatura româna pastreaza Basmele si povestirile lui Ion Creanga, Dumbrava
minunata de Mihail Sadoveanu sau pe neuitatul Fram, ursul polar de Cezar
Petrescu.
De-a lungul timpului educatia a fost diferita, ea mulându-se pe
organizarea sociala si de locul ocupat de copil în societate. Procesul de
cunoastere a lumii care implica formarea propriei constiinte umane s-a deosebit
de la o epoca la alta mai mult cantitativ decât calitativ. Considerata un privilegiu
al claselor dominante, în realitate scoala a avut la baza si pentru copilul de sclav
si pentru cel al stapânului de sclavi, al seniorilor, al patronilor sau salariatilor,
specii fundamentale precum basmele populare, snoavele, proverbele, cântecele
batrânesti, baladele sau zicatorile. La început cântecele homerice se transmiteau
prin viu grai în piete publice sau în adunari întâmplatoare, întrucât doar o
categorie privilegiata putea întretine la curte pe acesti recitatori ai epopeilor.
Crearea academiilor în Grecia antica sau a liceelor în Imperiul Roman a
constituit prilejul organizarii unor puternice puncte de spiritualitate. Evul Mediu
aduce cu sine privilegii spirituale pe care copiii claselor de jos nu le aveau.
Stiinta de carte si obiectul acesteia, cartea însasi, erau destinate copiilor curtii
regale si ai celor nobiliare.
În Tarile Române copiii taranilor, ai meseriasilor si negustorilor de mai
târziu se împartaseau din folclorul autentic. Astfel, la palatele domnesti si la
casele boieresti cresterea copiilor era încredintata si unor oameni din popor, alesi
cu deosebita grija pentru întelepciunea lor. Ilustrativa în acest sens la început de
secol XVI este cartea Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie
unde "influentele literaturii culte a timpului nu estompeaza fondul popular al
lucrarii". 5
Pe toate meridianele lumii cultivate universul copilariei e populat de Feti-
Frumosi, de Ilene Cosânzene, de zmei si fiinte supranaturale care reprezinta
calitati sau defecte umane la o vârsta când lumea se împarte în bine si rau,
basmul având prin valoarea artistica si prin principiile pe care le impune un rol
determinant în formarea personalitatii copilului. De altfel, asemenea cititori sunt
mult mai deschisi în conturarea convingerilor si a caracterelor prin impunerea
5 Viniciu Gafita, Bibliografie de literatura româna pentru copii, Editura Ion Creanga,
Bucuresti, 1978, p.8.
7