GLANDA TIROIDĂ Rapel anatomic, histologic şi embriologic Glanda ...

Histopatologic tiroida este crescută în volum, cu reacţie inflamatorie moderată, afectând şi
capsula tiroidiană, distrucţia parenchimului tiroidian şi multiple celule gigante alături de limfocite,
histiocite, neutrofile.
Manifestările clinice debutează cu febră, frison sau subfebrilitate urmată de creşterea în volum
a tiroidei (poate apărea numai la nivelul unui singur lob) care devine dureroasă spontan şi la palpare
cu iradiere retroauriculară, la baza gâtului, în umăr sau în unghiul mandibular. Pot apărea semne
clinice de tireotoxicoză cu transpiraţii, palpitaţii, nervozitate (prin distrucţie foliculară şi eliberare de
HT).
Examenul obiectiv evidenţiază o tiroidă deosebit de sensibilă la palpare, dar fără semne de
inflamaţie locală (eritem, căldură locală). Oftalmopatia este absentă dar apare tahicardia, tremor,
accentuarea reflexelor osteotendinoase.
Explorările de laborator evidenţiază:
fibrinogen, proteina C reactivă, VSH mult crescute (uneori VSH peste 100 mm/h);
TSH↓, fT4 şi fT3↑ (tireotoxicoză de însoțire) în faza iniţială, după care urmează a o a doua
fază scurtă de eutiroidie. A treia faza corespunde instalării unei perioade de hipotiroidie
tranzitorie iar în ultima fază, de recuperare, se restabililește eutiroidia.
RIC mult scăzută (functio lesa), scintigrafia imposibil de realizat;
Ecografie: hipoecogenitate marcată a zonei afectate;
Puncţia biposie de obicei nu este necesară (poate fi extrem de dureroasă), dar poate
evidenţia infiltraţia tiroidei cu celule gigante.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza simptomatologiei, RIC scăzute şi prezenţei parametrilor
de inflamaţie.
Diagnosticul diferenţial trebuie să ia în considerare alte forme de tiroidite (acute, TCH),
formațiunile chistice tiroidiene, hemoragiile intrachistice, BBG şi cancerele tiroidiene.
Evoluţia este de obicei autolimitată cu restituirea funcţiei tiroidiene după 1-2 luni. Există și
forme recidivante iar hipotiroidia permanentă posttiroidită subacută apare în unele cazuri, ceea ce
impune monitorizarea funcției tiroidiene la acești pacienți cel puțin 1-3 ani.
Tratamentul constă din administrarea AINS în formele uşoare (Fenilbutazona, Paduduen,
Ibuprofen, Indometacin) pentru o perioadă de 2-3 săptămâni. Dacă nu există nici o îmbunătăţire
după 2-3 zile se trece la corticoterapie: Prednison 40 mg/zi timp de 10-14 zile, cu scăderea
progresivă a dozelor în funcţie de VSH. Tratamentul antiinflamator este necesar aproximativ 2-3 luni.
Tireotoxicoza de însoţire se tratează cu betablocante şi sedative. Hipotiroidismul tranzitor nu
necesită de obicei tratament, dar dacă apar simptome, LT4 este administrată pentru o perioada de 3-
6 luni, după care se întrerupe şi pacientul se reevaluează la 4-6 săptămâni de la întrerupere.
Alte forme de tiroidite
Tiroiditele acute, infecţioase, bacilare sau micotice cu formare de abcese tiroidiene apar mai
ales la imunodeprimaţi prin disemniare hematogenă. Germenii cei mai frecvent implicaţi în
acest caz sunt Aspergillus, Mycobacteria sau Pneumocystis dar pot fi și germeni piogeni
obișnuiți (streptococ, stafilococ) sau bacilul Koch. Există toate semnele locale de inflamaţie:
tumor, rubor, calor, dolor, functio lesa. Puncţia aspirativă pune diagnosticul şi identifică
agentul patogen. RIC este scăzut, TSG necaptant, la ecografie aspectul este hipoecogen,
neomogen. VSH, proteina C reactivă, fibrinogenul au valori crescute, apare lecucoitoza cu
neutrofilie.Tratamentul se face întotdeauna cu antibiotic, antimicotice şi/sau drenaj chirurgical
în caz de abces
Tiroidita de iradiere apare în iradierea externă a regiunii cervicale sau în hipertiroidiile la care
s-a optat pentru RIT, la 5-10 zile după administrarea I 131 . Histologic apare necroză tisulară,
edem, infitrat inflamator local sau hemoragii și tromboze. Clinic apare durere locală şi
32