versiune pdf - AS Scanteia

Scânteia As – Nr. 5 septembrie - octombrie 2009
Cu o populaţie de 107 milioane de locuitori, în toiul
actualei crize economice internaţionale, indicele de sărăcie
critică în Mexic a crescut la 18% şi sărăcia generală atinge
peste jumătate din locuitori.
Nimic n-a tulburat mai mult viaţa lui Marti, Apostolul
independenţei noastre, ca anexarea la Statele Unite. Din
1889 era conştient că reprezentau cel mai mare pericol
pentru America Latină. A visat întotdeauna la Patria Mare,
de la Rio Bravo până în Patagonia; pentru aceasta şi pentru
Cuba şi-a dat viaţa.
La 10 ianuarie 1891 a scris în „Revista Ilustrată” din New
York un eseu intitulat „America Noastră”, în care spune
neuitatele fraze: „...arborii trebuie să se pună în rând, unul
lângă altul, ca să nu poată trece printre ei gigantul cu şapte
limbi! Este ora bilanţului şi a marşului unit, şi trebuie să
mergem în rânduri strânse, ca filonul de argint pe la
rădăcinile Anzilor.”
Patru ani mai târziu, după debarcarea sa la Playitas din
provincia orientală a Cubei, când deja mergea pe câmpurile
de bătălie, a avut o întâlnire cu ziaristul de la „Herald”,
George E. Bryson, la 2 mai 1895. Acesta i-a povestit că
avusese un interviu la Havana cu faimosul general Arsenio
Martinez Campo. Acest şef spaniol i-a spus că decât să
acorde independenţa Cubei prefera s-o predea Statelor
Unite.
Atât de tare l-a lovit vestea pe Marti încât la 18 mai îi scria
prietenului său mexican Manuel Mercado faimoasa
scrisoare postumă în care vorbeşte despre „...drumul care
trebuie închis, şi cu sângele nostru îl închidem, cel al
anexării popoarelor Americii Noastre, la Nordul nesăţios şi
brutal care ne dispreţuieşte...”
În ziua următoare, ignorând sfatul Generalului Maximo
Gomez, care-i spusese să rămână în ariergardă, i-a cerut
adjutanului un revolver, a început să tragă asupra unei trupe
spaniole bine instalată pe poziţii şi a murit în luptă.
„Am trăit în monstru şi-i cunosc măruntaiele”, scrie ca o
sentinţă în ultima sa scrisoare.
FIDEL CASTRO RUZ
27 august 2009
Ora 12:40 pm
21 septembrie 2009
O SPECIE ÎN PERICOL DE DISPARIŢIE
Mi-ar fi plăcut să vorbesc astăzi despre concertul
extraordinar „Pace fără frontiere”, care a vut loc în Piaţa
Revoluţiei „Jose Marti” acum 24 de ore, dar realitatea
îndărătnică mă obligă să scriu despre un pericol care
ameninţă nu numai pacea, ci şi supravieţuirea speciei
noastre.
B. Stânga internațională
Organizaţia Naţiunilor Unite, a cărei sarcină este să vegheze
pentru pace, securitate şi drepturile a aproape 200 de state
care reprezintă peste 6,5 miliarde de locuitori ai planetei,
va începe dezbaterile din Adunarea sa Generală cu
participarea Şefilor de stat miercurea viitoare. De data
aceasta, dată fiind importanţa excepţională a temei, va
dedida marţi, 22 septembrie, o Sesiune la nivel înalt
schimbării climatice, în pregătirea Conferinţei de la
Copenhaga, Danemarca, între 7 şi 18 decembrie a.c.
La conferinţa Internaţională a Mediului convocată de ONU
la Rio de Janeiro, am afirmat atunci în calitatea mea de şef
al statului cubanez: „O specie este în pericol de extincţie:
omul”. Când am rostit şi fundamentat acele cuvinte, primite
şi aplaudate de şefii de stat prezenţi – inclusiv Preşedintele
Statelor Unite, un Bush mai puţin tenebros decât fiul său
George W. -, aceştia credeau că mai dispun de câteva secole
pentru a aborda problema. Chiar şi eu nu vedeam o dată
mai apropiată de 60 sau 80 de ani.
Astăzi este vorba de un pericol într-adevăr iminent şi
efectele lui sunt deja vizibile. Mă voi limina numai la
câteva detalii, care vor fi pe larg abordate la New York de
Ministrul nostru de Externe care va interveni acolo în
numele Cubei.
Temperatura medie a crescut cu 0,8 grade C din 1980
încoace, conform Institutului de Studii Spaţiale al NASA.
Ultimele două decenii ale secolului XX au fost cele mai
călduroase în sute de ani. Temperaturile din Alaska, Vestul
canadian şi Estul Rusiei au crescut într-un ritm care
dublează media mondială. Gheaţa Arcticii dispare cu
repeziciune şi regiunea poate să experimenteze prima sa
vară complet fără gheaţă mai curând de anul 2040. Efectele
sunt vizibile în masele de gheaţă de peste 2 km înălţime
care se topesc în Groenlanda, gheţarii dein America de Sud,
din Ecuador până la Capul Horn, izvoare esenţiale de apă,
şi gigantica pătură de gheaţă care acoperă vasta zonă a
Antactidei.
Concentraţiile actuale de dioxid de carbon au atins
echivalentul a 380 de părţi la milion, cifră care depăşeşte
nivelul natural din ultimii 650 000 de ani. Încălzirea
afectează deja sistemele naturale din toată lumea. Dacă
aceasta se va întâmpla va fi devatator pentru toate
popoarele.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că acum nu mai puţin de 3
miliarde de ani au apărut primele forme de viaţă elementară
pe planeta Terra. De atunci acestea au evoluat continuu
până la formele superioare şi complexe în virtutea legilor
biologice inexorabile. Specia noastră actuală, Homo
Sapiens, abia dacă are 150 000 de ani de existenţă, o
fracţiune nesemnificativă de timp de când a apărut viaţa.
Deşi grecii, cu sute de ani înaintea erei noastre, posedau
deja anumite cunoştinţe astronomice, numai acum ceva mai
mult de 500 de ani, după o lungă perioadă de obscurantism
medieval, omul a reuşit să afle că Terra era rotundă şi nu
plană. Un amiral îndrăzneţ de origină genoveză şi solide
cunoştinţe s-a lansat să navigheze spre Est în căutarea
| © copyright As. Scânteia - www.scanteiaasociatie.ro 24